B. Puncte de vedere și atitudini corecte pe care ar trebui să aibă o persoană atunci când se confruntă cu dificultăți

Ceea ce trebuie să vă explic aici nu se adresează doar conducătorilor și lucrătorilor, ci și tuturor celor prezenți – este unul dintre cele mai importante principii. Oriunde ați desfășura lucrarea bisericii, v-ați îndeplini îndatoririle sau ați predica Evanghelia, mereu vor fi ape tulburi. Chiar și lucrarea lui Dumnezeu este plină de dificultăți – ați observat cu toții acest fapt? Deși este posibil să nu cunoașteți sau să nu înțelegeți în mod clar aspectele specifice, sunteți cu toții conștienți de circumstanțele generale. Răspândirea lucrării Evangheliei lui Dumnezeu nu este un demers lin și ar trebui să fiți cu toții pregătiți mental și să recunoașteți acest lucru. Aici este prezentat acest fapt dovedit, așadar, ce atitudine ar trebui să adoptăm față de aceste chestiuni pentru ca aceasta să fie cea mai potrivită, cea mai rațională și corectă? Este corect să fim timizi și temători? (Nu.) Din moment ce nu este corect să fiți timizi și temători, atunci este corect să aveți atitudinea și punctul de vedere conform cărora nu vă temeți nici de cer, nici de pământ, sunteți dușmani cu întreaga lume, vă împotriviți întregii lumi până la capăt și mergeți împotriva curentului? (Nu.) Este oare aceasta raționalitatea umanității normale sau impetuozitate? Toate aceste puncte de vedere greșite reprezintă o întruchipare a impetuozității, nu a credinței autentice. Atunci, ce fel de puncte de vedere și atitudini sunt corecte? Permiteți-Mi să vă enumăr câteva. Acesta este primul punct de vedere pe care ar trebui să-l aibă oamenii: Indiferent dacă se află în străinătate sau în China, a se consuma din toată inima pentru Dumnezeu și a-și îndeplini îndatoririle este cea mai justă cauză în rândul întregii omeniri, din cele mai vechi timpuri până în prezent. Îndeplinirea datoriei noastre este deschisă și transparentă, nu secretă, întrucât ceea ce facem acum este cea mai justă cauză în rândul omenirii. La ce se referă acest „just”? Se referă la adevăr, la voia lui Dumnezeu, la rânduielile Creatorului și la însărcinările date de El; depășește complet morala, etica și legile umane și este o cauză desfășurată sub conducerea și grija Creatorului. Nu este acesta cel mai corect punct de vedere? Pe de o parte, acest punct de vedere este un fapt cu adevărat existent; pe de altă parte, reprezintă, totodată, cea mai corectă recunoaștere a datoriei pe care o facem. Al doilea punct de vedere pe care ar trebui să-l aibă oamenii este acesta: Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile și toate evenimentele. Totul, inclusiv conducătorii lumii și orice putere, religie, organizație și etnie din lume, este condus și controlat de mâna lui Dumnezeu – nimeni nu-și controlează singur destinul. Noi nu facem excepție; destinele noastre sunt conduse și controlate de mâna lui Dumnezeu și nimeni nu poate schimba direcția în care mergem și unde rămânem și nimeni nu ne poate schimba viitorul și destinația. Exact cum spune Biblia: „Inima regelui este în mâna lui Iahve, precum râurile cu apă. El o întoarce oriunde voiește” (Proverbe 21:1). Cu atât mai mult pentru destinele noastre, ale oamenilor neînsemnați! Conducerea și sistemul conducătorului țării în care locuim, precum și mediul de viață din această țară, indiferent dacă sunt amenințătoare, ostile sau prietenoase față de noi – toate acestea se află sub suveranitatea lui Dumnezeu și nu avem de ce să ne îngrijorăm sau să ne preocupăm. Acesta este punctul de vedere pe care ar trebui să îl aibă oamenii și înțelegerea pe care ar trebui să o aibă, precum și adevărul pe care ar trebui să îl dețină și să îl înțeleagă. Iar al treilea punct de vedere, care este, desigur, și cel mai important, este acesta: Indiferent unde trăim, în ce țară și indiferent de capacitățile sau calibrul nostru, suntem doar o parte din masa de ființe create neînsemnate. Singura responsabilitate și datorie pe care ar trebui să o îndeplinim este să ne supunem suveranității, rânduielilor și orchestrărilor Creatorului; nu există nimic altceva, este chiar atât de simplu. Chiar dacă, în prezent, ne aflăm într-o țară liberă și într-un mediu liber, dacă într-o zi Dumnezeu ridică o forță ostilă pentru a ne persecuta și a ne face rău, nu ar trebui să ne plângem sub nicio formă. De ce nu ar trebui să avem nicio plângere? Pentru că suntem pregătiți de mult timp; obligația, responsabilitatea și datoria noastră este să ne supunem față de tot ce face Dumnezeu, față de tot ce orchestrează Dumnezeu. Este această supunere adevărul? Este aceasta atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii? (Da.) Dacă, într-o zi, întreaga omenire și întregul mediu se întorc împotriva noastră, iar noi ne confruntăm cu moartea, ar trebui să avem plângeri? (Nu ar trebui.) Unii spun: „Nu ne-a condus Dumnezeu în străinătate pentru a nu mai fi nevoiți să îndurăm persecuția crudă a Satanei? Nu a fost pentru ca noi să ne putem face în mod liber îndatoririle și să respirăm aerul libertății? Atunci de ce totuși ne hărăzește Dumnezeu să înfruntăm moartea?” Aceste cuvinte nu sunt corecte. Supunerea față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu este o atitudine, atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii față de Dumnezeu, față de suveranitatea lui Dumnezeu. Este atitudinea pe care ar trebui să o aibă o ființă creată.

Există un alt punct crucial de care oamenii ar trebui să-și dea seama: deși în străinătate există o relativă stabilitate și libertate, hărțuirea frecventă din partea marelui balaur roșu este greu de evitat. Confruntați cu hărțuirea din partea marelui balaur roșu, unii oameni își fac griji: „Puterea marelui balaur roșu este prea mare. Poate plăti persoane importante din întreaga lume pentru a presta servicii pentru el, pentru a lucra în numele său. Astfel, chiar dacă fugim peste mări, tot suntem în pericol, tot suntem în pericol iminent! Ce putem face?” De fiecare dată când se aud aceste știri, unii oameni devin îngrijorați și speriați, dorind să facă compromisuri, dorind să fugă, neștiind unde ar trebui să se ascundă. Ori de câte ori se întâmplă acest lucru, unii se gândesc: „Lumea este atât de largă, și totuși nu este loc pentru mine! Sub puterea marelui balaur roșu, îi îndur persecuția și, chiar și în afara sferei autorității sale, de ce sunt încă tulburat de acesta? Puterea marelui balaur roșu este prea mare; de ce, chiar dacă aș fugi până la capătul pământului, tot este capabil să mă găsească?” Oamenii nu se pot abține să nu devină îngroziți și nesiguri cu privire la ce să facă. Este oare aceasta o manifestare a credinței? Care este problema aici? (Lipsa credinței în Dumnezeu.) Este doar o lipsă de credință în Dumnezeu? În adâncul sufletului, simțiți că sunteți mai prejos decât alții? Vă simțiți puțin secretoși, ca un hoț, în a crede în Dumnezeu Atotputernic și în a vă face datoria în biserică? Vă simțiți oarecum inferiori celor din lumea religioasă? „Uită-te la puterea lor; au pastori oficiali și catedrale grandioase recunoscute de stat, este atât de luxos! Au coruri și întreprinderi în diverse țări. Dar uită-te la noi, care suntem mereu intimidați, confruntându-ne cu ostracizarea oriunde am merge – de ce suntem diferiți de ei? De ce nu putem fi deschiși în legătură cu asta oriunde am merge? De ce trebuie să trăim într-un mod atât de mizerabil? În special, există toată acea propagandă negativă online. De ce alte biserici nu îndură acest lucru, de ce trebuie să suferim noi mereu aceste lucruri? Alți credincioși în Dumnezeu își proclamă deschis credința în creștinism oriunde s-ar duce, dar noi, credincioșii în Dumnezeu Atotputernic, nu îndrăznim să vorbim deschis, temându-ne că oamenii răi ne-ar putea raporta, iar apoi vom fi arestați.” Recent, am auzit că o persoană care pretindea că este un funcționar guvernamental le-a pus câteva întrebări unor frați și surori. Văzând că un funcționar îi interoghează, aceștia au devenit temători și au dezvăluit tot ceea ce știau, răspunzând la orice erau întrebați. Care a fost problema cu faptul că au acționat astfel? Ești credincios în Dumnezeu – de ce să te temi de funcționari? Dacă nu ai făcut nimic ilegal, nu ai motive să-ți fie teamă. Dacă deții adevărul, de ce să te temi de diavoli și de Satana? Crezi că a crede în Dumnezeu nu este calea cea dreaptă? Simți că ai făcut ceva ilegal? Atunci de ce te temi de un funcționar? Nu sunt oare nesăbuiți și ignoranți oamenii de acest fel? Unii oameni au suferit, fiind vânați și persecutați într-o mare măsură pe continent; după ce au ajuns în străinătate, se simt ei vinovați din cauza credinței lor în Dumnezeu? Se simt ei dezonorați de persecuția marelui balaur roșu? Se simt rușinați în fața strămoșilor lor și dezonorați pentru că au fost forțați să fugă în străinătate pentru a crede în Dumnezeu și a-și face datoria? Oare văd felul în care regimul satanic și lumea religioasă Îl tratează în mod antagonic pe Dumnezeu și biserica și se simt inferiori, poate chiar mai condamnabili decât dacă ar fi comis o infracțiune? Aveți aceste sentimente? (Nu.) Chiar dacă păreți că dați din cap, nedorind să aveți aceste gânduri și sentimente, atunci când o persoană se confruntă cu situații reale, mentalitatea sa, comportamentele sale și acțiunile inconștiente pe care le întreprinde expun inevitabil cele mai profunde și mai ascunse aspecte ale inimii sale. Ce se întâmplă aici? Dacă nu ai aceste lucruri, de ce îți este frică? Oare o persoană care nu a încălcat legea se teme de poliție? Se teme de judecător? Nu. Numai aceia care au încălcat legea se tem cel mai mult de poliție și numai chinezii, care s-au obișnuit să fie oprimați de poliție, se tem cel mai mult de aceasta, fiindcă poliția PCC nu respectă legea și face orice vrea. Prin urmare, atunci când chinezii ajung pentru prima dată în străinătate, simpla vedere a poliției îi face să se simtă speriați. Acesta este rezultatul faptului că sunt speriați de conducerea marelui balaur roșu, este ceva revelat în subconștientul lor. În țările occidentale, statutul tău este legal, ai drepturi de ședere, nu ai încălcat nicio lege, nu ai atacat guvernul și nu ai comis nicio infracțiune. Oricât de multe controverse ar putea stârni credința ta în lumea religioasă, un fapt rămâne sigur: credința ta este protejată din punct de vedere juridic, este legală și liberă, iar acest lucru reprezintă dreptul tău legitim ca om. Nu ai încălcat nicio lege, de niciun fel, așa că, dacă cineva pretinde că este ofițer de poliție și te întreabă: „Crezi în Dumnezeu Atotputernic? Arată-mi cartea ta de identitate! De unde ești? Câți ani ai? De câți ani ești credincios? Unde locuiești? Spune-mi adresa ta!”, cum ai răspunde? La prima întrebare, „Crezi în Dumnezeu Atotputernic?”, cum ai răspunde? (Da.) De ce ați spune „da”? Se bazează acest răspuns pe fapte? Sau aceasta este responsabilitatea ta în calitate de cetățean, că trebuie să spui „da” dacă ești întrebat? Sau te-a instruit Dumnezeu să spui „da”? Pe ce vă bazați? În ceea ce privește al doilea lucru pe care l-au cerut: „Arată-mi cartea ta de identitate!”, ați arăta-o? (Nu.) Și a treia întrebare: „Unde locuiești? Scrie adresa ta.” Ați scrie-o? (Nu.) A patra întrebare: „De câți ani crezi în Dumnezeu? Cine te-a introdus în credință? De ce crezi? De câți ani ești în străinătate?” Ați răspunde la aceste întrebări? (Nu.) A cincea întrebare: „Ce datorie îndeplinești aici? Cine este conducătorul tău?” Ați răspunde la această întrebare? (Nu.) De ce nu? (Nu sunt obligat să le spun.) Atunci să revenim la prima întrebare: dacă ai fi întrebat dacă tu crezi în Dumnezeu Atotputernic, toți ați spus în unanimitate că ați răspunde „da”. Este corect să răspundeți în acest fel? (Nu.) De ce este incorect? (Deoarece credința este o libertate personală. Poliția nu are autoritatea de a interveni. Prin urmare, am dreptul să nu-i spun.) Atunci de ce nu i-ai spune? (Fiindcă, mai întâi, trebuie să clarific de ce mă interoghează, în ce calitate o face și dacă interogatoriul său este legal sau nu. Dacă scopul și identitatea lui nu sunt clare, nu sunt obligat să-i răspund la întrebări.) Această afirmație este corectă. La început, toți ați afirmat că veți răspunde „da”, dar pe măsură ce am continuat să vă pun întrebări, ați început să simțiți că ceva nu este în regulă, simțind că răspunsul vostru era incorect. Ați identificat unde a fost problema? În această chestiune, aceasta este înțelegerea pe care ar trebui să o aveți: nu am încălcat nicio lege crezând în Dumnezeu, nu suntem infractori, avem drepturile și libertatea omului. Nu oricine ne poate interoga sau chestiona după bunul plac. Nu este cazul ca, oricine ne pune întrebări, să răspundem sincer; nu suntem obligați să facem acest lucru. Sunt corecte aceste cuvinte? (Da.) Este ilegal ca oricine, indiferent cine este, să ne interogheze în mod arbitrar; trebuie să înțelegem legea și să învățăm cum să o folosim pentru a ne proteja. Aceasta este înțelepciunea pe care ar trebui să o aibă aleșii lui Dumnezeu. Prin urmare, ce ar trebui să faci dacă te vei confrunta cu o astfel de situație în viitor? Dacă cineva te întreabă dacă tu crezi în Dumnezeu Atotputernic, cum ai răspunde, cum ai gestiona situația? Primul lucru pe care îl spui este: „Cine ești tu? Cu ce drept mă întrebi acest lucru? Te cunosc?” Dacă spune că este angajat al vreunei agenții guvernamentale, atunci ar trebui să-i ceri să îți arate legitimația. Dacă nu se legitimează, spui: „Nu ești calificat să vorbești cu mine și nu sunt obligat să-ți răspund. Sunt mulți lucrători guvernamentali; ar trebui să le răspund tuturor? Guvernul a desemnat persoane care să se ocupe de anumite sarcini – ești cu adevărat responsabil cu această chestiune? Chiar dacă ești, eu nu am încălcat legea, așa că, de ce ar trebui să-ți răspund? De ce ar trebui să-ți spun totul? Dacă tu crezi că am făcut ceva greșit și am încălcat legea, poți prezenta dovezi. Însă dacă vrei să-ți răspund la vreo întrebare, mergi să vorbești cu avocatul meu. Nu sunt obligat să răspund și nu ai dreptul să întrebi!” Cum este această metodă de a răspunde? Transmite demnitate? (Da.) Atunci ce a arătat răspunsul vostru? A transmis demnitate? (Nu.) Răspunsul vostru arată o ignoranță a legii. Răspunzi, pur și simplu, la orice întreabă alții și ce se întâmplă în final? Devii o iudă. Puteți răspunde în mod nechibzuit, și iată un motiv pentru asta: oamenii din țara marelui balaur roșu au fost îndoctrinați și spălați pe creier să creadă că cei care cred în Dumnezeu sunt ignoranți, de clasă inferioară și persecutați de stat, că în această țară ar trebui să trăiască fără drepturile omului sau demnitate; astfel, credincioșii ajung să se considere singuri ca fiind de rang inferior. După ce au ajuns în țările occidentale, ei nu înțeleg lucruri precum ce sunt drepturile omului, ce este demnitatea sau care sunt obligațiile unui cetățean. Așa că, atunci când cineva te întreabă dacă tu crezi în Dumnezeu, te grăbești să recunoști de frică, spunându-i tot ce știi, arătând că nu ai deloc statură. Cine a cauzat toate acestea? Îndoctrinarea și conducerea marelui balaur roșu au cauzat-o. În adâncul subconștientului tuturor locuitorilor de pe continent, există ideea că, odată ce crezi în Dumnezeu, ocupi cea mai joasă poziție în această societate, în rândul omenirii; devii deconectat de societate și de omenire. Prin urmare, acestor oameni le lipsesc demnitatea, drepturile omului și conștiința de a se proteja; sunt nesăbuiți, ignoranți și lipsiți de perspicacitate, permițându-le altora să îi intimideze și să îi manipuleze după bunul plac. Aceasta este mentalitatea voastră. Departe de a rămâne ferm în mărturia ta pentru Dumnezeu, Îl vinzi în orice moment, devenind în orice clipă o iudă. Așadar, cum poți să acționezi cu demnitate? Cum ar trebui să faci față unui străin care îți pune întrebări? În primul rând, întreabă-l cine este, apoi cere-i să se legitimeze. Aceasta este procedura legală corectă. În țările occidentale, atunci când interacționează cu publicul în calitate de reprezentanți care lucrează în numele guvernului, poliția sau orice alt lucrător guvernamental își prezintă întotdeauna mai întâi legitimația. După ce îi verifici identitatea pe baza legitimației, decizi cum să răspunzi la întrebările sale sau cum să faci față cerințelor pe care ți le adresează. Desigur, în această chestiune, ai pe deplin posibilitatea de a face alegeri, ai în mod absolut autonomie, nu ești o marionetă. Cu toate că ești chinez și membru al Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, ești, totodată, un membru legal și recunoscut al țării în care locuiești. Nu uita că ai autonomie; nu ești sclav sau prizonier al vreunei țări, ești o persoană care se poate bucura de legile, drepturile omului și sistemele acestei țări.

Pe baza conținutului despre care am avut Eu părtășie, cum ar trebui să vă confruntați cu medii neprevăzute și evenimente neașteptate? Acesta este al patrulea punct despre care trebuie să avem părtășie – nu fiți timizi. Unii oameni întreabă: „A nu fi timid înseamnă doar a acționa într-un mod nesăbuit de îndrăzneț?” Nu, a nu fi timid înseamnă a nu te teme de nicio putere, întrucât nu suntem infractori, nu suntem sclavi; suntem aleșii demni ai lui Dumnezeu, demnele ființe umane create, sub suveranitatea Creatorului. În abordarea acestei probleme, înainte de toate, nu fiți timizi; în plus, mențineți-vă în mod activ datoria și mediul în care vă faceți datoria și, totodată, înfruntați cu o atitudine activă diverse medii și afirmațiile, acțiunile și alte lucruri ale diverselor puteri care ne vizează. A le înfrunta în mod activ și a nu fi timizi – ce părere aveți despre această atitudine? (Este bună.) Dacă trăiți în acest fel, trăiți demn, ca niște persoane; nu duceți o viață josnică, doar pentru a supraviețui. Venim în străinătate pentru a ne face datoria, nu pentru a ne umple stomacul sau pentru a ne câștiga existența; nu am încălcat nicio lege, nu am cauzat probleme niciunei țări și, în mod sigur, nu suntem sclavii niciunei țări. Ne facem datoria de ființe create în casa lui Dumnezeu; ne întreținem singuri, nu depindem de alții; acest lucru este întru totul legal.

Fiecare dintre cele patru puncte pe care tocmai le-am discutat este crucial. Care a fost primul punct? (Indiferent dacă se află în străinătate sau în China, a se consuma din toată inima pentru Dumnezeu și a-și îndeplini îndatoririle este cea mai justă cauză în rândul întregii omeniri, din cele mai vechi timpuri până în prezent. Îndeplinirea datoriei noastre este deschisă și transparentă, nu secretă, întrucât ceea ce facem acum este cea mai justă cauză în rândul omenirii.) Și al doilea? (Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile și toate evenimentele. Totul, inclusiv conducătorii lumii și orice putere din lume, este condus și controlat de mâna lui Dumnezeu – nimeni nu-și controlează singur destinul. Noi nu facem excepție; destinele noastre sunt conduse și controlate de mâna lui Dumnezeu și nimeni nu poate schimba direcția în care mergem și pe care rămânem. Felul în care sunt regimul și sistemul conducătorului țării în care locuim, felul în care este mediul de viață din această țară, indiferent dacă sunt amenințătoare, ostile sau prietenoase față de noi – toate acestea se află sub suveranitatea lui Dumnezeu și nu avem de ce să ne îngrijorăm sau să ne preocupăm.) Al treilea punct? (Indiferent unde trăim și indiferent de capacitățile sau calibrul nostru, suntem doar o parte din masa de ființe create neînsemnate. Singura responsabilitate și datorie pe care ar trebui să o îndeplinim este să ne supunem suveranității, rânduielilor și orchestrărilor Creatorului. Chiar dacă, în prezent, ne aflăm într-o țară liberă, dacă într-o zi Dumnezeu ridică o forță ostilă pentru a ne persecuta și a ne face rău, nu ar trebui să ne plângem sub nicio formă. Acest lucru se datorează faptului că obligația, responsabilitatea și datoria noastră este să ne supunem față de tot ce face Dumnezeu, față de tot ce orchestrează Dumnezeu.) Al patrulea punct este să înfruntăm în mod activ toate persoanele, evenimentele și lucrurile din exterior, fără timiditate. Aceste patru puncte sunt atitudinile și înțelegerile pe care ar trebui să le aibă toți cei care își fac datoria și, totodată, sunt adevărurile pe care ar trebui să le înțeleagă toți cei care își fac datoria. Cu toate că aceste patru puncte nu au foarte mare legătură cu cea de-a opta responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor despre care am avut părtășie astăzi, din moment ce vorbim despre dificultățile din lucrare, trebuie totuși să abordăm aceste chestiuni; nu degeaba.

C. Principiile pe care ar trebui să le aplice conducătorii și lucrătorii atunci când întâmpină dificultăți

Unii conducători și lucrători se confruntă cu probleme destul de greu de gestionat în treburile externe și sfârșesc prin a fi nedumeriți, incapabili să vadă care este rădăcina problemei și neștiind cum să o abordeze. Pur și simplu o ignoră, ceea ce duce la amânarea chestiunii. Ce problemă este aceasta? Faptul că falșii conducători nu sunt capabili să facă lucrare și doar provoacă întârzieri. Conducătorilor falși le lipsește rațiunea unei persoane normale; din moment ce nu pot rezolva probleme, de ce nu le raportează Celui de mai sus? Dacă raportezi o problemă Celui de mai sus, o putem înfrunta împreună, iar problema va fi, în cele din urmă, rezolvată. Există unele lucruri pe care nu le puteți vedea așa cum sunt de fapt; vă voi ajuta să le analizați. Atât timp cât nu încălcăm legea sau reglementările guvernamentale, nu există nicio problemă prea mare pentru a fi biruită. În ceea ce privește problemele care implică adevărurile-principii, le rezolvăm singuri; în ceea ce privește problemele care implică legea, putem solicita consiliere juridică pentru a fi ajutați și le putem rezolva prin mijloace legale. Indiferent ce forțe ale răului tulbură și sabotează în mod intenționat lucrarea casei lui Dumnezeu, rețineți un lucru: atât timp cât nu încălcăm legea sau reglementările guvernamentale, nimeni nu ne poate face nimic. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea țărilor de peste hotare sunt democratice și guvernate de lege; chiar dacă forțele răului acționează împotriva legii, totodată, se tem de expunere și sancțiuni legale. Acesta este un fapt. Indiferent de modul în care mâinile întunecate ale marelui balaur roșu tulbură și sabotează lucrarea casei lui Dumnezeu, sau ne hărțuiesc viețile normale, sau plătesc pe cineva pentru a face lucruri rele, trebuie să facem fotografii și videoclipuri autentice, să păstrăm cu seriozitate însemnări exacte și să scriem clar timpul, locul și persoanele implicate. Când va veni momentul, vom rezolva problema prin mijloace legale și nu trebuie să ne temem de ea. În ciuda faptului că suprimarea de către marele balaur roșu este o nebunie, nu ne temem de acesta, întrucât Dumnezeu este sprijinul nostru și, într-o zi, El va trimite dezastre pentru a-l distruge, va administra în mod direct pedeapsa împotriva acestuia, iar noi nu trebuie să facem nimic. Uneori, nu puteți vedea unele probleme așa cum sunt de fapt; în acest caz, ar trebui să le raportați rapid superiorilor, iar Cel de mai sus vă va arăta o cale, diminuând problemele mari și rezolvând problemele mici. De fapt, în cazul multor probleme, nu știți cum să le analizați și nu le puteți vedea esența așa cum este ea de fapt și credeți că o situație este semnificativă și gravă, dar, după ce o analizează Cel de mai sus, vă veți da seama că practic este o nimica toată; nu este nimic de temut și nimic semnificativ – pur și simplu adoptați o abordare neutră, iar situația se va rezolva de la sine după un timp. Tulburările forțelor răului nu pot provoca o mare agitație; ele se tem cel mai mult de expunerea publică, așa că nu îndrăznesc să depășească limitele. În cazul în care câțiva bufoni îndrăznesc să depășească limitele, putem rezolva legal acest lucru, luând măsuri legale. Acesta este un lucru pe care ar trebui să-l vadă toți conducătorii și lucrătorii așa cum este de fapt. Indiferent de situația cu care vă confruntați, sub nicio formă nu trebuie să acționați în mod dezorientat sau nesăbuit. Dacă nu poți să vezi o situație așa cum este de fapt sau să o gestionezi, trebuie să o raportezi imediat superiorilor și să-L lași pe Cel de mai sus să-ți ofere sfaturi și strategii. Singura teamă adevărată este că falșii conducători nu pot să vadă problemele așa cum sunt de fapt sau să le gestioneze și totuși, nu le raportează Celui de mai sus sau nu Îl informează pe Cel de mai sus cu privire la acestea; ei așteaptă până când situația se intensifică și întârzie lucrarea înainte de a raporta problema superiorilor, pierzând probabil cea mai bună oportunitate de a o gestiona. Este ca un om care are cancer, dar nu merge la control și nu îl tratează la timp, ajungând la spital pentru tratament abia în stadiul avansat al cancerului, dar atunci este prea târziu și nu poate decât să aștepte moartea. Astfel, conducătorii falși sunt cei mai predispuși să întârzie chestiunile din lucrarea lor. Conducătorii falși sunt înapoiați mintal, sunt canalii, nu sunt responsabili și nici nu susțin lucrarea casei lui Dumnezeu. De ce spunem că falșii conducători sunt niște scursuri, vestitori ai osândei, idioți cărora le lipsește cel mai mult rațiunea? Acesta este motivul. Orice conducător fals, cu un calibru atât de slab încât nu poate nici măcar să se ocupe de chestiuni externe, ar trebui să fie imediat demis și eliminat, să nu mai fie folosit niciodată, pentru a preveni întârzieri ulterioare ale lucrării casei lui Dumnezeu. Lucrarea conducătorilor falși este cea mai mare piedică. Adesea, atunci când apare o problemă, aceasta ar putea fi rezolvată prin consultarea în timp util cu toată lumea; singura îngrijorare este că falsul conducător responsabil este înapoiat mintal, că nu este capabil să rezolve singur problema și totuși nu o discută cu grupul decizional sau nu o raportează Celui de mai sus și adoptă o atitudine de neglijență, acoperind și suprimând problema – acesta este lucrul care întârzie cel mai mult situația. Dacă problema este amânată și circumstanțele se schimbă, aceasta ar putea duce la pierderea inițiativei în gestionarea problemei, având ca urmare o situație pasivă. Ce dovedește acest lucru? Unele lucruri nu pot fi amânate și trebuie gestionate prompt, cu prima ocazie. Cu toate acestea, conducătorii falși nu sunt conștienți de acest lucru, așadar, indivizii cu un calibru extrem de slab nu ar trebui, sub nicio formă, să conducă. Falșii conducători știu doar să debiteze câteva cuvinte și doctrine și nu pot rezolva nicio problemă reală; doar fie le fac rău oamenilor, fie provoacă întârzieri. Lucrarea bisericii poate progresa în mod normal doar prin demiterea acestor conducători falși și alegerea unor indivizi cu povară și simț al responsabilității pentru a fi conducători și lucrători. Indiferent de problemele cu care vă confruntați, atât timp cât puteți căuta adevărul, există o cale de a le rezolva. Chestiunile externe și tulburările cauzate de marele balaur roșu pot fi rezolvate prin mijloace legale atunci când este necesar, acesta nu reprezintă un lucru major. Atât timp cât nu încălcăm legea sau reglementările guvernamentale, nimeni nu ne poate face nimic și, având această încredere, nu este cazul să ne temem de nicio tulburare din partea Satanei sau a diavolilor.

Acum, problema conducătorilor falși trebuie să fie disecată și înțeleasă. Acest lucru este crucial pentru buna desfășurare a lucrării bisericii! Haideți, acum, să avem părtășie despre motivul pentru care, atunci când se confruntă cu probleme pe care nu le pot rezolva singuri, conducătorii falși tot nu le raportează Celui de mai sus. Cum ar trebui să privim acest lucru? Puteți cu toții să analizați acest lucru și să beneficiați de pe urma acestei analize. Problema conducătorilor falși care nu fac lucrare concretă este deja gravă, dar există una și mai gravă: atunci când biserica se confruntă cu tulburări din partea oamenilor răi și a antihriștilor, conducătorii falși nu numai că nu se ocupă de ele; ceea ce este și mai rău este că nu le raportează nici Celui de mai sus, lăsându-i pe oamenii răi și pe antihriști să tulbure biserica – ei doar privesc în siguranță de pe margine, fără să jignească pe nimeni. Indiferent în ce măsură este tulburată lucrarea bisericii, conducătorilor falși nu le pasă. Care este problema aici? Sunt astfel de conducători falși prea lipsiți de morală? Acest fapt în sine este suficient pentru a exclude astfel de conducători falși. Faptul că falșii conducători le permit oamenilor răi și antihriștilor să tulbure nestingheriți biserica echivalează cu a preda biserica și pe aleșii lui Dumnezeu acestor oameni răi și acestor antihriști, acționând ca un scut pentru ei. Acest lucru produce o pierdere prea mare lucrării bisericii! Doar din acest punct de vedere, întrebarea nu este dacă falșii conducători ar trebui demiși, ci dacă ar trebui îndepărtați. Ce este de o natură mai gravă, conducătorii falși care nu fac lucrare concretă sau conducătorii falși care îi lasă pe oamenii răi și pe antihriști să tulbure biserica? Neefectuarea lucrării concrete poate afecta intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu și progresul lucrării bisericii; acest lucru provoacă deja întârzieri în chestiuni importante. Cu toate acestea, atunci când conducătorii falși le permit oamenilor răi și antihriștilor să tulbure în mod arbitrar biserica, fără să caute o soluție sau să raporteze acest lucru Celui de mai sus, consecințele devin de neînchipuit. Cel puțin, viața bisericească este aruncată în haos și dezordine totală de către oamenii răi și antihriști și, în plus, lucrarea bisericii este făcută de mântuială și paralizată. Nu cumva acest lucru afectează în mod direct răspândirea lucrării de evanghelizare? Consecințele sunt într-adevăr grave! Prin urmare, dacă falșii conducători fac această greșeală, ei trebuie excluși. Mulți conducători și lucrători au mereu păreri și noțiuni divergente cu privire la raportarea problemelor către Cel de mai sus. Unii spun: „S-ar putea ca nici măcar raportarea problemelor către Cel de mai sus să nu le rezolve.” Aceasta este o discuție absurdă! Ce vrei să spui prin „s-ar putea să nu le rezolve”? Doar pentru că tu nu o poți rezolva, nu înseamnă că Cel de mai sus nu o poate face. În cazul în care Cel de mai sus îți oferă o cale, de fapt, problema este în esență rezolvată; în cazul în care Cel de mai sus nu oferă o cale, rămâi fără. Nu poți să vezi nici măcar această problemă minoră așa cum este de fapt; ești prea arogant și neprihănit de sine! Unii spun, de asemenea: „Când întâmpinăm dificultăți sau probleme, mai întâi trebuie să chibzuim câteva zile și le raportăm numai dacă nu putem să găsim o soluție.” Cei care spun asta ar putea părea să aibă o oarecare rațiune, însă nu e posibil ca acele zile de chibzuială să cauzeze întârzieri? Poți să fii sigur că vor rezolva problema câteva zile de chibzuială? Poți să garantezi că nu vor provoca și alte întârzieri? Alții spun: „Dacă raportăm o problemă imediat, nu va crede Cel de mai sus că nici măcar nu putem să deslușim această problemă minoră? Nu va spune Cel de mai sus că suntem nesăbuiți și ignoranți și nu ne va emonda?” Ei greșesc atunci când spun asta – indiferent dacă raportezi sau nu problema, calitatea calibrului tău este deja evidentă; Cel de mai sus știe tot. Crezi că Cel de mai sus va avea o părere bună despre tine dacă nu raportezi o anumită problemă? Dacă într-adevăr raportezi problema și aceasta nu a provocat întârzieri unor chestiuni importante, casa lui Dumnezeu nu te va trage la răspundere. Totuși, dacă nu o raportezi și duce la întârzieri, vei fi considerat direct responsabil și vei fi imediat destituit, fără să mai fii folosit niciodată. Și aleșii lui Dumnezeu te vor vedea drept ignorant, nesăbuit, slab de minte și instabil psihic și te vor urî și detesta pe vecie. Cei care se tem mereu să nu fie emondați sau disprețuiți de Cel de mai sus pentru că au raportat probleme au un calibru slab și sunt cei mai nesăbuiți; trebuie să fie destituiți, fără să mai fie folosiți niciodată. Să ai un calibru atât de slab, dar totuși să vrei să-ți salvezi reputația – nu este un lucru cu totul nerușinat? Spuneți-Mi, nu sunt detestabili conducătorii falși, care nu doar că își fac prost lucrarea, ci și provoacă întârzieri unor chestiuni importante? Ar trebui să fie destituiți? (Da.) Dacă întâmpină o problemă majoră și pot să o raporteze prompt, fără să provoace întârzieri sau consecințe grave, cum ar trebui să fie priviți astfel de conducători? Cel puțin se poate considera că au rațiune și sunt capabili să susțină lucrarea bisericii. Ar trebui asemenea conducători să fie folosiți în continuare? Ar trebui. Numai cei mai retardați conducători s-ar abține să raporteze probleme de teamă să nu fie emondați. Mai pot fi asemenea conducători folosiți în viitor? Eu cred că nu mai pot fi folosiți, fiindcă faptul de a-i folosi provoacă prea multe întârzieri. Toți ar trebui să puteți desluși deja aceste tipuri de probleme, nu-i așa? Când întâmpinați probleme de care nu vă puteți ocupa, raportați-le repede și aveți părtășie pentru soluții cu grupul decizional. Dacă grupul decizional nu se poate ocupa de ele, raportați-le imediat Celui de mai sus; nu vă faceți griji pentru una sau alta, cel mai important este să puteți rezolva prompt problema. Exemplul tocmai menționat are loc în toate bisericile; se vor ivi aceste dificultăți și probleme. În comparație cu unele dificultăți interne ale bisericii, aceste probleme externe implică consecințe mai grave. Prin urmare, dificultatea problemelor externe este oarecum mai mare în comparație cu cea a problemelor interne ale bisericii. Dacă vă confruntați cu probleme externe, ar trebui să le rezolvați rapid prin consultare sau să le raportați Celui de mai sus; acest lucru este esențial. Doar practicând în acest fel poate fi asigurat progresul normal al lucrării bisericii și poate fi garantat faptul că răspândirea Evangheliei Împărăției nu este împiedicată. Asta este tot pentru părtășia noastră despre principiile de gestionare a problemelor externe ale bisericii.

În fiecare biserică, există câțiva oameni cu un calibru slab, care întâmpină mereu dificultăți când își fac îndatoririle, incapabili să găsească principii de practică, indiferent de modul în care le este transmis adevărul prin părtășie, aplicând orbește regulamentele, fără nicio eficiență reală. În astfel de cazuri, îndatoririle acestor persoane trebuie să fie modificate. Această modificare a îndatoririlor reprezintă redistribuirea personalului. De exemplu, există o persoană căreia i s-a atribuit o slujbă importantă, dar care are unele probleme în lucrarea sa care nu pot fi rezolvate, indiferent de modul în care ai părtășie cu ea. Nu poți vedea esența problemei așa cum este de fapt sau dacă această persoană mai este sau nu utilizabilă, și nici observarea sau părtășia ulterioară nu dă rezultate. Cu toate că această persoană nu provoacă prea multe întârzieri în lucrare, problemele critice nu sunt rezolvate niciodată, ceea ce te face mereu să te simți oarecum neliniștit. Ce ar trebui să faci atunci când te confrunți cu acest lucru? Aceasta este o problemă crucială. Dacă nu o poți rezolva singur, ar trebui să o aduci la o adunare a conducătorilor și lucrătorilor pentru părtășie, disecare și analiză. Dacă, în cele din urmă, se poate ajunge la un consens, problema va fi rezolvată. Dacă practicarea în acest fel nu rezolvă problema, pe măsură ce se prelungește, ar putea cauza întârzieri în chestiuni importante? Dacă ar putea, atunci ar trebui să o raportezi Celui de mai sus și să cauți o soluție cât mai curând posibil. Pe scurt, indiferent ce confuzii sau dificultăți întâmpini în lucrarea ta, atât timp cât acestea pot să-i afecteze pe aleșii lui Dumnezeu când își îndeplinesc îndatoririle sau să împiedice progresul normal al lucrării bisericii, problemele ar trebui rezolvate prompt. Dacă nu poți să rezolvi o problemă singur, ar trebui să cauți câțiva oameni care înțeleg adevărul, pentru a o rezolva împreună. Dacă nici asta nu funcționează, atunci trebuie să aduci problema în discuție și să I-o raportezi Celui de mai sus, pentru a căuta o soluție. Acestea sunt responsabilitatea și obligația conducătorilor și lucrătorilor. Conducătorii și lucrătorii trebuie să ia în serios orice dificultăți sau confuzii pe care le întâmpină, nu doar să predice la întâmplare câteva cuvinte și doctrine, să strige sloganuri pentru a-i motiva pe frați și pe surori sau să îi emondeze, iar apoi să considere că s-a terminat, după ce au descoperit probleme sau dificultăți. Uneori, rostirea de cuvinte și doctrine ar putea rezolva unele probleme superficiale, dar, la urma urmei, acestea nu pot rezolva problemele de la rădăcină. Problemele care implică rădăcina, firile corupte și noțiunile și închipuirile oamenilor trebuie rezolvate prin părtășia despre adevăr bazată pe cuvintele lui Dumnezeu. Totodată, există dificultăți individuale ale oamenilor, probleme de mediu și probleme legate de cunoștințele profesionale necesare pentru a face îndatoririle; toate aceste probleme practice necesită soluții din partea conducătorilor și a lucrătorilor. Printre aceste probleme, orice confuzii și dificultăți pe care nu le pot rezolva conducătorii și lucrătorii pot fi fie aduse la o adunare a conducătorilor și lucrătorilor pentru disecare, analiză și rezolvare, fie pot fi raportate direct Celui de mai sus în vederea căutării adevărului pentru o soluție. Acest lucru se numește a face lucrare reală și numai instruindu-se pentru a face lucrare reală în acest fel o persoană își poate îndeplini bine îndatoririle, iar statura sa poate crește. Atât timp cât au simțul responsabilității, conducătorii și lucrătorii, vor identifica problemele în orice moment și loc; există probleme pe care ar trebui să le rezolve în fiecare zi. De exemplu, tocmai am menționat un incident în care cineva te întreabă dacă tu crezi în Dumnezeu Atotputernic, iar voi toți ați rămas perplecși. Inițial, toți au declarat că ar răspunde „da”, însă ulterior unii au spus că nu era răspunsul corect, iar alții au spus că nu știu; au existat tot felul de răspunsuri. În cele din urmă, conducătorii și lucrătorii au fost și ei nedumeriți, gândindu-se: „A spune că nu credem în Dumnezeu Atotputernic ar însemna să-L negăm pe Dumnezeu în fața altora, iar atunci Dumnezeu nu ne-ar recunoaște – dar care ar fi consecințele dacă am spune că noi credem în Dumnezeu Atotputernic? Oricare dintre alegeri pare incorectă.” Conducătorii și lucrătorii nu au știut cum să rezolve această problemă și nu au putut să ia o decizie; prin urmare, atunci când frații și surorile se vor confrunta din nou cu astfel de situații, le vor lipsi în continuare punctele de vedere și atitudinile corecte, iar problema va rămâne nerezolvată, ceea ce înseamnă că lucrătorii și conducătorii nu și-au îndeplinit responsabilitățile – au eșuat în a-și îndeplini responsabilitățile. Eșecul de a-ți îndeplini responsabilitățile este o problemă de capacitate și de calibru, dar ce ar trebui să faci când apar astfel de probleme, dacă știi că nu au fost rezolvate? Nu ar trebui să le ignori sau să suprimi problema pentru a o lăsa să se diminueze, permițând fiecăruia să acționeze liber și să facă ceea ce simte. În schimb, trebuie să o raportezi Celui de mai sus, căutând acțiunile adecvate și calea de practică de urmat în astfel de situații. În cele din urmă, toți trebuie să înțeleagă care sunt intențiile lui Dumnezeu în aceste situații, ce principii ar trebui să respecte oamenii și ce atitudini și perspective ar trebui să adopte. Apoi, când se vor confrunta din nou cu astfel de situații în viitor, vor înțelege adevărurile-principii și vor avea o cale de practică. În acest fel, conducătorii și lucrătorii își îndeplinesc responsabilitățile. Prin urmare, de ce ați spus cu toții inițial că ați răspunde „da” atunci când ați fi întrebați dacă voi credeți în Dumnezeu Atotputernic? Există un motiv pentru aceasta: conducătorii și lucrătorii nu au avut niciodată părtășie cu voi despre cum să rezolvați astfel de probleme. Ei consideră că acestea sunt chestiuni minore în care fiecare are propria înțelegere, în care fiecare poate înțelege cum dorește și poate practica așa cum crede de cuviință. Astfel, când vi s-a pus această întrebare, au existat tot felul de răspunsuri. Așadar, ați ajuns la o concluzie în această privință acum? Ce ar trebui să faci în cazul în care te întreabă cineva dacă tu crezi în Dumnezeu Atotputernic? În primul rând, întreabă cine este. În al doilea rând, cere-i să arate legitimația. Dacă îți cere alte informații personale, nu-i da niciun răspuns. Chiar dacă prezintă legitimația, nu îi spune, pentru că este vorba de intimitatea ta. De câți ani crezi în Dumnezeu, cine ți-a predicat Evanghelia, unde ți-ai îndeplinit îndatoririle, cât de puternică este credința ta, cum îți alegi calea viitoare, modul în care urmărești și dobândești adevărul – aceste chestiuni sunt prea prețioase pentru a le dezvălui, la întâmplare, oricărui străin. Nu are niciun drept să ceară informații atât de importante. În cazul în care conducătorii și lucrătorii nu pot rezolva astfel de probleme, ar trebui să le raporteze cu promptitudine Celui de mai sus pentru a căuta soluții și a cere modalități adecvate de a răspunde. Cel de mai sus nu va râde de tine; cel mult, va spune că ești prea nesăbuit. Indiferent de situație, cel mai bun rezultat este acela de a fi capabil să rezolvi problema.

Astăzi, în ceea ce privește cea de-a opta responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor – să raporteze și să caute cu promptitudine cum să remedieze confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrare – am avut, în principal, părtășie despre ce sunt confuziile și dificultățile, precum și despre modul în care conducătorii și lucrătorii ar trebui să gestioneze și să rezolve aceste probleme atunci când se confruntă cu ele și cum să abordeze aceste chestiuni. Cât despre care sunt manifestările conducătorilor falși atunci când se confruntă cu aceste probleme, vom aborda această parte în următoarea părtășie.

27 martie 2021

A portion of the Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.