Cum să se comunice și să se implementeze cu exactitate rânduielile de lucru

I. Cum să se comunice rânduielile de lucru

Aceste 10 elemente ale rânduielilor de lucru sunt gama și conținutul tuturor lucrărilor diferite pe care le realizează Dumnezeu în biserică și printre aleșii Săi. Înțelegerea conținutului și a domeniului de aplicare a acestei lucrări îi ajută pe aleșii lui Dumnezeu să-i supravegheze pe conducători și lucrători pentru a face această lucrare bine. În altă ordine de idei, îi ajută, în primul rând, pe conducători și lucrători să înțeleagă și să priceapă sfera responsabilităților lor, lucrarea pe care ar trebui să o facă și responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească și să aibă o definiție exactă a titlului „conducători și lucrători”. Care sunt responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor? Ce asemănare ar trebui să trăiască ei? Ar trebui să fie ca funcționarii unui guvern de stat? (Nu.) „Conducători și lucrători” nu reprezintă o funcție sau un titlu oficial. O persoană ar trebui să înțeleagă ce sunt conducătorii și lucrătorii din îndatoririle pe care le îndeplinesc și din însărcinarea dată lor de Dumnezeu și din standardele pe care El le cere de la ei. În acest fel, se va ajunge la o înțelegere relativ concretă a denumirii „conducători și lucrători” și definiția conducătorilor și lucrătorilor va deveni mai clară. Care sunt responsabilitățile pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le îndeplinească la un nivel minim? Ei ar trebui să comunice, să emită și să implementeze cu acuratețe fiecare rânduială de lucru în acord cu cerințele casei lui Dumnezeu, așa cum este menționat la punctul nouă. Indiferent de aspectul care are legătură cu rânduiala de lucru, atât timp cât acesta este comunicat prin intermediul conducătorilor și lucrătorilor, ceea ce trebuie să facă aceștia este să comunice rânduiala de lucru bisericilor fără întârziere și fără oprire, după ce au înțeles-o corect în mod complet. În ceea ce îi privește pe cei cărora le sunt comunicate rânduielile de lucru, în cazul în care casa lui Dumnezeu cere ca rânduielile de lucru să fie comunicate conducătorilor și lucrătorilor de la toate nivelurile, inclusiv persoanelor de la nivelul predicatorilor, conducătorilor de biserică și diaconilor, atunci acestea ar trebui să fie comunicate până la persoanele de la acest nivel, și atât; dacă rânduielile de lucru trebuie comunicate fiecărui frate și fiecărei surori, atunci ele trebuie comunicate fiecăruia în strictă concordanță cu cerințele casei lui Dumnezeu. În cazul în care mediul nu permite comunicarea în scris a rânduielilor de lucru, iar asta ar aduce riscuri de siguranță sau probleme și mai mari, atunci conținutul important și principal al rânduielilor de lucru ar trebui să fie comunicat cu exactitate fiecărei persoane, pe cale verbală. Așadar, cum trebuie să se procedeze pentru a se considera că rânduielile de lucru au fost comunicate? Dacă rânduielile de lucru sunt comunicate în scris, trebuie să se confirme că toată lumea le-a primit, că toată lumea știe despre ele și că toată lumea le ia în serios; dacă acestea sunt comunicate verbal, atunci, după ce au fost comunicate, oamenii trebuie întrebați în mod repetat dacă le înțeleg clar și dacă și le amintesc, și li se poate cere chiar să repete rânduielile de lucru – numai în acest fel se poate considera că rânduielile de lucru au fost comunicate cu adevărat. Dacă oamenii pot să repete și să spună clar care sunt principiile necesare casei lui Dumnezeu și care este conținutul specific, asta dovedește că rânduielile de lucru au fost deja comunicate în mintea lor, că și le-au amintit și le înțeleg clar. Numai atunci se poate considera că rânduielile de lucru au fost comunicate cu adevărat. În cazul în care condițiile, mediul și alți asemenea factori sunt corespunzători pentru comunicarea în scris a rânduielilor de lucru, atunci acestea trebuie neapărat să fie comunicate în scris; în cazul în care acestea nu pot fi comunicate în scris deoarece mediul nu permite acest lucru și trebuie, în schimb, comunicate verbal, atunci trebuie să se confirme că lucrurile care sunt comunicate atunci sunt identice cu rânduielile de lucru, că nu sunt denaturate și că nu le este adăugată nicio înțelegere personală, iar textul original este relatat – numai în acest fel se poate considera că rânduielile de lucru au fost comunicate cu adevărat și cu acuratețe. Rânduielile de lucru ar trebui comunicate în întregime în conformitate cu formularea lor specifică; nu ar trebui să fie comunicate într-un mod iresponsabil sau cu interpretări denaturate sau absurde, bazate pe înțelegerile și închipuirile personale ale oamenilor. În ceea ce privește comunicarea cu acuratețe a acestora, oamenii ar trebui să înțeleagă nivelul de strictețe a comunicării rânduielilor de lucru; cu alte cuvinte, comunicarea acestora trebuie făcută cu acuratețe. Unii oameni spun: „Trebuie să le comunicăm exact?” Nu, nu este nevoie de asta. Precizia este ceea ce se cere de la dispozitive; dacă oamenii le pot comunica în mod acurat, se vor descurca destul de bine. De exemplu, în ceea ce privește viața bisericească, rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu cer ca aleșii Lui să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu despre cunoașterea de Dumnezeu – este acest lucru ușor de comunicat? (Da.) Rânduielile de lucru le oferă oamenilor un domeniu de aplicare și ei pot citi toate aceste cuvinte relevante ale lui Dumnezeu. Totuși, dacă o persoană interpretează greșit rânduielile de lucru, adăugând înțelegeri, noțiuni și închipuiri personale și comunicând câteva cuvinte în plus, nu înseamnă acest lucru că s-a abătut de la rânduielile de lucru? Comunică rânduielile de lucru cu acuratețe? (Nu.) Comunică rânduielile de lucru cu propria completare – este pur și simplu absurd. O persoană trebuie să citească de mai multe ori fiecare rânduială de lucru care vine de la Cel de mai sus și să înțeleagă sensul corect al acesteia, semnificația emiterii acestei rânduieli de lucru și rezultatele pe care e menită să le obțină, iar apoi să descifreze modul corect de a practica elementele specifice de lucru rânduite de Cel de mai sus, evitând să facă orice greșeală. Comunicarea rânduielilor de lucru după ce aceste lucruri au fost discutate în părtășie și înțelese va fi întru totul precisă. Ceea ce trebuie făcut mai întâi este ca rânduielile de lucru să se transmită de la conducătorii și lucrătorii din zonele pastorale către conducătorii și lucrătorii de la celelalte niveluri care, la rândul lor le vor trimite, în final, supraveghetorului fiecărei echipe din fiecare biserică. Apoi, rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu trebuie discutate în părtășie de mai multe ori la adunări, astfel încât toți aleșii lui Dumnezeu să le înțeleagă și să știe cum să le pună în practică – numai atunci când se obține acest efect se poate considera că ele au fost comunicate. Rânduielile de lucru trebuie să fie comunicate în conformitate cu metoda și domeniul de aplicare cerute de casa lui Dumnezeu. Bineînțeles, conținutul care este comunicat trebuie să fie precis și lipsit de greșeli. Conducătorii și lucrătorii nu trebuie să le interpreteze greșit, cu nepăsare, și să își adauge propriile idei – acest lucru nu înseamnă că le comunicați cu exactitate și constituie o neîndeplinire a responsabilităților lor de conducător sau lucrător. Acesta este modul în care trebuie să se înțeleagă comunicarea și implementarea cu acuratețe a rânduielilor de lucru.

Ce ar trebui să facă lucrătorii și conducătorii dacă încă nu sunt siguri cum să comunice cu acuratețe rânduielile de lucru? Există o metodă foarte simplă și ușoară pentru acest lucru. După ce conducătorii și lucrătorii primesc rânduielile de lucru, aceștia ar trebui mai întâi să aibă părtășie despre ele cu ceilalți conducători și lucrători, să analizeze câte elemente specifice sunt solicitate de Cel de mai sus pentru aceste rânduieli de lucru și să le enumere unul câte unul. Apoi, pe baza acestor rânduieli de lucru, ei ar trebui să ia în considerare situația concretă a bisericii locale, cum ar fi circumstanțele lucrării de evanghelizare, diversele tipuri de lucrări profesionale și viața bisericească, precum și calibrul și circumstanțele familiale ale tuturor diferitelor tipuri de oameni și așa mai departe, integrând toate aceste lucruri pentru a vedea cum trebuie să fie implementate aceste lucrări. Prin intermediul părtășiei, toți conducătorii și lucrătorii trebuie să ajungă la o înțelegere identică și precisă a rânduielilor de lucru și să aibă metode corespunzătoare de comunicare a acestora – numai în acest fel rânduielile de lucru vor fi comunicate cu acuratețe. Dacă un conducător sau un lucrător primește rânduieli de lucru și fără să știe ce presupun acestea în mod specific, îi adună orbește pe frați și surori pentru a le emite și comunica, este acest lucru adecvat? Rezultatul acestui lucru este că la o lună sau două după comunicarea rânduielilor de lucru, se descoperă că există abateri în modul în care acestea au fost implementate în fiecare biserică și numai atunci când conducătorul sau lucrătorul analizează îndeaproape rânduielile de lucru, descoperă faptul că acestea au fost comunicate cu abateri. Dacă acel conducător sau lucrător ar fi citit conștiincios și ar fi avut părtășie despre rânduielile de lucru de atunci, ar fi fost în regulă, dar din cauza faptului că a fost pe moment leneș și superficial, a provocat apariția multor greșeli și abateri în lucrarea bisericii, iar după aceea, va trebui să le corecteze. Acest lucru adaugă un pas inutil și irosește timp. Ar fi fost mai bine dacă ar fi avut direct părtășie despre rânduielile de lucru în mod clar și apoi le-ar fi comunicat și implementat pe rând. Nu este o greșeală când lucrarea nu este bine făcută? (Este.) Prin urmare, există etape pentru a comunica rânduielile de lucru cu acuratețe. Conducătorii și lucrătorii trebuie, în primul rând, să aibă o adevărată cunoaștere și o înțelegere exactă a conținutului specific al rânduielilor de lucru, iar apoi trebuie să se gândească la planuri specifice de implementare, metode de implementare și să vizeze persoanele asupra cărora să le implementeze – numai în acest fel rânduielile de lucru pot fi comunicate cu acuratețe. Este potrivit să emită și să comunice orbește conducătorii și lucrătorii rânduieli de lucru atunci când le înțeleg doar parțial, le înțeleg doar în aparență, sunt vagi și nelămuriți în legătură cu acestea sau pur și simplu nu înțeleg cerințele specifice și conținutul acestora? (Nu.) Pot astfel de conducători și lucrători să realizeze o lucrare bună? Evident că nu. Prin urmare, în situațiile în care frații și surorile nu știu care sunt standardele și principiile specifice necesare în rânduielile de lucru sau cum anume să le pună în aplicare, conducătorii și lucrătorii vor avea deja o înțelegere exactă a rânduielilor de lucru, precum și planuri și pași concreți pentru implementarea acestora – numai în acest fel conducătorii și lucrătorii pot efectua primul pas, și anume comunicarea rânduielilor de lucru. Odată ce rânduielile de lucru au fost comunicate, iar frații și surorile înțeleg cu exactitate conținutul rânduielilor de lucru și au o oarecare cunoștință despre semnificația, valoarea și standardele casei lui Dumnezeu care realizează această lucrare, conducătorii și lucrătorii ar trebui să aibă imediat părtășie despre modul de repartizare a oamenilor și a anumitor lucrări, precum și despre planul specific pentru persoana care trebuie să implementeze și să efectueze această lucrare – aceștia sunt pașii pentru realizarea lucrării. Ce credeți despre monitorizarea lucrării în acest mod? Poate fi considerată o monitorizare atentă a lucrării? Este o monitorizare promptă a lucrării? (Da.)

II. Modul de implementare a rânduielilor de lucru

Odată ce primesc o rânduială de lucru, conducătorii și lucrătorii nu trebuie doar să o comunice și să o emită și cu asta, basta. Se poate considera că rânduiala de lucru a fost implementată odată ce aleșii lui Dumnezeu din fiecare biserică știu că aceasta a fost emisă? Asta nu înseamnă cu adevărat îndeplinirea sau implementarea unei rânduieli de lucru, nu înseamnă îndeplinirea responsabilităților și nici nu reprezintă standardul pe care îl cere Dumnezeu în cele din urmă. Obiectivul nu este comunicarea și emiterea unei rânduieli de lucru, ci implementarea acesteia. Așadar, cum trebuie implementate în mod specific rânduielile de lucru? Conducătorii și lucrătorii trebuie să-i adune pe toți supraveghetorii, frații și surorile relevante și să aibă părtășie cu ei despre cum trebuie să se desfășoare lucrarea și, în același timp, să selecteze un supraveghetor principal și membrii echipei care să realizeze lucrarea. Primul lucru pe care ar trebui să îl facă lucrătorii și conducătorii atunci când implementează lucrarea este să aibă părtășie – să aibă părtășie despre cum să facă lucrarea în conformitate cu principiile și în conformitate cu această rânduială de lucru de la casa lui Dumnezeu și cum să o facă într-un mod care înseamnă că această rânduială de lucru de la casa lui Dumnezeu este implementată și realizată. În timp ce au părtășie, frații și surorile, conducătorii și lucrătorii ar trebui să sugereze diferite planuri și, în cele din urmă, să selecteze calea, metoda și pașii care sunt cei mai potriviți și cei mai în conformitate cu principiile, hotărând ce să facă mai întâi și ce să facă pe urmă, astfel încât lucrarea să poată continua într-un mod organizat. După ce acest lucru este înțeles în teorie, când oamenii nu mai au dificultăți sau închipuiri, când nu vor mai simți nicio împotrivire față de această lucrare și pot înțelege sensul și scopul acestei rânduieli de lucru a casei lui Dumnezeu, lucrarea încă nu poate fi considerată ca fiind implementată. De asemenea, trebuie să se decidă cine este cel mai potrivit și calificat pentru această lucrare, cine își poate asuma responsabilitatea acestei lucrări și cine are abilitatea de-a o finaliza. Trebuie aleși oamenii care își vor asuma această lucrare, trebuie să se stabilească planul de implementare și termenul de finalizare și trebuie să se pregătească și să se specifice în mod clar resursele, materialele și alte asemenea lucruri necesare pentru ca lucrarea să fie finalizată – numai atunci se poate considera că a fost implementată. Bineînțeles, înainte de implementare, este, de asemenea, necesar să aibă loc comunicări și discuții specifice cu persoanele responsabile pentru această lucrare în mod individual, întrebându-le dacă au mai făcut această lucrare înainte și care sunt părerile și gândurile lor cu privire la aceasta. Dacă ele oferă unele planuri și gânduri care sunt în acord cu principiile, atunci acestea pot fi adoptate. Mai mult, în implementarea fiecărei lucrări trebuie să se acorde atenție și descoperirii numărului concret de probleme existente – acest pas nu trebuie neglijat. După ce sunt descoperite problemele, trebuie gândite modalități de rezolvare a acestora în timp util și numai după soluționarea temeinică a tuturor problemelor existente, rânduiala de lucru va fi concret implementată. În plus, nu trebuie să căutați și cum să faceți această lucrare într-un mod care să fie în acord cu principiile cerute de casa lui Dumnezeu? Mai mult, dacă există cerințe ale casei lui Dumnezeu în ceea ce privește durata acestei lucrări, în ce interval de timp trebuie să fie finalizată, dacă există prevederi concrete în ceea ce privește competențele profesionale și așa mai departe, sunt toate subiecte despre care conducătorii și lucrătorii ar trebui să aibă părtășie cu supraveghetorii în cauză. Aceasta este implementarea. Implementarea nu se încheie prin comunicare verbală sau prin teorie, ci implică mai degrabă progresul concret al lucrărilor relevante, precum și anumite probleme și dificultăți specifice care trebuie rezolvate. Toate acestea sunt lucruri pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le ia în considerare atunci când implementează rânduiala de lucru cu supraveghetorii. Cu alte cuvinte, înainte de a efectua această lucrare specifică, conducătorii și lucrătorii trebuie să efectueze acest tip de părtășie, analiză și discuție cu supraveghetorii – aceasta este implementarea. Această implementare este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor și este ceea ce aceștia trebuie să realizeze. Să practici în acest fel înseamnă să realizezi o lucrare reală. Să presupunem că un conducător spune: „În acest moment, nici eu nu știu cum să fac această lucrare. Oricum, ți-am încredințat-o ție. De asemenea, ți-am comunicat și ți-am dat rânduiala de lucru și ți-am spus despre toate aspectele care au legătură cu aceasta. În ceea ce privește faptul că știi sau nu cum să o faci, modul în care o faci, dacă o faci bine sau rău și cât timp îți ia, totul depinde de tine. Aceste lucruri nu au nicio legătură cu mine. Prin faptul că am făcut atâtea lucrări, mi-am îndeplinit responsabilitatea.” Este acest lucru ceva ce conducătorii și lucrătorii ar trebui să spună? (Nu.) Dacă un conducător spune acest lucru, ce fel de persoană este acesta? Este un conducător fals. Ori de câte ori Cel de mai sus are cerințe și este necesar ca lucrarea să se realizeze în conformitate cu rânduielile de lucru, acest tip de persoană pasează totul altcuiva, spunând: „Să o faci tu, eu nu știu cum. Tu înțelegi totul, oricum. Ești expert, eu sunt novice.” Aceasta este o „celebră replică” rostită adesea de conducătorii falși; ei găsesc o scuză, după care se eschivează.

Pentru a rezuma, conducătorii falși nu sunt responsabili în lucrarea lor. Indiferent dacă nivelul calibrului lor este ridicat sau scăzut sau dacă sunt la înălțimea lucrării, principalul lucru este că nu sunt atenți și nu pun suflet în ea și sunt întotdeauna superficiali. Acestea sunt manifestări ale lipsei de responsabilitate. Să spunem că un conducător sau un lucrător este oarecum lipsit de calibru și profunzime în ceea ce privește experiența, dar poate lucra cu atenție și pune suflet în lucrarea lui. Deși rezultatele obținute în lucrarea lui nu sunt atât de mari, este, cel puțin, o persoană responsabilă, se implică din toată inima în lucrarea lui și se dedică în totalitate. Nu face bine lucrarea doar pentru că este oarecum lipsit de calibru și mic în statură. Dacă va deveni pe deplin competent în lucrarea lui după ce s-a instruit o vreme, atunci acest tip de conducător ar trebui să continue să fie cultivat. Dacă un conducător nu are nicio urmă de conștiință sau de rațiune și doar își păstrează poziția și se răsfață cu beneficiile statutului, dar nu face nicio lucrare reală, atunci el este cu adevărat un conducător fals și ar trebui să fie demis imediat și să nu i se mai permită niciodată să fie promovat sau folosit. Un conducător adevărat, un conducător responsabil, se implică total în lucrarea sa – își dedică mintea pentru aceasta, găsește tot felul de modalități de a îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu și depune cel mai mare efort posibil – în acest fel, își îndeplinește responsabilitățile. În timp ce implementează rânduiala de lucru a casei lui Dumnezeu, de asemenea, conducătorii responsabili vor observa și vor urmări evoluția implementării. Atunci când apare o situație neașteptată, ei vor fi capabili să adopte măsuri și soluții drept răspuns, în loc să se furișeze și să se spele pe mâini de problemă. Implementarea lucrării în acest fel se numește a fi responsabil. Atunci când se emite o rânduială de lucru, conducătorii și lucrătorii ar trebui să considere această lucrare drept cea mai importantă în momentul respectiv și să se ocupe de ea; ei trebuie să o urmărească personal, să fie responsabili de la început până la sfârșit de ea și să renunțe la lucrare numai după ce aceasta este pe drumul cel bun și liderii fiecărei echipe știu cum să o realizeze. Dar, după ce renunță la aceasta, conducătorii și lucrătorii trebuie să înțeleagă în continuare situația lucrării și să o inspecteze din când în când; doar în acest fel se pot asigura că lucrarea este bine făcută. Conducătorii și lucrătorii care nu își părăsesc posturile, persistă de la început până la sfârșit, aduc lucrarea pe calea cea bună – aceasta se numește a face lucrare reală. În acest timp, conducătorii și lucrătorii trebuie, de asemenea, să se ocupe și să urmărească progresul altor elemente ale lucrării. Indiferent ce dificultăți sau probleme apar în lucrare, conducătorii și lucrătorii trebuie să meargă rapid la locul lucrării pentru a oferi îndrumare și soluții. Conducătorul principal trebuie să se țină ferm de cea mai importantă lucrare și, în același timp, este necesar ca acesta să urmărească, să înțeleagă, să inspecteze și să supravegheze celelalte lucrări ale bisericii și să se asigure că toate acestea se desfășoară în mod normal. Când vine vorba de lucrările cele mai critice, conducătorul principal trebuie să lucreze personal la fața locului și să preia conducerea acestei lucrări și, mai ales când vine vorba de părțile critice ale lucrării, cu siguranță nu trebuie să părăsească locul de desfășurare a lucrării. Dacă o singură persoană nu este suficientă, trebuie să se rânduiască o altă persoană care să colaboreze cu ea și să dirijeze lucrarea – aceasta înseamnă să depui orice efort și să te alături cu un scop comun pentru a face bine lucrarea critică. Deoarece casa lui Dumnezeu are o lucrare extrem de critică în fiecare etapă și perioadă, în cazul în care conducătorul principal nu face bine această lucrare critică, există o problemă legată de calibrul său și trebuie demis. Conducătorul principal trebuie să se ocupe de lucrarea cea mai critică, timp în care ceilalți conducători fac același lucru pentru lucrarea obișnuită; conducătorii și lucrătorii trebuie să învețe cum să prioritizeze lucrarea în ordinea importanței și urgenței și cum să cântărească avantajele și dezavantajele. În cazul în care conducătorii și lucrătorii pot stăpâni aceste principii, atunci sunt conducători și lucrători conform standardului.

Majoritatea conducătorilor și lucrătorilor din casa lui Dumnezeu sunt persoane tinere, sunt începători și se instruiesc să realizeze lucrări, așadar, cel mai important lucru pentru ei este să învețe să stăpânească principiile. Este posibil ca unii să spună: „Nu sunt prea mari cerințele pe care casa lui Dumnezeu le are pentru conducători și lucrători?” În realitate, nu sunt deloc. Cum de este o cerință exigentă să le ceri oamenilor să stăpânească principiile? Cum poate cineva să realizeze bine lucrarea bisericii dacă nu poate stăpâni principiile? Cum poate fi cineva un conducător sau lucrător dacă se ocupă de lucruri fără principii? Stăpânirea principiilor este o cerință pentru conducători și lucrători, nu pentru oamenii obișnuiți; dacă cineva nu poate stăpâni principiile, atunci nu va fi capabil să facă lucrarea bine. Oamenii care nu au un calibru prea mare nu sunt în stare să stăpânească principiile, casa lui Dumnezeu nu îi va cultiva și nici nu sunt calificați pentru a fi conducători. Unii oameni au mereu impresia că este greu să fii conducător și există două motive pentru asta: primul este acela că nu înțeleg deloc adevărul și nu sunt capabili să folosească adevărul pentru a rezolva problemele; celălalt motiv este că sunt lipsiți de calibru, nu știu ce înseamnă să faci o lucrare, nu pot explica în mod clar principiile și calea de practică pentru lucrare și nici măcar nu pot vorbi clar despre doctrine. Astfel de oameni nu sunt potriviți pentru a fi conducători. Să presupunem că o persoană are un calibru prea slab, nu știe cum să facă o lucrare și nu este deloc eficientă în a-și îndeplini îndatoririle – adică îi ia câteva zile să facă o lucrare care ar trebui să dureze o zi și șase luni să facă o lucrare care ar trebui să dureze o lună – asemenea oameni sunt inutili, nu sunt buni de nimic. Oamenii al căror calibru este prea slab nu pot îndeplini bine nicio datorie. Este corect și rațional ca Eu să am aceste cerințe față de oameni, iar acestea sunt lucruri pe care conducătorii și lucrătorii le pot realiza. Unii oameni simt că cerințele impuse de casa lui Dumnezeu sunt prea mari – aceasta arată că au un calibru prea slab, că nu sunt calificați pentru a fi conducători și lucrători și că ar trebui să-și asume responsabilitatea și să demisioneze. Nu ești în stare să-ți asumi responsabilitățile unui conducător sau lucrător și nu ești potrivit să fii așa ceva, așa că, deși ești conducător, ești unul fals. Dacă nu poți face bine nici măcar o lucrare, cum ai putea să te ocupi în același timp de alte lucrări? Sunt vrednici să fie conducători și lucrători oamenii al căror calibru este prea slab? Dacă nu sunt nici măcar atât de buni ca un câine de pază, atunci nu sunt demni de a fi numiți umani. Când un câine păzește o casă, nu numai că păzește curtea din față, curtea din spate și grădina de legume, dar poate păzi chiar și găinile, gâștele și oile gospodăriei. În momentul în care vede un străin apropiindu-se, latră – nu va lăsa pe nimeni să intre în curte și știe să își avertizeze stăpânul de apropierea străinului. Nici mintea unui câine nu este simplă. În cazul în care calibrul unei persoane este prea slab și nu poate fi comparată nici măcar cu un câine, nu este acel tip de persoană inutilă? Unii oameni iubesc timpul liber și urăsc lucrarea, sunt lacomi și leneși și vor să profite de pe urma casei lui Dumnezeu fără să facă nimic ei înșiși – nu sunt ei paraziți? Cerându-le conducătorilor și lucrătorilor să se ocupe de probleme cu principii, casa lui Dumnezeu îi cultivă și îi instruiește pentru a putea practica adevărul și a intra în realitate în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. Unii conducători și lucrători sunt capabili să urmărească adevărul și să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu – toți acești oameni sunt binecuvântați de Dumnezeu. Cei care iubesc timpul liber și urăsc lucrarea și care nu fac nimic real trebuie eliminați. Toți acei oameni inutili care râvnesc după confort, care se tem de greutăți și oboseală, care se plâng mereu de eforturi și dificultăți și care nu pot suporta deloc greutățile trebuie eliminați – nici unul nu trebuie să rămână! Dacă, atunci când își încep lucrarea, conducătorii și lucrătorii întâmpină diverse dificultăți, ei ar trebui să caute sursa problemei și apoi să îi înlăture pe acei scandalagii care stau în cale și sunt lipsiți de rațiune, acele piedici și obstacole. Atunci când cei care rămân sunt oameni care acceptă adevărul, ascultă și se supun, va fi mult mai ușor să îi conduci. Când conducătorii și lucrătorii lucrează, ei ar trebui mai întâi să aibă părtășie despre adevăr în mod clar, astfel încât oamenii să aibă o cale de urmat după ce îi aud. Nu ar trebui să rostească doctrine, să strige sloganuri și cu atât mai puțin să îi oblige pe oameni să le acorde atenție și să-i asculte și să practice. În cazul în care conducătorii și lucrătorii au părtășie despre adevăr în mod clar, atunci majoritatea oamenilor vor fi dispuși să îl pună în practică. Este îngrijorător dacă lucrătorii și conducătorii nu explică lucrurile clar sau cu luciditate, dar totuși le cer fraților și surorilor să le practice, iar frații și surorile nu știu cum să le practice și nu pot găsi calea de practică – acest lucru va afecta rezultatele lucrării. Atât timp cât conducătorii și lucrătorii pot să explice cu luciditate și să aibă în mod clar părtășie despre adevărurile-principii implicate în fiecare tip specific de lucrare, atunci majoritatea oamenilor vor fi înțelegători și raționali și vor fi dispuși să coopereze. Toată lumea este dispusă să asculte pe cineva dacă ceea ce spune este corect, în conformitate cu adevărul și benefic pentru lucrarea bisericii și pentru pătrunderea în viață a fraților și surorilor. Cu toate acestea, există o situație în care unii conducători și lucrători rostesc doar cuvinte și doctrine, iar atunci când cineva îi întreabă despre calea specifică de practică, ei nu o pot explica și, în schimb, rostesc niște doctrine mărețe și strigă niște sloganuri, iar apoi trimit persoana respectivă să-și vadă de drum. Acea persoană nu este convinsă și se gândește: „Îmi ceri să pun asta în practică, dar nu mi-ai explicat clar, atunci cum pot să o fac? Nu am nicio cale de urmat! Te-am întrebat pe tine pentru că nu înțeleg, dar se dovedește că nici tu nu înțelegi și nu știi decât să rostești doctrine și să strigi sloganuri. Nu ești mai bun decât mine. De ce ar trebui să te ascult pe tine? Eu ascult de adevăr, nu de tine care rostești doctrine și strigi sloganuri!” Acest tip de situație se întâmplă. În cazul în care conducătorii și lucrătorii pot evita să rostească doctrine goale, pot să vorbească sincer și să aibă părtășie în mod clar despre principiile și calea de practică, atunci majoritatea oamenilor vor fi capabili să asculte. Prin urmare, lucrarea bisericii este, de fapt, ușor de făcut; atât timp cât conducătorii și lucrătorii pot implementa cu seriozitate rânduielile de lucru, își pot păstra posturile de lucru și se pot implica în lucrări specifice, atunci ei vor fi absolut capabili să facă lucrarea bine. Îngrijorător este faptul că, în cazul în care conducătorii, lucrătorii și supraveghetorii sunt iresponsabili și se poartă cu superioritate, știu doar să rostească doctrine și să strige sloganuri și nu se implică în lucrarea specifică la fața locului, atunci cu siguranță vor exista probleme în lucrare. Acest lucru e din cauza faptului că aceia de jos nu pot să-și dea seama de natura unor astfel de lucruri, au nevoie de cineva care să le arate calea, au nevoie de un sprijin temeinic, au nevoie de cineva care să îi conducă personal și să le spună ce să facă, au nevoie de cineva care să asigure supravegherea și să realizeze inspecții; altfel, lucrarea nu va fi implementată. Dacă te aștepți doar să strigi câteva doctrine și sloganuri dintr-o poziție superioară, ca apoi oamenii de jos să treacă la acțiune și să facă ceea ce spui tu, atunci continuă să visezi. Oamenii de jos sunt ca niște mașinării: dacă nimeni nu îi activează, ei nu vor acționa. Dacă aceia care slujesc drept conducători și lucrători nu pot să-și dea seama nici măcar de natura acestui lucru, atunci sunt prea lipsiți de înțelegere! Atunci când conducătorii falși lucrează, ei nu pot desluși nimic. Nu știu ce lucrare este critică și ce este o lucrare de chestiuni generale și nici nu sunt capabili să stabilească prioritățile sarcinilor în ordinea importanței și urgenței. Indiferent ce fac, ei nu au principii, nu pot explica în mod clar calea de practică și doar rostesc doctrine și strigă sloganuri, spunând doar lucruri nepractice. În consecință, nu sunt capabili să facă niciun fel de lucrare și pot fi doar eliminați. Conducătorii și lucrătorii trebuie să știe cum să rânduiască și să implementeze lucrarea și trebuie să știe cum să o inspecteze și să o dirijeze și să rezolve personal problemele care apar. Numai astfel de conducători și lucrători pot face o lucrare reală și îi pot convinge pe deplin pe oameni. Dacă un conducător nu poate să dirijeze lucrarea sau să descopere și să rezolve problemele, dacă nu este capabil decât să le țină continuu morală și să-i emondeze pe alții și dă vina pe altcineva atunci când el însuși încurcă lucrurile, atunci acesta este un conducător incompetent. Un asemenea conducător este o persoană inutilă, este un conducător fals și trebuie eliminat. Dacă nu știi cum să faci o anumită lucrare, trebuie să găsești cel puțin două persoane potrivite care să-ți fie asistenți pentru a te ajuta să faci bine această lucrare specifică și trebuie măcar să te ocupi și să îndepărtezi mai întâi persoanele care sunt obstacole și care creează tulburări. Nu înseamnă asta crearea condițiilor favorabile pentru a face bine această lucrare? Dacă, atunci când găsiți oameni care pot face ceva real, îi promovați imediat și dacă vă ocupați și îi îndepărtați imediat pe cei care creează perturbări și tulburări, atunci vor exista mult mai puține dificultăți atunci când veți continua să faceți această lucrare. Conducătorii care sunt prea lipsiți de calibru nu sunt capabili să lucreze astfel. Le este teamă să nu jignească oamenii și, atunci când văd că o persoană rea provoacă în mod constant perturbări și tulburări, nu se ocupă de ea. De asemenea, ei nu pot spune cine este capabil să facă ceva real și nu știu cine este potrivit să fie promovat pentru a se ocupa de lucrare. Conducătorii de acest fel sunt orbi și nu sunt în stare să își realizeze lucrarea. În cazul în care conducătorii și lucrătorii nu înțeleg adevărul sau abilitățile profesionale, nu își vor face treaba bine, așadar, conducătorii și lucrătorii trebuie să se instruiască în mod frecvent pentru a face o lucrare reală. Atât timp cât stăpânesc principiile, știu cum să acorde prioritate sarcinilor în ordinea importanței și urgenței și știu cum să cântărească avantajele și dezavantajele, atunci își pot face bine lucrarea și pot deveni conducători și lucrători conform standardului.

Acum că am avut părtășie despre acest conținut de comunicare, emitere și implementare precise a rânduielilor de lucru în concordanță cu cerințele casei lui Dumnezeu, voi, conducătorii și lucrătorii, aveți o înțelegere de bază a modului de abordare și implementare a rânduielilor de lucru? Și înțelegeți acum în mod specific responsabilitățile și obligațiile pe care trebuie să le îndepliniți atunci când implementați rânduielile de lucru? (Da.) Acum, că ai această înțelegere specifică, ar trebui să te gândești la ceea ce ar trebui să faci și în ce măsură ești capabil să o faci, iar apoi ar trebui să fii în măsură să judeci dacă ai sau nu calibrul de a fi conducător sau lucrător și dacă ești sau nu în stare să faci lucrarea de conducere. În ceea ce privește anumiți conducători și lucrători care sunt de calibru slab și care nu fac o lucrare reală – adică cei pe care îi numim conducători falși – odată ce au înțeles conținutul specific al celei de-a noua responsabilități a conducătorilor și lucrătorilor, ce ar trebui să facă? Unii spun: „Nu am înțeles cu adevărat care sunt responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor înainte și, după ce am devenit conducător, m-am bazat doar pe noțiunile și închipuirile mele pentru a lucra de ochii lumii și am crezut că, pentru că eram entuziasmat și dispus să îndur suferințe, probabil eram un conducător conform standardului. Sunt uluit după ce L-am ascultat pe Dumnezeu având părtășie în acest fel. Se dovedește că sunt un conducător fals, calibrul meu este prea slab și nu pot face o lucrare reală. Nu sunt în stare nici măcar să implementez o singură rânduială de lucru specifică a casei lui Dumnezeu. Credeam că, citind o rânduială de lucru de mai multe ori, transmițând-o tuturor și apoi îndemnându-i și supraveghindu-i pe oamenii de jos în timp ce lucrau la ea, însemna că eu implementam acea rânduială de lucru. După un timp, am descoperit că lucrarea nu fusese făcută bine și că multe sarcini specifice fuseseră trecute cu vederea și abia atunci mi-am dat seama că, într-adevăr, calibrul meu era slab și că nu aveam stofă de conducător.” Așadar, ce ar trebui să facă o astfel de persoană? Ar fi în regulă dacă ar renunța la lucrarea sa? (Nu.) Atunci există o modalitate de a rezolva această problemă? Sau această problemă este de nerezolvat? (Nu, nu este de nerezolvat. Acei oameni trebuie să se străduiască să devină mai buni, în concordanță cu cerințele lui Dumnezeu.) Aceasta este o perspectivă pozitivă și activă; este o perspectivă foarte bună. Ei ar trebui să se străduiască să se descurce mai bine în concordanță cu cerințele lui Dumnezeu, să aibă credință și să se bazeze pe Dumnezeu, și să nu devină negativi sau să renunțe la lucrarea lor – aceasta este o soluție. Este o soluție bună? (Da.) Dar este singura soluție? (Nu, nu este. În cazul în care calibrul lor este prea slab și chiar nu pot face nicio lucrare concretă, atunci își pot asuma responsabilitatea pentru acest lucru și pot demisiona din funcția lor.) Aceasta este cea de-a doua soluție. Dacă au mai încercat și simt că nu pot face lucrarea de conducere – adică, dacă este foarte obositoare și solicitantă pentru ei, iar ei se simt foarte neliniștiți din cauza asta, nu pot dormi bine, simt în fiecare zi că i-ar strivi un munte, astfel încât nu își pot înălța capul sau nu pot respira, simt chiar că picioarele le sunt grele când merg – și după ce ascultă aceste cerințe specifice simt și mai mult cum calibrul lor este prea slab și că, pur și simplu, nu pot face lucrarea, ce ar trebui să facă? Există ceva ce pot face, și anume să demisioneze imediat. Dacă nu pot face o lucrare reală, atunci nu ar trebui să afecteze lucrarea casei lui Dumnezeu – aceasta este rațiunea pe care ar trebui să o aibă. Ei nu ar trebui să se forțeze fără să se gândească la limitele lor, să insiste în încercarea de a face ceva care le depășește abilitățile sau să facă lucruri nesăbuite. Doar cei care se abțin să facă astfel de lucruri au rațiune. Persoanele raționale au cunoaștere de sine; ele își cunosc calibrul și propriile neajunsuri. Numai atunci când își cunosc clar propria măsură, oamenii pot înțelege cu exactitate de ce sunt capabili, de ce nu sunt capabili și ce sunt mai potriviți să facă. De ce trebuie oamenii să-și cunoască propriul calibru? Acest lucru îi ajută să stabilească datoria pe care trebuie să o facă și, de asemenea, îi ajută să îndeplinească bine acea datorie. Dacă te-ai examinat deja și ai văzut că ai doar acest calibru și știi că nu poți face lucrarea de conducere, atunci nu este nevoie să te examinezi din nou și să dovedești iarăși acest lucru. Ar trebui să demisionezi imediat – nu te agăța de poziția ta și nu refuza să demisionezi; nu afecta alți oameni și nu le pune piedici în timp ce tu nu ești capabil să realizezi anumite lucrări specifice. Nu este demisionarea o cale către viitor? Aceste două căi îți sunt prezentate, iar tu poți alege una; nu îți lipsește o cale de urmat și nu există doar o singură cale. Poți face judecăți practice și exacte despre situația ta actuală, pe baza înțelegerii pe care o ai despre tine însuți, precum și pe baza evaluărilor pe care ți le fac frații și surorile din jurul tău care te cunosc, și apoi să faci alegerea corectă. Casa lui Dumnezeu nu-ți va îngreuna situația. Ce părere aveți despre acest lucru? (Este un lucru bun.) Unii oameni spun: „Vreau să încerc din nou și să mă străduiesc să fac mai bine. Cred că pot să o fac. Doar că nu am acordat prea multă atenție urmăririi adevărului în acei ani, iar după ce am devenit conducător, tot nu am știut cum să caut adevărul și am lucrat într-un mod confuz. Obișnuiam să cred că a fi conducător de biserică era foarte ușor, că tot ce presupunea era organizarea adunărilor la care să participe oamenii, preluarea conducerii în a avea părtășie despre adevăr, rezolvarea în timp util a problemelor atunci când acestea apăreau și implementarea imediată a oricăror rânduieli de la Cel de mai sus, și atâta tot. Nu mi-am închipuit niciodată că, după o perioadă în care am fost conducător, voi descoperi că există atât de multe probleme pe care nu le-am putut rezolva, că, atunci când Cel de mai sus m-a întrebat despre lucrare, nu am știut cum să răspund și că, atunci când unii dintre aleșii lui Dumnezeu au prezentat probleme reale, nu am fost în măsură să ofer un răspuns. De-a lungul acestor ani în care frații și surorile au crezut în Dumnezeu, toți au citit cuvintele lui Dumnezeu și au ascultat frecvent predici. Cu siguranță, toți înțeleg unele adevăruri și au un anumit discernământ. Fără adevărul-realitate, chiar nu-i pot uda sau aproviziona.” Acum este clar că nu este atât de simplu să realizezi bine orice fel de lucrare specifică în casa lui Dumnezeu. Dintr-un punct de vedere, oamenii trebuie să aibă calibru, în timp ce, din alt punct de vedere, trebuie să poarte o povară, precum și să înțeleagă adevărul – toate aceste lucruri sunt absolut necesare. Nu va fi suficient ca o persoană să nu urmărească adevărul sau să fie lipsită de calibru, cum nu va fi suficient nici ca o persoană să fie lipsită de umanitate și să nu poarte o povară. Lucrările specifice necesită o abordare specifică, iar acest lucru nu este un aspect la fel de simplu. Cu toate acestea, unii oameni rămân neconvinși. Ei tot vor să încerce din nou și cer să li se mai acorde o șansă – ar trebui să li se mai acorde o șansă unor astfel de oameni? Dacă atât capacitatea de lucru, cât și calibrul lor sunt de nivel mediu, dar pot realiza anumite lucrări specifice, nu sunt superficiali și se concentrează asupra rezolvării problemelor pentru a obține rezultate în lucrarea lor, pot să asculte și să se supună oricărei rânduieli făcute de Cel de mai sus și, în general, implementează lucrarea în conformitate cu rânduielile de lucru și principiile cerute de casa lui Dumnezeu, și chiar dacă nu și-au realizat bine lucrarea înainte pentru că erau tineri, nu înțelegeau adevărul și aveau o bază superficială, sunt persoane corecte, atunci ar trebui să li se dea o altă șansă și să continue să se instruiască – nu îi demiteți orbește. Nu este atât de ușor să fii un conducător sau lucrător și nici nu este atât de ușor să alegi un conducător sau lucrător. Acum, majoritatea conducătorilor și lucrătorilor își înțeleg responsabilitățile și vor fi cel puțin ceva mai buni la lucrarea lor decât au fost înainte – aceasta este o certitudine.

Acum că am terminat părtășia despre adevărurile-principii cu privire la cea de-a noua responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor – comunicați, emiteți și implementați cu precizie diversele rânduieli de lucru ale casei lui Dumnezeu conform cerințelor acesteia, oferind îndrumare, supraveghere și îndemnuri, inspectați și urmăriți starea implementării lor – inimile voastre sunt luminoase și aveți o cale de practică. Nu numai că sunteți capabili să vă îndepliniți datoria acum și să aveți pătrundere în viață, dar ar trebui să aveți și o anumită cunoaștere sau discernământ cu privire la conducători și lucrători și cel puțin să fi dobândit claritatea și înțelegerea responsabilităților pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le îndeplinească și a lucrării pe care ar trebui să o facă. Pe scurt, a ști dacă lucrătorii și conducătorii fac sau nu o lucrare reală este util și benefic pentru fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu și, în acest fel, înțelegerea lor cu privire la responsabilitățile acestora nu va mai fi lipsită de conținut, ci va deveni mai concretă.

10 aprilie 2021