În ceea ce îi privește pe cei care nu sunt destul de inteligenți, și ei sunt dispuși să-și facă bine datoria și doresc să apere interesele casei lui Dumnezeu, dar le lipsește înțelepciunea, nu știu cum să acționeze conform principiilor și nu pot vedea nicio chestiune așa cum este de fapt. La un moment dat, întâlnesc ispita și cad în ea, iar ca rezultat, trădează interesele bisericii, îi trădează pe frați și pe surori și aduc prejudicii lucrării casei lui Dumnezeu. Cum ar trebui să-i tratăm și să-i gestionăm pe oamenii de acest fel, care sunt capete pătrate și care au o inteligență inadecvată? Când vine vorba de astfel de capete pătrate care nu au înțelegere spirituală și au o inteligență inadecvată, ar trebui demiși și redistribuiți cu toții, niciunul dintre ei neputând fi folosit. Dacă astfel de oameni sunt folosiți, ei ar putea crea în orice moment probleme lucrării casei lui Dumnezeu – există foarte multe lecții de acest tip. În zilele noastre, există mulți oameni care, la prima vedere, au o oarecare asemănare umană, dar nu pot avea nicio părtășie despre adevărul-realitate. Ei cred de mulți ani în Dumnezeu și totuși rămân în această stare. Rădăcina acestei probleme ar trebui să fie văzută clar; aceasta este o problemă ce ține de un calibru extrem de slab și o lipsă a înțelegerii spirituale. Oamenii de acest fel nu se vor schimba indiferent de câți ani cred în Dumnezeu și nu au făcut niciun progres semnificativ în ciuda tuturor predicilor pe care le-au ascultat. Aceștia nu pot fi decât lăsați deoparte pentru a presta servicii în maniera în care pot ei, oricât de nesemnificativă ar fi aceasta. Este aceasta o modalitate bună de a-i trata sau nu? (Este bună.) Unii oameni cu inteligență inadecvată și fără niciun punct forte nu pot înțelege deloc cuvintele lui Dumnezeu, chiar și după ce le-au citit timp de mai mulți ani, și nu reușesc să înțeleagă predicile, deși le-au ascultat vreme de câțiva ani. Mai este util să le trimitem oamenilor de acest fel cărți ale cuvintelor lui Dumnezeu? (Nu, nu este.) Cărțile cuvintelor lui Dumnezeu nu ar trebui să fie trimise persoanelor cu inteligență inadecvată, întrucât a face acest lucru este inutil și echivalează cu o risipă și orice carte care le-a fost trimisă ar trebui să fie imediat luată înapoi. Acest lucru nu ar trebui făcut pentru a-i priva de dreptul de a citi cuvintele lui Dumnezeu, ci pentru că nu sunt suficient de inteligenți. Chiar dacă oamenii de acest fel duc o viață bisericească, nu pot să înțeleagă adevărul și, cu atât mai puțin, să facă o datorie. Oamenii de acest fel sunt gunoaie, nu-i așa? Ar trebui să știți cum să vă descurcați cu gunoiul. La prima vedere, unii oameni par destul de candizi, dar lipsa lor de inteligență este atât de crasă, încât nu pot să facă nici măcar treburile fizice în mod corespunzător și fac o încurcătură din tot ceea ce fac. Dacă li se cere să facă o treabă casnică, sigur vor strica ceva, așa că astfel de oameni nu pot fi folosiți. Dacă le ceri să ridice o găleată cu apă, vor răsturna o sticlă de ulei. Dacă le ceri să spele un castron, vor sparge o farfurie. Dacă le ceri să gătească, vor găti prea mult sau prea puțin, sau mâncarea va fi prea sărată sau prea fadă. Ei chiar pun suflet în ceea ce fac, dar, oricât s-ar strădui, nu o pot face bine și nu fac o treabă bună nici măcar în ceea ce privește munca fizică. Pot fi oamenii de acest fel folosiți? (Nu.) Prin urmare, dacă nu pot fi folosiți, ce ar trebui să li se ceară să facă? Înseamnă acest lucru că nu au voie să creadă în Dumnezeu și că nu îi vrea casa lui Dumnezeu? Nu, nu asta înseamnă. Pur și simplu, nu-i lăsa să facă o datorie. Dacă nu fac cum se cuvine lucruri care intră în sfera vieții omenești normale – inclusiv lucruri de bun-simț și chestiuni de rutină ale vieții de zi cu zi – sau sunt incapabili să facă aceste lucruri, atunci nu sunt potriviți să îndeplinească o datorie în casa lui Dumnezeu.

Cu toate că unii oameni nu sunt înzestrați cu o umanitate bună sau talente speciale și cu atât mai puțin pot fi cultivați pentru a deveni conducători, tot pot să facă unele treburi fizice. De exemplu, hrănirea găinilor și rațelor, hrănirea porcilor și îngrijirea oilor sunt munci pe care le pot face bine. Dacă le dai o treabă simplă, o pot face bine atât timp cât pun suflet în ea și, în acest fel, oamenii de acest tip pot face o datorie în casa lui Dumnezeu. Deși este vorba de o singură sarcină simplă, pot pune suflet și își pot îndeplini o responsabilitate și, totodată, pot să-și impună cerințe conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii. Indiferent dacă sarcina este mare sau mică, sau dacă lucrarea este importantă sau neimportantă, la urma urmelor, ei pot face bine singura sarcină care le este atribuită. Nu numai că pot hrăni bine găinile, astfel încât acestea să depună ouă în mod normal, dar pot să le și protejeze să nu fie luate de lupi. Dacă aud un lup urlând, își vor anunța imediat supraveghetorul, străduindu-se să evite orice incident în îndeplinirea slujbei și a sarcinii care le-a fost încredințată de casa lui Dumnezeu. Dacă lucrează în acest mod, atunci sunt relativ dedicați, iar acest lucru face să se considere că sunt capabili să își îndeplinească responsabilitatea și să facă bine o treabă. În privința lucrurilor care rămân – viața personală și modul în care se comportă și tratează lucrurile – sunt oarecum deficitari; de exemplu, nu știu cum să interacționeze și să discute cu ceilalți sau cum să aibă părtășie cu ceilalți despre starea lor, iar uneori sunt irascibili. Este acest lucru considerat o problemă? Este în regulă să nu fie folosiți din cauza acestor probleme? (Nu, nu este.) Unele persoane au o igienă personală precară; nu își spală părul timp de cel puțin zece zile și, în general, miros urât. Alții fac gălăgie când mănâncă și beau, în timpul în care cei din jurul lor se odihnesc, și sunt gălăgioși și în alte momente, cum ar fi atunci când merg, când închid ușile și când vorbesc – sunt needucați și lipsiți de maniere. Cum ar trebui să fie tratați oamenii de acest fel? Toată lumea trebuie să fie înțelegătoare, să-i ajute și să-i susțină cu o inimă iubitoare, să aibă părtășie cu ei despre ce este umanitatea normală și să le dea posibilitatea să se schimbe puțin câte puțin. Din moment ce sunteți toți la un loc, trebuie să învățați să vă înțelegeți. Atât timp cât sunt capabili să își facă treaba cum se cuvine, să își asume sarcina și să nu facă nimic care să provoace perturbări și tulburări, oamenii de acest fel pot fi folosiți. Unii oameni sunt isteți, au un calibru bun și muncesc cu sârguință, își pot îndeplini responsabilitățile și se descurcă bine cu sarcinile care le sunt atribuite, așa că pot fi cultivați și folosiți. Însă unii oameni au un calibru atât de slab, încât nu pot face bine nici măcar o singură sarcină; abia se descurcă la hrănirea găinilor, dar dacă trebuie să hrănească și rațe și gâște, vor fi copleșiți și nu vor ști cum să facă. Nu se pune problema că nu vor să facă bine acel lucru, dar calibrul lor este prea slab. Creierul lor e limitat, nu știu să facă decât o singură sarcină, iar dacă li se dă încă una de făcut, sunt depășiți de situație. Ei nu știu să planifice, așa că nu fac decât să încurce lucrurile. Oamenii de acest fel sunt potriviți doar pentru a face o singură treabă odată. Nu le da mai multe sarcini, pentru că vor fi incapabili să le îndeplinească. Nu te gândi că, dacă pot face bine o treabă, cu siguranță pot face două sau trei treburi; nu este neapărat așa și depinde de calibrul lor. Lasă-i să încerce să facă mai întâi două treburi. Dacă au un calibru bun și pot face acest lucru, atunci le poți rândui astfel lucrurile. Dacă nu pot face simultan două treburi bine și o dau în bară, înseamnă că este peste calibrul lor, așa că trebuie să le iei imediat a doua sarcină. Asta pentru că, observând și încercând, ai descoperit că sunt mai degrabă potriviți doar pentru a face o singură treabă odată, decât pentru a face mai multe treburi complexe, și că nu au calibrul necesar pentru asta. Unii oameni sunt relativ inteligenți și de calibru relativ bun, iar dacă le dai mai multe sarcini de îndeplinit, le pot face bine. De exemplu, dacă le ceri să pregătească mesele, să hrănească puii și să se ocupe de grădina de legume, sunt capabili să pregătească mesele la timp în fiecare zi, în timp ce se ocupă de grădina de legume în momentele lor libere, udând și plivind prompt grădina și hrănind puii la timp. Unii oameni ar putea spune: „Din moment ce are acest calibru, să preia și lucrarea bisericii și să fie conducător de biserică.” Ar fi în regulă acest lucru? Deși sunt capabili să îndeplinească unele sarcini fizice și treburi zilnice, atunci când vine vorba de a fi conducători de biserică, acest lucru necesită o evaluare separată; nu reprezintă un lucru care poate fi apreciat pe baza îndeplinirii acestor sarcini simple, externe. Acest lucru se datorează faptului că a fi conducător de biserică nu este o sarcină fizică, ci un lucru ce trebuie evaluat pe baza principiilor de conducere. Cu toate acestea, dacă această persoană deține calibrul și talentul de a fi conducător de biserică, iar umanitatea sa este destul de bună, ar fi nepotrivit să o însărcinezi cu treburi externe; acest lucru se numește folosirea nepotrivită a oamenilor. Conducătorii de biserică pot să preia cel mult încă o slujbă cu jumătate de normă care are legătură cu viața de zi cu zi și să se preocupe de ea un pic mai mult ori de câte ori nu sunt ocupați – acest lucru nu îi va obosi. Când vine vorba de chestiuni banale, de rutină și de aceste sarcini fizice, oamenii pot face cât de multe dintre ele sunt capabili. Există cineva care să le poată face pe toate? Există cineva cu un asemenea calibru? (Nu.) Calibrul și capacitatea lor sunt probabil suficiente, dar există ceva ce nu vor avea de ajuns, și anume energia. Oamenii sunt muritori, energia lor este limitată, iar numărul de sarcini pe care le pot îndeplini este și el limitat. Persoanele cu energie ridicată pot lucra până la 12 ore pe zi, în timp ce persoanele cu energie medie pot lucra, în mod normal, opt ore, iar persoanele cu energie scăzută pot lucra doar patru sau cinci ore. Prin urmare, indiferent dacă folosești o persoană pentru a face treburi fizice, lucrarea de conducere a bisericii sau o lucrare care implică abilități profesionale, trebuie să te gândești la ceea ce i se potrivește cel mai bine și, după ce îi atribui cea mai potrivită lucrare, dacă nu o poate face, dă-i altceva de făcut! Dacă nu le atribui lucrarea în funcție de ceea ce li se potrivește cel mai bine să facă, acest lucru reprezintă o greșeală în ceea ce privește modul în care folosești oamenii. Chiar dacă li se cere să facă treburi fizice, acelor oameni care nu pot fi considerați prioritari pentru promovare, cultivare și utilizare trebuie să li se atribuie aceste treburi în funcție de calibrul și abilitățile lor. Dacă, în timp ce își fac treaba bine, mai sunt capabili să facă și alte treburi, atunci li se poate cere să facă alte câteva treburi fizice cu jumătate de normă, atât timp cât nu le afectează munca principală. Unii oameni sunt puternici din punct de vedere fizic și pot face trei treburi una după alta; după terminarea unei sarcini, le mai rămâne energie și sunt liberi în cea mai mare parte a timpului. Însă conducătorii falși sunt orbi și nu știu cum să aloce lucrarea și nu și-au dat seama că acest lucru este o problemă, așa că le distribuie doar o sarcină acestor oameni, ceea ce reprezintă o greșeală.

Tocmai am vorbit despre persoanele cu inteligență inadecvată, care nu au aptitudini speciale și sunt capabile doar de efort fizic. De asemenea, există persoane care suferă de anumite afecțiuni și sunt incapabile chiar și de efort fizic și care au dureri de cap, de stomac sau de spate ori de câte ori depun un efort fizic cât de mic. Ce ar trebui făcut în ceea ce privește atribuirea de îndatoriri unor astfel de persoane, dacă acestea sunt apte să îndeplinească o datorie? Trebuie să ne uităm la diferite aspecte, cum ar fi starea lor de sănătate și, de asemenea, umanitatea și calibrul lor, pentru a stabili ce îndatoriri din casa lui Dumnezeu li se potrivesc. Dacă starea lor de sănătate este atât de gravă, încât nu pot face nicio treabă și trebuie să ia o pauză după ce au lucrat o vreme și, totodată, au nevoie de cineva care să se ocupe de ei, dacă nu pot face o datorie în mod corespunzător de unii singuri și trebuie să facă echipă cu cineva care să aibă grijă de ei, atunci nu merită deloc. Astfel de oameni nu sunt capabili să îndeplinească o datorie, așa că lasă-i să meargă acasă și să se recupereze. Orice ai face, nu folosi pe nimeni care este atât de grav bolnav, încât e probabil ca o rafală de vânt să îl doboare. Dacă starea lor de sănătate nu este prea precară și doar suferă de dureri de stomac dacă mănâncă ceva nepotrivit sau au dureri de cap dacă își folosesc creierul prea mult, astfel încât nu reușesc să lucreze decât cu trei sau patru ore mai puțin decât o persoană normală sau să facă jumătate din munca unei persoane normale, atunci aceste persoane pot fi folosite atât timp cât îndeplinesc celelalte criterii. Cu excepția cazului în care ei aduc vorba despre acest lucru și spun: „Sănătatea mea este prea precară pentru a suporta aceste greutăți. Vreau să merg acasă să mă refac. Când mă voi însănătoși, mă voi întoarce și îmi voi face datoria.” Atunci fii de acord fără întârziere și nu încerca să îi sfătuiești cu privire la modul lor de gândire; chiar dacă o faci, nu va avea niciun efect. Există o zicală care spune: „Un lucru făcut cu reticență nu va produce rezultate satisfăcătoare”; credința, hotărârea și căutările fiecăruia sunt diferite. Unii oameni ar putea spune: „Nu este doar faptul că uneori se simt un pic indispuși și lipsiți de energie? Oamenii se pot simți indispuși dacă mănâncă lucruri nepotrivite, dar după câteva zile vor fi bine; este nevoie să meargă acasă și să se recupereze? Durerile de cap și amețelile nu vor dispărea după o noapte bună de somn? Nu pot lucra normal atunci? Este o problemă atât de mare?” Pentru tine, s-ar putea să nu fie mare lucru, dar unii oameni sunt diferiți de alții în ceea ce privește gradul în care își prețuiesc trupul, iar unii oameni chiar au probleme de sănătate. În astfel de cazuri, dacă aceștia depun o cerere de a se întoarce acasă pentru a se odihni și a se recupera, biserica ar trebui să fie imediat de acord, să nu le ceară nimic, să nu le îngreuneze situația și, mai ales, să nu încerce să le dea sfaturi cu privire la modul lor de gândire. Unii conducători falși lucrează constant asupra unor astfel de oameni, spunând: „Uitați-vă la amploarea la care a ajuns acum lucrarea lui Dumnezeu. Dezastrele sunt din ce în ce mai mari, au apărut cele patru luni sângerii, iar acum pandemia este atât de răspândită, încât non-credincioșii nu au cum să supraviețuiască! Te afli în casa lui Dumnezeu, îți îndeplinești îndatoririle și te bucuri de harul lui Dumnezeu – nu vei fi expus pericolului și, totodată, poți să dobândești adevărul și viața – ce mare binecuvântare este aceasta! Această problemă minoră pe care o ai nu este nimic. Trebuie să o depășești și să te rogi lui Dumnezeu. Cu siguranță, Dumnezeu te va vindeca. Doar citește cuvintele lui Dumnezeu, mai învață câteva imnuri, iar afecțiunea ta se va ameliora în mod firesc dacă nu te mai gândești la aceasta. Nu spun cuvintele lui Dumnezeu: «Să trăiești în boală înseamnă să fii bolnav?» Chiar acum, tu trăiești în boală. Dacă te tot gândești că ești bolnav, atunci boala va deveni gravă. Dacă nu te gândești la asta, atunci boala ta va dispărea, nu-i așa? În acest fel, credința îți va spori și nu vei mai dori să mergi acasă să te odihnești. A te duce acasă să te odihnești se numește a râvni la confortul trupesc.” Nu încerca să le dai sfaturi cu privire la modul lor de gândire; este nesăbuit să faci asta. Ei nu pot persevera nici măcar printr-un mic disconfort temporar și vor doar să meargă acasă să se odihnească și nu pot trece nici măcar peste o dificultate minoră, ceea ce dovedește că nu își fac datoria cu sinceritate. În realitate, acest tip de oameni nu au nicio intenție de a-și face datoria pe termen lung, nu o fac cu sinceritate, nu sunt dispuși să plătească un preț, iar acum au găsit, în sfârșit, o oportunitate și o scuză pentru a fugi de tot. În inima lor, se bucură că sunt atât de deștepți și că această boală a venit exact la momentul potrivit. Prin urmare, orice ai face, nu-i îndemna să rămână. Vor urî pe oricine încearcă să îi îndemne să rămână și vor blestema pe oricine încearcă să le dea sfaturi cu privire la modul lor de a gândi. Nu înțelegi acest lucru? Desigur, unii oameni chiar sunt bolnavi de mult timp și se tem că, în cazul în care continuă, viața lor va fi în pericol. Nu doresc să aducă necazuri casei lui Dumnezeu sau să afecteze modul în care își îndeplinesc alți oameni datoria. Ei simt că, odată ce sănătatea le va ceda, vor fi nevoiți să se bazeze pe frați și pe surori pentru a avea grijă de ei și se simt prost că trebuie să se îngrijească de ei casa lui Dumnezeu, așa că iau inițiativa înțeleaptă de a cere concediu. Cum ar trebui tratată această situație? La fel, lăsându-i să meargă acasă și să se odihnească fără întârziere. Casa lui Dumnezeu nu se teme de necazuri, doar că nu vrea să le impună oamenilor lucruri împotriva voinței lor. În plus, toți oamenii au unele dificultăți personale și reale. Toți oamenii care trăiesc în trup se îmbolnăvesc, iar bolile trupești reprezintă o problemă care există în realitate – respectăm faptele. Unii oameni sunt cu adevărat incapabili să își îndeplinească îndatoririle din cauza stării grave de sănătate, iar dacă au nevoie de facilități din partea casei lui Dumnezeu, sau au nevoie ca frații și surorile să le ofere remedii sau să le ofere sugestii de tratament, casa lui Dumnezeu va fi fericită să le ofere aceste lucruri. Dacă nu doresc să deranjeze casa lui Dumnezeu și au banii, mijloacele și cele necesare ca să meargă să-și trateze boala, este bine și așa. Pe scurt, dacă starea lor de sănătate nu le permite să își continue îndatoririle în casa lui Dumnezeu sau să continue să fie cultivați de casa lui Dumnezeu, atunci pot face o cerere justificată, iar casa lui Dumnezeu va fi imediat de acord cu aceasta. Nimeni nu ar trebui să le dea sfaturi cu privire la modul lor de a gândi sau să le impună cerințe, deoarece acest lucru ar fi nepotrivit și lipsit de raționalitate. Acestea sunt rânduielile făcute pentru acest tip de oameni.