J. Sunt șovăielnici

Cea de-a zecea manifestare constă în faptul că sunt șovăielnici. Ce manifestări specifice sunt afișate de oamenii șovăielnici? În primul rând, cele mai mari îndoieli ale acestor oameni cu privire la credința în Dumnezeu sunt: „Oare dumnezeu există cu adevărat? Există un tărâm spiritual? Există iadul? Aceste cuvinte rostite de dumnezeu sunt oare adevărul? Oamenii spun că această persoană este dumnezeu întrupat, dar n-am văzut niciun aspect care să-l facă să arate ca dumnezeu întrupat! Așadar, unde se află mai exact duhul lui dumnezeu? Există cu adevărat dumnezeu sau nu?” Ei nu găsesc niciodată răspunsuri clare la aceste întrebări. Văd că mulți oameni cred în Dumnezeu și se gândesc: „Dumnezeu trebuie să existe. Probabil că există. Sper că există. În orice caz, credința în dumnezeu nu mi-a provocat nicio pierdere; nimeni nu m-a tratat rău. Am auzit că îndeplinirea datoriei poate aduce binecuvântări și o destinație bună, făcând în așa fel încât să nu mor în viitor. Așadar, presupun că mă voi lua pur și simplu după ceilalți și voi crede.” După ce cred o perioadă de timp, văd că unii oameni se confruntă cu încercări și adversități și încep să se întrebe: „Oare credința în dumnezeu n-ar trebui să aducă binecuvântări? Unii s-au îmbolnăvit grav și au murit, unii au fost arestați și persecutați până la moarte de marele balaur roșu, iar alții s-au îmbolnăvit ori s-au confruntat cu dezastre care s-au abătut asupra familiilor lor în timp ce-și făceau datoria. De ce nu i-a protejat dumnezeu? Așadar, există dumnezeu cu adevărat sau nu? Dacă există, aceste lucruri n-ar fi trebuit să se întâmple!” Unii oameni bine intenționați au părtășie despre adevăr cu ei, spunând: „Dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor, iar soarta oamenilor este orchestrată de El. Oamenii ar trebui să accepte aceste chestiuni de la Dumnezeu și să se supună orchestrării Sale. Tot ce face Dumnezeu este bun.” La care acești indivizi șovăielnici spun: „Nu văd ce-i așa bun în privința asta! E bine să suferi dezastre? E bine să te îmbolnăvești grav sau să ai o boală incurabilă? E și mai rău să mori. Există dumnezeu sau nu? Nu știu.” Sunt mereu plini de îndoieli în legătură cu Dumnezeu. Când văd că mulți oameni își fac datoria, că lucrarea casei lui Dumnezeu se extinde tot mai mult și biserica înflorește zi de zi, ei simt că Dumnezeu sigur există. Mai ales când îi aud pe frați și surori aducând mărturie pentru semnele și minunile pe care le-a arătat Dumnezeu și harul pe care l-au primit de la Dumnezeu, acești indivizi șovăielnici simt cu și mai multă putere: „Dumnezeu există cu siguranță! Deși oamenii nu pot vedea duhul său, cuvintele rostite de dumnezeu întrupat au fost auzite de ei și, de asemenea, am auzit atât de mulți semeni având părtășie despre cuvintele lui dumnezeu și experimentând cuvintele sale. Așadar, dumnezeu există cu siguranță!” Când biserica înflorește și prosperă, totul îi merge bine, iar lucrarea bisericii se extinde tot mai mult și, mai ales, când frații și surorile experimentează anumite situații și chestiuni speciale și văd protecția, suveranitatea și conducerea lui Dumnezeu prin intermediul acestor lucruri, ei simt că Dumnezeu există și că este cu adevărat bun. După o vreme, pot experimenta însă frustrări și perioade dificile, unii se pot confrunta cu eșecuri și obstacole sau casa lui Dumnezeu poate elimina o parte dintre oameni; aceste lucruri, în special ultimul, le contrazic puternic noțiunile și le încalcă așteptările. Ei simt: „Dacă dumnezeu există, cum au putut să se întâmple aceste lucruri? N-ar trebui să se întâmple! E normal ca aceste lucruri să se întâmple printre non-credincioși, dar cum s-au putut întâmpla și în casa lui dumnezeu? Dacă dumnezeu există, ar trebui să rezolve aceste chestiuni și să le împiedice să se întâmple, fiindcă este atotputernic, are autoritate și putere! Există cu adevărat dumnezeu sau nu? Oamenii nu pot vedea duhul său. Cât despre cuvintele rostite de dumnezeu întrupat, toți spun că sunt adevărul, calea, și că pot fi viața oamenilor. Dar eu de ce nu simt că sunt adevărul? Am ascultat predici atât de mult timp, dar viața mea nu s-a schimbat deloc! Am suferit atât de mult – ce am dobândit?” Încep să aibă îndoieli în legătură cu Dumnezeu, iar entuziasmul față de îndeplinirea datoriei lor scade și se domolește. Apoi se gândesc să plece din casa lui Dumnezeu ca să muncească și să câștige bani pentru a duce o viață decentă – încep să apară aceste gânduri active. Se gândesc în sinea lor: „Dacă dumnezeul în care cred nu este dumnezeul adevărat, atunci toți acești ani în care am crezut în el și nu am muncit și nu am câștigat bani în vor fi fost o pierdere atât de mare! Nu, o astfel de gândire este greșită. Tot trebuie să cred în mod adecvat. Am auzit spunându-se că citirea mai multor cuvinte ale lui dumnezeu le va permite oamenilor să înțeleagă adevărul, să rezolve toate problemele și să nu mai fie slabi. Dar eu am citit cuvintele lui dumnezeu și tot n-am înțeles adevărul. De ce mă simt încă negativ? De ce simt mereu că nu am energie pentru a-mi face datoria? Dumnezeu nu lucrează asupra mea! Am atât de multe dificultăți, dar dumnezeu nu mi-a deschis o cale de ieșire. Așadar, oare dumnezeu există cu adevărat sau nu? Dacă aceasta e adevărata cale, dumnezeu ar trebui să-i binecuvânteze pe oamenii care își fac datoria cu pace, ușurință și normalitate. Prin urmare, de ce mai există dificultăți atât de mari în predicarea evangheliei și în îndeplinirea datoriei? Deși știu că lumea religioasă a rămas în urmă și că a crede în dumnezeu atotputernic înseamnă să intri în Epoca Împărăției, de ce n-am văzut cum lucrează duhul sfânt?” Ce fel de oameni sunt aceștia? Sunt oameni fără înțelegere spirituală. Ei citesc cuvintele lui Dumnezeu, dar nu înțeleg adevărul. Indiferent cât de mult adevăr este spus în părtășie, nu-i pot pricepe sensul. Privesc mereu lucrurile pe baza noțiunilor și închipuirilor proprii și sunt în permanență plini de îndoieli despre Dumnezeu. Cum ar putea o astfel de persoană să înțeleagă adevărul? Unii oameni văd că predicarea Evangheliei este destul de dificilă, prin urmare gândesc: „Dacă aceasta ar fi adevărata cale, duhul sfânt ar lucra foarte mult. Oriunde ar merge frații și surorile să predice evanghelia, ar fi un proces ușor și lipsit de obstacole. Chiar mai mult, funcționarii guvernamentali ar începe și ei să creadă și ar da undă verde tuturor lucrurilor. Aceasta ar fi într-adevăr mâna adevăratului dumnezeu. Dar acum, privind faptele, nu este deloc cazul. Nu doar că președinții și funcționarii din diferite țări ale lumii nu cred în dumnezeu, dar nici nu susțin credința în dumnezeu. În unele țări, guvernele chiar îi persecută pe credincioși și îi împiedică pe oameni să creadă în dumnezeu. Așadar, chiar este dumnezeul în care credem adevăratul dumnezeu? Nu știu; e greu de spus.” În inimile lor există mereu un uriaș semn de întrebare. De fiecare dată când aud știri de orice fel, au impresia că este un „cutremur” al cărui impact nu e nici uriaș, nici de neobservat, făcându-i să șovăie. Unii spun: „Oare șovăie mereu deoarece cred în Dumnezeu doar de puțin timp?” Nu este așa – unii oameni cred de trei, cinci sau chiar mai mult de zece ani. Poate fi considerat puțin timp? Dacă cineva ar crede trei sau cinci ani în timpul lucrării din Epoca Harului, n-ar fi considerat mult timp, fiindcă nu a auzit vorbirea și cuvintele lui Dumnezeu din zilele de pe urmă; a înțeles doar puține cunoștințe biblice și teorii spirituale din Biblie și din predicile oamenilor. A dobândit mult prea puțin. Este diferit când cineva acceptă lucrarea acestei etape prezente – atât timp cât își face datoria și Îl urmează pe Dumnezeu trei ani, ceea ce experimentează, înțelege și câștigă depășește ceea ce ar fi putut câștiga cineva crezând în Domnul timp de douăzeci sau treizeci de ani ori chiar o viață întreagă în Epoca Harului. Dar acești oameni șovăielnici, chiar și după ce cred trei, cinci sau chiar mai mult de zece ani, tot nu pot să-și dea seama dacă această etapă a lucrării este săvârșită sau nu de Dumnezeu și chiar au îndoieli în legătură cu existența Lui. Ai spune că astfel de oameni sunt foarte problematici? Au capacitatea de a înțelege adevărul? (Nu.) Au modul de gândire a umanității normale? (Nu.) Sunt incapabili să înțeleagă adevărul. Indiferent ce situație apare în biserică, îi poate determina mereu să șovăie – semnul de întrebare din inimile lor le provoacă întruna „cutremure”. Dacă antihriștii provoacă tulburări în biserică și unii oameni sunt induși în eroare sau dacă o persoană pe care o idolatrizează face ceva neașteptat – de exemplu, fură ofrande sau recurge la activități licențioase – și este îndepărtată, ei șovăie în inimile lor și încep să se îndoiască de Dumnezeu: „Nu este acesta curentul lucrării lui dumnezeu? Atunci cum s-au putut întâmpla asemenea lucruri nelegiuite în biserică? Cum a permis dumnezeu să apară antihriștii și oamenii răi? Chiar este aceasta adevărata cale?” Tot ce se întâmplă în biserică și este contrar noțiunilor lor îi face să capete îndoieli și să înceapă să se întrebe dacă aceasta este adevărata cale, dacă este lucrarea lui Dumnezeu și dacă Dumnezeu există cu adevărat. Pur și simplu nu caută adevărul pentru a privi corect chestiunea. Acest lucru este suficient în sine pentru a demonstra că, de la început și până la sfârșit, nu au crezut niciodată în mod fundamental că această etapă a lucrării este săvârșită de Dumnezeu. De la început și până la sfârșit, nu au știut niciodată care este adevărul și nici de ce exprimă Dumnezeu adevărul. Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte și a făcut atât de multă lucrare – toate acestea sunt faptele Sale. Atât de mulți oameni au verificat și au devenit convinși de aceasta, dar ei refuză să privească situația pe baza acestor lucruri. Se folosesc mereu de perspectivele umane și de gândirea umană pentru a emite judecăți – au prea multă încredere în ei înșiși. Când există unele carențe sau abateri în lucrarea bisericii sau în viața bisericească sau când biserica este oprimată și persecutată de guvern, încep să se întrebe din nou: „Chiar este aceasta adevărata cale?” Când în biserică apar antihriști și conducători falși, încep de asemenea să pună întrebări, spunând: „Uitați-vă la acei pastori și prezbiteri din bisericile religioase – îl iubesc cu adevărat pe domnul și în bisericile lor nu există incidente legate de antihriști. Aceea e adevărata cale! Dacă ceea ce aveți voi aici este adevărata cale, de ce se mai întâmplă aceste lucruri?” Așa fac ei comparații. Și cum fac comparații alți imbecili? Spun: „Uitați-vă la acei oameni care cred în dumnezeu în Biserica patriotică – au aprobarea statului, iar statul chiar le eliberează certificate și le acordă terenuri pentru construcția bisericilor. Totul este legitim și legal. Voi aveți o biserică publică? Bisericile voastre sunt înregistrate? Statul chiar le atribuie pastori bisericilor patriotice, iar acei pastori au autorizații. Conducătorii și lucrătorii voștri au autorizații? Statul nu vă permite să credeți în dumnezeu; vă arestează și vă persecută. Nici măcar nu aveți un loc permanent pentru adunări; vă întruniți mereu în secret. Chiar este aceasta adevărata cale? Dacă ar fi adevărata cale, de ce v-ați întruni și v-ați face mereu datoria într-un mod atât de secretos?” Nu-și pot da seama nici măcar de această chestiune. Orice situație îi poate face să șovăie și să capete îndoieli în legătură cu Dumnezeu. Spune-Mi, poate o astfel de persoană să rămână fermă? (Nu.) Deși nu a părăsit la exterior biserica, este la un pas de pericol în inima sa. Niciodată nu poate fi sigură despre lucrarea lui Dumnezeu și despre adevărurile exprimate de El și crede mereu pe jumătate, iar pe jumătate se îndoiește; astfel îi este imposibil să aibă credință adevărată. Nu poate vedea că toate persecuțiile, suprimarea și arestările din acești ani ai lucrării lui Dumnezeu au avut loc sub suveranitatea lui Dumnezeu, făcând parte din orchestrările și rânduielile Sale. Prin urmare, are noțiuni și este în stare să se întrebe dacă Dumnezeu poate fi suveran peste toate lucrurile. Crede în permanență că toată lucrarea casei lui Dumnezeu este făcută de oameni, fiind incapabilă să vadă chiar și cel mai mic semn al faptelor Sale. Nu este o persoană neîncrezătoare? Dacă o astfel de persoană crede doar de șase luni sau de un an și nu a priceput clar diverse adevăruri, este de înțeles să aibă îndoieli și să șovăie când vede lucruri contrare noțiunilor sale. Dar unii oameni cred în Dumnezeu de mai mulți ani, au ascultat o mulțime de predici și au primit părtășie despre adevăr când au întâmpinat dificultăți. La acea vreme, au înțeles cele auzite ca pe o doctrină. După aceea însă, când se confruntă din nou cu probleme, tot se îndoiesc de Dumnezeu și de lucrarea Lui. Aceasta arată că astfel de oameni nu au capacitatea de a înțelege adevărul, nu au gândirea umanității normale și nu îndeplinesc standardul de a fi umani.

Cum ar trebui să fie tratați oamenii șovăielnici? În ceea ce privește umanitatea, acești oameni nu sunt considerați răi, dar sunt într-adevăr un tip de oameni problematici, deoarece nu au capacitatea de a înțelege adevărul și nici gândirea umanității normale. Cel mai important lucru este că nici măcar nu pot confirma multe adevăruri exprimate de Dumnezeu și nici nu știu dacă aceste cuvinte sunt adevărul sau dacă sunt exprimarea lui Dumnezeu și lucrarea Sa. Judecând după abilitatea lor de înțelegere, ce fel de oameni sunt? Este corect să spunem că sunt neîncrezători și, de asemenea, că sunt confuzi. Deși oamenii de acest fel nu au comis niciun rău evident și nu se califică drept oameni răi, întrucât sunt confuzi în această măsură și pot face multe lucruri care perturbă și tulbură, oare nu sunt buni de nimic? (Ba da.) Indiferent de cât timp cred în Dumnezeu sau câte predici au ascultat, nu pot înțelege niciodată adevărul. Nu pot nici măcar să confirme existența lui Dumnezeu sau suveranitatea Sa. Ce fel de calibru este acesta? Acești oameni nu au absolut nicio capacitate de a înțelege adevărul. Sunt oameni cu un calibru foarte slab; sau ai putea spune că nu au absolut niciun calibru – sunt niște netrebnici fără minte. Spune-Mi, ce datorie pot face netrebnicii? (Nu pot să facă nicio datorie.) Nu pot să facă nicio datorie și sunt mereu plini de îndoieli și șovăielnici. Așadar, cum ar trebui să fie tratați și gestionați astfel de oameni? Cea mai adecvată modalitate de a ne ocupa de asemenea oameni este de a nu-i lăsa să facă nicio datorie. Chiar dacă ar cere să facă o datorie, nu ar trebui să li se permită. De ce nu? Pentru că odată ce astfel de oameni încep să facă o datorie, mai ales când au îndurat greutăți și au plătit un oarecare preț, mai devreme sau mai târziu vor dori să-și regleze conturile cu casa lui Dumnezeu. Dacă sunt arestați sau se confruntă cu dezastre naturale sau calamități provocate de om, vor regreta că s-au consumat pentru Dumnezeu; se vor plânge amarnic și se vor apuca să răspândească remarci precum: „Am suferit atât de mult pentru lucrarea bisericii și pentru îndeplinirea datoriei mele! Am mâncat mult mai puțină mâncare, am dormit mult mai puțin și am câștigat mult mai puțini bani. Dacă nu mi-aș fi făcut datoria, aș fi putut să-mi pun banii câștigați în bancă și aș fi câștigat dobândă! Mi-am asumat atâtea riscuri – cât valorează fiecare oră de risc? Cât este plata muncii?” Vor încerca să-și regleze conturile financiare cu casa lui Dumnezeu și chiar vor amenința că, dacă aceasta nu-i despăgubește, o vor raporta. N-ar aduce necazuri fără sfârșit faptul că lăsăm asemenea oameni să facă o datorie? Relațiile cu astfel de indivizi josnici vor duce la încurcături imposibil de rezolvat. Indiferent de câte lucruri se ocupă pentru biserică, ei păstrează un mic registru în inimile lor, înregistrând clar fiecare cont în parte. Orice ar face pentru biserică, nu fac niciodată de bunăvoie. Deoarece o fac din obligație, vor să-și regleze conturile. De ce? Pentru că, în inimile lor, nu recunosc existența lui Dumnezeu și nu cred în existența Lui. Nu recunosc că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt adevărul sau că lucrarea lui Dumnezeu îi poate mântui pe oameni. Așadar, de ce fel de recompensă ar avea nevoie pentru a fi mulțumiți că au plătit un mic preț, au suferit puțin, au făcut o oarecare datorie și au consumat niște resurse umane și materiale pentru așa-zisul dumnezeu pe care și-l imaginează în mintea lor? Dacă n-ar primi nimic în schimb, ar fi mulțumiți? Dacă într-o zi își vor da seama că au fost eliminați pentru că nu urmăresc adevărul, care vor fi consecințele? Se vor simți înșelați de casa lui Dumnezeu, de conducători și lucrători și vor crede că au fost ținuți în întuneric și au fost victimele unei înșelătorii. Apoi vor avea ceva de împărțit cu casa lui Dumnezeu și vor cere despăgubiri, lungind lucrurile la nesfârșit. Crezi că ar vrea casa lui Dumnezeu să se încurce cu o asemenea persoană? Casa lui Dumnezeu nu va face în niciun caz ceva atât de stupid! Aleșii lui Dumnezeu își fac datoria pentru a-și îndeplini responsabilitatea de ființe create – este întru totul alegerea lor, ceva ce sunt dispuși să facă. Casa lui Dumnezeu nu forțează și nu obligă niciodată pe nimeni, dar odată ce neîncrezătorii încep să facă o datorie, este doar o chestiune de timp până să apară necazurile. Când sunt într-o dispoziție proastă, încep cu siguranță să bombăne și să se plângă, spunându-le altora: „Ați vorbit cu toții atât de frumos și m-ați păcălit, spunând că voi putea dobândi adevărul și viața veșnică prin credința în dumnezeu. Dar niciunul dintre voi n-a menționat că în biserică sunt antihriști care îi induc în eroare pe alții, oameni răi care perturbă și tulbură lucrarea bisericii sau că biserica îndepărtează sau exclude oameni. Nu mi-ați spus niciodată că se vor întâmpla astfel de lucruri în biserică!” Ba chiar pot să se întoarcă și să te acuze, spunând: „Nu mi-ai explicat niciodată în mod clar aceste lucruri. Doar v-am urmat în credința în dumnezeu și îndeplinirea datoriei mele. Ca urmare, acum nu am perspective în lume; m-ați împiedicat să câștig o grămadă de bani. Trebuie să-mi despăgubiți pierderile!” Nu ți se pare dezgustător când încep să-și regleze conturile cu tine? Ai fi dispus să te încurci cu ei? (Nu.) Cine ar putea să le clarifice lucrurile unor astfel de oameni? Nu acceptă adevărul, nu pot vedea existența lui Dumnezeu și nu-I pot simți existența prin experiențele lor. Spune-Mi, cine ar putea să le bage în cap acest lucru? Nimeni n-ar putea. Ei nu au facultățile necesare pentru a accepta adevărul, așa că a le cere să urmărească adevărul le-ar face viața foarte grea, punându-i într-o situație dificilă – este pur și simplu nerealist. Ei cred în Dumnezeu doar pentru a primi binecuvântări. Atât timp cât fac o mică datorie, cer o recompensă. Dacă nu primesc ce vor, încep să arunce vorbe de ocară: „Am fost păcălit și înșelat! Sunteți cu toții niște escroci!” Spuneți-Mi, ați vrea să suportați aceste insulte? (Nu.) Cine i-a păcălit? Nu cumva ei înșiși au ambiții și dorințe și vor să primească binecuvântări? Nu au crezut în Dumnezeu tocmai pentru a primi binecuvântări? Nu au primit binecuvântări acum, dar nu este din cauză că nu urmăresc adevărul? Nu este aceasta problema lor? Nici măcar nu cred în Dumnezeu, dar tot vor să primească binecuvântări de la El – cum ar putea fi atât de ușor să primească binecuvântări? Nu le-au fost explicate clar aceste chestiuni cu mult timp înainte de a începe să-și facă datoria? (Ba da.) Dar poți să te înțelegi cu ei? Nu poți – vor spune doar că i-ai păcălit. Spune-Mi, în casa lui Dumnezeu, indiferent de cât timp cred frații și surorile în Dumnezeu, care dintre ei nu-și face datoria de bunăvoie? Chiar dacă există cazuri rare în care copiii nu cred în Dumnezeu și sunt împinși să creadă și să facă o datorie de către părinții sau rudele lor, acestea sunt încă foarte puține. Chiar dacă te împing părinții, este pentru binele tău – ar trebui să înțelegi acest lucru. Dar familia ta este cea care te împinge – frații și surorile din casa lui Dumnezeu nu te împing și nici nu te obligă. Credința în Dumnezeu și îndeplinirea datoriei sunt în totalitate voluntare. În momentul de față, oricine își dorește să plece poate pleca; ușile casei lui Dumnezeu sunt întotdeauna deschise. Însă, odată ce pleci, întoarcerea nu va fi la fel de ușoară. Cei care fac o datorie full-time în casa lui Dumnezeu sunt selectați cu grijă – nu este acceptat chiar oricine. Există standarde obligatorii și principii și numai cei care corespund calificărilor pot rămâne în biserica cu datorie full-time. Oamenii șovăielnici cred următoarele: „Nu mi-ați explicat clar o chestiune foarte importantă. La acea vreme mi-am făcut datoria doar pentru că eram derutat.” Ce nu a fost explicat clar? Frații și surorile au părtășie împreună despre adevăr în fiecare zi în timp ce-și fac datoria – dacă acești oameni nu au înțeles, este din cauză că sunt confuzi și orbi. Nu pot da vina pe nimeni altcineva pentru asta. Dar nu vor discuta cu tine despre asta; doar simt că au suferit o pierdere uriașă și vor să-și regleze conturile și să se certe cu casa lui Dumnezeu. Nu sunt astfel de oameni irezonabili și extrem de dezgustători? Așadar, odată ce vedeți adevărata față a unor astfel de oameni și vedeți clar că sunt confuzi, complet inutili, nu pot face nicio datorie și se concentrează constant asupra primirii binecuvântărilor, având inima mistuită de gânduri de a obține binecuvântări, și că tot ce știu este că îndeplinirea datoriei poate aduce binecuvântări, mântuire, intrarea în Împărăție și nemurire, cunoscând doar aceste câteva expresii fără să înțeleagă nimic altceva – neștiind care este adevărul, cum să-l practice sau cum să se supună lui Dumnezeu – atunci, chiar dacă vor să facă o datorie sau dacă cer să facă o datorie, se poate rândui să o facă? (Nu.)