Supliment: Darurile

Înainte de a ajunge la subiectul principal al acestei părtășii, dați-Mi voie să spun o poveste. Ce fel de poveste ar trebui să spun? Dacă nu are niciun impact asupra oamenilor sau dacă nu-i edifică și nu le aduce beneficii celor care cred în Dumnezeu în ceea ce privește intrarea în viață și cunoașterea lui Dumnezeu, atunci nu are rost să o spun. Dacă e să spun o poveste, aceasta trebuie să fie în sine oarecum edificatoare – trebuie să aibă valoare și sens. Prin urmare, ascultați această poveste astăzi și vedeți dacă poate fi edificatoare și utilă pentru voi. Unele povești sunt adevărate, în timp ce altele sunt invenții care se inspiră din evenimente reale; nu sunt adevărate, dar sunt adesea întâlnite în viață, așa că nu sunt desprinse de realitate. Fie că sunt invenții, fie că s-au întâmplat cu adevărat, toate sunt strâns legate de viețile oamenilor. De ce să vă spun așadar astfel de povești? (Ca să putem înțelege adevărul.) Așa este: ca să puteți înțelege adevărul din ele – câteva adevăruri pe care oamenilor le este greu să le cunoască în viața reală. Să folosim poveștile pentru a aduce cunoștințele oamenilor despre adevăr și despre Dumnezeu mai aproape de realitate și pentru a-i ajuta să înțeleagă adevărul și pe Dumnezeu.

Când am deseori contact cu oamenii într-o perioadă lungă de timp, incidentele ciudate și amuzante devin inevitabile. Acesta a avut loc în primăvara acestui an. Pe măsură ce iarna își pierdea forțele și primăvara se apropia, vremea devenea tot mai blândă și tot soiul de plante începuseră să înmugurească, crescând de la o zi la alta, în lumina soarelui și datorită ploii. Unele dintre acele plante erau sălbatice, iar altele erau cultivate; existau plante pentru consumul animal, pentru consumul uman și pentru ambele. Se întâmpla primăvara: peisajul era verde și plin de viață. Și aici începe povestea. Într-o zi, am fost surprins să primesc un dar special. Ce fel de dar? O pungă de verdețuri sălbatice. Persoana care Mi-a dăruit-o a spus: „Aceasta este traista-ciobanului – este comestibilă și bună pentru sănătatea Ta. O poți adăuga la omletă.” Destul de corect. Am comparat-o apoi cu traista-ciobanului pe care o cumpărasem anterior și, imediat, am văzut o problemă. Puteți ghici care? Am dat peste un „mister”. Ce mister? Traista-ciobanului din străinătate arată diferit de cea din China. Este ceva în neregulă aici? (Da, este.) Dacă ar fi fost același lucru, ar fi trebuit să arate la fel, deci care e primul lucru care îți trece prin minte când descoperi că arată diferit? Este traista-ciobanului sau nu? Nu puteam să fiu sigur. N-ar trebui să o întreb pe acea persoană ce se întâmplă? Așa că, mai târziu, M-am dus și am întrebat: „Ești sigur că aceasta e traista-ciobanului?” S-a gândit și a răspuns: „Nu sunt sigur dacă este sau nu traista-ciobanului.” Dacă nu era sigur, cum a putut să Mi-o ofere? De ce ar fi îndrăznit să Mi-o dăruiască? Din fericire, nu am mâncat-o pur și simplu. După două zile, devenisem sigur că într-adevăr nu era traista-ciobanului. Ce a spus acea persoană? A spus: „Cum Ți-ai dat seama că nu este traista-ciobanului? Nu sunt sigur, dar uită de ea: nu o mânca.” Se poate mânca totuși așa ceva? (Nu se poate.) Nu se poate mânca. Ar funcționa să spun: „Nu sunt sigur, dar voi risca și o voi mânca, deoarece ești atât de amabil”? (Nu.) Care este natura unui astfel de comportament? Poate fi o nesăbuință? (Da.) Da, este o nesăbuință. Din fericire, nu am mâncat-o și nici n-am examinat situația mai amănunțit, prin urmare chestiunea a fost abandonată.

După un timp, pe câmp au început să crească tot soiul de plante sălbatice: înalte sau scunde, cu sau fără flori, precum și plante în toate nuanțele și de toate felurile. Numărul lor a crescut, devenind tot mai dese și mai bine proporționate. Într-o zi, am primit cadou o altă pungă, dar aceasta nu era o pungă cu traista-ciobanului. În schimb, conținea pelinariță chinezească, de la același bărbat. Fusese suficient de amabil să trimită o altă pungă și, cu ea, instrucțiunile: „Încearcă asta. Este pelinariță chinezească: vindecă răceala și o poți mânca și cu omletă.” M-am uitat la ea: nu era pelinariță perenă? Pelinarița chinezească se găsește în multe părți din China, iar frunzele sale au o aromă specială, dar nu asta trimisese bărbatul – cum putea să o considere pelinariță chinezească? Frunzele seamănă puțin, dar era sau nu pelinariță chinezească? L-am întrebat pe bărbatul care Mi-a dat-o, dar el a spus că nu știe – spunând asta, nu și-a asumat deloc răspunderea. Ba chiar a întrebat: „De ce n-ai mâncat încă deloc din ea? Deși nu sunt sigur ce este, trebuie să mănânci. Eu am mâncat puțin și e foarte gustoasă.” Nu era sigur, dar Mă îndemna să mănânc. Ce credeți că ar fi trebuit să fac? Ar fi trebuit să Mă forțez să o mănânc? (Nu.) Cu siguranță n-ar fi trebuit să fie consumată, deoarece persoana care a trimis-o nici nu știa ce este. Dacă aș fi riscat și aș fi mâncat ca să încerc ceva nou, poate că nu s-ar fi întâmplat nimic, fiindcă persoana care o consumase a spus că era în regulă. Dar ce părere aveți despre comportamentul de a crede că este în regulă și de a mânca acel lucru în necunoștință de cauză? Nu înseamnă că faci lucrurile orbește? Ce fel de persoană face astfel de lucruri orbește? Doar cineva care este necizelat și nechibzuit ar face asta – cineva care crede: „Nu contează; mai mult sau mai puțin este suficient de bun.” Credeți că ar trebui să fac asta? (Nu.) De ce nu? Sunt atât de multe lucruri de mâncat; de ce aș risca să mănânc o plantă necunoscută? În vremuri de foamete, când într-adevăr nu mai există mâncare, puteți să culegeți diverse verdețuri sălbatice pentru a încerca să le mâncați, asumându-vă unele riscuri. În astfel de situații, ați putea mânca o plantă necunoscută. Dar este acum una dintre acele situații? (Nu este.) Sunt atât de multe lucruri pe care le puteți mânca, așadar, de ce ați culege verdețuri sălbatice? Este necesar să vă asumați un risc doar pentru un beneficiu mic care este invizibil, intangibil și imaginar? (Nu este.) Așadar, am decis să nu consum acea plantă. N-am mâncat-o, din fericire; nici nu am examinat situația mai amănunțit și această chestiune a fost, la rândul ei, abandonată.

Ceva mai târziu, bărbatul respectiv Mi-a dat un alt dar; aceasta a fost a treia oară. Darul de data aceasta a fost cu totul special: nu crescuse în pământ, nici nu era fructul unui arbore. Despre ce era vorba? Două ouă de pasăre, învelite strâns într-o pungă de hârtie, pe care erau scrise cuvintele „Ouă de pasăre pentru Dumnezeu”. Amuzant, nu-i așa? Când am deschis punga de hârtie, am văzut că ouăle aveau o coajă frumos colorată. Nu mai văzusem niciodată asemenea ouă, așa că nu Mi-am putut da seama de la ce pasăre proveneau; M-am gândit să caut informații pe internet, dar n-am putut găsi nimic, deoarece erau multe ouă de aceeași formă și culoare, așa că n-aveam cum să le identific pe baza dimensiunii și culorii. Crede vreunul dintre voi că ar fi fost de folos să-l întreb pe bărbatul respectiv ce fel de ouă de pasăre erau? (Nu.) De ce nu? (N-ar ști nici el.) Ați ghicit; nici el n-ar ști. Așa că nu l-am întrebat. Dacă l-aș fi întrebat, i-aș fi rănit sentimentele și s-ar fi gândit: „Sunt atât de bine intenționat și de grijuliu, dar tot Te îndoiești de mine. De ce trebuie să le cauți pe internet? Din moment ce Ți le dăruiesc ca să le mănânci, pur și simplu mănâncă-le!” Credeți că ar fi trebuit să mănânc ouăle sau nu? (Nu.) Dacă vi le-ar fi dat vouă, le-ați fi mâncat? (Nu.) Nici eu. Aceste ouă sunt pentru ecloziune și reproducerea păsărilor. Nu ar fi o cruzime să le mănânc? (Ba da.) Nu am putut face asta, prin urmare chestiunea ouălor de pasăre a fost abandonată, dar astfel de lucruri au continuat să se întâmple.

Într-o zi, am dat peste niște pelinariță perenă, care arăta ca pelinarița chinezească. Planta era pusă undeva la uscat, pe un suport, așa că am întrebat-o pe o soră pentru ce este. Aceasta a răspuns: „Nu este același soi de pelinariță chinezească pe care Ți-a dat-o acel bărbat data trecută?” „Pelinarița chinezească poate combate umezeala și vindeca răceala. Nu ești sensibil la răceală? După ce se usucă, bărbatul a spus că o va păstra ca să-Ți faci băi calde de picioare și să scapi de răceală.” Care credeți că a fost reacția Mea când am auzit asta? Pe scurt. (Fără cuvinte.) Așa este, am rămas fără cuvinte. În astfel de circumstanțe, n-ar fi trebuit să reflectez la cât de grijuliu era acest bărbat și la modul în care se dăduse peste cap? Cum de am rămas fără cuvinte? Doar că acest bărbat fusese nereceptiv de câteva ori cu privire la aceste chestiuni și apoi își schimbase abordarea, ca și cum ar spune: „Ți-am dat verdețuri și ouă ca să le mănânci, dar nu le-ai mâncat, așa că am uscat niște pelinariță chinezească pentru ca să-Ți faci o baie caldă de picioare, așa încât eforturile mele să nu fie în zadar.” Ținând cont de acest spectacol, chiar am rămas fără cuvinte. Mai târziu, îi spuneam altcuiva că multe farmacii au acum pelinariță chinezească. Poți cumpăra oricâtă vrei: este disponibilă într-o varietate de ambalaje, fiind produsă de diferite țări și procesată igienic. Este mult mai bună decât ceea ce Îmi trimisese acel bărbat, deci nu este o risipă de efort să o culegi de pe marginea drumului și apoi să o pui pe un suport să se usuce la soare? Dacă o usucă și Mi-o oferă Mie, crezi că o vreau? (Nu.) Nu o vreau. Cu timpul, n-a mai existat pelinariță chinezească pe suport, deoarece spusele Mele i-au fost transmise și nu a mai trimis. Mai târziu, când erau mai multe verdețuri sălbatice pe câmp, probabil că nu au mai fost considerate rare, așa că nimeni nu Mi-a mai trimis. Și cred că din ouăle de pasăre au ieșit probabil pui între timp și n-au mai putut fi adunate, așa că n-am mai primit alte ouă sau verdețuri sălbatice până în prezent. Aceasta a fost povestea Mea.

În total, au existat patru incidente în poveste, toate despre lucruri care Mi-au fost trimise: două au fost despre trimiterea de verdețuri sălbatice necunoscute, unul despre trimiterea de ouă de pasăre necunoscute și unul despre „remediile chinezești tradiționale” uscate la soare. Poate sună puțin ridicol să vorbim despre aceste lucruri, dar în ceea ce privește incidentele în sine, aveți vreo impresie după ce le-ați auzit? Există ceva ce ar trebui să înțelegeți sau să rețineți din ele, vreo lecție pe care ar trebui să o învățați? La ce vă gândeați cu toții când le-ați ascultat? Lucrurile pe care le-am povestit au privit vreo persoană anume? Desigur că nu. Dar, dacă nu au privit nicio persoană anume, de ce vorbesc despre ele? Are vreun sens? Sau sunt doar vorbe goale? (Nu sunt.) Din moment ce nu le considerați vorbe goale, știți de ce vorbesc despre asta? De ce a făcut acest om astfel de lucruri? Care a fost natura comportamentului său? Care a fost motivul său? Care sunt problemele de aici? Trebuie puse în context? Veți putea înțelege adevărul dacă vedeți adevărata față a oamenilor și natura incidentelor în context. Credeți că omul care a făcut aceste lucruri a avut intenții bune sau rele? (Intenții bune.) În primul rând, un lucru este sigur: a fost bine intenționat. Ce a fost în neregulă cu bunele lui intenții? Când faci lucruri cu intenții bune înseamnă că ești grijuliu? (Nu neapărat.) Dacă intențiile bune sunt motivul cuiva de a face ceva, atunci impuritatea unei firi corupte este neapărat absentă? Nu este. În cazul acesta, vă întreb pe fiecare: dacă ești respectuos și ascultător față de părinții tăi, de ce nu le-ai trimite să mănânce aceste lucruri? Sau dacă îți apreciezi șefii și conducătorii și îți pasă de ei, de ce nu le-ai da să mănânce astfel de lucruri? De ce n-ai îndrăzni să faci asta? Pentru că te temi să nu meargă ceva prost. Te temi să nu le faci rău părinților, conducătorilor și șefilor tăi, deci nu te temi să-I faci rău lui Dumnezeu? Care sunt intențiile tale? Ce presupune bunătatea ta? Încerci să-L înșeli pe Dumnezeu? Încerci să te joci cu El? Ai îndrăzni să faci astfel de lucruri cu Dumnezeu ca ființă spirituală? Ai avea o inimă cu frică de Dumnezeu dacă ai vedea că trupul Lui este cel al umanității normale și, în loc să te temi de El, ai îndrăzni să faci astfel de lucruri? Dacă n-ai avea o inimă cu frică de Dumnezeu, atunci ar fi cu adevărat grijuliu din partea ta să faci astfel de lucruri? Aceea nu este grijă: înseamnă că-L înșeli și te joci cu Dumnezeu, ceea ce este o faptă extrem de îndrăzneață din partea ta! Dacă ești cu adevărat o persoană responsabilă, de ce nu mănânci și guști ceva mai întâi, ca să te asiguri că totul este în regulă, înainte de a-l aduce lui Dumnezeu? Dacă îl aduci direct lui Dumnezeu, fără să-l mănânci și să-l guști tu însuți, nu înseamnă asta că te joci cu Dumnezeu? Nu simți că Îi jignești firea făcând asta? Este ceva ce Dumnezeu poate uita? Chiar dacă tu uiți, Dumnezeu nu va uita. Când faci așa ceva, ce-ți trece prin minte? Nu l-ai gustat și nu ai dovezi științifice, dar îndrăznești să-I dai acel lucru lui Dumnezeu. Este acesta un comportament responsabil? Dacă I-ai face rău lui Dumnezeu, ce responsabilitate ai purta? Chiar dacă legea nu s-ar ocupa de tine, Dumnezeu te-ar pedepsi veșnic. N-ai crede că această mizerie este suficient de bună nici măcar pentru a o oferi conducătorilor și oficialilor non-credincioși și ai considera-o nedemnă, deci ce fel de intenții ai avea oferind-o lui Dumnezeu? Valoarea Mea este atât de mică? Dacă ar fi să-i dai șefului tău o pungă de verdețuri sălbatice, ce ar crede? „Doar atât valorez? Oamenii îmi dau bani și lucruri de firmă, iar tu îmi dai o mână de buruieni?” Ai fi capabil să faci asta? Cu siguranță nu. Dar dacă ai face asta, ce te-ar preocupa? Primul lucru la care trebuie să te gândești este: „Ce-i place șefului? Are nevoie de chestia asta? Dacă n-are nevoie de ea și i-o dăruiesc totuși, îmi va crea necazuri? Mă va intimida și chinui la serviciu? Dacă lucrurile se complică, oare mă va concedia, căutând un pretext și prinzându-mă pe picior greșit?” Te gândești la vreunul dintre aceste lucruri? (Mă gândesc.) Dacă vrei să-i faci pe plac șefului, care este primul lucru pe care ar trebui să i-l dai? (Ceva ce-i place.) Nu este suficient să-i dai ceva ce-i place. Dacă are nevoie în momentul de față de o cupă, de exemplu, poți cheltui 10 sau 20 de yuani pentru a-i cumpăra una? (Nu.) Trebuie să-i dai ceva din aur sau din argint, ceva prezentabil. De ce să-i dai ceva ce ai ezita să cumperi pentru tine? (Ca să-i fac pe plac.) Care este scopul de a-i face pe plac? În primul rând, cel puțin, te poate lua sub aripa lui și, cu puterea pe care o deține, te poate apăra și îți poate face slujba și salariul stabile și sigure. Cel puțin, nu-ți va crea necazuri. Prin urmare, nu-i vei oferi niciodată o grămadă de verdețuri sălbatice necunoscute. Nu este așa? (Ba da.) Tu nu poți face asta nici măcar șefului tău, deci de ce Mi-ar face Mie asta bărbatul care Mi-a dat buruienile? S-a gândit la consecințe? Cu siguranță nu a făcut-o. De ce nu? Unii ar putea spune: „Pentru că Tu nu ne vei chinui.” Este atât de simplu? Pentru că nu-i voi crea necazuri, așa este? Cum de a îndrăznit să dăruiască astfel de lucruri? (A crezut că intențiile lui sunt bune.) Așa este – și-a acoperit toată urâțenia și ticăloșia sub intenții bune, vrând să spună: „Am intenții bune față de Tine, dar alții nu au! Privește toate aceste verdețuri sălbatice. Cine le-a cules pentru Tine? Nu eu?” Ce fel de atitudine este aceasta? Ce fel de mentalitate este aceasta? Sunt aceste intenții bune în conformitate cu umanitatea? Dacă nu sunt în conformitate nici măcar cu umanitatea, pot fi în conformitate cu adevărul? (Nu pot.) Sunt cât se poate de departe de adevăr! Care sunt aceste intenții bune? Sunt cu adevărat intenții bune? (Nu sunt.) Atunci ce fel de atitudine implică? Ce fel de impurități și esențe conțin? Chiar și voi, tinerii, care ați văzut puțin din lume, înțelegeți că nu puteți să oferiți cadouri șefului oricum; trebuie să vă gândiți la consecințe. Așadar, dacă un om deosebit de experimentat, de vreo 40 sau 50 de ani, Îmi dă astfel de lucruri, în opinia voastră, care este natura acestei situații? Merită să discutăm aici? (Da.) La urma urmelor, care este natura acestei situații? Acel bărbat Mi-a dat cu nepăsare niște verdețuri sălbatice, cerându-Mi să le mănânc fără să știe nici el ce sunt. Când am spus că nu arată ca soiul respectiv de verdețuri sălbatice, n-a stat mult pe gânduri și Mi-a spus să nu le mănânc – și asta nu este tot. Mi-a trimis verdețuri sălbatice de alt soi pe care să le mănânc. Nu le-am mâncat, iar el a spus: „Gustă-le, sunt delicioase. Eu le-am încercat.” Ce fel de atitudine este aceasta? (Lipsă de respect și iresponsabilitate.) Așa este. Simțiți toți această atitudine? (Da.) Este un lucru bine intenționat? Nu este nimic bine intenționat aici! A luat ceva la întâmplare, fără să-l coste măcar ceva, apoi l-a pus într-o pungă de plastic și Mi l-a dat, cerându-Mi să-l mănânc. Chiar dacă ai culege niște verdețuri sălbatice ca să hrănești oile și iepurii, tot ar trebui să te gândești: „Oare sunt otrăvitoare pentru animale dacă le mănâncă?” Nu este ceva ce ar trebui luat în considerare? Dacă n-ai fi dispus să-ți asumi acest risc când hrănești animalele, cum poți să culegi la întâmplare orice mănunchi de verdețuri sălbatice și să Mi le dai Mie să le mănânc? Ce fel de fire este aceasta? Care este natura problemei? Înțelegeți? Dacă un astfel de om Mă tratează așa, cum credeți că și-ar trata subalternii sau pe cineva pe care îl consideră o persoană obișnuită de pe stradă? Doar nu iau lucrurile în serios, cu nepăsare. Ce fire este aceasta? Este ticăloasă și rea. Poate fi considerat o persoană bună? (Nu, nu poate.) Nu este considerat o persoană bună. Să nu iei în serios sănătatea și viața oamenilor, să te joci cu ele și să nu simți nimic după aceea și, de fapt, să nu ai deloc mustrări de conștiință, ci să fii în stare să faci același lucru din nou și din nou: este într-adevăr ciudat.

La începutul poveștii, am spus câteva cuvinte cărora poate nu le-ați acordat multă atenție. Am spus că unele dintre acele verdețuri sălbatice erau pentru consum uman, unele erau pentru consum animal, iar altele erau atât pentru consum uman, cât și animal. Aceasta e o „zicală bine-cunoscută” și are o sursă. Știți de unde vine? E o aluzie la o poveste. Vine de la bărbatul care a făcut cadourile respective în poveste. Acest bărbat era responsabil de plantare și avea trei soiuri de porumb plantate. Care sunt aceste trei soiuri? Soiul pe care îl mănâncă oamenii, soiul pe care îl mănâncă animalele și soiul pe care îl mănâncă atât oamenii, cât și animalele: acestea trei. Cele trei soiuri de porumb sunt destul de interesante. Ați auzit de ele până acum? N-ați auzit și a fost prima dată când am auzit și eu de ele, deoarece sunt o raritate. Până la urmă, întrucât oamenii care le-au plantat au fost foarte iresponsabili, cele trei soiuri de porumb s-au amestecat: cele pentru consum animal au fost date oamenilor, iar cele pentru consum uman au fost date animalelor. După ce-au mâncat, toți s-au plâns că porumbul este dezgustător, că nu are gust de cereale și că seamănă puțin cu gustul de iarbă. Ce au făcut cei care au plantat porumbul? Din cauza iresponsabilității lor în a-și îndeplini datoria, au amestecat ce era pentru consum uman și ce era pentru consum animal, până când nimeni nu le-a putut deosebi și au fost nevoiți să cumpere mai multe semințe și să le planteze din nou. Cum credeți că a fost săvârșită această lucrare? Oare astfel de oameni nu au principii în acțiunile lor? (Nu au.) În acțiunile lor, caută ei adevărul? (Nu.) Cu acest tip de atitudine în felul în care acționează, fiind atât de lipsiți de respect și iresponsabili față de toată lumea, ce cred astfel de oameni despre credința în Dumnezeu? Care este abordarea lor față de adevăr? În inimile lor, câtă importanță acordă adevărului? Cât de importantă este identitatea lui Dumnezeu? Știu aceste lucruri? (Nu.) N-ar trebui să știe despre astfel de chestiuni importante? Atunci de ce nu știu? Are legătură cu firea lor. Ce fire este aceea? (Este ticăloșie.) Este ticăloșie și aversiune față de adevăr. Nu sunt conștienți de natura faptelor lor și nu încearcă niciodată să cugete sau să caute, nici nu se examinează pe ei înșiși după ce fac lucruri. În schimb, fac orice vor, gândindu-se că, atât timp cât au intenții bune și corecte, nu au nevoie să fie supravegheați sau criticați de nimeni; cred că responsabilitățile și obligațiile lor au fost îndeplinite. Așa stau lucrurile? Unii spun: „Înțelegem povestea pe care ne-ai spus-o, dar tot nu înțelegem partea care ne preocupă cel mai mult, și anume: care este atitudinea Ta față de acest gen de întâmplare? Care este atitudinea Ta față de persoana care face astfel de lucruri? Este mânie, dispreț și respingere ori repulsie? Sau Îți place acest fel de persoană?” (Este detestare.) N-ar trebui să fie detestat acest gen de lucruri? (Ba da.) Ce ați crede dacă vi s-ar întâmpla așa ceva? Să presupunem că o persoană amabilă îți oferă de mai multe ori niște lucruri necunoscute, făcând eforturi mari să te convingă: „Mănâncă-le, sunt bune pentru sănătatea ta; mănâncă-le, te vor proteja; mănâncă-le, îți vor îmbunătăți înfățișarea și vitalitatea. Ai face bine să mă asculți!” Ce-ai crede dacă, după ce verifici, s-ar dovedi că acele lucruri nu au nicio valoare? (Dacă mi s-ar întâmpla mie, probabil n-aș mai vrea să-mi bat capul cu acest tip de individ; m-ar enerva și aș rămâne fără cuvinte – aș avea sentimente de acest fel.) Ar trebui să detești astfel de oameni și să fii revoltat de ei. Ce altceva? Ar trebui să fii supărat, trist sau îndurerat? (N-are rost.) N-are rost, nu-i așa? Nu există oameni care spun: „Această persoană probabil a procedat așa fiindcă nu înțelege adevărul”? Majoritatea oamenilor nu înțeleg adevărul, dar câți dintre ei sunt capabili să facă astfel de lucruri? Nu există diferențe de la o persoană la alta? (Ba da.) Oamenii sunt diferiți. Este exact ca atunci când oamenii au de-a face unii cu alții: când există un schimb de bunuri materiale, unii caută corectitudine și justețe. Chiar dacă aceștia îi lasă pe ceilalți să profite puțin de ei, nu contează pentru ei – relația lor dăinuie astfel; au umanitate și simt că nu este o mare dificultate să se afle într-un dezavantaj minor. Alți oameni nu au umanitate și le place mereu să profite de ceilalți: interacțiunile lor cu ceilalți sunt doar de dragul avantajelor și profitului în detrimentul celorlalți. Dacă pot obține unele beneficii de la tine, îți vor face pe plac și vor menține o relație cu tine, dar dacă nu pot obține beneficii, atunci te vor da la o parte. Nu dau deloc dovadă de sinceritate față de tine; astfel de oameni nu au umanitate.

Ce părere aveți despre tipul de oameni care oferă cadouri ca în povestea pe care v-am spus-o astăzi? De ce dăruiesc lucruri oamenii de acest fel? Este o coincidență? Dacă s-ar întâmpla o dată pe parcursul multor ani, ar putea fi o coincidență, dar mai poate fi considerată o coincidență dacă același lucru se întâmplă de patru ori într-un anotimp? (Nu poate.) Acest comportament al său nu a fost întâmplător, nici o astfel de fire nu poate fi numită o dezvăluire și o exprimare de moment a corupției. Atunci care a fost natura comportamentului său? După cum am spus mai devreme, comportamentul său a fost lipsit de respect, iresponsabil, nechibzuit, imprudent și impulsiv, dovedind o fire necivilizată. Deci de ce a procedat el așa? De ce n-a dăruit nimănui altcuiva acele lucruri, ci numai Mie? Identitatea și statutul Meu diferit Mă calificau să primesc aceste daruri. Devin astfel evidente intenția bărbatului care a oferit darurile și natura faptelor sale? Care a fost obiectivul lui? (De a intra în grațiile Tale.) Așa este. Care este cel mai precis cuvânt pentru a descrie această intrare în grații? Este un șiretlic ieftin: intrare în grații și oportunism. Este o modalitate inteligentă de a intra în grațiile tale, de a te atrage în groapa pe care a săpat-o fără să-ți dai seama și de a-ți da un sentiment bun despre el, când, de fapt, nu este câtuși de puțin sincer – vrea să-și atingă obiectivele fără să plătească niciun preț. A făcut acest lucru fără vreo analiză detaliată a consecințelor și doar ți-a dat ceva ce a cules gratuit, făcându-te să simți că este grijuliu și ademenindu-te cu o falsă stare de fericire. Ce înseamnă asta cu adevărat? Înseamnă că, fără să cheltuiască nici măcar un ban, te-a făcut să simți că ai beneficiat foarte mult de pe urma lui, ceea ce, evident, înseamnă că te ia de prost. Nu asta înseamnă? Își spune în sinea lui: „Nu cheltuiesc niciun ban și nu mă dau peste cap; nu sunt sincer față de Tine. Doar Îți voi oferi ceva prin care să-Ți amintești de mine, ca să mă consideri amabil, grijuliu și loial și să crezi că am dragoste pentru Tine în inima mea.” Este un șiretlic ieftin să te facă să crezi în mod eronat că așa este el și, de asemenea, este oportunism. Este un truc ieftin să folosească cea mai ieftină așa-zisă amabilitate pentru cel mai mare beneficiu și cel mai mare avantaj, fără să plătească niciun preț și fără să fie sincer. Ar face vreunul dintre voi asta? Toată lumea o face – doar că voi n-ați făcut același lucru pe care l-a făcut el, dar ați face-o dacă ați avea ocazia. Acesta este primul lucru pe care l-am concluzionat când am avut de-a face cu oameni de acest fel, și anume că sunt foarte pricepuți la șiretlicuri ieftine. Ei nu cred în Dumnezeu; urmează pe cineva care, în opinia lor, le va aduce beneficii, îi va binecuvânta și care merită urmat. Acest incident a expus pe deplin credința acestui tip de persoană și adevărul despre cum este în realitate. Înțelegerea de către astfel de oameni a iubirii, loialității și supunerii față de Dumnezeu este prea simplistă, iar ei doresc să folosească metoda unui șiretlic ieftin pentru a câștiga aprobarea lui Dumnezeu și a primi binecuvântări. Sunt ei sinceri față de Dumnezeu? Au frică de Dumnezeu în vreun fel? (Nu.) Atunci alte lucruri intră și mai puțin în discuție. Acesta este primul lucru pe care l-am concluzionat. În opinia voastră, am dreptate? (Da.) Îl etichetez oare pe nedrept? Fac din țânțar armăsar? Categoric nu. Judecând după esența lui, este mult mai grav decât atât. Cel puțin, el Îl înșală pe Dumnezeu și se joacă cu El.

Al doilea lucru pe care l-am concluzionat este ceea ce se poate vedea la astfel de oameni. Inima omului este îngrozitoare! Spuneți-Mi, care este această grozăvie? De ce spun că inima omului este îngrozitoare? (Acest individ intră în grațiile lui Dumnezeu pentru a-și satisface intenția și dorința de a căpăta binecuvântări, apoi este iresponsabil și nu ține cont de ce va păți trupul lui Dumnezeu după ce mănâncă aceste lucruri sau care vor fi consecințele. Va ține mereu cont de consecințele a ceea ce îi dă de mâncare familiei lui, dar când Îi dă ceva lui Dumnezeu, nu ia deloc în considerare consecințele. Procedează astfel doar pentru a-și atinge scopurile, intrând în grațiile lui Dumnezeu prin orice mijloace; putem vedea că este deosebit de egoist și demn de dispreț, că nu are niciun loc pentru Dumnezeu în inima lui și că nu-L tratează pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu.) Nu implică acest lucru că nu Mă tratează ca pe o ființă umană? Se poate spune așa? (Da.) Ce intenții îngrozitoare! (Da, nu L-ar înșela pe Dumnezeu, chiar dacă L-ar trata ca pe o rudă.) Este într-adevăr îngrozitor. Dacă cineva ți-ar fi prieten, te-ar trata așa? N-ar face-o. Ți-ar spune ce poți să mănânci și, dacă ar exista efecte secundare când consumi ceva, te-ar descuraja insistent să le mănânci; este ceva ce pot face chiar și prietenii. Dar poate acest individ să facă asta? Nu. Din moment ce Mi-a făcut Mie așa ceva, cu siguranță v-ar face și vouă. Ce alte grozăvii există în privința lui? (Este extrem de calculat. Acoperă acest lucru dând impresia la exterior că este sufletist, dar complotează în sinea lui, încercând să obțină cel mai mare beneficiu posibil din cel mai ieftin lucru, ceea ce este îngrozitor.) Este bine că vedeți lucrurile așa. Mai devreme v-ați referit la latura lui egoistă, iar acum vă referiți la uneltirile lui. Judecând doar după ce ați spus cu toții, de unde vin aceste lucruri care sunt adânc înrădăcinate, aceste lucruri care sunt dezvăluite din umanitatea persoanelor, lucruri pe care sunt capabile sau nu să le atingă și pe care alții ar putea fi în stare sau nu să le vadă sau să le interpreteze? Le învață de la părinții lor? Le învață la școală? Sau sunt cultivate de societate? Cum apar ele? Un lucru este sigur: sunt ceva înnăscut. De ce spun asta? De ce sunt legate lucrurile înnăscute? Sunt legate de natura-esența cuiva. Prin urmare, faptul că el gândește astfel a fost o premeditare îndelungată sau un capriciu subit? S-a inspirat din ceva ce a văzut la altcineva sau a trebuit să o facă în anumite circumstanțe? Sau i-am spus Eu să facă așa? Nimic din toate acestea. Deși aceste lucruri mici pot părea obișnuite la exterior, natura care stă la baza fiecăruia este neobișnuită. Individul care a făcut aceste lucruri a fost oare capabil să-și dea seama de consecințele lor? Nu a fost. De ce nu? Să presupunem că achiziționezi un articol ieftin de la o tarabă de pe stradă pentru a-l oferi șefului tău. Înainte de a i-l dărui, nu trebuie să evaluezi lucrurile și să te întrebi: „Poate șeful să găsească acest articol la taraba de pe stradă? Poate să intre pe internet și să afle cât a costat? Poate cineva să-i dezvăluie cât a costat? Ce va crede despre mine după ce-l vede?” Nu sunt acestea lucruri pe care ar trebui să le evaluezi? Mai întâi le-ai evalua și apoi ai cumpăra. După ce ai evaluat aceste lucruri, dacă ai simți că dăruirea acestui articol ar avea consecințe nefavorabile, l-ai mai dărui? Cu siguranță nu ai face-o. Dacă ai crede că ar fi ieftin să-i dăruiești acest articol șefului tău și l-ar face fericit, cu siguranță l-ai dărui. Dar acest individ din poveste n-a evaluat niciunul dintre aceste lucruri, deci la ce s-a gândit? S-a gândit doar că este singurul mod de a-și realiza intențiile. Analizând acum, natura acestei probleme iese la iveală. Ce se poate vedea prin natura acestei probleme? Al doilea rezultat observat la oameni prin contactul cu ei este că inimile lor sunt îngrozitoare. Se poate trage o concluzie despre firea coruptă pe care o dezvăluie astfel de oameni, fie în mod intenționat, fie involuntar? Din ce cauză este inima omului atât de îngrozitoare? Pentru că este prea insensibilă? O persoană insensibilă este cea căreia îi lipsește percepția. Ar fi corect să o descriem drept insensibilă? (N-ar fi.) Este așadar din cauza ignoranței? (Nu este.) Atunci cui ar trebui să fie atribuită în cele din urmă cauza? Ar trebui să fie atribuită firilor ticăloase ale oamenilor. Trebuie să vă spun unde este grozăvia oamenilor: în faptul că în inimile lor sălășluiesc demoni. Ce părere aveți despre asta? De ce spun că demonii sălășluiesc în inimile oamenilor? Cum înțelegeți voi? Nu credeți că este o afirmație îngrozitoare? Nu sunteți înspăimântați când auziți asta? Nu credeați înainte că demonii sălășluiesc în inimile voastre; credeați doar că aveți o fire coruptă, dar nu știați că sălășluiesc demoni în voi. Acum știți. Nu este o problemă gravă? Credeți că am înțeles bine? (Da.) Nu ajunge la rădăcina problemei? (Ba da.) Chibzuiți la motivul pentru care am spus că demonii sălășluiesc în inimile oamenilor. Gândiți-vă la următoarele: L-ar înșela astfel pe Dumnezeu o persoană cu rațiune și conștiință? Este aceasta supunere față de Dumnezeu? Aceasta înseamnă să te împotrivești față de El cu ochii larg deschiși și să nu-L tratezi deloc ca pe Dumnezeu. Acum că El a venit pe pământ pentru a mântui omenirea, care este relația dintre om și Dumnezeu? Este una între superior și subordonat? Este o relație de prietenie? De rudenie? Ce fel de relație este cu adevărat? Cum gestionezi și abordezi această relație? Ce fel de mentalitate ar trebui să ai când interacționezi și te înțelegi bine cu Dumnezeu? Ce ar trebui să păstrezi în inima ta ca să te înțelegi bine cu Dumnezeu? (Frica.) Frica pare nerealistă pentru toată lumea. (Spaima.) Nu se poate ajunge la spaimă. Dacă Mă tratezi ca pe o persoană obișnuită – doar ca pe o cunoștință, fără să ne înțelegem prea bine și suficient pentru a fi încă prieteni – cum poate relația dintre noi să fie armonioasă și amicală? O persoană cu simțul conștiinței ar trebui să știe cum se fac aceste lucruri în mod adecvat. (Trebuie să existe respect.) Acesta este minimul pe care ar trebui să-l ai. Să presupunem că se întâlnesc doi oameni: nu se cunosc încă și nu-și știu numele. Dacă unul dintre ei vede că celălalt este lipsit de viclenie și vrea să-și bată joc de el, nu înseamnă asta că se comportă ca un bătăuș? Dacă nu există nici măcar un minimum de respect, a mai rămas vreo umanitate? Pentru ca oamenii să se înțeleagă între ei, indiferent ce dispute sau conflicte pot apărea, trebuie cel puțin să se respecte unii pe alții. Respectul este bunul simț elementar față de ceea ce înseamnă să fii om și există un minimum de respect între toate ființele umane. Există așadar acest respect când oamenii interacționează cu Dumnezeu? Dacă nu poți ajunge nici măcar în acest punct, atunci, în mintea ta, care este cu adevărat relația dintre tine și Dumnezeu? Nu există nicio relație în acest caz – nici măcar cea a unui străin. Prin urmare, persoana care a oferit darurile a fost în stare să-L trateze pe Dumnezeu în felul acesta: nu doar că nu L-a respectat, dar a vrut și să-L înșele. În inima lui, el nu a simțit că Dumnezeu ar trebui respectat sau că ar trebui să ia în considerare cu atenție și în mod meticulos sănătatea Lui și consecințele ce decurg din consumul celor dăruite – nu le-a luat în considerare. Pentru el a fost suficient doar să folosească șiretlicuri pentru a-L păcăli pe Dumnezeu să-l favorizeze; cel mai bun lucru pentru el a fost să-L poată înșela pe Dumnezeu. Așa era inima lui. Nu este îngrozitor ca omul să aibă o astfel de inimă? Este groaznic!