IV. Cum să tratăm persoanele care au fost demise

Există un alt tip de oameni, și anume cei care au fost demiși. Cum ar trebui să îi tratăm? Fie că acești oameni sunt demiși pentru că sunt incapabili să facă o lucrare reală și sunt clasificați drept conducători falși, fie pentru că urmează calea antihriștilor și sunt clasificați drept tipul de oameni care sunt antihriști, este necesar să alocăm în mod rezonabil acești oameni la o altă lucrare și să facem rânduieli rezonabile pentru ei. Dacă sunt antihriști care au făcut multe lucruri rele, atunci bineînțeles că ar trebui excluși; dacă nu au făcut multe lucruri rele, dar au esența unui antihrist și sunt caracterizați drept antihriști, atunci, atât timp cât pot încă să presteze servicii într-un mod minor, fără a provoca perturbări sau tulburări, nu este nevoie să fie excluși – lăsați-i să continue să presteze servicii și dați-le o șansă să se căiască. În cazul conducătorilor falși care au fost demiși, rânduiți-le să facă o lucrare diferită în funcție de punctele lor forte și de îndatoririle pe care sunt potriviți să le îndeplinească, dar nu le mai permiteți să servească drept conducători ai bisericii; în cazul conducătorilor și lucrătorilor care au fost demiși deoarece calibrul lor este extrem de slab și sunt incapabili să facă vreo lucrare, de asemenea, rânduiți-le să facă o lucrare diferită în funcție de punctele lor forte și de îndatoririle pe care sunt potriviți să le îndeplinească, dar nu-i mai promovați drept conducători sau lucrători. De ce nu mai pot fi promovați? Au fost deja încercați. Au fost dezvăluiți și este deja clar că, din cauza calibrului și capacității lor de lucru, acești oameni sunt nepotriviți pentru a fi conducători. Dacă sunt nepotriviți pentru a fi conducători, sunt ei incapabili să îndeplinească alte îndatoriri? Nu neapărat. Calibrul lor redus îi face nepotriviți pentru a fi conducători, dar pot îndeplini alte îndatoriri. După ce astfel de oameni sunt demiși, ei pot face orice lucru pe care sunt potriviți să-l facă. Nu ar trebui să fie privați de dreptul de a face o datorie; ei vor mai putea fi folosiți, odată ce statura le va fi crescut în viitor. Unii sunt demiși pentru că sunt tineri și nu au nicio experiență de viață și, de asemenea, nu au experiență de lucru, astfel încât nu sunt capabili să desfășoare lucrarea și sunt în cele din urmă demiși. În cazul demiterii acestui tip de persoane, există o anumită marjă de manevră. Dacă umanitatea lor este conform standardului și calibrul lor este suficient, ei pot fi folosiți după ce au fost retrogradați sau pot fi repartizați la o altă lucrare potrivită pentru ei. Odată ce înțelegerea lor cu privire la adevăr este clară și au puțină expunere și experiență în lucrarea bisericii, astfel de oameni pot fi promovați și cultivați din nou pe baza calibrului lor. Dacă umanitatea le este conform standardului, dar calibrul le este extrem de slab, atunci nu există niciun fel de valoare în cultivarea lor și nu pot fi absolut deloc cultivați sau păstrați.

Printre cei care au fost demiși există două tipuri de oameni care în niciun caz nu pot să fie promovați și cultivați din nou. Unul este reprezentat de antihriști, iar celălalt, de cei al căror calibru este prea scăzut. Apoi există unii oameni care nu sunt considerați antihriști, ci sunt doar de o umanitate redusă, egoiști și înșelători, iar unii dintre acești oameni sunt leneși, râvnesc desfătarea trupească și nu sunt capabili să îndure greutăți. Chiar dacă astfel de oameni sunt de un calibru nespus de bun, ei nu pot fi promovați din nou. Dacă au un oarecare calibru, atunci lăsați-i să facă ceea ce sunt capabili, atât timp cât se fac rânduielile potrivite pentru asta; pe scurt, nu îi promovați să fie conducători sau lucrători. Dincolo de a avea calibru și capacitate de lucru, conducătorii și lucrătorii trebuie să înțeleagă adevărul, să poarte o povară pentru biserică, să fie capabili să muncească din greu și să îndure suferința și trebuie să fie sârguincioși, nu leneși. Pe lângă toate acestea, ei trebuie să fie relativ onești și integri. În niciun caz nu puteți selecta oameni care sunt vicleni. Cei care sunt prea necinstiți și vicleni întotdeauna complotează împotriva fraților și surorilor, a superiorilor lor și a casei lui Dumnezeu. Ei își petrec zilele având doar gânduri șirete. Când ai de-a face cu astfel de persoane, trebuie să ghicești mereu la ce se gândesc cu adevărat, trebuie să tot întrebi ce anume au făcut recent și trebuie să fii mereu cu ochii pe ei. Este prea obositor și creează prea multe bătăi de cap să-i folosești. Dacă acest tip de persoană este promovată să îndeplinească îndatoriri, chiar dacă înțelege puțină doctrină, nu o va pune în practică și se va aștepta la beneficii și avantaje pentru fiecare părticică din lucrare pe care o face. Folosirea unor astfel de persoane este prea îngrijorătoare și prea problematică, așa că astfel de persoane nu pot fi promovate. Prin urmare, când vine vorba de antihriști, de cei cu un calibru excesiv de redus, de cei cu o umanitate rea, de cei care sunt leneși, râvnesc la confortul trupesc și nu pot suporta greutățile și de cei care sunt extrem de necinstiți și vicleni – odată ce oamenii de acest tip au fost dezvăluiți și demiși după ce au fost folosiți, nu-i promovați a doua oară; nu-i folosiți din nou în mod incorect după ce au fost discernuți. Unii ar putea spune: „Această persoană a fost caracterizată anterior ca fiind un antihrist. Am observat că se comportă bine de ceva vreme, este capabilă să interacționeze normal cu frații și surorile și nu îi mai constrânge pe ceilalți. Poate fi promovată?” Nu vă grăbiți atât de tare – odată ce este promovată și dobândește statut, natura sa de antihrist va fi expusă. Alții ar putea spune: „Calibrul acestei persoane era extrem de slab înainte; când i s-a cerut să supravegheze lucrarea a două persoane, nu a știut cum să aloce sarcinile, iar dacă se întâmplau două lucruri în același timp, nu știa cum să facă rânduieli raționale. Acum că este un pic mai în vârstă, se va pricepe mai bine la aceste lucruri, nu-i așa?” Este valabilă această afirmație? (Nu, nu este.) Atunci când se întâmplă două lucruri în același timp, persoana respectivă devine confuză și nu știe cum să le gestioneze. Nu poate să vadă pe nimeni sau nimic așa cum este de fapt. Calibrul ei este atât de slab, încât nu are capacitate de lucru sau abilitate de înțelegere. O astfel de persoană nu poate fi, sub nicio formă, promovată din nou drept conducător. Aceasta nu este o chestiune de vârstă. Oamenii cu un calibru slab vor avea un calibru slab și la optzeci de ani. Nu este așa cum își închipuie oamenii, că pe măsură ce o persoană îmbătrânește și capătă mai multă experiență, poate înțelege totul – nu așa stau lucrurile. Aceasta va avea doar o anumită experiență de viață, dar experiența de viață nu este echivalentă calibrului. Indiferent câte lucruri experimentează cineva sau câte lecții învață, acest lucru nu înseamnă că i se va îmbunătăți calibrul.

Dacă umanitatea unui om este prea egoistă, prea înșelătoare și prea ticăloasă, iar el este plin de uneltiri viclene și se gândește doar la sine, se poate schimba acest tip de persoană? Din aceste motive a fost demisă; acum au trecut zece ani și a ascultat multe predici – nu mai este umanitatea sa egoistă, necinstită și înșelătoare? Lasă-Mă să-ți spun: acest tip de persoană nu se va schimba, va fi la fel peste alți 20 de ani. Prin urmare, dacă o reîntâlnești peste 20 de ani și o întrebi dacă este la fel de egoistă și înșelătoare, chiar ea însăși va recunoaște acest lucru. De ce nu se vor schimba oamenii cu o umanitate precară? Se pot schimba? Presupunând că s-ar putea schimba, care ar trebui să fie baza și condițiile pentru ca acest lucru să se întâmple? Trebuie să fie capabili să accepte adevărul. Oamenii cu o umanitate precară nu acceptă adevărul, iar lăuntric disprețuiesc, detestă și batjocoresc lucrurile pozitive și sunt ostili față de acestea – pur și simplu nu se pot schimba. Prin urmare, indiferent câți ani au trecut, nu îi promova, fiindcă sunt incapabili să se schimbe. Este posibil ca, în 20 de ani, să fi învățat să fie și mai alunecoși și chiar mai buni la a spune lucruri plăcute auzului și lucruri care îi înșală pe ceilalți. Însă dacă interacționezi cu acești oameni și le observi acțiunile, vei descoperi un fapt, și anume că nu s-au schimbat deloc. Socotești că după ce au trecut atâția ani și au ascultat atâtea predici și au îndeplinit îndatoriri în casa lui Dumnezeu atâta vreme, ar fi trebuit să se schimbe – te înșeli! Ei nu se vor schimba. De ce? Au ascultat atâtea predici și au citit atâtea cuvinte ale lui Dumnezeu, dar nu acceptă și nu pun în practică nici măcar o singură propoziție, deci nu s-au schimbat deloc, le este imposibil să se schimbe. Odată ce astfel de oameni sunt dezvăluiți și demiși, nu mai pot fi folosiți, iar dacă te folosești de ei, faci rău casei lui Dumnezeu și fraților și surorilor. Dacă nu ești sigur, doar observă cum acționează și vezi ale cui interese le apără atunci când se confruntă cu lucruri care le pun propriile interese în conflict cu interesele casei lui Dumnezeu; cu siguranță nu își vor sacrifica propriile interese și nu vor face totul pentru a apăra interesele casei lui Dumnezeu. Privind lucrurile din acest punct de vedere, nu sunt demni de încredere și nu merită să fie promovați și folosiți de casa lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care astfel de oameni sunt sortiți să nu fie folosiți. Se mai pot schimba oamenii care nu acceptă adevărul? Nu este posibil și este o speranță deșartă!

Cât despre oamenii care sunt leneși, râvnesc la confortul trupesc și nu sunt capabili să îndure nici cea mai mică greutate, aceștia sunt și mai puțin capabili să se schimbe. Pe parcursul perioadei în care sunt conducători, nu îndură niciun fel de greutăți, nici măcar greutățile pe care frații și surorile obișnuiți sunt capabili să le îndure. În îndeplinirea datoriei lor, ei fac lucrurile doar de formă – organizează adunări și predică unele doctrine, apoi se duc la culcare ca să aibă grijă de ei. Dacă seara se culcă doar puțin mai târziu, dimineața, când frații și surorile se trezesc, vor fi încă adormiți. Ei nu sunt dispuși să fie nici măcar puțin obosiți sau puțin ocupați sau să îndure vreun pic greutățile. Nu plătesc niciun preț și nu fac nicio lucrare reală. Oriunde s-ar duce, de îndată ce văd mâncare și băutură bune, devin atât de fericiți, încât uită de orice altceva și nu merg nicăieri, ci doar stau acolo mâncând, bând și distrându-se, fără să facă niciun fel de lucrare. Nu ascultă când sunt emondați de Cel de mai sus și nici nu acceptă atenționări și expunere din partea fraților și surorilor. Aleg să trăiască viața în cel mai confortabil mod posibil, fără să plătească niciun preț și fără să-și îndeplinească responsabilitățile sau să-și facă datoria, și astfel devin niște netrebnici. Sunt astfel de oameni capabili să se schimbe? Oamenii de acest fel sunt prea leneși, râvnesc la confortul trupesc; ei nu se pot schimba. Așa sunt ei acum și așa vor fi în viitor. Unii oameni ar putea spune: „Persoana aceea s-a schimbat, de ceva vreme depune mult efort în lucrarea sa.” Nu vă grăbiți atât de tare! Dacă o promovați drept conducător, va reveni la vechile obiceiuri – pur și simplu așa este ea. Este exact ca un jucător de jocuri de noroc care, atunci când rămâne fără bani, va continua să joace la pariuri chiar dacă trebuie să împrumute bani, să-și vândă casa sau chiar să-și vândă soția și copiii. Dacă în ultima vreme nu mai joacă, acest lucru poate fi pentru că s-a închis cazinoul și nu mai are unde să joace, pentru că toți tovarășii săi de joc au fost prinși și nu mai are cu cine să joace la pariuri sau pentru că a vândut toate lucrurile pe care le putea vinde și nu mai are deloc bani de jucat. Odată ce are bani în mână, va începe din nou să joace la pariuri și nu va putea să renunțe – pur și simplu așa este acest tip de persoană. În același mod, cei care sunt leneși și râvnesc la confortul trupesc sunt și ei incapabili să se schimbe. Odată ce dobândesc un anumit statut, își vor relua imediat felul de a fi inițial, iar adevărata lor față va fi expusă. Atunci când nu au niciun statut, nimeni nu îi apreciază și nimeni nu le poartă grija, iar dacă nu fac nimic, atunci ar trebui să fie îndepărtați, întrucât biserica nu sprijină oamenii leneși, așa că ei nu au de ales decât să facă unele lucruri fără tragere de inimă. Fac lucrurile diferit față de ceilalți. Alții fac lucrurile din proprie inițiativă, în timp ce ei le fac în mod pasiv. Cu toate că, aparent, nu există nicio diferență, în esență, există o diferență. Alții fac ceea ce trebuie să facă și sunt capabili să își îndeplinească responsabilitățile atunci când au statut; odată ce acești oameni au statut, profită de ocazie pentru a se bucura de beneficiile statutului lor și nu lucrează deloc, astfel fiindu-le dată în vileag natura-esență de lene și dorință de confort. Prin urmare, oamenii de acest fel nu se vor schimba sub nicio formă și, odată ce au fost dezvăluiți și demiși, nu ar trebui să mai fie promovați și folosiți niciodată – acesta este principiul.

Acestea sunt principiile de promovare și de folosire când vine vorba de oamenii cu situații diferite. Standardul minim este ca ei să fie capabili să depună efort și să presteze servicii în casa lui Dumnezeu fără a provoca tulburări; în acest caz pot face o datorie în casa lui Dumnezeu. Dacă nu pot îndeplini nici măcar acest standard minim, atunci, indiferent de umanitatea și punctele lor forte, nu sunt potriviți pentru a face o datorie, iar oamenii de acest fel ar trebui eliminați din rândul celor care îndeplinesc îndatoriri. Dacă umanitatea unei persoane este răuvoitoare și echivalează cu cea a unui antihrist, atunci, odată ce se confirmă că este un antihrist, casa lui Dumnezeu nu se va folosi niciodată de aceasta, nici nu o va promova sau cultiva. Unii oameni ar putea întreba: „Este în regulă să o lăsăm să presteze servicii?” Depinde de situație. Dacă felul în care prestează ea servicii poate avea un impact negativ și poate aduce consecințe negative casei lui Dumnezeu, atunci casa lui Dumnezeu nici măcar nu-i va da ocazia să presteze servicii. Dacă ea însăși știe că este o persoană rea sau un antihrist care a fost exclus, dar este dispusă să presteze servicii și va face lucrurile așa cum rânduiește biserica să fie făcute, și poate presta servicii într-o manieră temperată, fără a dăuna intereselor casei lui Dumnezeu, atunci, în acest caz, poate fi păstrată. Dacă nu reușește nici măcar să presteze servicii cum se cuvine, iar serviciul său face mai mult rău decât bine, atunci nici măcar nu va avea ocazia să îl presteze și, chiar dacă îl prestează, casa lui Dumnezeu tot nu se va folosi de ea, pentru că nici măcar nu este eligibilă sau nu îndeplinește criteriile pentru a presta servicii. Prin urmare, oamenii de acest fel nu ar trebui să se întoarcă – n-au decât să meargă unde vor. Unii oameni ar putea spune: „În cazul în care casa lui dumnezeu nu mă folosește, atunci voi predica eu însumi Evanghelia și îi voi preda casei lui dumnezeu pe oamenii pe care îi câștig prin predicarea Evangheliei.” Ar fi în regulă acest lucru? (Da.) Unii ar putea spune: „Tu nu ai folosi acea persoană nici măcar pentru a presta servicii, așadar, pe ce bază ar trebui să-Ți dea oamenii pe care îi câștigă prin predicarea Evangheliei? Pe ce bază ar trebui să predice Evanghelia pentru Tine?” Casa lui Dumnezeu nu se folosește de acea persoană din cauza mai multor aspecte. Unul este că ea nu se conformează principiilor casei lui Dumnezeu de folosire a oamenilor. Altul este că nu îndrăznește casa lui Dumnezeu să folosească oameni de acest fel, pentru că, odată ce sunt folosiți, vor exista la nesfârșit probleme. Prin urmare, cum ar trebui să explicăm această chestiune cu privire la faptul că ei sunt dispuși să predice Evanghelia? Lui Dumnezeu Îi aduc ei mărturie în predicarea Evangheliei și datorită cuvintelor lui Dumnezeu și lucrării lui Dumnezeu sunt capabili să câștige oameni. Cu toate că acești oameni au fost câștigați prin predicarea Evangheliei de către acea persoană, acest lucru nu este considerat în niciun fel ca fiind meritul lor. În cel mai bun caz, reprezintă doar îndeplinirea responsabilităților sale ca persoană. Indiferent dacă ești un antihrist sau o persoană rea, ori dacă ai fost îndepărtat sau exclus, îndeplinirea propriilor responsabilități ca persoană este ceva ce se cuvine să faci. De ce spun că este ceva ce se cuvine să faci? Ai primit o atât de mare provizie de adevăruri de la Dumnezeu, iar acest lucru reprezintă, de asemenea, eforturile minuțioase ale lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu te-a udat și te-a aprovizionat vreme de atâția ani, dar cere Dumnezeu ceva de la tine? Nu. Toate cărțile variate distribuite de casa lui Dumnezeu sunt gratuite, nimeni nu trebuie să cheltuiască niciun ban. De asemenea, adevărata cale a vieții veșnice și cuvintele vieții pe care Dumnezeu le dăruiește oamenilor sunt gratuite, iar predicile și părtășiile casei lui Dumnezeu sunt toate gratuite pentru a fi ascultate de oameni. Prin urmare, indiferent dacă ești o persoană de rând sau un membru al unui grup special, ai primit atât de multe adevăruri de la Dumnezeu în mod gratuit, încât cu siguranță se cuvine să propovăduiești cuvintele lui Dumnezeu și Evanghelia lui Dumnezeu oamenilor și să-i aduci pe oameni în prezența lui Dumnezeu, nu-i așa? Dumnezeu a dăruit omenirii toate adevărurile; cine își poate permite să răsplătească o iubire atât de mare? Harul lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu și viața lui Dumnezeu sunt neprețuite și nicio ființă umană nu își poate permite să le răsplătească! Este viața omului atât de prețioasă? Poate valora la fel de mult ca adevărul? Prin urmare, nimeni nu-și poate permite să răsplătească iubirea și harul lui Dumnezeu, iar asta îi include și pe cei care au fost îndepărtați, excluși și eliminați de biserică – ei nu fac excepție de la acest lucru. Atât timp cât ai niște conștiință, rațiune și umanitate, indiferent de modul în care te tratează casa lui Dumnezeu, ar trebui să-ți îndeplinești obligația de a propovădui cuvintele lui Dumnezeu și de a aduce mărturie despre lucrarea Sa. Aceasta este responsabilitatea de nezdruncinat a oamenilor. Prin urmare, indiferent câtor oameni le predici cuvintele lui Dumnezeu și Evanghelia Sa sau câți oameni câștigi, nu este nimic de felicitat în ceea ce te privește. Dumnezeu a exprimat atât de multe adevăruri și totuși tu nu le asculți sau nu le accepți. Cu siguranță se cuvine să prestezi un mic serviciu și să le predici Evanghelia altora, nu-i așa? Având în vedere că ai ajuns până aici astăzi, nu ar trebui să te căiești? Nu ar trebui să cauți oportunități de a-I răsplăti iubirea lui Dumnezeu? Chiar ar trebui să faci asta! Casa lui Dumnezeu are decrete administrative, iar îndepărtarea oamenilor, excluderea și eliminarea lor sunt lucruri care se fac în conformitate cu decretele administrative și cu cerințele lui Dumnezeu – a face aceste lucruri este corect. Unii oameni ar putea spune: „Este oarecum jenant să acceptăm în biserică oameni câștigați în urma predicării Evangheliei de către cei care au fost îndepărtați sau excluși.” De fapt, aceasta este datoria pe care ar trebui să o facă oamenii și nu este nimic rușinos în asta. Toți oamenii sunt ființe create. Chiar dacă ai fost îndepărtat sau exclus, condamnat ca fiind o persoană rea sau un antihrist sau ești o țintă pentru a fi eliminat, nu tot o ființă creată ești? Odată ce ai fost îndepărtat, nu este Dumnezeu în continuare Dumnezeul tău? Cuvintele pe care ți le-a spus Dumnezeu și lucrurile pe care ți le-a oferit Dumnezeu se șterg cu buretele? Oare ele încetează să mai existe? Ele există în continuare, doar că tu nu le-ai prețuit. Toți oamenii convertiți, indiferent cine i-a convertit, sunt ființe create și ar trebui să se supună înaintea Creatorului. Prin urmare, dacă acești oameni care au fost îndepărtați sau excluși sunt dispuși să predice Evanghelia, nu îi vom restricționa; dar indiferent de modul în care predică, principiile casei lui Dumnezeu pentru folosirea oamenilor și decretele administrative ale casei lui Dumnezeu sunt de neschimbat, iar acest lucru nu se va schimba absolut niciodată.

Dintre aceste câteva tipuri de oameni care au fost demiși, este puțin probabil ca majoritatea să se căiască într-adevăr și nu trebuie să fie folosiți din nou. Pot fi promovați și folosiți doar cei care au fost demiși sau ale căror îndatoriri au fost modificate pentru că nu aveau experiență de lucru și, prin urmare, nu au putut să-și facă temporar lucrarea. Oamenii de acest tip au suficient calibru și nu există probleme majore în privința umanității lor, au doar unele neajunsuri, vicii sau obiceiuri proaste minore moștenite din familie – niciunul dintre aceste lucruri nu reprezintă o mare problemă. În cazul în care casa lui Dumnezeu are nevoie de ei, pot fi promovați și folosiți din nou la momentul potrivit; acest lucru este rezonabil, întrucât nu sunt oameni răi și nu vor deveni antihriști. Au suficient calibru, doar că nu lucrau de mult timp și nu aveau experiență, deci nu erau competenți să facă lucrarea, ceea ce nu reprezintă o problemă gravă. Dacă au fost demiși din aceste motive, atunci au loc să se dezvolte în viitor și se pot schimba. Atât timp cât cineva are capacitate de lucru, are calibru, iar umanitatea sa este conform standardului, atunci, în timpul perioadei în care experimentează lucrarea lui Dumnezeu și își fac datoria, oamenii de acest tip se vor schimba treptat, umanitatea lor se va schimba, vor crește în intrarea lor în viață, vor exista unele schimbări corespunzătoare în firea lor și va exista un oarecare progres în înțelegerea lor cu privire la adevăr. În funcție de mediu, de îndatoririle pe care le îndeplinesc și de hotărârea lor, se vor schimba și vor crește în diferite grade, astfel încât se poate spune că oamenii de acest tip trebuie promovați și folosiți. În general, acestea sunt principiile pentru promovarea și folosirea din nou a mai multor tipuri de oameni care au fost demiși anterior.

Punctul șapte cu privire la responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor este „Alocați și folosiți cu înțelepciune diferite tipuri de oameni, în funcție de umanitatea și punctele lor forte, astfel încât fiecare să fie folosit cât mai bine.” În părtășia noastră de adineauri, sensul sintagmei „fiecare să fie folosit cât mai bine” a fost deja explicat clar. Atât timp cât există cea mai mică valoare în cultivarea cuiva și cu condiția ca umanitatea sa să fie conform standardelor, casa lui Dumnezeu îi va oferi oportunități. Atât timp cât cineva urmărește adevărul și iubește lucrurile pozitive, casa lui Dumnezeu nu va renunța la el sau nu îl va elimina atât de ușor. Atâta vreme cât umanitatea și calibrul tău îndeplinesc standardele pe care le-am discutat adineauri, casa lui Dumnezeu va avea cu siguranță un loc pentru ca tu să-ți faci datoria și cu siguranță te va folosi cu înțelepciune și îți va oferi suficient spațiu pentru a-ți pune în valoare abilitățile. Pe scurt, dacă ai puncte forte și expertiză într-o anumită profesie care sunt necesare pentru lucrarea bisericii, atunci casa lui Dumnezeu sigur te va lăsa să faci o datorie potrivită. Cu toate acestea, dacă nu ai hotărâre sau voință și nu dorești să te străduiești să evoluezi, atunci fă orice poți, îndeplinește o datorie care îți stă în putință și nimic mai mult. Dacă ai hotărâre și spui: „Vreau să înțeleg și să dobândesc mai multe adevăruri, să pășesc pe calea spre mântuire cât mai curând posibil și să intru în adevărul-realitate. Sunt dispus să fiu atent la povara lui Dumnezeu, sunt dispus să port o povară grea în casa lui Dumnezeu, să îndur mai multe greutăți decât alții, să depun mai mult efort și să mă lepăd de mai multe lucruri decât ceilalți” și dacă ești potrivit din toate punctele de vedere, dar totuși nu te recomandă nimeni, atunci poți să te propui și tu. Nu este oare rațional acest lucru? Pe scurt, acestea sunt toate principiile casei lui Dumnezeu pentru a folosi tot felul de oameni, scopul nefiind altul decât acela de a le permite oamenilor să intre în adevărul-realitate. Care sunt manifestările intrării în adevărul-realitate? Acestea sunt înțelegerea adevărului, înțelegerea adevărurilor-principii atunci când sunt făcute toate elementele diferite ale lucrării și capacitatea de a practica adevărurile corespunzătoare atunci când interacționezi cu tot felul de oameni, evenimente și lucruri din viața de zi cu zi, mai degrabă decât să fii confuz și pierdut ori de câte ori ți se întâmplă ceva – acesta este scopul. Acesta fiind scopul care a fost stabilit, pe acesta ar trebui să-l urmăriți!

Aici se încheie părtășia noastră cu privire la punctul șapte al responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor. Unii oameni ar putea spune: „Nu ai terminat încă părtășia, nu i-ai expus pe falșii conducători prin raportare la acest punct.” Aș răspunde că nu este nevoie să îi expun. Pe de o parte, conducătorii falși au un calibru slab și sunt incapabili să facă lucrare reală; pe de altă parte, sunt lipsiți de conștiință și rațiune, nu poartă nicio povară, nu pun deloc suflet în lucrarea lor și nu pot face bine nici măcar unele lucruri simple. Ori de câte ori întâlnesc o problemă complexă sau o problemă care are legătură cu adevărurile-principii, nu o pot distinge deloc, și cu atât mai puțin pot vedea esența problemei. Prin urmare, nu este nevoie să îi expun. Chiar dacă ar fi expuși, nu ar accepta acest lucru și ar fi o risipă de cuvinte. Mai mult, să vorbesc despre lucrurile pe care le-au făcut ar fi dezgustător și le-ar provoca oamenilor o furie lăuntrică. Atribuirea unei lucrări atât de importante acestor falși conducători a fost o greșeală în folosirea oamenilor. Faptul că sunt incapabili să își facă lucrarea îi face deja să se simtă niște netrebnici, iar dacă sunt expuși și disecați, se vor simți și mai îndurerați. Prin urmare, lasă-i pe acești falși conducători să se compare și să își examineze propriile probleme cât de mult pot. Dacă poți să-ți descoperi problemele, vezi dacă poți face îmbunătățiri în viitor; dacă nu le poți descoperi, atunci trebuie să continui să examinezi și, totodată, le poți cere oamenilor din jurul tău să te ajute să le analizezi și să le rezolvi. Dacă alții au avut părtășie cu tine și tu ți-ai pus inima în acest lucru, dar tot nu-ți poți descoperi problemele și tot nu știi cum să le recunoști sau cum să le rezolvi, atunci ești într-adevăr un conducător fals și ar trebui să fii eliminat.

6 martie 2021