Astăzi vom continua părtășia despre subiectul responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor. Am avut anterior părtășie până la cea de-a paisprezecea responsabilitate și încă există câteva subiecte secundare din cadrul acestei responsabilități despre care nu am avut părtășie. Înainte de părtășie, treceți mai întâi în revistă câte responsabilități ale conducătorilor și lucrătorilor există. (Cincisprezece.) Haideți, citiți-le!

[Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor:

1. Conduceți oamenii să mănânce și să bea din cuvintele lui Dumnezeu, să le înțeleagă și să pătrundă în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu.

2. Familiarizați-vă cu stările fiecărui tip de persoană și rezolvați diverse dificultăți legate de intrarea în viață pe care le întâmpină în viața lor reală.

3. Aveți părtășie despre adevărurile-principii care ar trebui înțelese pentru a îndeplini fiecare datorie cum se cuvine.

4. Țineți-vă la curent cu situația supraveghetorilor diferitelor lucrări și ale personalului responsabil pentru diverse sarcini importante și modificați-le îndatoririle sau demiteți-i cu promptitudine dacă este necesar, astfel încât să preveniți sau să atenuați pierderile provocate de folosirea unor persoane nepotrivite și să garantați eficiența și progresul lin al lucrării.

5. Mențineți o pricepere și o înțelegere actualizată a stării și progresului fiecărui element al lucrării și fiți capabili să rezolvați problemele, să corectați abaterile și să remediați imperfecțiunile din lucrare cu promptitudine, astfel încât aceasta să progreseze fără probleme.

6. Promovați și cultivați tot felul de talente calificate, astfel încât toți cei care urmăresc adevărul să poată avea posibilitatea de a se instrui și de a intra în adevărul-realitate cât mai curând posibil.

7. Alocați și folosiți cu înțelepciune diferite tipuri de oameni, în funcție de umanitatea și punctele lor forte, astfel încât fiecare să fie folosit cât mai bine.

8. Raportați și căutați cu promptitudine cum să remediați confuziile și dificultățile întâmpinate în lucrare.

9. Comunicați, emiteți și implementați cu precizie diversele rânduieli de lucru ale casei lui Dumnezeu conform cerințelor acesteia, oferind îndrumare, supraveghere și îndemnuri, inspectați și urmăriți starea implementării lor.

10. Protejați cum se cuvine și alocați în mod rațional diversele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu (cărți, diverse echipamente, grâne și așa mai departe) și efectuați inspecții, întreținere și reparații cu regularitate pentru a minimiza daunele și risipa; de asemenea, împiedicați-i pe oamenii răi să intre în posesia lor.

11. Alegeți oameni de încredere, a căror umanitate e conform standardului, în special pentru sarcina de a înregistra, contabiliza și proteja ofrandele în mod consecvent; revizuiți și controlați cu regularitate intrările și ieșirile, astfel încât cazurile de risipă sau irosire, precum și cheltuielile iraționale, să poată fi identificate cu promptitudine – opriți aceste lucruri și solicitați o despăgubire rațională; în plus, împiedicați, prin orice mijloace, ca ofrandele să cadă în mâinile oamenilor răi și să intre în posesia lor.

12. Identificați prompt și cu exactitate diverșii oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și transformați lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dezvolte discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele.

13. Protejați-i pe aleșii lui Dumnezeu de la a fi tulburați, induși în eroare, controlați și răniți grav de antihriști și ajutați-i să-i discearnă pe antihriști și să se lepede de ei din inimile lor.

14. Discerneți prompt și apoi îndepărtați sau excludeți toate tipurile de oameni răi și antihriștii.

15. Protejați angajații responsabili pentru lucrări importante de toate felurile, adăpostindu-i de interferențele lumii exterioare și țineți-i în siguranță pentru a vă asigura că diversele elemente importante ale lucrării pot continua într-o manieră ordonată.]

Ați auzit cu toții clar toate aceste cincisprezece responsabilități? (Da.) Cea de-a paisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor este: „Discerneți prompt și apoi îndepărtați sau excludeți toate tipurile de oameni răi și antihriștii.” Așadar, cum puteți discerne diferitele tipuri de oameni răi? Primul criteriu se bazează pe scopul credinței lor în Dumnezeu. În câte puncte am împărțit scopurile credinței oamenilor în Dumnezeu? Le-am împărțit în nouă puncte: primul punct este satisfacerea dorinței de a fi o oficialitate; al doilea este căutarea sexului opus; al treilea este evitarea dezastrelor; al patrulea este oportunismul; al cincilea este a profita de pe urma bisericii; al șaselea este căutarea unui refugiu; al șaptelea este a găsi un sponsor; al optulea este a urmări scopuri politice, iar al nouălea este a monitoriza biserica. Aceasta e discernerea esenței diferitelor tipuri de oameni pe baza intențiilor și scopurilor credinței lor în Dumnezeu. Al doilea criteriu pentru discernerea diferitelor tipuri de oameni care trebuie îndepărtați sau excluși se bazează pe manifestările umanității-esență pe care o au în diverse privințe. Câte manifestări implică acest criteriu? Prima, iubesc să denatureze faptele și falsitățile; a doua, iubesc să profite; a treia, sunt deșănțați și neînfrânați; a patra, sunt înclinați spre răzbunare; a cincea, sunt incapabili să-și măsoare cuvintele; a șasea, sunt irezonabili și dificili în mod intenționat și nimeni nu îndrăznește să-i provoace; a șaptea, se implică în mod constant în activități licențioase; a opta, sunt capabili în orice moment de trădare; a noua, sunt capabili în orice moment să plece; a zecea, sunt șovăielnici; a unsprezecea, sunt lași și suspicioși; a douăsprezecea, sunt înclinați să atragă necazuri; a treisprezecea, au un trecut complicat. Sunt treisprezece manifestări în total. Cea de-a paisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor este: „Discerneți prompt și apoi îndepărtați sau excludeți toate tipurile de oameni răi și antihriștii.” Am avut deja părtășie despre problemele legate de primul criteriu, scopul credinței cuiva în Dumnezeu. De asemenea, am avut deja părtășie despre primele șapte probleme ale umanității lor, care constituie cel de-al doilea criteriu. Astăzi vom începe să avem părtășie de la cea de-a opta manifestare a umanității lor: sunt capabili în orice moment de trădare.

Punctul paisprezece: Discerneți prompt și apoi îndepărtați sau excludeți toate tipurile de oameni răi și antihriștii (Partea a șasea)

Standardele și fundamentele pentru a discerne diverse tipuri de oameni răi

II. Pe baza umanității cuiva

H. Sunt capabili în orice moment de trădare

Puteți să-i recunoașteți pe cei care manifestă în mod evident capacitatea de a vinde în orice moment biserica, nu-i așa? Este foarte gravă problema acestor oameni? (Da.) Unii oameni vând biserica pentru că sunt lași, în timp ce alții o vând din cauza umanității lor rele sau a altor probleme. Indiferent de motiv, faptul că oamenii de acest fel sunt capabili să-și vândă frații și surorile și să-L trădeze pe Dumnezeu în orice moment arată că nu sunt de încredere. Dacă pricep niște informații importante despre biserică sau informații personale despre frați și surori, cum ar fi unde locuiesc frații și surorile, cine sunt conducătorii bisericii, în ce lucrare este implicată biserica sau cine face anumite munci și îndatoriri importante, ar putea divulga aceste informații în caz de pericol sau în anumite circumstanțe speciale, vânzând biserica și pe frați și surori. Unul dintre motivele pentru care pot proceda astfel este de a se proteja pe ei înșiși și de a-și garanta siguranța. Pe de altă parte, ei pot acționa în mod intenționat în acest fel, netratând aceste informații cu seriozitate și fiind capabili să le dezvăluie și să recurgă în orice moment la trădare în schimbul unui câștig personal. De exemplu, unii oameni sunt arestați de marele balaur roșu și, în timpul interogatoriului, marele balaur roșu îi amenință, îi ademenește sau chiar folosește tortura pentru a le smulge o mărturisire, spunându-le acestor oameni că vor fi eliberați dacă vorbesc, așa că ei divulgă toate informațiile pe care le cunosc despre frați și surori și despre biserică, în schimbul propriei libertăți. Oamenii de acest fel sunt iude tipice. Spuneți-Mi, cum ar trebui tratați și abordați oamenii care sunt iude tipice? (Oamenii de acest fel ar trebui excluși imediat și, de asemenea, blestemați.) De obicei, aceste iude tipice – fie intenționat, fie neintenționat – se interesează sau dobândesc cunoștințe despre anumite situații privind biserica și le au în vedere. Mai târziu, după ce anumite circumstanțe se abat asupra lor și sunt arestați, ei mărturisesc aceste informații. La suprafață, întrebările și cunoștințele lor despre aceste detalii nu par a fi în scopul de a mărturisi deliberat informațiile marelui balaur roșu, dar, atunci când sunt arestați, nu se pot abține. Drept urmare, mărturisirea lor atrage unele consecințe negative asupra bisericii. Astfel, întrebările lor întâmplătoare și cunoștințele lor despre aceste detalii nu au natura conversațiilor obișnuite sau a discuțiilor goale; în schimb, ei procedează astfel în mod intenționat și cu un scop precis. Acest lucru pregătește condițiile pentru a deveni mai târziu iude. Poate fi rezolvată problema oamenilor care trădează cu lejeritate informațiile altora prin metode precum părtășia despre adevăr sau avertizarea lor? (Nu.) De ce nu? (Deoarece oamenilor de acest fel le lipsesc conștiința și rațiunea și nu vor accepta adevărul, iar părtășia despre adevăr cu ei este inutilă.) Cum ar trebui tratate aceste persoane rele, care le pot face rău altora cu lejeritate? Există o singură soluție, și anume de a le îndepărta, deoarece faptele lor nu doar că le fac rău fraților și surorilor, ci tulbură și lucrarea bisericii. Acest tip de comportament poate fi caracterizat drept vânzarea fraților și surorilor și vânzarea bisericii și, prin urmare, oamenii de acest fel trebuie să fie îndepărtați sau excluși. Deși oamenii de acest fel nu pot fi caracterizați drept antihriști, există suficiente motive pentru a-i caracteriza drept oameni răi care perturbă și tulbură lucrarea bisericii. Prin urmare, îndepărtarea oamenilor de acest fel este în întregime în conformitate cu principiile. Acești oameni nu sunt interesați de adevăr; doar le place să se intereseze peste tot despre datele exacte ale conducătorilor și lucrătorilor, precum și despre datele anumitor frați și surori. Ei cred în Dumnezeu de mai mulți ani și nu au înțeles multe adevăruri – totuși, au adunat destul de multe informații despre familiile conducătorilor și lucrătorilor și ale fraților și surorilor. Indiferent care frate sau soră este menționată, ei pot împărtăși câteva dintre datele lor, pe care alții le consideră destul de șocante. Deși nu sunt conducători sau lucrători, sunt mereu dornici să se intereseze de anumite chestiuni interne ale bisericii, cum ar fi lucrarea administrativă, șefii diverselor structuri și despre unele slujbe legate de chestiuni externe. Ei întreabă frecvent cine a mers în anumite locuri pentru a-și îndeplini îndatoririle și când a plecat, cine a fost promovat, cine a fost demis și cum merg anumite aspecte ale lucrării bisericii. După ce se interesează de aceste lucruri, răspândesc informațiile peste tot. Și mai detestabil este faptul că unii oameni chiar își notează informațiile pe care le-au adunat după ce au pus întrebări. Nu arată asta că au motive ascunse? (Ba da.) Când își consemnează propriile probleme în țara marelui balaur roșu, ei știu să utilizeze coduri sau un limbaj criptic, dar când consemnează informațiile altora, nu folosesc o metodă care să demonstreze măcar un strop de înțelepciune, notând în schimb doar numele real, înfățișarea, vârsta, numărul de telefon și alte detalii ale fraților și surorilor. Nu-i așa că intenționează să recurgă la trădare? Au intenții rele și chiar intenționează să recurgă la trădare. Odată ce se întâmplă ceva periculos și poliția confiscă informațiile pe care le-au consemnat, nu trebuie decât să-i amenințe și să-i intimideze, fără să recurgă măcar la tortură, iar ei mărturisesc imediat totul în detaliu, fără să ascundă nimic. Chiar își frământă creierii pentru a-și aminti lucrurile pe care le-au uitat și, de îndată ce-și amintesc ceva, le spun imediat polițiștilor. Ba chiar conduc poliția la casele fraților și surorilor, la casele conducătorilor și lucrătorilor și la locuințele celor care îndeplinesc îndatoriri importante, pentru a fi arestați. Nu credeți că oamenii de acest tip sunt extrem de abjecți? (Ba da.) Înainte de a-i vinde pe alții, comportamentul lor nu pare al unei persoane rele, cu atât mai puțin al unui antihrist – ar putea fi doar manifestările unei ființe umane corupte obișnuite – dar, odată ce sunt arestați, sunt în stare să-i vândă cu ușurință pe oricare dintre frați și surori. Doar această manifestare în sine îi face și mai abjecți decât oamenii răi și antihriștii. Problema nu este că nu se pot abține să divulge puține informații nesemnificative sub constrângere severă, tortură și persecuție, deoarece trupul lor este prea slab și nu mai pot îndura. În schimb, dezvăluie în mod proactiv și nepăsător toate informațiile pe care le cunosc, fără să țină cont de siguranța fraților și a surorilor, cu atât mai puțin de lucrarea bisericii. Acest lucru este extrem de abject! Aceasta este una dintre manifestările tipului de oameni care sunt iude.

Există un alt tip de oameni, care caută să raporteze biserica și pe frați și surori la cea mai mică provocare. De exemplu, când se confruntă cu dezastre naturale, boli sau furt, se plâng de Dumnezeu și, de asemenea, se plâng că frații și surorile nu dau dovadă de dragoste și nu-i ajută să-și rezolve problemele. De aceea vor să vândă biserica și pe frați și surori. Unii oameni comit în mod nechibzuit fapte rele și sunt emondați, iar frații și surorile se îndepărtează la rândul lor de ei; acest lucru îi face să simtă că în casa lui Dumnezeu nu există dragoste, așa că izbucnesc: „Nu vă mai place de mine, nu-i așa? Mă disprețuiți cu toții, nu-i așa? Oare chiar mai pot să obțin binecuvântări din credința în dumnezeu? Dacă nu obțin binecuvântări, vă voi raporta pe toți!” Aceasta este cea mai „clasică” replică a unor astfel de oameni. De ce spun că această afirmație – „Dacă nu obțin binecuvântări, vă voi raporta pe toți” – este „clasică” din partea lor? Pentru că această afirmație le reprezintă umanitatea. Această frază nu este ceva ce spun doar pentru a-și vărsa ura după ce se confruntă cu multe situații nesatisfăcătoare sau din cauza unor resentimente adânc înrădăcinate, nici nu este o izbucnire de moment. În schimb, este ceva ce le-a umplut inimile și poate fi dezvăluit oricând. Este ceva ce există de mult timp în inimile lor și poate izbucni în orice moment. Le reprezintă umanitatea. Atât de degradată este umanitatea lor – dacă cineva îi provoacă sau îi rănește, sunt capabili să vândă acea persoană în orice moment. Dacă, în timp ce-și îndeplinesc datoria, încalcă rânduielile de lucru sau principiile, iar conducătorii și lucrătorii sau frații și surorile îi emondează puțin, devin plini de resentimente, furioși și nemulțumiți, apoi spun lucruri precum: „Vă voi raporta! Știu unde locuiești, îți știu numele și prenumele!” Dacă nu-i potoliți pe oamenii de acest fel, chiar s-ar putea să vă vândă. Nu încearcă să sperie pe nimeni și nici nu spun acest lucru la nervi; dacă cineva chiar îi jignește sau îi enervează, sunt pe deplin capabili să vândă acea persoană. Unii oameni spun: „De ce să ne temem de ei?” Problema nu este că ne temem de ei. Nu ne-am teme de trădarea lor dacă s-ar întâmpla într-o țară democratică și liberă. Dar în țara marelui balaur roșu, dacă recurg într-adevăr la trădare, aceasta ar putea provoca necazuri fraților și surorilor și ar putea afecta lucrarea bisericii. Dacă frații și surorile chiar sunt arestați, marele balaur roșu va face mare caz din asta. Odată ce găsește o breșă, va continua să aresteze oameni la nesfârșit. În această eventualitate, viața bisericească a multor oameni ar fi afectată, la fel și îndeplinirea normală a datoriei multor oameni. Nu sunt aceste consecințe destul de grave? Trebuie să luați în considerare aceste lucruri! Oamenii de acest tip fac mereu crize de furie atunci când interacționează cu alții. Dacă spusele cuiva îi fac nefericiți sau le dau în vileag problemele și îi enervează, se supără pe acea persoană și pot chiar refuza să-i vorbească mai multe zile, iar când mergeți să-i căutați și le cereți să-și facă datoria, ignoră cererea. Este imposibil să vă înțelegeți cu oameni de acest fel. Nu sunt oameni răi? Într-un grup de indivizi, îi auziți deseori pe oamenii răi spunând lucruri precum: „Dacă cineva se pune cu mine, nu voi trece cu vederea! Știu exact unde locuiți, știu chiar și ce culoare au draperiile voastre. Știu foarte bine unde vă întruniți și unde locuiesc conducătorii și lucrătorii!” Ați spune că indivizii de acest tip sunt periculoși? (Da.) Sunt iude tipice. Chiar și când totul este normal, se pot da totuși peste cap pentru a recurge la trădare. Și dacă se produce vreo nenorocire, sunt primii care părăsesc corabia și devin iude. Prin urmare, dacă oameni de acest tip sunt descoperiți în biserică, ar trebui să fie îndepărtați sau excluși cât mai curând posibil. Ce alte manifestări au oamenii de acest tip? De exemplu, în timpul adunărilor, deoarece frații și surorile se văd cu regularitate, nu este nevoie să facă schimb de amabilități. Când vine timpul, încep adunarea, citind cuvintele lui Dumnezeu și având părtășie despre adevăr. Dar cei care fac crize de furie se enervează când văd că nimeni nu le acordă atenție și nu-i salută. Aceștia izbucnesc: „Mă disprețuiți cu toții? Hm! Niciunul dintre voi nu mă întâmpină – ei bine, nu-i nimic; am o modalitate de a mă ocupa de voi. Știu unde locuiesc conducătorii bisericii, știu care dintre voi vă îndepliniți îndatoririle, știu unde și ce lucrare faceți, știu cine îi găzduiește pe conducători și lucrători, cine protejează ofrandele, cine se ocupă de tipărirea cărților și cine este responsabil pentru transportarea lor. Vă voi raporta pe toți! Voi raporta la poliție totul despre biserică!” Dacă oamenii îi tratează cu cel mai mare respect, totul este în regulă. Dar de îndată ce îi enervează sau cineva îi provoacă, devine o problemă – vor căuta să se răzbune și să trădeze. Ori de câte ori se confruntă cu ceva care îi face nefericiți sau nemulțumiți, fac amenințări dure la adresa fraților și surorilor și a conducătorilor bisericii. Ați spune că oamenii de acest tip sunt înfricoșători și periculoși? (Sunt periculoși.) Oamenii de acest tip sunt iude, fiind capabili să recurgă în orice moment la trădare; sunt indivizi periculoși.

Există o altă manifestare a oamenilor capabili să recurgă în orice moment la trădare. De exemplu, în țara marelui balaur roșu, numărul de biserici înființate în diferite provincii și orașe, câți oameni fac parte din fiecare biserică, cine sunt conducătorii și în ce lucrare este implicată biserica sunt lucruri care trebuie păstrate strict confidențial. Trebuie protejate chiar și de membrii familiilor și de rudele non-credincioase, iar aceste informații nu trebuie dezvăluite niciodată, pentru a evita problemele viitoare pentru biserică. Însă acești indivizi periculoși care au motive ascunse încearcă mereu să se intereseze despre astfel de lucruri. Dacă frații și surorile refuză să le spună, ei cred următoarele: „De ce știți cu toții aceste lucruri, iar eu sunt singurul care nu are habar? De ce nu-mi spuneți? Mă tratați ca pe un intrus, nu ca pe unul dintre frați și surori? Bine atunci, vă voi raporta!” Vezi, în orice situație, sunt capabili să raporteze biserica și pe frați și surori. Nimeni nu i-a jignit, dar chiar și cea mai mică nemulțumire îi îmboldește să raporteze biserica. De exemplu, când cărțile cuvintelor lui Dumnezeu sunt distribuite fraților și surorilor, toată lumea începe cu nerăbdare să se uite la câte capitole din cuvântul lui Dumnezeu cuprinde cartea, câte pagini există și la calitatea tipăriturii. Toți sunt fericiți și încântați să țină cartea în mâini. Dar oamenii de felul iudelor, pe de altă parte, se gândesc: „Unde a fost tipărită această carte? Cât costă tipărirea unui singur exemplar? Cine se ocupă de tipărire? După tipărire, cine se ocupă de transport? Cum au fost livrate aceste cărți la biserica noastră? Unde sunt păstrate cărțile? Cine se ocupă de protejarea lor?” Aceste subiecte sunt în mod inerent sensibile. În general, cei care au raționalitate și cei care au umanitate nu vor întreba despre astfel de chestiuni, dar acești indivizi periculoși care sunt capabili să recurgă la trădare sunt dornici să întrebe despre ele. Așadar, ce părere ai: ar trebui sau nu să le spui când întreabă întruna despre aceste lucruri? (N-ar trebui să le spunem.) Dacă le spui, vor fi în stare să dezvăluie aceste informații și să recurgă la trădare. Dacă nu le spui, vor avea ceva de zis: „Cum de nu reușesc să aflu aceste lucruri? Casa lui dumnezeu nu este corectă! Fac parte din casa lui dumnezeu, am dreptul să fiu informat despre absolut orice problemă! Mă tratați ca pe un intrus. Bine, vă voi raporta!” Iarăși vor să raporteze biserica. Nu sunt oameni răi? Dacă ar raporta într-adevăr biserica la poliție, ce consecințe ar avea acest lucru? Nu s-ar confrunta frații și surorile cu un pericol care le primejduiește viața dacă ar fi arestați? Mai mult, după ce poliția ar face arestări, acest lucru ar cauza foarte multe dificultăți fraților și surorilor și lucrării bisericii. În plus, ar avea un impact asupra intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu în diferite grade – cei care nu știu să caute adevărul ar putea să devină negativi și chiar să nu mai participe deloc la adunări. Ei nu țin cont de nimic din toate acestea. Au, așadar, conștiință și rațiune? Indiferent ce lucrare face biserica, vor mereu să afle primii. Sunt fericiți doar când știu tot ce se întâmplă în biserică. Dacă există un singur lucru despre care nu li se spune, nu pot să renunțe și vor să meargă să raporteze biserica, fapt ce poate provoca necazuri uriașe. Ce fel de mizerabili sunt aceștia? Sunt diavoli! Dacă un diavol este preocupat mereu de ceva din biserică, sigur va aduce necazuri. De exemplu, dacă unii frați și surori sunt înstăriți și aduc ofrande mari, se gândesc fără încetare la asta și îi întreabă: „Cât ai oferit?” Cealaltă persoană răspunde: „Cum aș putea să-ți spun asta? N-ar trebui să știe mâna dreaptă ce face stânga. Nu-ți pot spune, este confidențial!” Ei răspund: „Chiar și acest lucru este confidențial? Nu ai încredere în mine. Nu mă tratezi ca pe unul dintre frați și surori!” În inima lor, îi poartă pică celuilalt și se gândesc: „Hm, crezi că ești atât de grozav cu ofrandele tale bogate! N-ai de gând să-mi spui cât ai oferit. Știu că familia ta are o afacere. Dacă mă provoci, te voi raporta pentru că ai credință în dumnezeu, iar afacerea ta se va duce de râpă! Atunci nu vei putea să oferi nici măcar un cent!” Vezi, vor din nou să raporteze pe cineva. Ori de câte ori există un lucru mărunt despre care nu li se spune, vor să raporteze biserica și pe frați și surori. Reședințele anumitor indivizi care îndeplinesc îndatoriri importante sunt cunoscute doar de câteva persoane. Scopul nu este de a ascunde în mod deliberat ceva față de ceilalți sau de a face ceva necurat fără știința altora; este din cauză că mediul e prea periculos și, din motive de siguranță, sunt necesare astfel de rânduieli. Când acest trădător, această iudă, aude că o anumită familie găzduiește niște frați și surori care călătoresc, consideră că este ceva ce merită raportat – poate că poliția chiar îi va da o recompensă! Pândește în spatele ușii, trăgând cu urechea și, după ce aude ceva, se înfurie: „Discutați probleme ale bisericii pe la spatele meu, fără să-mi spuneți. Vă e teamă că vă voi vinde, așa că vă feriți de mine și îmi ascundeți lucruri, nu mă tratați ca făcând parte din casa lui dumnezeu. Bine, vă voi raporta!” Vezi, iarăși vor să-i raporteze pe alții. Ai spune că acești indivizi reprezintă o mare problemă? (Da.) Ei cred că toate situațiile care îi implică pe frați și surori sau biserica ar trebui cunoscute de toți și că fiecare are dreptul de a fi informat, mai ales ei. Dacă există chiar și un singur lucru despre care nu li se spune, amenință că vor raporta oameni. Se folosesc în permanență de acțiunea denunțării pentru a-i amenința pe frați și surori și pe conducătorii bisericii, folosindu-se mereu de acest lucru pentru a-și atinge obiectivele. Astfel de oameni reprezintă un mare pericol ascuns în cadrul bisericii, o bombă cu ceas. În orice moment le-ar putea face rău fraților, surorilor și lucrării bisericii și ar putea atrage dezastre asupra lor. Când astfel de indivizi sunt descoperiți, ar trebui îndepărtați – nu trebuie tolerați.