Vom avea părtășie în continuare despre un subiect oarecum mai ușor. Vă place să ascultați povești? (Da.) Atunci vă voi spune o poveste. Ce poveste ar trebui să vă spun? Ce fel de subiect v-ar plăcea să ascultați? Preferați să ascultați povestiri, să discutați despre evenimentele curente și politică sau să auziți lucruri despre istorie? Nu vom vorbi despre aceste lucruri, deoarece este inutil să discutăm despre ele. Vă voi spune o poveste despre comportamentul oamenilor care cred în Dumnezeu, despre firile oamenilor și despre diversele stări pe care le experimentează în viața de zi cu zi.

Supliment:

O discuție despre capital:
„Lăsați-o baltă!”

Cinci oameni purtau o discuție, iar unul dintre ei, care se numea domnul Uni, a spus: „Din perioada petrecută la universitate, cel mai mult îmi lipsește viața din campus. Campusul era plin cu tot soiul de plante, iar primăvara și toamna, peisajul era atât de frumos, încât mă relaxa și îmi dădea o senzație de fericire. De asemenea, pe vremea aceea eram tânăr, plin de idealuri și inocent, fără atâta presiune. Viața era atât de ușoară în cei trei ani la universitate. Dacă aș putea să dau timpul înapoi cu zece sau douăzeci de ani și să mă întorc la viața din campus, cred că ar fi cel mai minunat lucru din această viață…” Aceasta era prima persoană, care se numea domnul Uni. Ce înseamnă „Uni”? Înseamnă student la universitate; de aici vine numele domnului Uni. Viața minunată a domnului Uni nu fusese încă pe deplin rememorată și savurată înainte ca domnul Absolvent să ia cuvântul, spunând: „Poate un curs de trei ani să fie considerat curs universitar? Este un curs vocațional. Pentru diploma de licență la universitate sunt necesari de obicei patru ani; doar asta se poate considera curs universitar. Eu am urmat cursurile universității timp de patru ani. În anii mei de facultate, am observat că erau mulți studenți pe piața muncii și era greu de găsit o slujbă. Prin urmare, înainte de absolvire, m-am gândit și am decis să urmez studii postuniversitare. Nu erau mulți cu studii postuniversitare la acea vreme și avea să-mi fie ușor să găsesc o slujbă. Așa cum m-am așteptat, după ce am absolvit studiile postuniversitare, mi-am găsit o slujbă grozavă, cu un venit bun și am trăit foarte bine. Acesta a fost rezultatul studiilor postuniversitare.” Ce mesaj primiți la auzul acestor lucruri? Domnul Uni a absolvit un curs vocațional, în timp ce domnul Absolvent a absolvit studii postuniversitare, a câștigat un venit bun și a avut statut și respect în societate. Domnul Absolvent vorbea fericit, apoi domnul Manager a spus: „Ești încă tânăr, copile! Nu ai nicio experiență în societate. Nu contează dacă urmezi studii postuniversitare sau un doctorat, nimic nu se compară cu alegerea unei specializări bune la universitate. Înainte de a merge la universitate, am cercetat piața și am văzut că afacerile de toate mărimile aveau nevoie de persoane cu abilități de management, așa că am ales să studiez managementul de piață când am ajuns la universitate, iar la absolvire, am devenit unul dintre managerii de top ai unei companii, numit și director general. Când am absolvit, era o perioadă în care diverse companii de toate mărimile aveau nevoie de oameni talentați ca mine. Piața era uriașă, iar când am început să-mi depun candidatura pentru locuri de muncă, mai multe companii au încercat să mă înhațe. În cele din urmă, am avut de ales între ele. Am ales cea mai bună companie străină și am devenit imediat manager cu venituri mari. În cinci ani mi-am cumpărat mașină. N-am fost isteț? Nu-i așa că pot să iau decizii bune?” În timp ce vorbea domnul Manager, cei doi dinaintea lui s-au simțit oarecum recalcitranți, dar n-au zis nimic. Și-au spus în inima lor: „Este un manager de top și un om cu viziune. Are mult mai mult capital decât noi. Chiar dacă ne simțim oarecum recalcitranți, nu vom spune nimic. Doar ne vom recunoaște înfrângerea.” Când domnul Manager a terminat de vorbit, era foarte mulțumit de el însuși, crezând că acești tineri nu erau la fel de experimentați ca el. Tocmai când se simțea atât de mulțumit, cineva care se numea domnul Funcționar a început să vorbească. Domnul Funcționar nu se gândise prea mult la ceea ce spuseseră ceilalți trei. Își ținea relaxat ceaiul, a luat o înghițitură din el, s-a uitat de jur împrejur și a spus: „Toată lumea studiază la universitate în zilele noastre. Cine nu poate să intre la universitate? Nu e suficient doar să mergi la universitate și nici să intri în afaceri. Chiar dacă ești manager de top, nu e o slujbă pe viață, nu e stabilă. Cheia e să găsești o slujbă sigură și apoi ești aranjat pe viață!” Când au auzit asta, ceilalți au spus: „O slujbă pe viață? Cine vorbește despre așa ceva în zilele noastre? E de domeniul trecutului!” Domnul Funcționar a spus: „E de domeniul trecutului? Spuneți asta doar pentru că sunteți cu toții obtuzi și lipsiți de perspicacitate! Când obții o slujbă pe viață, deși venitul tău este puțin mai mic, îți asigură o viață stabilă, ai autoritate și poți să te înfrupți din toate! Cei mai mulți oameni n-au înțeles când am dat examen ca să devin funcționar public și m-au întrebat de ce un om atât de tânăr și-ar dori să lucreze pentru agențiile guvernamentale. După ce am promovat examenul de funcționar public, mă căutau prietenii și rudele care voiau o slujbă sau care erau implicați în procese. Asta implică multă autoritate, nu-i așa? Chiar dacă venitul nu este grozav, am primit locuință și mașină. Beneficiile mele sunt mai bune decât ale voastre. În plus, când ies la masă sau la cumpărături, pot să-mi decontez cheltuielile și pot să călătoresc gratuit cu taxiul sau avionul. Slujbele voastre nu sunt destul de bune; aveți cu toții slujbe nesigure. M-am descurcat mult mai bine decât voi!” Ceilalți s-au simțit stânjeniți după ce l-au auzit spunând acestea și au zis: „Chiar dacă beneficiile tale sunt destul de bune, ai o reputație proastă. Te ocupi cu extorcarea, te comporți ca un tiran peste tot și nu ești în slujba poporului. Doar le faci rău oamenilor și comiți tot felul de lucruri rele.” Domnul Funcționar a răspuns: „Și ce dacă am o reputație proastă? Profit de pe urma asta!” Toată lumea s-a apucat să discute problema, până când, în cele din urmă, ultima persoană nu s-a mai putut abține, s-a ridicat și a spus: „Vedeți, ați fost la universitate, ați urmat studii postuniversitare, sunteți manageri de top sau funcționari, dar eu n-am avut experiențele pe care le aveți voi. Chiar dacă sunt doar o persoană neînsemnată, trebuie să vă împărtășesc experiențele mele. Când m-am întors la «mater»…” Ceilalți au fost surprinși și au întrebat: „Ce este această «mater»? Dacă promovezi examenul de funcționar public, devii funcționar public, dacă studiezi pentru o diplomă de licență, devii absolvent, dacă ești manager de top al unei companii, devii director general, așadar ce înseamnă această «mater»? Poți să explici?” Persoana a spus: „Deci puteți să mergeți la universitate, să studiați pentru diploma de licență, să fiți manageri de top și să deveniți funcționari publici, dar eu nu pot să mă întorc la alma mater ca să arunc o privire?” Vezi? S-a enervat. Această persoană neînsemnată avea puțină educație, dar era totuși orgolios. Ceilalți au spus: „Știm cu toții ce înseamnă să te întorci la alma mater. Nu e nevoie să spui că te-ai dus înapoi la «mater». Spune doar că te-ai întors la alma mater.” Ceilalți l-au întrebat apoi ce nivel de educație avea această alma mater, dacă era liceu, colegiu tehnic, universitate sau școală postuniversitară. El a răspuns: „N-am fost niciodată la universitate, n-am urmat niciodată studii postuniversitare și n-am dat niciodată examen ca să devin funcționar public. Nu e în regulă să mergi doar la școala generală? Lăsați-o baltă!” Se simțea stânjenit; își dezvăluise trecutul și nu mai putea fi acoperit. Se prefăcuse tot timpul. Asociindu-se cu ceilalți, nu le dezvăluise niciodată nivelul lui de educație. Acum totul ieșise la iveală și se făcuse de rușine; s-a năpustit pe ușă și a luat-o la fugă. Ceilalți nu au înțeles de ce a fugit și au spus laolaltă: „N-ai absolvit doar școala generală? De ce fugi? Și erai atât de mândru de asta!” Voi încheia povestea aici; subiectul este mai mult sau mai puțin acoperit.

Sunt cinci persoane în această poveste. Care este subiectul pe care îl discută? (Pregătirea lor academică.) Și ce înseamnă cu adevărat pregătirea academică pentru oameni? (E statutul lor social.) Pregătirea academică a unei persoane are legătură cu statutul său social – aceasta e o realitate obiectivă. De ce vor așadar oamenii să discute despre statutul lor social? De ce vor să-și dezvăluie statutul și identitatea socială drept subiect de discuție? Ce fac ei? (Se dau mari.) Deci care ar trebui să fie titlul acestei povești? (Compararea pregătirii academice.) Dacă povestea s-ar intitula „Compararea pregătirii academice”, nu ar fi prea brutal? (Ba da, ar fi. Ce zici de „Etalarea statutului”?) E puțin prea direct, nu este implicit și nici suficient de profund. Ce-ar fi să spunem că titlul principal este „O discuție despre capital”, iar subtitlul este „Lăsați-o baltă”? E puțin satiric, nu-i așa? „O discuție despre capital” înseamnă că toți discută despre propriul capital, inclusiv despre pregătirea academică și statutul lor social. Și ce înseamnă „Lăsați-o baltă”? (Să nu recunoști că altcineva este mai bun.) Așa este, există un tip de fire aici. „Și ce dacă ești absolvent? Și ce dacă ai un nivel de educație mai înalt decât al meu?” Nimeni nu recunoaște că altcineva este mai bun decât el. Asta înseamnă să discuți despre capital. Nu se aude deseori acest tip de conversație în preajma altor oameni? Sunt oameni care își etalează averea familiei, care își etalează trecutul prestigios al familiei, care etalează faptul că anumiți împărați și anumite celebrități le poartă numele de familie, iar unii vorbesc despre universitatea pe care au absolvit-o, cât de străluciți au fost și există chiar o maseuză de la un salon de înfrumusețare care spune: „Am învățat masajul de la un profesor renumit, am avut corecție expertă și inspecție personală. În cele din urmă, am devenit profesionistă de primă clasă în masajul terapeutic, iar anii 2000 au fost cea mai glorioasă perioadă a mea…” Termenul „glorios” este nepotrivit. Până și o maseuză din industria serviciilor vorbea despre „cea mai glorioasă perioadă” a ei – chiar se lăuda și se dădea mare. În cadrul acestui subiect, discutăm în principal despre anumite conversații care sunt adesea auzite, despre comportamentul care este adesea văzut și firile care sunt adesea dezvăluite în preajma oamenilor în viața reală. De ce vorbesc oamenii despre un asemenea capital? Ce fire sau motivație lucrează aici? Pot fi considerate glorioase aceste lucruri despre care se vorbește? Gloria nu are nicio legătură cu ele. Beneficiază așadar oamenii de pe urma discuțiilor despre astfel de lucruri? (Nu.) Și voi vorbiți despre aceste lucruri? (Da.) Știți că nu sunt de niciun folos, deci de ce vorbiți despre ele? De ce le place oamenilor să vorbească despre asemenea lucruri? (Acestea sunt capitalul pe care îl etalează oamenii.) Care este scopul de a le etala? (De a fi stimat de către alții.) Cauza este că nimeni nu vrea să fie o persoană de rând, banală. Chiar și cineva care a absolvit școala generală a vorbit despre întoarcerea la „mater” ca să arunce o privire, dorind să folosească acest tip de limbaj literar pentru a-i păcăli și năuci pe alții, astfel încât aceștia să-l stimeze. Care este scopul de a-i determina pe alții să-l stimeze? Ca să fie mai presus decât alți oameni, să aibă un loc și o poziție printre alții, un nimb deasupra capului, să aibă autoritate în lucrurile pe care le spune, să aibă sprijinul altora și prestigiu. Dacă ar fi să renunți la aceste lucruri și să fii o persoană obișnuită, banală, ce ar trebui să ai? Mai întâi, ar trebui să ai perspectiva corectă. Cum apare această perspectivă corectă? Apare citind cuvintele lui Dumnezeu și înțelegând ce atitudine ar trebui să ai față de anumite lucruri, care să fie în acord cu intențiile lui Dumnezeu și pe care ar trebui să o aibă oamenii cu umanitate normală – aceasta e perspectiva corectă. Prin urmare, ca persoană obișnuită, banală și normală, care este cea mai adecvată și corectă perspectivă pe care să o ai față de toate aceste lucruri, față de statutul social, capitalul social, mediul familial și așa mai departe? Știți? Să spunem că există cineva care crede în Dumnezeu de mulți ani, care consideră că a înțeles multe adevăruri, care crede că urmează calea lui Dumnezeu și este loial față de Dumnezeu și de datoria sa, totuși, consideră că statutul său în societate și printre oameni și valoarea sa sunt foarte importante, prețuiește foarte mult aceste lucruri și chiar își etalează adesea capitalul, trecutul glorios și valoarea – este o asemenea persoană cu adevărat cineva care înțelege adevărul? În mod clar, nu. Așadar, cineva care nu înțelege adevărul este o persoană care iubește adevărul? (Nu.) Nu. Care este relația dintre discuția despre capital și faptul că persoana înțelege și iubește adevărul? De ce spun că o persoană care își prețuiește valoarea și își etalează capitalul nu este cineva care iubește și înțelege adevărul? Cum ar trebui cineva care iubește și înțelege realmente adevărul să abordeze aceste chestiuni privind statutul social, capitalul personal și valoarea? Ce lucruri sunt incluse în statutul social? Mediul familial, educația, reputația, realizările în societate, talentele personale și etnia ta. Așadar, cum abordezi aceste lucruri pentru a verifica dacă ești cineva care înțelege adevărul? Ar trebui să fie ușor de răspuns la această întrebare, nu-i așa? Ar trebui să înțelegeți multe despre acest aspect în teorie. Spuneți orice vă trece prin minte. Nu vă gândiți: „Vai, nu m-am gândit bine la asta, așa că nu pot spune nimic.” Dacă nu te-ai gândit bine, spune pur și simplu ce crezi acum. Dacă nu poți vorbi decât după ce te gândești bine la ceva, acest lucru se numește a scrie articole. Acum doar purtăm o discuție; nu-ți cer să scrii un articol. Vorbește mai întâi din perspectivă teoretică. (Înțeleg din cuvintele lui Dumnezeu că El nu Se uită la cât de educat este cineva sau care este statutul său social, ci Se uită în principal dacă urmărește adevărul, dacă poate practica adevărul și dacă se supune cu adevărat lui Dumnezeu și își îndeplinește datoria la standarde. Dacă cineva are un statut social înalt și este foarte educat, dar nu are înțelegere spirituală, nu merge pe calea urmăririi adevărului, nu se teme de Dumnezeu și nu se ferește de rău, va fi totuși eliminat în cele din urmă și nu va putea să rămână ferm în casa lui Dumnezeu. Prin urmare, pregătirea academică și statutul cuiva sunt lipsite de importanță. Important este dacă acea persoană urmărește adevărul.) Excelent, acesta este un concept fundamental. De ce spun că este fundamental? Pentru că aceste subiecte și acest conținut sunt, în principiu, ceea ce discută oamenii de obicei. Are altcineva o altă înțelegere? Cineva să adauge la ceea ce s-a spus deja. (Dacă cineva poate să urmărească adevărul, atunci poate să vadă că a urmări faima, câștigul și statutul este de fapt un fel de robie, niște cătușe pe care le poartă și, cu cât urmărește mai mult aceste lucruri, cu atât mai mult se va simți pustiit și cu atât mai mult va ajunge să-și dea seama de răul și durerea pe care faima, câștigul și statutul le provoacă oamenilor. Când va înțelege asta și va vedea pe cineva care privește aceste lucruri ca pe un capital, va crede că o astfel de persoană este cu adevărat demnă de milă.) (O persoană care iubește și înțelege realmente adevărul va evalua statutul social și reputația folosind cuvintele lui Dumnezeu, se va uita la ceea ce spune și cere Dumnezeu, ce vrea El ca oamenii să urmărească, ce vor obține oamenii în final urmărind aceste lucruri și dacă ceea ce obțin este în concordanță cu rezultatele pe care Dumnezeu speră să le vadă în oameni.) Ați abordat acest subiect aici, dar ceea ce spuneți are multă legătură cu adevărul? Sunteți capabili să evaluați acest lucru? Majoritatea oamenilor au anumite cunoștințe perceptuale și, dacă v-aș cere să țineți o predică, ar fi o predică de îndemn. De ce spun că ar fi o predică de îndemn? O predică de îndemn este o predică în care spuneți lucruri care le oferă oamenilor sfaturi și încurajări – nu poate rezolva probleme reale. Deși fiecare propoziție poate părea corectă și rezonabilă, în concordanță cu rațiunea umană și cerințele raționale, nu are mare legătură cu adevărul, ci este doar puțina cunoaștere superficială și perceptuală pe care o au oamenii. Dacă ai avea părtășie despre aceste cuvinte cu alții, ai fi capabil să rezolvi problemele și dificultățile oamenilor de la sursă? Nu, nu ai fi, de aceea spun că ar fi o predică de îndemn. Dacă nu poți rezolva dificultățile și problemele oamenilor de la sursă, atunci nu le rezolvi problemele folosind adevărul. Cei care nu înțeleg adevărul vor susține mereu cunoașterea, reputația și statutul și vor fi incapabili să scape de constrângerile și de robia acestor lucruri.

Gândiți-vă la următoarele – cum ar trebui să abordați valoarea, statutul social și mediul familial al omului? Care este atitudinea corectă pe care ar trebui să o aveți? Mai întâi, ar trebui să vedeți din cuvintele lui Dumnezeu cum abordează El această chestiune; numai așa veți ajunge să înțelegeți adevărul și să nu faceți nimic contrar adevărului. Așadar, cum privește Dumnezeu mediul familial, statutul social, educația primită și averea pe care o deține cineva în societate? Dacă nu vezi lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și nu poți să stai de partea Lui și să accepți lucrurile de la Dumnezeu, atunci modul în care vezi lucrurile va fi cu siguranță departe de ceea ce intenționează El. Dacă nu există o mare deosebire, ci doar o mică discrepanță, nu este o problemă; dacă modul în care vezi lucrurile contrazice în totalitate intențiile lui Dumnezeu, atunci e în dezacord cu adevărul. În ceea ce Îl privește pe Dumnezeu, ceea ce le dă oamenilor și cât de mult le dăruiește depinde de El, iar statutul pe care îl au oamenii în societate este, de asemenea, rânduit de Dumnezeu, nefiind în niciun caz planificat de oameni. Dacă Dumnezeu face așa încât cineva să sufere durere și sărăcie, înseamnă că nu are nicio speranță să fie mântuit? Dacă are puțină valoare și o poziție socială modestă, nu-l va mântui Dumnezeu? Dacă are un statut modest în societate, oare are un statut modest în ochii lui Dumnezeu? Nu neapărat. De ce depinde acest lucru? Depinde de calea pe care merge această persoană, de ceea ce urmărește și de atitudinea sa față de adevăr și de Dumnezeu. Dacă statutul social al cuiva este foarte modest, dacă familia sa este foarte săracă și nu are multă educație, dar el crede în Dumnezeu într-un mod realist și iubește adevărul și lucrurile pozitive, atunci, în ochii lui Dumnezeu, valoarea lui este mare sau mică, este nobilă sau josnică? Este valoros. Privind din această perspectivă, de ce depinde valoarea cuiva, fie că este mare sau mică, nobilă sau abjectă? Depinde de modul în care te vede Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te vede ca pe cineva care urmărește adevărul, atunci ai valoare și ești valoros – ești un vas valoros. Dacă Dumnezeu vede că nu urmărești adevărul și nu te consumi sincer pentru El, atunci ești inutil și lipsit de valoare – ești un vas abject. Indiferent câte studii ai sau cât de înalt e statutul tău în societate, dacă nu urmărești sau nu înțelegi adevărul, valoarea ta nu poate fi niciodată mare; chiar dacă mulți oameni te susțin, te laudă și te adoră, ești tot un mizerabil vrednic de dispreț. Așadar, de ce îi vede Dumnezeu pe oameni în acest mod? De ce o persoană atât de „nobilă”, cu un statut atât de înalt în societate, lăudată și admirată de atât de mulți oameni, având chiar și un prestigiu atât de mare, este văzută de Dumnezeu drept abjectă? De ce modul în care îi vede Dumnezeu pe oameni este total opus opiniilor pe care le au ei despre ceilalți? Se opune Dumnezeu oamenilor în mod intenționat? Categoric nu. Cauza este că Dumnezeu e adevărul, Dumnezeu e dreptatea, în timp ce omul este corupt și nu are adevăr sau dreptate, Dumnezeu evaluează omul după propriul standard, iar standardul Său pentru evaluarea omului este adevărul. Poate suna puțin abstract când spunem asta, prin urmare, ca să ne exprimăm altfel, standardul de evaluare al lui Dumnezeu se bazează pe atitudinea unei persoane față de El, față de adevăr și față de lucrurile pozitive – acest lucru nu mai e abstract. Să spunem că cineva are un statut înalt în societate, un nivel înalt de educație, este foarte educat și cultivat și are un trecut familial deosebit de glorios și splendid, dar există o problemă: nu iubește lucrurile pozitive, simte repulsie, detestare și ură față de Dumnezeu în adâncul inimii sale și, când apare ceva în legătură cu Dumnezeu, cu subiectele legate de Dumnezeu sau de lucrarea Lui, scrâșnește din dinți de ură, ochii îi scapără flăcări și chiar vrea să lovească alți oameni. Dacă cineva menționează un subiect legat de Dumnezeu sau de adevăr, simte repulsie și ostilitate, iar natura lui animalică izbucnește. Este o asemenea persoană valoroasă sau lipsită de valoare? Cât valorează în ochii lui Dumnezeu studiile sale academice și așa-zisul său statut și prestigiu social? Absolut nimic. Cum îi vede Dumnezeu pe astfel de oameni? Cum determină El natura lor? Astfel de oameni sunt diavoli și satane și sunt mizerabili vrednici de dispreț și cei mai lipsiți de valoare. Privind acum lucrurile, pe ce bază definim valoarea cuiva drept nobilă sau abjectă? (Este vorba de atitudinea sa față de Dumnezeu, de adevăr și de lucrurile pozitive.) Așa este. În primul rând, trebuie să înțelegem care este atitudinea lui Dumnezeu. Să înțelegem mai întâi atitudinea lui Dumnezeu și principiile și standardele după care îi definește pe oameni, apoi să evaluăm oamenii pe baza principiilor și standardelor lui Dumnezeu pentru ei – doar acest lucru este precis, adecvat și corect în cel mai înalt grad. Avem acum o bază pentru evaluarea oamenilor, deci cum ar trebui să o punem în practică mai exact? De exemplu, cineva este foarte bine educat și popular oriunde merge, toți au o părere bună despre el și consideră că are perspective grozave – va fi în mod sigur văzut ca nobil în ochii lui Dumnezeu? (Nu neapărat.) Așadar, cum ar trebui să evaluăm această persoană? Noblețea și condiția joasă a unei persoane nu se bazează pe statutul său în societate, nici pe pregătirea sa academică, cu atât mai puțin pe etnia sa și, bineînțeles, nu se bazează pe naționalitatea sa, deci pe ce trebuie să se bazeze? (Trebuie să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu și pe atitudinea persoanei față de adevăr și de Dumnezeu.) Este corect. De exemplu, ați venit din China continentală în Statele Unite și, chiar dacă într-o zi ați deveni cetățeni americani, s-ar schimba valoarea și statutul vostru? (Nu.) Nu, nu s-ar schimba; ai fi tot tu. Dacă ai credință în Dumnezeu, dar nu poți dobândi adevărul, ești în continuare de felul celor care vor pieri. Unii oameni superficiali nu cred cu adevărat în Dumnezeu sau nu urmăresc adevărul, ci urmează lumea seculară și, după ce devin cetățeni americani, spun „voi, chinezii” sau „voi, cei din China continentală”. Spuneți-Mi, sunt astfel de oameni nobili sau abjecți? (Abjecți.) Sunt atât de abjecți! Se comportă de parcă, devenind cetățeni americani, ar fi nobili – nu sunt foarte superficiali? Sunt atât de superficiali! Dacă o persoană poate aborda faima și câștigul, statutul social, bogăția și realizările academice cu o inimă obișnuită – desigur, această inimă obișnuită nu înseamnă că ai experimentat deja aceste lucruri și ai devenit insensibil, ci înseamnă mai degrabă că ai un standard de evaluare și nu consideri aceste lucruri drept cele mai importante din viața ta, iar standardele și principiile cu care evaluezi și vezi aceste lucruri, precum și valorile tale au suferit o transformare și poți aborda aceste lucruri corect și le poți vedea cu o inimă obișnuită – ce demonstrează acest lucru? Demonstrează că te-ai eliberat de lucrurile externe precum așa-zisul statut social, valoarea omului și așa mai departe. Poate că nu sunteți în stare să realizați acest lucru în momentul de față, dar când veți putea înțelege realmente adevărul, veți fi capabili să vă dați seama de aceste lucruri. Vă voi da un exemplu. Cineva se întâlnește cu frați și surori cu avere, vede că aceștia poartă doar haine de firmă și par înstăriți și nu știe cum să le vorbească sau să se asocieze cu ei, așa că se umilește, îi lingușește și îi flatează pe frații și surorile bogate, purtându-se într-un mod respingător – oare nu se înjosește? Există aici ceva care îl domină. Unii spun „soră mai mare” când întâlnesc o femeie bogată sau „frate mai mare” când întâlnesc un bărbat bogat. Vor mereu să se gudure pe lângă acești oameni și să se facă plăcuți. Când văd pe cineva sărac și insignifiant, care vine de la țară și are puțină educație, îl privesc cu dispreț și refuză să-i acorde atenție, iar atitudinea lor se schimbă. Se întâlnesc astfel de practici comune în biserică? Se întâlnesc și nu puteți nega, pentru că unii dintre voi au dezvăluit tocmai un asemenea comportament. Unii spun „frate mai mare”, alții spun „soră mai mare”, iar alții, „mătușică” – aceste practici sociale sunt grave. Judecând după comportamentul lor, aceștia nu sunt oameni care urmăresc adevărul și nu au nicio fărâmă de adevăr-realitate. Oamenii de acest fel constituie majoritatea în rândul vostru și, dacă nu se schimbă, vor fi eliminați cu toții în cele din urmă. Chiar dacă aceste opinii greșite nu afectează acceptarea adevăratei căi, ele le pot afecta intrarea în viață și îndeplinirea îndatoririlor de către oameni; dacă nu acceptă adevărul, au toate șansele să provoace tulburări în biserică. Dacă poți înțelege intenția lui Dumnezeu, poți pricepe principiile și standardele după care sunt evaluate aceste lucruri. Există un alt aspect, și anume că, indiferent ce fel de statut social sau educație are o persoană sau din ce tip de mediu familial provine, trebuie să recunoști un lucru: realizările pe plan educațional și mediul tău familial nu-ți pot schimba caracterul și nici nu-ți pot influența firea. Nu este așa? (Ba da.) De ce spun asta? Indiferent în ce tip de familie se naște cineva sau ce tip de educație primește ulterior, fie că dobândește sau nu o educație aleasă și indiferent în ce tip de mediu social se naște, fie că are un statut social înalt sau mărunt, firea sa coruptă este la fel ca a oricui altcineva. Toată lumea este la fel – acest lucru este inevitabil. Statutul tău social și valoarea ta nu pot schimba faptul că ești un membru al rasei umane care a fost coruptă de Satana, nici nu poate schimba faptul că ești o ființă umană coruptă, cu firi corupte, care se opune lui Dumnezeu. Ce vreau să spun prin asta? Vreau să spun că, indiferent cât de bogată este familia în care te naști sau cât de educat ești, tot ai firi corupte; indiferent dacă ești nobil sau abject, bogat sau sărac, cu un statut înalt sau mărunt, ești tot o ființă umană coruptă. Prin urmare, după ce ați acceptat lucrarea lui Dumnezeu, sunteți cu toții egali, iar Dumnezeu este corect și drept față de toți. Nu este aceasta o înțelegere pe care ar trebui să o aibă oamenii? (Ba da.) Ce persoană nu este coruptă de Satana și nu are firi corupte deoarece are un statut înalt în societate și s-a născut în cea mai nobilă rasă din întreaga omenire? Este acesta un lucru pe care îl poți spune în mod justificat? S-a întâmplat vreodată acest lucru de-a lungul istoriei omenirii? (Nu.) Nu, nu s-a întâmplat. De fapt, incluzându-i pe Iov, pe Avraam și pe acei profeți și sfinți din vechime, precum și pe israeliți, nicio ființă umană nu a putut evita să nu trăiască cu acest fapt incontestabil: trăind în această lume, întreaga omenire a fost coruptă de Satana. Când îl corupe pe om, Satanei nu-i pasă dacă ai sau nu o educație aleasă, care este trecutul familiei tale, care este numele tău de familie sau cât de vast este arborele tău genealogic, rezultatul final fiind următorul: dacă trăiești printre oameni, ai fost corupt de Satana. Prin urmare, faptul că ai firi corupte satanice și că trăiești cu firile tale corupte satanice nu poate fi schimbat de valoarea și de pregătirea ta academică. Nu este aceasta o înțelegere pe care ar trebui să o aibă oamenii? (Ba da.) Odată ce ați înțeles aceste lucruri, în viitor, când cineva își va etala darurile și capitalul sau veți descoperi din nou pe cineva „superior” printre voi, cum îl veți trata? (Îl voi trata conform cuvintelor lui Dumnezeu.) Corect. Și cum îl vei trata conform cuvintelor lui Dumnezeu? Dacă nu ai nimic mai bun de făcut și îl desconsideri și îl batjocorești, spunând: „Vezi cât de educat ești, de ce te dai mare? Vorbești din nou despre capitalul tău, dar îți poți îndeplini bine datoria? Indiferent cât de educat ești, nu ai fost totuși corupt de Satana?”, este aceasta o modalitate bună de a-l trata? Acest lucru nu este în conformitate cu principiile și nu este ceva ce ar trebui să facă o persoană cu umanitate normală. Așadar, cum ar trebui să-l tratezi într-un mod conform cu principiile? N-ar trebui să-l privești cu admirație, dar nici să-l desconsideri – nu este acesta un compromis? (Ba da.) Este bine să faci un compromis? Nu, nu este. Ar trebui să-l tratezi corect și, dacă poți folosi adevărul pe care îl înțelegi pentru a-l ajuta, atunci ajută-l. Dacă nu-l poți ajuta și dacă ești conducător și vezi că s-ar potrivi pentru o anumită datorie, pune-l să îndeplinească acea datorie. Nu-l privi cu dispreț pentru că are un nivel înalt de educație, spunându-ți: „Hm, la ce folosește să ai multă educație? Înțelegi adevărul? Eu nu am multă educație, dar tot sunt conducător. Am un calibru bun, sunt mai bun decât tine, așa că te voi desconsidera și te voi face de rușine!” Aceasta înseamnă să fii rău și lipsit de umanitate. Ce înseamnă „să-l tratezi corect”? Înseamnă să gestionezi lucrurile conform adevărurilor-principii. Și care este adevărul-principiu aici? Este să-i tratezi pe oameni corect. Nu-i stima și privi cu admirație și nu te smeri în fața lor, simțind că te afli la un nivel inferior, și nici nu-i linguși, nu-i călca în picioare și nu-i desconsidera; s-ar putea să nu considere că valoarea lor este foarte mare și să nu se laude. Este bine să te temi mereu că se vor lăuda și, astfel, să-i calci mereu în picioare? Nu, nu este bine. Înseamnă să fii rău și lipsit de umanitate – dacă nu te înclini prea mult într-o parte, te înclini prea mult în cealaltă. Să tratezi oamenii corect, să tratezi oamenii echitabil – acesta este principiul. Acest principiu pare simplu, dar nu este ușor de pus în practică.

Cu ceva timp în urmă, un conducător voia să se mute. I-am spus că își poate lua cu el conducătorii și membrii relevanți ai echipei, deoarece astfel le-ar fi ușor să discute despre lucrare. Ceea ce am spus nu era greu de înțeles – înțelegi de îndată ce auzi acest lucru. În cele din urmă, personalul relevant pe care l-a luat cu el avea „acreditări” pe cinste: unii i-au adus ceai, alții i-au spălat picioarele și i-au făcut masaj la spate – erau cu toții o adunătură de lingușitori. Cât de dezgustător era acest conducător? Cineva cu o boală contagioasă se gudura pe lângă el și îl lingușea în fiecare zi, urmându-l peste tot și slujindu-l. Era dispus chiar să riște să se îmbolnăvească de această boală ca să se bucure de senzația de a fi lingușit. În cele din urmă, întrucât această persoană cu boala contagioasă a suferit o recidivă a afecțiunii sale după ce s-a mutat, acest conducător fals a fost dezvăluit la rândul său. Prin urmare, indiferent dacă oamenii înțeleg sau nu adevărul, trebuie să nu facă în niciun caz lucruri rele, să nu facă lucruri bazându-se pe ambițiile și dorințele lor și să nu aibă o mentalitate riscantă, deoarece Dumnezeu scrutează inimile oamenilor și întregul pământ. Ce include „întregul pământ”? Include atât lucruri materiale, cât și imateriale. Nu încerca să-L evaluezi pe Dumnezeu, autoritatea lui Dumnezeu sau atotputernicia Lui folosindu-ți propriul creier. Oamenii sunt ființe create și viețile lor sunt atât de nesemnificative – cum pot evalua ei măreția Creatorului? Cum pot evalua ei atotputernicia și înțelepciunea Creatorului în crearea tuturor lucrurilor de către El și suveranitatea Sa asupra tuturor lucrurilor? Nu trebuie în niciun caz să faci lucruri ignorante sau să faci rău. Dacă faci rău, vei suferi inevitabil pedeapsa, iar când Dumnezeu te va dezvălui într-o zi, vei primi mai mult decât te așteptai, iar în acea zi vei plânge și vei scrâșni din dinți. Trebuie să te comporți având cunoaștere de sine. În anumite chestiuni, înainte ca Dumnezeu să te dezvăluie, ar fi mai bine să te compari cu vorbele lui Dumnezeu, să reflectezi asupra ta și să scoți la lumină lucruri îngropate, să descoperi propriile probleme și apoi să cauți adevărul pentru a le rezolva – nu aștepta ca Dumnezeu să te dezvăluie. Odată ce Dumnezeu te-a dezvăluit, nu înseamnă că ești pasiv? În acel moment, vei fi comis deja o fărădelege. Din momentul scrutării tale de către Dumnezeu și până la dezvăluirea ta, valoarea ta și opinia lui Dumnezeu despre tine ar putea suferi o transformare uriașă. Aceasta deoarece, cât timp te scrutează, Dumnezeu îți oferă ocazii și îți încredințează speranțele Sale până în momentul în care ești dezvăluit. Din momentul în care Dumnezeu îi încredințează cuiva speranțele Sale și până când acestea se dovedesc în final a fi în zadar, cum este starea de spirit a lui Dumnezeu? Aceasta se prăbușește. Și care va fi consecința pentru tine? În cazuri mai puțin grave, poți deveni un obiect pe care îl detestă Dumnezeu și vei fi pus deoparte. Ce înseamnă „pus deoparte”? Înseamnă că vei fi păstrat și observat. Și care va fi consecința în cazuri mai grave? Dumnezeu va spune: „Această persoană este o calamitate și nu merită nici măcar să presteze un serviciu. Categoric nu voi mântui această persoană!” Odată ce Dumnezeu Își formează această idee, nu vei mai avea niciun final și, odată ce se întâmplă asta, poți să te ploconești și să sângerezi fără niciun folos, deoarece Dumnezeu îți va fi dat deja suficiente ocazii, dar tu nu te-ai căit niciodată și ai mers prea departe. Prin urmare, indiferent ce probleme ai sau ce corupție dezvălui, ar trebui să reflectezi mereu asupra ta și să te cunoști pe tine însuți în lumina cuvintelor lui Dumnezeu sau să le ceri fraților și surorilor să-ți indice aceste lucruri. Cel mai important este să accepți scrutarea lui Dumnezeu, să vii înaintea Lui și să-I ceri să te lumineze și să te ilumineze. Indiferent ce metodă folosești, descoperirea timpurie a problemelor și apoi rezolvarea lor este efectul obținut reflectând asupra propriei persoane, iar acesta este cel mai bun lucru pe care îl poți face. Nu trebuie să aștepți ca Dumnezeu să te dezvăluie și să te elimine înainte de a simți remușcări, deoarece va fi prea târziu pentru regrete! Când Dumnezeu dezvăluie pe cineva, este plin de mânie sau foarte milos? Este greu de spus, nu se știe și nu-ți voi oferi această garanție – calea pe care mergi depinde de tine. Știți care este responsabilitatea Mea? Vă spun tot ce am de spus, fiecare cuvânt pe care ar trebui să-l spun, fără să omit nici măcar unul. Indiferent ce metodă folosesc, fie prin cuvinte scrise, povestiri sau creând mici programe, în orice caz, transmit prin diferite mijloace adevărul pe care Dumnezeu vrea să-l înțelegeți, informându-vă totodată despre problemele pe care le pot vedea. Vă avertizez, vă reamintesc, vă îndemn și vă ofer câteva provizii, ajutor și sprijin. Uneori spun și lucruri dure. Aceasta e responsabilitatea Mea și depinde de tine cum urmezi restul drumului. Nu este nevoie să-Mi examinezi spusele și expresiile faciale și nu trebuie să observi cu atenție care este opinia Mea despre tine – nu e necesar să faci aceste lucruri. Finalul tău din viitor nu are nicio legătură cu Mine; este legat doar de ceea ce urmărești tu însuți. Astăzi, deschid fereastra și vorbesc sincer, vorbesc întru totul limpede. Ați auzit și înțeles fiecare cuvânt și fiecare propoziție pe care le-am spus și ce trebuie să spun, ce ar trebui să spun și ce am spus în trecut? Nu este nimic abstract în ceea ce spun, nimic din ce nu înțelegeți; ați înțeles cu toții, așa încât responsabilitatea Mea a fost îndeplinită. Să nu credeți că trebuie să stau în continuare cu ochii pe voi după ce am terminat de vorbit și să rămân responsabil pentru voi, ținându-vă de mână până la sfârșit. Credeți cu toții în Dumnezeu de câțiva ani, sunteți cu toții adulți și nu copii mici. Aveți conducători care să fie responsabili pentru voi când faceți lucruri, nu este responsabilitatea Mea. Am propria sferă a lucrării, propria sferă de responsabilități; nu sunt nevoit și nici nu-Mi este posibil să vă urmăresc pe fiecare dintre voi, să vă supraveghez în continuare și să vă îndemn – nu sunt obligat să fac asta. Cât despre ceea ce urmăriți, ceea ce spuneți și faceți în privat și calea pe care o urmați, niciunul dintre aceste lucruri nu are nicio legătură cu Mine. De ce spun că nu au nicio legătură cu Mine? Dacă vă puteți îndeplini îndatoririle în casa lui Dumnezeu într-un mod adecvat și potrivit, casa lui Dumnezeu va fi responsabilă pentru voi până la sfârșit. Dacă sunteți dispuși să vă îndepliniți datoria, să plătiți prețul, să acceptați adevărul și să acționați conform principiului, atunci casa lui Dumnezeu vă va conduce, aproviziona și susține; dacă nu sunteți dispuși să vă îndepliniți datoria și doriți să mergeți în lume și să câștigați bani, ușile casei lui Dumnezeu sunt larg deschise și veți primi un rămas-bun cordial. În schimb, dacă provocați tulburări, faceți rău și stricați lucrurile în casa lui Dumnezeu, indiferent cine face rău, casa lui Dumnezeu are decrete administrative și rânduieli de lucru și veți fi tratați conform acestor principii. Înțelegeți? Credeți cu toții în Dumnezeu de ani de zile, ați citit multe dintre cuvintele Lui, ați participat la adunări și ați ascultat predici în toți acești ani, prin urmare, de ce nu v-ați căit sau transformat câtuși de puțin? Sunt mulți oameni care au ascultat predici de ani de zile și au înțeles unele adevăruri, dar încă nu s-au căit, își îndeplinesc în continuare îndatoririle în mod superficial, iar acești oameni sunt în pericol. Dați-Mi voie să vă spun ceva real: nu vă așteptați mereu să stau cu ochii pe voi, să am grijă de voi și să vă învăț ținându-vă de mână, așa încât să puteți face ceva practic și eficient. Dacă nu vă urmăresc sau nu vă supraveghez și nu vă îndemn, iar voi deveniți superficiali și progresul lucrării încetinește, veți fi terminați. Acest lucru arată că vă îndepliniți datoria fără pic de loialitate și sunteți cu toții niște muncitori. Dați-Mi voie să vă spun: lucrarea Mea de slujire a fost îndeplinită și nu sunt obligat să am grijă de voi. Aceasta deoarece Duhul Sfânt lucrează și vă scrutează în aceste chestiuni; ceea ce ar trebui să fac a fost făcut, ceea ce ar trebui să spun a fost spus, Mi-am respectat lucrarea de slujire, Mi-am îndeplinit responsabilitatea și ceea ce a rămas este să vă asumați responsabilitatea pentru propriile acțiuni și propriul comportament. Dacă nu acceptați adevărul, ci sunteți în permanență superficiali și nu vă gândiți niciodată să vă căiți, atunci pedeapsa și eliminarea voastră nu vor avea nicio legătură cu Mine.

Un aspect al poveștii pe care tocmai am spus-o a fost discuția despre modul în care să privim statutul social, valoarea, mediul familial sau pregătirea academică a oamenilor și care sunt standardele și principiile pentru considerarea acestor lucruri; un alt aspect a fost cum să abordăm aceste lucruri și cum să ne dăm seama de esența lor. Odată ce ți-ai dat seama de esența acestor lucruri, chiar dacă pot fi încă prezente în inima ta, nu vei fi constrâns de ele și nu vei trăi pe baza lor. Când vezi un non-credincios care își etalează trecutul glorios în care a mers la universitate și a studiat pentru diploma de master sau de doctorat, care sunt opinia și atitudinea ta? Dacă spui: „Să studiezi pentru diploma de licență nu e nimic. Eu am absolvit studii postuniversitare cu ani în urmă”, dacă ai această mentalitate, va fi problematic pentru tine și arată că nu te-ai schimbat mult în credința ta în Dumnezeu. Dacă te întreabă care este nivelul tău de educație și spui: „N-am absolvit nici măcar gimnaziul și nu pot să scriu nici măcar un eseu” și vede că ești un nimeni și începe să te ignore, nu este perfect? Poți câștiga timp ca să citești mai multe din cuvintele lui Dumnezeu și să-ți îndeplinești mai mult datoria, iar acesta este lucrul care trebuie făcut. Ce rost are să bârfești cu non-credincioși și neîncrezători? Dacă spui că ai puțină educație și nu ai niciun statut în societate, iar cineva te desconsideră, ce vei face? Nu pune la suflet și nu te simți constrâns, doar lasă-l să vorbească, lasă-l să spună ce vrea, nu înseamnă nimic pentru tine. Atât timp cât nu-ți întârzie urmărirea adevărului în credința ta în Dumnezeu, este în regulă. De fapt, este un subiect minor, dar în viața de zi cu zi, prin lucrurile pe care le exprimă oamenii, se poate observa că aceștia acordă o mare importanță acestor lucruri legate de capital și le poartă mereu în suflet. Nu doar le poate afecta modul de a vorbi și comportamentul, dar acest lucru le poate afecta și intrarea în viață și alegerea căii drepte a credinței în Dumnezeu. În regulă, nu voi mai vorbi despre acest tip de subiect. Să revenim la subiectul despre care am avut părtășie data trecută și să continuăm părtășia și disecarea diverselor manifestări ale antihriștilor.