Cei care slujesc drept conducători trebuie măcar să înțeleagă puțin din adevăr și să aibă câteva experiențe practice. Dacă nu au nicio experiență, atunci, cu siguranță, nu înțeleg niciun adevăr. Unii oameni care slujesc drept conducători se pricep la predicarea cuvintelor și doctrinelor și sunt capabili să obțină aprobarea și lauda majorității oamenilor. Cu toate că, în aparență, conducătorii falși sunt capabili să răspundă la întrebări, ei nu sunt capabili să aibă părtășie despre adevărurile-principii. Tot ce predică reprezintă teorie fără sens și nu are nimic practic. Când oamenii le ascultă predicile, simt că sunt pe gustul lor, iar cei fără discernământ le aprobă foarte mult. Cu toate acestea, după aceea, tot nu au nicio cale de practică și nu pot găsi principiile de practicare. În acest caz, se poate considera că au rezolvat vreo problemă? Nu înseamnă asta că sunt superficiali? Se poate considera că încercarea de a rezolva problemele în acest mod reprezintă o lucrare reală? Conducătorii falși nu fac lucrare reală, dar știu cum să se comporte ca niște oficialități. Care este primul lucru pe care îl fac odată ce devin conducători? Cumpără favorurile oamenilor. Adoptă abordarea: „Noii funcționari sunt dornici să impresioneze”; mai întâi, fac câteva lucruri pentru a intra în grațiile oamenilor și se ocupă de câteva lucruri care ameliorează bunăstarea de zi cu zi a tuturor. Întâi încearcă să le facă o impresie bună, să le arate tuturor că sunt pe aceeași lungime de undă cu masele, astfel încât toată lumea să-i laude și să spună: „Acest conducător acționează ca un părinte față de noi!” Apoi, preiau controlul în mod oficial. Ei simt că au sprijin popular și că funcția le-a fost asigurată; după aceea, încep să se bucure de beneficiile statutului, ca și cum le-ar fi cuvenite. Devizele lor sunt: „Viața se rezumă doar la a mânca bine și a se îmbrăca frumos”, „Viața este scurtă, așa că bucură-te de ea cât poți” și „Bea azi vinul de azi și fă-ți mâine griji pentru ziua de mâine.” Se bucură de fiecare zi așa cum vine, se distrează cât pot să o facă, nu se gândesc deloc la viitor și, cu atât mai puțin, la ce responsabilități ar trebui să îndeplinească și ce îndatoriri ar trebui să îndeplinească un conducător. Predică unele cuvinte și doctrine și fac câteva sarcini de dragul aparențelor ca rutină, dar nu fac nicio lucrare reală. Nu scot la iveală problemele reale din biserică și nu le rezolvă complet, așadar, ce sens are să facă astfel de sarcini superficiale? Nu este înșelător? Îi pot fi încredințate sarcini importante unui astfel de conducător fals? Este el conform principiilor și condițiilor casei lui Dumnezeu de selectare a conducătorilor și lucrătorilor? (Nu.) Acești oameni nu au conștiință sau rațiune, sunt lipsiți de orice simț al responsabilității și, totuși, încă doresc să dețină orice calitate oficială, să fie conducători în cadrul bisericii – de ce sunt atât de nerușinați? Pentru unii oameni care au un simț al responsabilității, dacă au un calibru slab, ei nu pot fi conducători – să nu mai vorbim despre oamenii inutili care nu au deloc un simț al responsabilității; ei sunt chiar mai puțin calificați să fie conducători. Cât de leneși sunt astfel de falși conducători lacomi și indolenți? Chiar când descoperă o problemă și sunt conștienți că reprezintă o problemă, nu o tratează serios și nu-i dau atenție. Sunt atât de iresponsabili! Deși sunt elocvenți și par să aibă ceva calibru, nu pot să rezolve diversele probleme din lucrarea bisericii, făcând ca aceasta să încetinească până se oprește; problemele continuă să se adune, dar acești conducători nu își fac griji pentru ele și insistă să desfășoare câteva sarcini superficiale ca rutină. Și care este rezultatul final? Nu fac o harababură din lucrarea bisericii, nu o fac să rateze? Nu provoacă haos și lipsă de unitate în biserică? Acesta este finalul inevitabil. În această situație, vor face conducătorii falși un raport către Cel de mai sus? În mod sigur, nu. Dacă cineva din biserică dorește să raporteze Celui de mai sus problemele conducătorilor falși, vor fi ei de acord cu acest lucru? Cu siguranță o vor opri și o vor bloca pe acea persoană, nu vor permite nimănui să raporteze o problemă Celui de mai sus și vor restricționa, vor opri și vor izola pe oricine o face. Spuneți-Mi, nu sunt extrem de detestabili acești conducători falși? Oricât de mult rău au făcut lucrării bisericii, tot nu îi vor permite Celui de mai sus să afle despre asta, cu atât mai puțin, să rezolve situația. Singurul lucru de care le pasă este să se bucure de beneficiile statutului lor și să își protejeze vanitatea și mândria – acești oameni sunt extrem de detestabili și nerușinați! Nu sunt oare complet lipsiți de conștiință și de umanitate? Atunci când Cel de mai sus întreabă de lucrare, ei spun cu hotărâre că nu există probleme, eschivându-se și păcălindu-l pe Cel de mai sus – făcând acest lucru, nu cumva îl înșală pe Cel de mai sus și ascund lucruri față de subalternii lor? Problemele legate de lucrarea bisericii se adună din ce în ce mai mult, iar conducătorii falși nu le pot rezolva singuri, dar nici nu le raportează Celui de mai sus. În aceste circumstanțe, se comportă de parcă nimic nu ar fi în neregulă; tot se desfată în confort, stau și nu fac nimic toată ziua și își irosesc zilele degeaba și nu sunt deloc neliniștiți. Iar atunci când problemele sunt expuse, iar Cel de mai sus le cercetează, ei continuă să spună: „Am rânduit ca oamenii să facă această lucrare, eu mi-am îndeplinit responsabilitățile. Dacă lucrarea nu este bine făcută, atunci este din vina altora. Ce legătură are acest lucru cu mine?” Cu aceste puține cuvinte, se absolvă total de responsabilitate. Este ca și cum nu ar avea nicio responsabilitate în această chestiune. Nu numai că nu reflectă asupra lor, dar consideră că acțiunile lor sunt întemeiate și se simt liniștiți, spunând: „În orice caz, nu am stat degeaba în datoria mea; nu sunt un profitor. Dacă Cel de mai sus nu mă demite, atunci voi continua să slujesc drept conducător. Dacă îmi voi da demisia, oare nu Îl voi trăda pe Dumnezeu? Nu voi da dovadă de lipsă de loialitate față de datoria mea?” Dacă îi emondezi, vor fi în stare să vină cu multe motive pentru a te combate. Nu vor spune că sunt responsabili pentru această chestiune, nu vor spune care sunt responsabilitățile lor și nu vor reflecta la natura faptului că nu rezolvă problemele și că nu fac lucrare reală. Oare nu sunt oamenii de acest fel foarte răuvoitori? Ei blochează lucrarea bisericii și le fac rău aleșilor lui Dumnezeu pentru o perioadă atât de îndelungată, fără nicio urmă de remușcare în inimile lor – mai sunt ei oameni? Mai au ei vreo fărâmă de conștiință sau de rațiune? Unii spun: „Oameni ca aceștia nu ar trebui să fie aleși pentru a fi conducători.” Teoretic, așa stau lucrurile; cu toate acestea, chiar există astfel de oameni printre conducătorii și lucrătorii aleși; acesta este un fapt. Toate acestea se întâmplă pentru că aleșilor lui Dumnezeu le lipsește discernământul și, totodată, pentru că majorității oamenilor le plac persoanele care caută să le facă pe plac altora și, drept consecință, aleg unii conducători și lucrători falși. De aceea, înainte de alegerile din biserică, trebuie să existe mai multă părtășie despre principiile de alegere a conducătorilor și lucrătorilor, precum și despre principiile de discernere a conducătorilor și lucrătorilor falși; acest lucru va asigura faptul că mai mulți oameni își vor da votul în conformitate cu principiile. Numai făcând acest lucru, pot apărea rezultate bune în urma alegerilor din biserică.

Spuneți-Mi, pot astfel de oameni detestabili și nerușinați, care stau degeaba, să facă bine lucrarea bisericii în calitate de conducători și lucrători? Pot ei să rezolve problemele prezente în biserică sau dificultățile întâmpinate de aleșii lui Dumnezeu? (Nu.) Așadar, ce ar trebui să faceți atunci când întâlniți astfel de conducători falși? Să presupunem că cineva spune: „Calibrul nostru este slab și ne lipsește discernământul, așa că nu putem face nimic dacă întâlnim un conducător fals.” Este acest lucru corect? Cu siguranță, nu toată lumea din biserică este de calibru slab și fără discernământ? Trebuie să existe cel puțin câteva persoane care înțeleg relativ adevărul. Prin urmare, dacă cineva găsește un conducător fals care este incapabil să facă lucrare reală sau să rezolve vreo problemă, ar trebui să aibă părtășie cu cei care înțeleg adevărul și să le ceară să își folosească discernământul și să-și formeze o opinie despre el. Este acest lucru adecvat? (Da, este.) De ce este adecvat? Care vor fi consecințele dacă un conducător de biserică nu este capabil să facă lucrare reală? Cine vor fi victimele? Nu vor fi oare aleșii lui Dumnezeu din biserică? Dacă un conducător fals controlează biserica timp de trei sau cinci ani, atunci, cât de mulți oameni vor fi afectați în privința înțelegerii adevărului și a intrării în realitate? Cât de mulți oameni vor întârzia în dobândirea mântuirii din partea lui Dumnezeu? Aceste consecințe sunt de neimaginat. Prin urmare, atunci când se descoperă că un conducător fals nu face lucrare reală și că este incapabil să rezolve vreo problemă, aceasta este o mare problemă pentru fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu, iar ei ar trebui să-l dea în vileag și să-l raporteze de îndată pe acel conducător fals, pentru a evita întârzierea lucrării. Aleșii lui Dumnezeu sunt cei care sunt afectați de faptul că nu fac conducătorii de biserică lucrare reală. Dacă niciunul dintre aleșii lui Dumnezeu nu îi dă în vileag sau nu îi raportează și niciunul dintre ei nu este interesat să facă acest lucru, atunci nu există nicio speranță pentru acea biserică. Să presupunem că, în inimile voastre, aveți mereu gânduri de a nu vă asuma responsabilitatea, precum: „Oricum, tu ești conducătorul. Nu poți face lucrare reală, și totuși nu raportezi problemele Celui de mai sus – dacă acest lucru întârzie lucrarea bisericii, Cel de mai sus te va trage pe tine la răspundere. Ce legătură are acest lucru cu noi? Ce rost are să ne facem griji pentru asta? Nu noi suntem la conducere. Ție îți revine această responsabilitate.” Oare faptul că aveți mereu această noțiune în inimile voastre nu va întârzia lucrurile? Nu vă va afecta urmărirea adevărului, intrarea în realitate și dobândirea mântuirii din partea lui Dumnezeu? Dacă nimeni din biserică nu își asumă responsabilitatea, atunci este greu de spus dacă această biserică poate să aducă mărturie lui Dumnezeu și să primească binecuvântările Sale și este și mai greu de spus câți oameni vor dobândi mântuirea în această biserică. Dacă toată lumea din această biserică gândește în acest fel și are această părere, atunci nu există absolut nicio speranță pentru această biserică. Nu au echipele care se ocupă cu producția de filme această problemă chiar acum? Unii dintre conducătorii voștri nu se ocupă de probleme sau nu le raportează – aceștia sunt conducători falși. Sunteți capabili să vedeți acest lucru? Acești conducători nu vă rezolvă problemele – nu ați descoperit că acest lucru reprezintă o problemă? Chiar sunteți mulțumiți de acest lucru? „Conducătorul nostru nu raportează această problemă, iar ea nu poate fi rezolvată, așa că acesta este un moment bun să ne odihnim. Acest lucru este grozav! În plus, Cel de mai sus nu a întrebat recent despre această chestiune în mod personal, așa că nu este nevoie să raportăm nici noi problema. De ce să nu încercăm să ne acordăm puțin timp liber? Trebuie să filmăm videoclipul atât de repede și să îl filmăm la timp? Progresele pe care le facem sunt bune! Și ce dacă nu am terminat de filmat? Vom fi condamnați pentru asta?” Aceasta este atitudinea voastră? Credeți că nu există un program atât de strict pentru lucrarea casei lui Dumnezeu, astfel încât să o puteți prelungi la nesfârșit și că, atât timp cât Cel de mai sus nu întreabă sau nu verifică această chestiune, nu este nevoie să vă faceți griji sau să simțiți vreo presiune și că puteți rezolva orice problemă pe care o puteți rezolva și să le treceți cu vederea pe cele pe care nu le puteți rezolva? Aceasta este perspectiva voastră? (Nu.) Atunci, de ce nu raportați problemele când le aveți? Oare e din cauză că acești conducători falși vă au sub controlul lor sau pentru că v-au strecurat o poțiune magică, stupefiantă, care v-a făcut să delirați și să nu puteți vorbi? Care este problema aici? Atunci când există probleme, știți despre ele? Dacă spuneți că nu știți de ele, atunci mințiți; dacă știți despre ele și totuși nu le raportați, atunci sunteți neglijenți și vă abateți grav de la responsabilitățile voastre și nu aveți niciun fel de loialitate față de datoria voastră. Chiar dacă lucrezi în lume pentru a câștiga bani, tot trebuie să fii demn de salariul tău de mizerie. Ca să nu mai vorbim de faptul că astăzi mănânci mâncarea casei lui Dumnezeu; urmărești mântuirea în timp ce îți realizezi datoria și, făcând acest lucru, deschizi calea și te pregătești pentru propria destinație. Nu faci acest lucru pentru casa lui Dumnezeu, nici pentru vreun individ și, cu atât mai puțin, pentru Mine – o faci pentru tine. În termeni mai blânzi, oamenii își fac datoria pentru a dobândi mântuirea, dar, mai exact, o fac pentru ei înșiși, pentru a obține binecuvântări și pentru a avea o destinație bună. Trebuie să înțelegi clar această chestiune; nu fi un netot. Nu-ți faci datoria pentru alți oameni sau pentru părinții tăi și nu o faci pentru a aduce glorie strămoșilor tăi sau onoare numelui tău de familie – o faci pentru tine. Dumnezeu te-a creat și, de când a creat lumea, ți-a hărăzit să te naști în zilele de pe urmă. Te-a adus în casa Lui, te-a lăsat să-I auzi glasul, te-a lăsat să mănânci și să bei cuvintele Sale în fiecare zi și să primești aprovizionare pentru viață și ți-a dat o șansă pentru ca tu să-ți poți face datoria în casa lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai bună șansă a ta ca ființă creată de a dobândi mântuirea și reprezintă, totodată, singura ta șansă. Dacă, în timp ce îți faci datoria, distrugi această șansă, atunci nu contează dacă îți vei primi pedeapsa sau vei plânge și vei scrâșni din dinți când vei cădea, în cele din urmă, în dezastre, îți vei fi făcut totul cu mâna ta și o vei fi meritat! Va fi vina ta. Nu este nevoie ca alți oameni să își asume responsabilitățile tale și nu este nevoie ca tu să îți asumi responsabilitățile altor oameni. Numai tu îți poți asuma responsabilitatea pentru calea pe care mergi și pentru tot ceea ce faci astăzi și doar tu poți suporta consecințele finale. Ceea ce pot face Eu este să vă fac să înțelegeți lucrurile pe care ar trebui să vi le spun și să vă deschid calea, astfel încât să puteți păși pe calea mântuirii. Am explicat totul în mod clar, așa că felul în care veți acționa în mod concret depinde de voi. Nu Mă preocup de treburile voastre; Eu doar realizez lucrarea care Îmi revine și nu fac nicio lucrare în plus față de aceasta. Nu este o realitate faptul că îți faci datoria de dragul propriei destinații? Dacă spui: „Sunt atât de multe probleme, dar conducătorul meu nu le raportează, așa că nici eu nu le voi raporta”, atunci nu este asta o prostie? Nu este o strategie? Care este responsabilitatea ta atunci când observi o problemă? Responsabilitatea ta este să îi aduni pe toți la un loc și să vă liniștiți pentru a căuta și a avea părtășie despre problemă, pentru a vedea în ce sferă a apărut problema și pentru a găsi cauza principală a acesteia. Dacă, după câteva discuții, cauza principală este găsită, dar nu sunteți capabili să rezolvați singuri problema, ar trebui să o raportați imediat Celui de mai sus. Cine ar trebui să o raporteze? Ar trebui să ieși în față și să spui: „O voi raporta eu. Dacă acest lucru nu funcționează, atunci putem selecta câțiva reprezentanți și să raportăm împreună.” Unii oameni spun: „Nu avem un conducător?” Tu răspunzi: „El nu este nicidecum conducător! Nu îndeplinește deloc responsabilitățile unei ființe umane. Este doar o fiară cu piele de om și ar trebui să fie înlăturat și demis! Nu raportează problema, așa că ar trebui să o raportăm noi – aceasta este responsabilitatea noastră. Dumnezeu ne va trata drept ființe umane doar atunci când ne vom fi îndeplinit responsabilitățile. Dacă știm clar care sunt responsabilitățile noastre, dar nu le îndeplinim, atunci nu merităm să fim oameni și nu există nicio cale ca Dumnezeu să ne considere ca atare.” Dacă Dumnezeu nu te consideră om, cum înseamnă că te privește El? Înseamnă că te privește ca pe un porc sau ca pe un câine. Iar atunci te-ar mai mântui Dumnezeu? În niciun caz. Așadar, dacă nu vei sfârși prin a avea o destinație bună, nu ți-o vei fi făcut-o cu mâna ta? Și nu ți-ai fi făcut datoria degeaba? Depinde de tine să-ți alegi calea și tot de tine depinde să o urmezi. Indiferent de calea pe care o alegi sau de consecințele finale, tu ești cel care poartă responsabilitatea; nimeni nu-și va asuma responsabilitatea pentru calea pe care o urmezi și pentru consecințele rezultate.

Dacă, în calitate de conducători și lucrători, ignorați problemele care apar pe parcursul îndeplinirii îndatoririlor și chiar căutați diverse pretexte și scuze pentru a vă sustrage responsabilității, nu rezolvați unele probleme pe care sunteți capabili să le rezolvați și nu raportați Celui de mai sus problemele pe care nu sunteți capabili să le rezolvați, ca și cum acestea nu ar avea nimic de-a face cu voi, nu este aceasta o neglijare a responsabilității? Să tratezi lucrarea bisericii în acest mod este un lucru inteligent sau un lucru nesăbuit? (Este un lucru nesăbuit.) Nu sunt alunecoși asemenea conducători și lucrători? Nu sunt oare lipsiți de orice simț al responsabilității? Atunci când întâmpină probleme, le ignoră – nu sunt nepăsători? Nu sunt oare vicleni? Oamenii vicleni sunt cei mai nesăbuiți dintre toți. Trebuie să fii o persoană onestă, trebuie să ai simțul responsabilității atunci când te confrunți cu probleme și trebuie să încerci toate mijloacele posibile și să cauți adevărul pentru a le rezolva. Nu trebuie sub nicio formă să fii o persoană vicleană. Dacă singurul lucru care te preocupă este să fugi de responsabilitate și să te dezici de probleme atunci când apar, ai fi condamnat pentru acest comportament chiar și printre non-credincioși, ca să nu mai vorbim de casa lui Dumnezeu! Acest comportament este cu siguranță condamnat și blestemat de Dumnezeu și este detestat și respins de aleșii Săi. Lui Dumnezeu Îi plac oamenii cinstiți și îi detestă pe cei înșelători și alunecoși. Dacă ești o persoană vicleană și acționezi într-un mod alunecos, nu cumva te va detesta Dumnezeu? Te va lăsa oare casa lui Dumnezeu să scapi, pur și simplu, nepedepsit? Mai devreme sau mai târziu, vei fi tras la răspundere. Lui Dumnezeu Îi plac oamenii cinstiți, nu cei vicleni. Toată lumea ar trebui să înțeleagă clar acest lucru, să nu mai fie confuză și să nu mai facă lucruri nesăbuite. Ignoranța temporară este scuzabilă, dar dacă o persoană nu acceptă deloc adevărul, atunci ea este prea încăpățânată. Oamenii cinstiți își pot asuma responsabilitatea. Nu țin cont de propriile câștiguri și pierderi; doar protejează lucrarea și interesele casei lui Dumnezeu. Au inimi bune și oneste, care sunt ca niște boluri cu apă limpede, al căror fund se poate vedea dintr-o privire. Acțiunile lor sunt, de asemenea, transparente. O persoană înșelătoare acționează întotdeauna într-un mod alunecos, este mereu prefăcută, mușamalizează și ascunde lucruri și este incredibil de secretoasă. Nimeni nu poate desluși acest tip de persoană. Oamenii nu îți pot pătrunde gândurile lăuntrice, dar Dumnezeu poate scruta lucrurile din adâncul inimii tale. Când vede că nu ești o persoană cinstită, că ești alunecos, că nu accepți niciodată adevărul, că ești mereu înșelătoare față de El și că nu Îi dăruiești niciodată inima, lui Dumnezeu nu Îi place de tine, te detestă și te abandonează. Ce fel de oameni sunt toți cei care prosperă printre non-credincioși și cei care sunt volubili și ageri la minte? Vă este clar? Care este esența lor? Se poate spune că sunt extraordinar de impenetrabili, toți sunt extrem de înșelători și vicleni, sunt diavoli și satane autentice. Ar putea Dumnezeu să mântuiască asemenea oameni? Dumnezeu îi detestă pe diavoli mai mult decât orice – oameni care sunt înșelători și vicleni – și, cu siguranță, nu îi va mântui pe astfel de oameni. În niciun caz nu trebuie să fiți acest tip de persoană. Cei care sunt întotdeauna atenți și vigilenți atunci când vorbesc, care sunt fini și alunecoși și joacă un rol potrivit ocaziei atunci când se ocupă de chestiuni – îți spun Eu, Dumnezeu îi detestă cel mai mult pe astfel de oameni, asemenea oameni nu pot fi mântuiți. În ceea ce-i privește pe toți cei care fac parte din categoria oamenilor înșelători și vicleni, oricât de bine ar suna cuvintele lor, sunt toate înșelătoare, cuvinte diavolești. Cu cât sună mai frumos cuvintele lor, cu atât mai mult acești oameni sunt diavoli și satane. Aceștia sunt exact genul de oameni pe care Dumnezeu îi detestă cel mai mult. Acest lucru este întru totul corect. Ce spuneți? Pot oare oamenii înșelători, oamenii care mint adesea, cei volubili, să obțină lucrarea Duhului Sfânt? Pot obține luminarea și iluminarea Duhului Sfânt? Categoric, nu. Care este atitudinea lui Dumnezeu față de oamenii care sunt înșelători și vicleni? El îi disprețuiește și îi respinge, îi dă laoparte și nu le acordă nicio atenție, îi consideră ca fiind din aceeași tagmă cu animalele. În ochii lui Dumnezeu, asemenea oameni au doar piele de om și, în esență, sunt diavoli și satane, sunt cadavre ambulante, iar Dumnezeu nu îi va mântui sub nicio formă. Deci, în ce stare se află acești oameni acum? Este întuneric în inimile lor, le lipsește credința adevărată și, indiferent ce li se întâmplă, nu sunt niciodată luminați sau iluminați. Când se confruntă cu dezastre și necazuri, se roagă lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este cu ei și nu au nimic pe care să se poată baza cu adevărat în inimile lor. Pentru a obține binecuvântări, încearcă să se pună într-o postură bună, dar nu se pot abține, pentru că sunt lipsiți de conștiință și rațiune. Nu ar putea fi oameni buni nici dacă ar vrea; chiar dacă ar vrea să nu mai facă lucruri rele, nu ar putea să se controleze, nu ar merge. Vor fi capabili să se cunoască pe ei înșiși după ce vor fi alungați și eliminați? Deși vor ști că au meritat acest lucru, nu vor recunoaște în fața nimănui și, chiar dacă par capabili să își facă un pic datoria, tot vor acționa într-un mod alunecos, iar lucrarea lor nu va avea niciun rezultat clar. Așadar, ce spuneți? Sunt acești oameni capabili să se căiască cu adevărat? În mod categoric, nu. Asta pentru că nu au conștiință sau rațiune și nu iubesc adevărul. Dumnezeu nu mântuiește asemenea persoane viclene și rele. Ce speranță există în a crede în Dumnezeu pentru astfel de oameni? Credința lor este deja lipsită de semnificație și nu vor câștiga nimic din ea. Dacă, pe parcursul credinței lor în Dumnezeu, oamenii nu urmăresc adevărul, atunci nu contează câți ani vor crede, aceasta nu va avea niciun efect; chiar dacă vor crede până la capăt, nu vor câștiga nimic. Pentru a-L câștiga pe Dumnezeu, oamenii trebuie să dobândească adevărul. Numai dacă înțeleg adevărul, îl practică și intră în adevărul-realitate, vor fi dobândit adevărul și vor fi obținut mântuirea din partea lui Dumnezeu. Numai atunci vor obține recunoașterea și binecuvântările lui Dumnezeu și numai acest lucru înseamnă să Îl câștigi pe Dumnezeu. Dacă oamenii vor să dobândească adevărul, atunci primul pas pe care ar trebui să-l facă este să învețe să-și îndeplinească responsabilitățile, adică să-și facă bine datoria – acesta este un lucru elementar. Oamenii nu trebuie nicidecum să învețe de la conducătorii falși, care doar predică doctrine și cuvinte și nu fac lucrare reală, nu-și asumă responsabilitatea pentru nimic din ceea ce întreprind, fac totul superficial și sfârșesc prin a fi eliminați. A-ți face datoria nu este o chestiune minoră; oamenii se dezvăluie cel mai mult atunci când își îndeplinesc datoria, iar Dumnezeu determină finalul oamenilor în funcție de performanța lor constantă când își fac datoria. Ce înseamnă când cineva nu își face bine datoria? Înseamnă că nu acceptă adevărul sau că nu se căiește cu adevărat și este eliminat de Dumnezeu. Atunci când conducătorii și lucrătorii falși sunt demiși, ce reprezintă acest lucru? Aceasta este atitudinea casei lui Dumnezeu față de astfel de oameni și, desigur, reprezintă și atitudinea lui Dumnezeu față de astfel de oameni. Prin urmare, care este atitudinea lui Dumnezeu față de oamenii inutili asemenea acestora? El îi disprețuiește și îi respinge, îi condamnă și îi elimină. Așadar, mai vreți să vă bucurați de beneficiile statutului și să fiți conducători falși?

După ce oamenii ajung să creadă în Dumnezeu, care este cel mai dureros și mai supărător lucru care li se poate întâmpla? Cel mai important lucru nu este nimic mai mult decât să afle că au fost îndepărtați și excluși și că au fost dezvăluiți și eliminați de Dumnezeu – acesta este cel mai dureros și mai trist lucru și nimeni nu vrea să i se întâmple după ce ajunge să creadă în Dumnezeu. Așadar, cum pot oamenii evita ca acest lucru să li se întâmple? Cel puțin, trebuie să acționeze conform conștiinței lor, cu alte cuvinte, mai întâi trebuie să învețe cum să-și îndeplinească responsabilitățile; oamenii nu trebuie sub niciun chip să fie superficiali și nu trebuie să întârzie ceea ce Dumnezeu i-a însărcinat să facă. Întrucât ești o persoană, ar trebui să te gândești bine care sunt responsabilitățile unei persoane. Nu este nevoie să fie menționate responsabilitățile pe care non-credincioșii le stimează cel mai mult, ca de exemplu să ai devotament filial, să ai grijă de părinții tăi și să-ți faci un nume pentru familia ta. Toate acestea sunt deșarte și lipsite de orice semnificație reală. Care este responsabilitatea minimă pe care ar trebui să o îndeplinească o persoană? Cea mai practică este maniera în care îți faci bine datoria astăzi. Să fii mulțumit doar cu a face lucrurile mecanic nu înseamnă că-ți îndeplinești responsabilitățile și a fi capabil doar să discuți despre cuvinte și doctrine nu înseamnă că-ți îndeplinești responsabilitățile. Numai practicarea adevărului și îndeplinirea lucrurilor în conformitate cu principiile înseamnă să-ți îndeplinești responsabilitățile. Numai atunci când maniera în care practici adevărul a fost eficientă și de folos oamenilor, îți vei fi îndeplinit cu adevărat responsabilitatea. Indiferent de datoria pe care o faci, numai când perseverezi în a acționa conform adevărurilor-principii, îți vei fi îndeplinit cu adevărat responsabilitatea. A face ceva mecanic după maniera umană de a face lucrurile înseamnă să fii superficial; numai respectând adevărurile-principii înseamnă să-ți faci datoria și să-ți îndeplinești responsabilitatea cum se cuvine. Iar când îți îndeplinești responsabilitatea, nu este aceasta o manifestare a loialității? Este manifestarea loialității față de datoria ta. Numai când ai acest simț al responsabilității, această voință și dorință și această manifestare a loialității față de propria datorie, Dumnezeu te va privi cu bunăvoință și te va aproba. Dacă tu n-ai nici măcar acest simț al responsabilității, Dumnezeu te va trata ca pe un leneș, un neghiob și te va detesta. Din punct de vedere omenesc, înseamnă că nu te va trata cu respect, nu te va lua în serios și te va disprețui. Este ca și cum, dacă ai fost un timp în contact cu o persoană și o vezi vorbind fără reținere, într-un mod extravagant și fără temei și observi că îi place să se laude, să se dea mare și că nu este de încredere – ai respecta-o? Ai îndrăzni să-i încredințezi vreo sarcină? Poate că ar întârzia sarcina pe care i-o încredințezi din cauza unui motiv sau altul și, așadar, nu ai îndrăzni să le încredințezi nimic unor asemenea oameni, i-ai detesta din adâncul inimii și ai regreta că te-ai asociat vreodată cu ei. Te-ai simți norocos că nu le-ai încredințat nimic, pentru că, dacă ai fi făcut-o, ai regreta-o pentru tot restul vieții tale. Să spunem că interacționezi cu o persoană și, prin conversația și contactul cu aceasta, vezi că nu doar are o bună umanitate, dar are și simțul responsabilității și, atunci când îi încredințezi o sarcină, își imprimă în minte orice lucru întâmplător pe care îl spui și se gândește la modalități prin care se poate ocupa bine de sarcină pentru a te satisface, iar, dacă nu se ocupă bine de sarcina pe care i-ai încredințat-o, se simte jenată să te vadă apoi – aceasta este o persoană cu simțul responsabilității. De exemplu, ori de câte ori i se spune unei persoane cu simțul responsabilității că un lucru sau altul îi este atribuit, indiferent dacă este de la un conducător, un lucrător sau Cel de mai sus, se va gândi întotdeauna: „Ei bine, din moment ce are o părere atât de bună despre mine, trebuie să mă ocup bine de această chestiune și să nu dezamăgesc.” Nu-i așa că ai îndrăzni să încredințezi o chestiune unei astfel de persoane care are conștiință și rațiune? Persoana căreia îi poți încredința o chestiune de care să se ocupe este cu siguranță o persoană pe care o apreciezi și pe care o consideri vrednică de încredere. În mod deosebit, dacă lucrurile pe care le-a făcut pentru tine au fost toate realizate cu multă grijă și ți-au îndeplinit întru totul cerințele, vei crede că este o persoană demnă de încredere. În sinea ta, o vei admira cu adevărat și vei avea o părere bună despre ea. Oamenii sunt dispuși să se asocieze cu acest tip de persoană, ca să nu mai spunem de Dumnezeu. Credeți că Dumnezeu ar încredința lucrarea bisericii și o datorie pe care omul este obligat să o facă unei persoane care nu este de încredere? (Nu, El nu ar face acest lucru.) Ce așteptări are Dumnezeu de la o persoană căreia i-a atribuit o anumită sarcină în biserică? În primul rând, Dumnezeu speră că este responsabilă, că acordă o mare importanță sarcinii și o îndeplinește bine. În al doilea rând, Dumnezeu speră că este o persoană demnă de încredere, că oricât de mult timp trece și indiferent de modul în care s-ar schimba mediul ei, simțul său de răspundere nu se clatină, iar caracterul ei face față testului. Dacă este o persoană de încredere, Dumnezeu va fi liniștit. El nu va mai supraveghea sau monitoriza această chestiune pentru că, în sinea Lui, Dumnezeu are încredere în ea. Când Dumnezeu îi dă această sarcină, ea o va duce cu siguranță la bun sfârșit, fără nicio gafă. Când Dumnezeu le încredințează oamenilor o sarcină, nu reprezintă aceasta dorința Lui? (Ba da.) Apoi, odată ce înțelegi intenția lui Dumnezeu, ar trebui să știi în inima ta cum să îndeplinești cerințele lui Dumnezeu, cum să-L faci pe Dumnezeu să-ți fie favorabil și cum să-L faci pe Dumnezeu să aibă încredere în tine. Dacă îți poți vedea clar performanța și comportamentul propriu, precum și atitudinea cu care îți abordezi datoria, dacă ai cunoaștere de sine și știi ce ești, nu este atunci irezonabil să ceri ca Dumnezeu să te favorizeze și să-ți arate har sau să-ți acorde un tratament special? (Ba da, este.) Chiar și tu te desconsideri, chiar și tu te disprețuiești, așa că nu are sens să ceri ca Dumnezeu să te favorizeze. Ca atare, dacă vrei ca Dumnezeu să te favorizeze, ar trebui ca măcar ceilalți să poată avea încredere în tine. Dacă vrei ca ceilalți să aibă încredere în tine, să te favorizeze, să aibă o părere bună despre tine, atunci trebuie cel puțin să fii demn, responsabil, fidel cuvântului dat și demn de încredere. Și apoi, înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fii harnic, responsabil și loial – atunci ai îndeplinit în mare parte cerințele lui Dumnezeu de la tine. Atunci există speranța să obții aprobarea lui Dumnezeu, nu-i așa? (Da, așa e.) Este dificil de realizat acest lucru? (Nu.) Toată lumea vrea să găsească o persoană de încredere care să se ocupe de sarcini și cu care să interacționeze, așa că este excesiv ca Dumnezeu să le ceară oamenilor să își îndeplinească bine îndatoririle, ca El să aibă această cerință mică de la oameni? (Nu, nu este excesiv.) Nu este deloc excesiv. Asta nu este pentru a le îngreuna situația oamenilor, ci mai degrabă este foarte adecvat. Doar că oamenii nu au inima să facă asta, nu chibzuiesc la gândurile lui Dumnezeu și nu apreciază intențiile lui Dumnezeu. Tot ce pot face este să aibă constant cereri de la Dumnezeu, spunând: „Trebuie să mă binecuvântezi! Trebuie să-mi arăți har! Trebuie să mă călăuzești!” Așadar, ce anume faci tu? Îți poți îndeplini cu adevărat datoria conform conștiinței și rațiunii tale? Îți poți îndeplini cu adevărat responsabilitățile și poți fi loial? Aceasta este condiția minimă pe care trebuie să o îndeplinești pentru ca Dumnezeu să te favorizeze. Nu este aceasta direcția spre care oamenii ar trebui să lucreze din greu să se îndrepte? Din moment ce credeți în Dumnezeu, trebuie să vă îndreptați spre adevăr și spre cerințele lui Dumnezeu – aceasta este direcția spre care oamenii ar trebui să lucreze din greu să se îndrepte. Oamenii trebuie să muncească din greu să se îndrepte în direcția corectă. În acest fel, căutarea lor pentru a îndeplini voia lui Dumnezeu nu va mai fi deșartă.

În inimile lor, au conducătorii falși vreun concept pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu în credința lor în El? Au ei vreo atitudine? Evident că nu. Ei doar au o atitudine de a face lucruri de mântuială în lume și Îl tratează pe Dumnezeu la fel, într-un mod extrem de lipsit de respect și disprețuitor. Acest tip de atitudine Îl umilește și Îl hulește grav pe Dumnezeu, iar Dumnezeu îl detestă. El le-a dat viața și tot ceea ce are o persoană și, cu toate acestea, atitudinea lor față de tot ceea ce le-a dat Dumnezeu, față de rânduielile pe care le face Dumnezeu pentru viața lor, față de însărcinarea dată de El și lucrarea Sa și față de propriile lor îndatoriri, este una de desconsiderare și dispreț. Ce înseamnă „dispreț”? Înseamnă să vrea să facă lucruri de mântuială zi de zi și să nu ia nimic în serios. Dumnezeu detestă la culme această atitudine a lor și de aceea nu îi va mântui sub nicio formă pe oamenii de acest fel. Ce ar trebui să înțelegeți de aici? Faptul că trebuie să nu fiți acest tip de persoană. Indiferent dacă ești sau nu conducător sau dacă ai sau nu ambiția și dorința de a deveni conducător, trebuie mai întâi să înveți cum să te comporți și să nu fii, sub nicio formă, un om care stă degeaba, un leneș sau o persoană mârșavă. În comportamentul tău, trebuie să ai o atitudine integră, demnitate și un simț al responsabilității – acesta este minimul necesar. Doar pe această temelie pot oamenii să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu și să își ducă la bun sfârșit însărcinarea. Dacă nu ai nici măcar această fărâmă de temelie, atunci nu este nimic de discutat.

3 aprilie 2021