II. Conducători falși care au calibru slab

Tocmai am avut părtășie despre manifestările pe care le are un tip de conducător fals în ceea ce privește a raporta și a căuta cu promptitudine cum să remedieze confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrare, împreună cu motivele pentru care astfel de oameni nu sunt capabili să îndeplinească responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Astfel de oameni sunt pseudo-spirituali; întrucât nu pot descoperi confuziile și dificultățile din lucrare, ei nu sunt capabili să îndeplinească această responsabilitate. Acesta reprezintă un tip de persoană. Există și un alt tip de persoană: aceasta este la fel ca acești oameni pseudo-spirituali – nici ea nu este capabilă să descopere problemele care există în lucrare și de aceea nu este capabilă nici să le raporteze cu promptitudine Celui de mai sus și să caute soluții de la Cel de mai sus. Astfel de oameni sunt ocupați și cu lucrarea, își fac de lucru toată ziua, fără să stea degeaba. Sunt ocupați cu a ține predici, a-i vizita pe frații și pe surorile din diferite locuri, a face rânduieli pentru lucrare și chiar cu a cumpăra tot felul de articole pentru lucrarea bisericii. Dacă cineva se îmbolnăvește, îl ajută să găsească un doctor; dacă cineva are dificultăți acasă, îl ajută prin aranjarea unui ajutor financiar; dacă cineva se află într-o stare proastă, iau inițiativa de a-l sprijini și îl ajută în mod activ să-și rezolve problemele. Pe scurt, sunt întotdeauna ocupați cu unele lucrări care țin de treburile generale. Nu le pasă de lucrarea reală a bisericii, nici de lucrarea de evanghelizare sau de problemele din viața bisericească. Zilnic se obosesc alergând de colo-colo și își fac de lucru, gestionând și rezolvând treburile bisericii și problemele private ale fraților și surorilor. Ei cred că, în calitate de conducători, ar trebui să îndeplinească aceste sarcini, dar nu realizează niciodată care este lucrarea esențială a unui conducător și, indiferent cât de mult lucrează, tot nu pot găsi problemele reale și critice care există în biserică. Și astfel, atunci când apar tulburări și obstacole în viața bisericească și când aleșii lui Dumnezeu întâmpină dificultăți în intrarea în viață, acești conducători nu sunt capabili să rezolve cu promptitudine aceste lucruri. Deși sunt ocupați cu lucrul și își petrec fiecare zi fără să stea degeaba, ce anume pot realiza fiind atât de ocupați? Există multe probleme prezente în lucrarea bisericii, dar ei nu sunt capabili să le descopere. Din exterior, par să fie sârguincioși, conștiincioși și că nu lenevesc, și totuși, în lucrare, problemele apar una după alta, iar ei sunt ocupați să cârpească găurile, ocupați să rezolve tot felul de „probleme complexe și dificile” și să se ocupe de tot felul de oameni răi și de oameni care provoacă tulburări și perturbări care apar în biserică. Își pierd vremea cu astfel de lucrări, dar nu sunt capabili să discearnă nici măcar problemele elementare. Nu sunt capabili să discearnă clar ce este umanitatea bună și ce este umanitatea rea, ce este calibrul bun și ce este calibrul slab, ce înseamnă a avea talent și cunoștințe reale și ce înseamnă a fi înzestrat. De asemenea, nu pot vedea ce fel de oameni cultivă casa lui Dumnezeu și ce fel de oameni elimină, care oameni urmăresc adevărul și care nu, care oameni își fac datoria de bunăvoie și care nu își fac datoria, care oameni pot fi desăvârșiți în poporul lui Dumnezeu și care oameni sunt muncitori și așa mai departe. Ei îi tratează drept ținte-cheie pentru cultivare pe cei care pot să vorbească mult și să debiteze teorii goale, dar care nu pot să facă lucrare reală, și rânduiesc ca aceștia să realizeze lucrări importante și le încredințează astfel de lucrări, în timp ce întârzie promovarea și cultivarea celor care au înțelegere pură, calibru și capacitatea de a înțelege adevărul, doar pentru că acei oameni nu cred de foarte mult timp în Dumnezeu sau au dezvăluit o fire arogantă. Deseori, în biserică, apar probleme de acest tip, iar acest lucru are un impact asupra progresului lucrării bisericii. Acestea sunt adevăratele probleme, și totuși acest tip de conducător nu le poate vedea sau descoperi și chiar nu este deloc conștient de ele. Atunci când oamenii răi provoacă tulburări și perturbări, acesta le oferă șansa de a se supune observației și de a reflecta asupra lor înșiși, în timp ce atunci când alții, care nu sunt oameni răi, fac ocazional unele mici erori pentru că sunt tineri și ignoranți și acționează fără principii – erori care nu reprezintă probleme de principiu –, acest tip de conducător tratează aceste erori ca pe niște păcate de neiertat și îi trimite pe acești oameni acasă. Acest tip de conducător fals este zilnic ocupat cu lucrarea și, din exterior, pare să depună mult efort și să petreacă mult timp cu aceasta, însă indiferent de modul în care lucrează, nimeni nu primește de la el adevărata aprovizionare pentru viață. Indiferent ce probleme și dificultăți au aleșii lui Dumnezeu, acest tip de conducător fals nu le poate rezolva prin părtășia despre adevăr, și tot ce poate face este să-i îndemne cu o inimă iubitoare și să predice cuvinte și doctrine pentru a-i încuraja pe aleșii lui Dumnezeu. Prin urmare, sub conducerea unor astfel de oameni, aleșii lui Dumnezeu nu primesc nicio aprovizionare pentru viață, ei doar cred în Dumnezeu și își îndeplinesc îndatoririle din entuziasm și nu dobândesc nicio intrare în viață – cât timp pot continua așa? Drept urmare, unii oameni sunt deseori negativi și slabi și tânjesc mereu după ziua în care va sosi Dumnezeu, iar viziunile devin din ce în ce mai neclare pentru ei, iar atunci când întâmpină probleme, ajung să aibă noțiuni și înțelegeri greșite despre Dumnezeu, iar unii ajung chiar să se îndoiască de Dumnezeu și să se păzească de El. Atunci când se confruntă cu aceste probleme, conducătorii falși sunt complet incapabili să le rezolve și nu fac altceva decât să le evite. Nu citesc niciodată cuvintele lui Dumnezeu și nu se roagă lui Dumnezeu împreună cu aleșii Săi pentru a căuta adevărul și a rezolva problemele – nu realizează niciodată această lucrare. În fiecare zi, își fac de lucru doar cu unele treburi generale și cu anumite chestiuni externe, chestiuni care nu au nimic de-a face cu intrarea în viață sau cu adevărul. Ei cred că, atât timp cât sunt ocupați să facă lucruri, înseamnă că își fac datoria și își îndeplinesc responsabilitățile și că este imposibil ca ei să fie conducători falși. În realitate, faptul că își fac de lucru cu aceste treburi generale nu îi ajută deloc pe frați și pe surori să progreseze în viață, și cu atât mai puțin le dă aleșilor lui Dumnezeu posibilitatea să pătrundă în adevărul-realitate. Spuneți-Mi, nu există oare o problemă în ceea ce privește calibrul acestui tip de conducător fals? Acesta nu poate desluși nimic și crede că, atât timp cât este ocupat cu lucrul, toate problemele vor dispărea și se vor rezolva în mod indirect. Nu cumva acești oameni sunt extrem de dezorientați? Nu cumva calibrul lor este foarte slab? Ei nu pot desluși nimic, nu pot face nicio lucrare reală, iar acest lucru îi face să fie conducători falși și lucrători falși în adevăratul sens al cuvântului. Aceasta este chestiunea cel mai ușor de discernut.

Conducătorii și lucrătorii falși sunt acum prezenți în bisericile de pretutindeni. Ei se bazează doar pe entuziasmul lor pentru a lucra și nu au nicio înțelegere a adevărului. Nu știu care este lucrarea unui conducător sau a unui lucrător, și nici nu sunt capabili să aibă părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme – doar își petrec toată ziua făcându-și orbește de lucru cu unele treburi generale. De exemplu, să spunem că biserica trebuie să achiziționeze un articol. Aceasta nu este o sarcină majoră; trebuie doar rânduit ca o persoană care are cunoștințe în domeniul respectiv să meargă să cumpere acel lucru. Cu toate acestea, un conducător fals se temea că se vor cheltui prea mulți bani, așa că a rânduit să meargă cineva în mai multe locuri pentru a cumpăra la cel mai mic preț. Rezultatul a fost că persoana respectivă a cumpărat un produs ieftin care s-a stricat după doar câteva zile de utilizare și a fost nevoită să meargă să cumpere altul. Nu numai că nu a economisit bani, ci, dimpotrivă, a ajuns să cheltuie mai mult. Este acesta un mod principial de a gestiona sarcina? Nu este nevoie să cumpărați o marcă renumită atunci când faceți o achiziție, dar ceea ce se cuvine să faceți este să cumpărați măcar un lucru care să fie de o calitate corespunzătoare și să poată fi folosit. Conducătorii falși își fac multe griji cu privire la lucrarea care ține de treburile generale și nu este nimic greșit în asta. Cu toate acestea, ei nu iau în serios lucrarea crucială a casei lui Dumnezeu, iar aceasta este o mare greșeală; asta înseamnă că nu realizează lucrarea esențială. Aspecte ale lucrării precum lucrarea de evanghelizare, lucrarea producției de filme, lucrarea bazată pe texte, lucrarea video de mărturii bazate pe experiență și lucrarea de ajustare a personalului conducătorilor și lucrătorilor sunt toate cruciale și, cu toate acestea, conducătorii falși nu le consideră importante, le lasă deoparte și le ignoră. Au un calibru insuficient și nu știu cum să facă lucrarea, dar nici nu încearcă să învețe, gândindu-se în schimb: „Atât timp cât există cineva care se ocupă de această lucrare, este în regulă. Sigur nu este nevoie și de mine. Eu mă ocup de treburile importante. Acestea sunt doar lucruri minore cu care nu este nevoie să-mi bat capul. Odată ce le-am spus principiile, treaba mea este încheiată.” La prima vedere, conducătorii falși par foarte ocupați, dar când te uiți ce lucruri îi țin ocupați să lucreze, niciunul dintre acestea nu reprezintă un aspect crucial al lucrării bisericii, niciunul nu reprezintă o lucrare care să aprovizioneze viețile oamenilor și niciunul nu reprezintă o parte din lucrare care să implice folosirea adevărului pentru a rezolva problemele. Lucrurile cu care se ocupă ei nu au absolut nicio valoare, iar acești conducători falși pur și simplu își fac de lucru orbește. Ei nu știu ce lucrare ar trebui conducătorii și lucrătorii să facă pentru a fi în acord cu intențiile lui Dumnezeu; se bazează doar pe entuziasmul lor pentru a se ocupa de anumite sarcini pe care le fac cu plăcere. Fac cercetări detaliate cu privire la chestiuni banale, care nu au legătură cu lucrarea bisericii, cum ar fi ce haine poartă frații și surorile, ce coafuri au, cum interacționează cu ceilalți și cum vorbesc și se comportă. Consideră că acest lucru înseamnă că sunt amabili și abordabili și că rezolvarea problemelor din viața reală a oamenilor este ceea ce se cuvine să facă un conducător, ceva ce umanitatea normală ar trebui să dețină. Și totuși, nu iau în serios lucrarea critică de evanghelizare, lucrarea producției de filme, lucrarea de imnuri, lucrarea bazată pe texte, lucrarea administrativă, lucrarea de udare a noilor credincioși, lucrarea de înființare a bisericilor, lucrarea de promovare și cultivare a oamenilor și așa mai departe. Ei nu participă la niciuna dintre aceste lucrări și nu le urmăresc; este de parcă aceste lucrări nu ar avea nimic de-a face cu ei. Acești conducători falși nu rezolvă numeroasele probleme care se acumulează în biserică, nu îi demit pe conducătorii falși pe care ar trebui să îi demită, nu îi restricționează sau nu se ocupă de oamenii răi care fac rău și o iau razna făcând lucruri rele și nu au părtășie despre adevăr pentru a rezolva problema unor oameni care sunt superficiali, necontrolați și indisciplinați și care tergiversează îndeplinirea îndatoririlor pe care le au. Ce problemă este aceasta? Ei nu caută adevărul pentru a rezolva aceste probleme concrete – sunt ei oameni care fac lucrare reală? În inimile lor, sarcinile nesemnificative și irelevante pe care le realizează li se par cruciale și importante. Se ocupă toată ziua cu acele lucruri fără valoare, crezând că își îndeplinesc responsabilitățile și că sunt loiali, dar nu fac nici măcar un singur lucru esențial din lucrarea pe care le-a încredințat-o Dumnezeu – nu sunt oamenii de acest fel conducători falși? Ei sunt echivalentul directorilor de birouri din subdiviziunile administrative din societate, sunt pur și simplu niște iscoditori de cartier – mai sunt ei conducători și lucrători ai casei lui Dumnezeu în acest caz? Sunt conducători falși și lucrători falși în toată regula. Din ce motiv sunt acești oameni caracterizați drept conducători și lucrători falși? (Întrucât calibrul lor este prea slab, nu pot face lucrare reală și tot ce pot face este să se ocupe de niște chestiuni banale.) Acesta este motivul specific. Acești oameni au un calibru prea slab; indiferent câte predici ascultă, câte rânduieli de lucru citesc, de câți ani își fac datoria în casa lui Dumnezeu sau de câți ani sunt conducători, ei nu știu niciodată ce fac, dacă ceea ce fac este bine sau rău ori dacă își îndeplinesc responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească. Definiția lor despre eticheta și titlul de conducători și lucrători se rezumă la faptul că este bine atât timp cât sunt ocupați. Asemenea unui măgar care învârte o piatră de moară, ei continuă să tragă până când nu se mai pot mișca și consideră că astfel își îndeplinesc responsabilitățile. Indiferent în ce direcție trag și indiferent dacă energia pe care o investesc când trag este corectă sau nu, ei consideră că își îndeplinesc responsabilitățile. Există multe probleme pe care ei nu le pot desluși și pe care nu încearcă să le rezolve sau să le raporteze Celui de mai sus și să caute soluții de la Cel de mai sus. Indiferent de câți ani lucrează sau de câți ani sunt în contact cu oamenii, ei nici măcar nu știu dacă manifestările unei persoane sunt cele ale unui credincios nou, care are o bază superficială în credința sa și nu înțelege adevărul, sau dacă sunt cele ale unui neîncrezător și, totodată, nu știu cum ar trebui să le discearnă sau să le caracterizeze. Când există doi oameni care se află amândoi într-o stare negativă, ei nu știu care dintre ei merită cultivat și care nu; atunci când doi oameni sunt oarecum superficiali în a-și îndeplini îndatoririle, ei nu pot spune care dintre ei este un urmăritor al adevărului și care dintre ei este un muncitor, care dintre ei este capabil să pătrundă în adevărul-realitate și care dintre ei nu deține adevărul-realitate. Nu știu care oameni este posibil să urmeze calea antihriștilor odată ce vor deveni conducători, chiar dacă au interacționat cu acești oameni ani de zile. Nu contează câte exerciții inutile fac sau câte sarcini inutile îndeplinesc sau câte probleme sunt în jurul lor, ei nu sunt conștienți de acest lucru și nu își dau seama că acestea sunt probleme. Întrucât au un calibru slab, astfel de oameni sunt dezorientați în gândire și incapabili să realizeze lucrarea, le este foarte dificil să îndeplinească responsabilitățile unui conducător sau ale unui lucrător. În afară de faptul că pot să facă o lucrare simplă ce ține de treburi generale, acești conducători și lucrători nu sunt capabili să facă nimic legat de lucrarea esențială a bisericii și nu sunt capabili să vadă sau să rezolve nicio problemă reală din lucrare. Oare merită să fie cultivat acest tip de conducător care are un asemenea calibru? Acesta nu știe nici măcar ce sunt confuziile sau dificultățile și este și mai departe de a le gestiona conform principiilor. Chiar dacă problemele întâmpinate în lucrarea bisericii sunt unele foarte comune, el tot nu le poate sintetiza și clasifica, și nici nu știe cum să se bazeze pe adevăr pentru a le rezolva – acest tip de conducător fals este în mod constant incapabil să gestioneze sau să rezolve aceste probleme care apar deseori în biserică. Problema sa cea mai mare nu se referă la faptul că nu este dispus să plătească un preț sau că se teme să fie ocupat și să se simtă obosit, ci mai degrabă la faptul că are un calibru slab, o minte confuză și nu este capabil să facă lucrarea importantă și lucrarea reală a bisericii. În schimb, acești oameni fac doar câteva lucrări care țin de treburi generale sau le place să se preocupe de unele lucruri irelevante, iar apoi vor să joace rolul de conducători și lucrători – nu cumva sunt niște oameni dezorientați, cu ambiții și dorințe prea mari? Conducătorii care au calibru slab sunt, în mod invariabil, incapabili să facă lucrarea de bază a bisericii, adică lucrarea care implică adevărurile-principii, sau lucrarea profesională complicată, cum ar fi lucrarea de răspândire a Evangheliei, lucrarea de udare a credincioșilor noi din biserică, lucrarea producției de filme, lucrarea bazată pe texte și lucrarea de personal care se referă la conducători și lucrători aflați la diferite niveluri. De ce sunt ei incapabili să facă această lucrare? Fiindcă au un calibru prea slab și nu pot înțelege principiile; în mod invariabil, ei nu reușesc să facă toată această lucrare și nu au capacitatea de a învăța cum să o facă. De exemplu, să spunem că i se dau unui astfel de conducător cinci persoane și i se cere să le aloce acestora lucrarea în funcție de nivelul de educație, calibrul, punctele lor forte și caracterul fiecăruia. Este aceasta o sarcină ușor de realizat? Are aceasta vreo legătură cu calibrul conducătorilor și al lucrătorilor? (Da.) Conducătorii și lucrătorii care au un calibru mediu vor repartiza lucrarea relativ precis după ce au petrecut ceva timp observând, interacționând cu cele cinci persoane și ajungând să le cunoască. Conducătorii și lucrătorii care au un calibru slab vor crede că cinci persoane sunt prea multe; atunci când sunt prea multe persoane, devin confuzi și nu știu cum să le aloce lucrarea și, chiar dacă le alocă lucrarea, în inima lor, nu vor ști dacă o fac într-un mod adecvat sau nu. Acest lucru este valabil în ceea ce privește aspectul legat de personal. De exemplu, când vine vorba de gestionarea unor chestiuni, dacă trebuie să gestioneze și să rezolve două sau trei chestiuni simultan, nu vor ști cum să judece și să discearnă relația dintre acestea, și nici nu vor fi capabili să evalueze care problemă se cuvine să fie rezolvată prima și care problemă poate fi rezolvată după aceea, fără a se produce întârzieri. Cu alte cuvinte, nu știu cum să cântărească avantajele și dezavantajele, nu știu cum să stabilească ordinea sarcinilor în funcție de importanța și urgența lor și nu știu cum să rezolve probleme. Cu toate acestea, întrucât sunt conducători și lucrători, chiar dacă nu înțeleg ceva, trebuie să pretindă că o fac, chiar dacă nu pricep un lucru, trebuie să pretindă că îl pricep, și nu pot face nimic altceva decât să fie perseverenți și să predice câteva doctrine pentru a o scoate cumva la capăt, să spună câteva cuvinte plăcute auzului și să pună punct lucrurilor în grabă. Ei știu foarte bine dacă ceea ce spun este sau nu precis, dacă este sau nu în acord cu principiile, dacă poate sau nu să rezolve probleme, dar ei vor doar să o scoată cumva la capăt. Ei știu foarte bine că nu vor putea rezolva problemele prin ceea ce fac, dar tot nu le raportează Celui de mai sus și, astfel, sfârșesc prin a provoca întârzieri lucrării și prin a fi demiși. Spune-Mi, nu sunt acești oameni netoți? Atunci când unii conducători și lucrători raportează probleme, aceștia povestesc toate evenimentele vechi și neimportante care au avut loc până în prezent și, după ce au spus o grămadă de lucruri, tot trebuie să îi ajuți să analizeze și să judece care sunt problemele curente. Nu înțeleg nici măcar cum să ridice o problemă și pot vorbi ore întregi, fără să explice clar care sunt punctul central și esența unei probleme. Tot ceea ce spun se referă doar la lucruri de suprafață și reprezintă doar o mulțime de prostii! Nu este acesta un exemplu al faptului că au un calibru prea slab și nu sunt tocmai întregi la minte? Sunt oamenii care au calibru dispuși să asculte astfel de lucruri? Cel cu care vorbesc vrea doar să știe care sunt situația actuală și manifestările persoanei pe care o raportează și care este starea cu privire la care este confuză aceasta și pe care nu o poate rezolva. Și, cu toate acestea, acești oameni vorbesc întotdeauna despre ce lucrare a făcut acea persoană în trecut și nu vorbesc despre situația actuală a acelei persoane sau nu spun ce confuzii și probleme au ei înșiși. Zic o mulțime de lucruri și nimeni nu poate spune exact despre ce vorbesc. Chiar dacă vor să pună o întrebare, nu știu de unde să înceapă, nu știu cum să o exprime într-un mod care să fie eficient și să le dea oamenilor posibilitatea să îi înțeleagă – nici măcar nu au capacitatea de a-și organiza limbajul. Nu este aceasta o manifestare a faptului că au un calibru extrem de slab? Unii conducători falși au calibru slab, iar atunci când raportează o problemă, spun o mulțime de lucruri fără sens și neinteligibile, iar apoi se gândesc: „Ți-am oferit o cantitate suficient de mare de informații, nu-i așa? Ți-am spus chiar toate lucrurile din trecut și lucrurile curente despre această problemă, așa că nu-ți dai seama acum care este întrebarea pe care vreau să o pun?” Indiferent ce îi întrebi sau cum îi îndrumi, ei nu știu ce să spună și nu pot să zică niciodată care este punctul-cheie al problemei. Nu este vorba de faptul că le lipsesc cuvintele pentru a se exprima sau că au un nivel scăzut de educație, ci mai degrabă de faptul că au un calibru slab și sunt lipsiți de creier, astfel încât nu știu cum să exprime aceste lucruri, mințile lor sunt dezorientate și nu pot oferi explicații clare, astfel încât ceilalți să îi poată înțelege. Au un oarecare simț al poverii și, pe măsură ce trece timpul, ajung să fie conștienți de anumite probleme, dar nu știu cum să le exprime, nu sunt capabili să înțeleagă care este esența problemelor, cu atât mai puțin să le sintetizeze. Pot oamenii al căror calibru este atât de slab să facă lucrare? Pot să-și îndeplinească responsabilitățile de conducători și lucrători? Nu, nu pot. Chiar dacă le oferi timp și oportunități și le dai posibilitatea să raporteze și să descrie problemele, nu o pot face, prin urmare, mai poți purta o conversație cu astfel de oameni? Mai pot fi ei folosiți? (Nu.) De ce nu pot fi folosiți? Nici măcar nu pot vorbi clar și nu au nici măcar instinctul minim al unei ființe umane de a folosi limbajul pentru a-și exprima gândurile, ideile și atitudinile, așadar, ce lucrare pot ei să facă? Deși pot avea un anume punct forte, un entuziasm autentic, un pic de simț al responsabilității și o inimă destul de cinstită, calibrul lor este prea slab, nu pot învăța nimic, indiferent cum îi înveți, și, chiar dacă îi înveți cum să vorbească, nu vor reuși să se descurce, așa că vei deveni agitat și furios. Atunci când vorbesc, o fac într-un mod dezastruos, lăsându-te confuz; nu pot spune nimic clar, iar ceea ce spun reprezintă pur și simplu o grămadă de lucruri fără sens. Cel mai jalnic lucru în ceea ce-i privește este că nu înțeleg limbajul uman și totuși continuă să acționeze orbește, încă se cred capabili și sunt sfidători atunci când îi emondezi. Cum pot ei să facă bine lucrarea de conducere? Atunci când calibrul unui conducător sau al unui lucrător este atât de slab încât nu are capacitatea de a se exprima prin limbaj, poate acesta să fie totuși competent în lucrarea sa? (Nu.) Și ce înseamnă că nu e competent în lucrarea sa? Înseamnă că nu este capabil să descopere cu promptitudine dificultățile și problemele întâmpinate în lucrare și, desigur, înseamnă că, indiferent ce probleme apar în lucrare, nu le poate rezolva niciodată cu promptitudine și nici nu poate să le raporteze cu promptitudine Celui de mai sus și să caute soluții de la Cel de mai sus – acest lucru îi este prea dificil și este incapabil să o facă. Când vine vorba de astfel de oameni care au un calibru slab, această lucrare este extrem de dificilă pentru ei; este ca și cum un pește ar fi forțat să trăiască pe uscat sau un porc ar fi forțat să zboare – este foarte solicitant pentru ei să facă această lucrare.

Unii spun: „Îmi pare rău pentru acești oameni. Se agită atât de mult pentru a se ocupa de tot felul de sarcini și, din cauza calibrului lor slab, sfârșesc prin a fi caracterizați drept conducători falși. Prin urmare, asta înseamnă că suferința pe care au îndurat-o a fost în zadar? Nu reprezintă aceasta o tratare injustă a oamenilor?” Demiterea conducătorilor falși înseamnă asumarea responsabilității pentru aleșii lui Dumnezeu și pentru lucrarea bisericii, așadar cum poate reprezenta aceasta o tratare injustă a oamenilor? Nu cumva dăunează aleșilor lui Dumnezeu dacă insiști să-i lași pe conducătorii falși să continue în rolul lor de conducători? Vrei să spui că a le face rău aleșilor lui Dumnezeu nu înseamnă a trata oamenii în mod injust? Prin demiterea unui conducător fals, casa lui Dumnezeu nu îl condamnă pe acel conducător fals și nici nu îl trimite în iad, ci, în schimb, îi oferă persoanei respective o șansă de a dobândi mântuirea. Poate dobândi mântuirea în cazul în care continuă să fie un conducător fals? Care va fi finalul său? De ce nu privești astfel problema? În plus, care este scopul credinței în Dumnezeu? Cu siguranță, a fi conducător nu reprezintă singura cale de urmat. Dacă cineva nu este conducător, oare nu există alte îndatoriri pe care acesta le poate îndeplini? Oare nu există nicio cale de supraviețuire pentru cei care nu sunt conducători și au un calibru slab? (Ba dimpotrivă.) Prin urmare, care este calea de practică în acest caz? Ceea ce disecăm acum reprezintă manifestările și problemele pe care le au conducătorii falși de acest tip, care au un calibru slab; nu îi condamnăm, nici nu îi blestemăm, doar îi disecăm. Scopul pentru care îi disecăm este acela de a face ca persoanele de acest tip să se cunoască și să se orienteze cu exactitate, să își cunoască propria măsură și să înțeleagă cu exactitate ce sunt conducătorii și lucrătorii, ce lucrare ar trebui să facă aceștia, iar apoi să se raporteze la aceste lucruri pentru a vedea dacă sunt potrivite pentru a fi conducători sau lucrători. În cazul în care calibrul tău este într-adevăr foarte slab, atât de slab încât nu ai capacitatea de a te exprima cu ajutorul limbajului, sau capacitatea de a-ți exprima gândurile și opiniile, sau capacitatea de a descoperi probleme, atunci nu ești potrivit pentru a fi conducător sau lucrător, nu ai competența necesară pentru a face datoria unui conducător sau a unui lucrător și ești incapabil să faci lucrarea unui conducător sau a unui lucrător. Și, din moment ce ai un calibru slab, trebuie să ai acest tip de conștiință de sine. Unii oameni spun: „Calibrul meu este slab – ei bine, și ce dacă? Am o umanitate bună, așa că ar trebui să fiu conducător.” Acesta este principiul? Alții spun: „Pe lângă faptul că am o umanitate bună, sunt totodată dispus să îndur suferință și să plătesc un preț, pot să țin predici, am o bază în credința mea și am făcut închisoare pentru credința mea în Dumnezeu. Nu pot fi considerate aceste lucruri drept capital pentru ca eu să fiu conducător sau lucrător?” Este adevărat că cineva trebuie să aibă capital pentru a fi conducător sau lucrător? (Nu.) Acum discutăm despre responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor și, în cadrul acestui subiect, vorbim despre problema calibrului. În cazul în care calibrul tău este slab și nu ești capabil să îndeplinești aceste responsabilități, atunci conștiința de sine pe care ar trebui să o ai este: „Nu am acest calibru și nu pot fi conducător sau lucrător. Oricare ar fi capitalul pe care îl am, nu este de niciun folos.” Spui că ai o umanitate bună, că ești de încredere, că ai hotărârea de a îndura suferință și că ești dispus să plătești un preț – atunci casa lui Dumnezeu te-a tratat injust? Casa lui Dumnezeu folosește oamenii în așa fel încât să îl pună pe fiecare în valoare, adaptând rolurile în funcție de fiecare persoană, și face acest lucru într-o manieră cât se poate de corectă. Dacă ai o umanitate bună, dar calibrul tău este slab, atunci ar trebui să îți faci datoria bine din toată inima și cu toată puterea ta; nu este adevărat că trebuie să fii conducător sau lucrător pentru a fi aprobat de Dumnezeu. Chiar dacă ești dispus să te străduiești, dar nu ești capabil să te străduiești în maniera în care trebuie să o facă un conducător, iar tu nu ai calibrul pe care ar trebui să îl ai pentru a fi conducător și nu reușești să faci asta, atunci ce poți face? Nu te forța și nu-ți îngreuna situația; dacă poți căra 25 de kilograme, atunci cară 25 de kilograme. Nu încerca să te dai mare, încercând să-ți depășești limitele, spunând: „25 de kilograme nu sunt suficiente. Vreau să car și mai mult, vreau să car 50 de kilograme. Sunt dispus să o fac chiar dacă voi muri de epuizare!” Nu ești capabil să fii conducător sau lucrător, dar dacă totuși continui să-ți forțezi limitele pentru a te da mare, chiar dacă nu te vei epuiza, vei cauza întârzieri în lucrarea bisericii, vei afecta progresul și eficiența lucrării și vei întârzia progresul vieții multor oameni – aceasta nu este o responsabilitate pe care îți poți permite să o porți. Întrucât calibrul tău este insuficient, dacă ai conștiință de sine, ar trebui să îți oferi demisia din proprie inițiativă și să nominalizezi pe cineva care are un calibru bun, care iubește adevărul și care este mai responsabil decât tine să fie conducător sau lucrător. Acesta ar fi lucrul rațional de făcut și numai procedând astfel vei fi o persoană care are cu adevărat umanitate și rațiune și care realmente înțelege și practică adevărul. Dacă demisionezi din funcția ta pentru că ești incapabil să faci lucrarea de conducere, iar apoi alegi o datorie care ți se potrivește și îți oferi loialitatea, astfel încât să poți fi aprobat de Dumnezeu, atunci ești o persoană extrem de inteligentă. Te gândești mereu: „Cu toate că am calibru slab, am o umanitate bună, sunt dispus să mă străduiesc, să îndur suferință și să plătesc un preț, sunt hotărât, sunt mai rezistent decât voi toți în tot ceea ce fac și am o minte deschisă și nu mă tem să fiu emondat sau încercat. Deși calibrul meu este puțin cam slab, tot pot să fiu conducător.” A avea un calibru slab nu este o problemă. Acest lucru nu este menit să te condamne, ci doar să te catalogheze și să te facă să înțelegi exact ce poți face și ce fel de datorie ți se potrivește. Cu toate acestea, problema actuală este că ai calibru slab și nu ești capabil să fii conducător sau lucrător. Chiar dacă ai fost ales să fii conducător sau lucrător, nu ești capabil să faci bine această lucrare și tot ceea ce ești capabil să faci este să strici lucrarea. Dacă ai o bună umanitate, dacă ai conștiință și rațiune și ești dispus să te străduiești și să plătești un preț, atunci va exista o slujbă pe care ești potrivit să o faci și o datorie pe care ar trebui să o faci, iar casa lui Dumnezeu va face rânduieli raționale pentru tine. Faptul că nu ți se permite să fii conducător se bazează pe reglementările și principiile casei lui Dumnezeu. Cu toate acestea, casa lui Dumnezeu nu îți va refuza sub nicio formă dreptul de a face o datorie sau dreptul de a crede în Dumnezeu și de a-L urma pe Dumnezeu pe motiv că ai calibru slab. Nu este un lucru potrivit? (Ba da, este potrivit.) Este necesar să avem o părtășie mai detaliată pe această temă? Unii oameni care au un calibru slab aud acest lucru și se gândesc: „Nu mai aveți părtășie pe această temă. Mi-e prea rușine să dau ochii cu cineva. Știu că am un calibru slab și nu voi mai fi conducător sau lucrător în biserică. Voi fi doar lider de echipă sau supraveghetor, sau voi face treburi mărunte, voi găti sau voi face curățenie. Orice este bine. Voi îndura greutățile postului meu fără să mă plâng, mă voi supune rânduielilor casei lui Dumnezeu și mă voi supune orchestrărilor lui Dumnezeu. Faptul că am calibru slab este prin harul lui Dumnezeu și conține bunele intenții ale lui Dumnezeu. Tot ceea ce face Dumnezeu este corect.” Dacă poți să vezi lucrurile în acest fel, atunci este bine și înseamnă că ai o oarecare conștiință de sine. Nu voi avea părtășie detaliată pe această temă. În concluzie, în ceea ce privește acești oameni care au un calibru slab, noi doar disecăm problema și expunem adevărul faptelor, astfel încât mai mulți oameni să aibă atitudinea și perspectiva corectă cu privire la acești oameni și pentru ca acești oameni să aibă o atitudine și o perspectivă corecte cu privire la problema calibrului lor slab și să se poată orienta corect, să găsească o funcție și o datorie care să li se potrivească, permițând ca perseverența lor în a plăti un preț și hotărârea lor de a îndura suferință să fie folosite și puse în joc în mod rațional. Acest lucru nu îți afectează înțelegerea și practicarea adevărului și nici imaginea ta în casa lui Dumnezeu.