E. Incapacitatea de a-și măsura cuvintele

În continuare, vom avea părtășie despre cel de-al cincilea tip de oameni, cei care nu pot să-și măsoare cuvintele. Este aceasta o problemă gravă? Analizând-o din punct de vedere literal, incapacitatea de a-ți măsura cuvintele nu pare a fi o problemă însemnată. Unii ar putea avea anumite gânduri despre caracterizarea acestor indivizi ca oameni răi: „Din moment ce au gură, oamenii sunt meniți să vorbească oricând și oriunde; pot discuta despre chestiuni oricând și oriunde. Nu este puțin excesiv să-i clasificăm pe cei care nu-și pot măsura cuvintele în categoria celor răi care trebuie îndepărtați?” Ce părere aveți despre asta? (Dacă provoacă tulburări și perturbări în viața bisericească sau în lucrarea bisericii, ducând la consecințe negative, trebuie să fie și ei îndepărtați.) Problema cu astfel de oameni nu este legată de faptul că nu-și măsoară cuvintele; este o problemă cu umanitatea lor. Dacă provoacă tulburări fraților și surorilor, vieții bisericești și lucrării bisericii sau dacă vorbele lor echivalează cu trădarea și vânzarea bisericii și chiar fac de ocară casa lui Dumnezeu și numele Său, atunci trebuie să ne ocupăm de asemenea indivizi. Să discutăm mai întâi despre manifestările celor care nu-și pot măsura cuvintele și apoi despre modul de a ne ocupa de ei. Pot fi numiți „gură-spartă” cei care nu-și pot măsura cuvintele? (Da.) Așa este? Este aceasta o caracteristică a unor astfel de oameni? Să fii gură-spartă înseamnă să fii nesăbuit și să nu știi ce ar trebui sau nu ar trebui să spui, zicând tot ce îți trece prin minte, fără să ții cont de consecințe? Asta înseamnă să nu-ți măsori cuvintele? (Nu.) Unii oameni se pricep să vorbească și să comunice; sunt direcți, relativ simpli și onești. Ei își împărtășesc adesea cu alții gândurile și ideile lăuntrice, propriile dezvăluiri ale corupției, ceea ce au experimentat și chiar greșelile lor. Însă acești indivizi nu sunt neapărat nesăbuiți sau incapabili să-și măsoare cuvintele. Pare că vorbesc despre orice și că sunt destul de simpli și onești, dar când vine vorba de chestiuni critice, de chestiuni care L-ar putea face de ocară pe Dumnezeu sau casa Lui ori de chestiuni care ar putea implica trădarea fraților și surorilor sau a bisericii, făcându-i astfel iude, aceștia nu scot niciun cuvânt. Asta se numește a-și măsura cuvintele. Prin urmare, nu este vorba că oamenii direcți, cei cu gură mare sau aceia care se pricep să vorbească nu-și pot măsura cuvintele. Ce înseamnă aici a nu-și putea măsura cuvintele? A nu-și putea măsura cuvintele înseamnă că vorbesc neprincipial și discută în mod nechibzuit, fără să țină cont de public, de ocazie sau de context. Mai mult, implică faptul că nu știu deloc să protejeze lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu sau că nu le pasă deloc dacă acest lucru este în beneficiul fraților și surorilor sau al vieții bisericești și spun pur și simplu orice. Care este consecința faptului că „spun pur și simplu orice”? Trădarea neintenționată a intereselor casei lui Dumnezeu și a intereselor fraților și surorilor. Fără să vrea, din cauză că vorbesc nechibzuit și nu-și pot măsura cuvintele, ei le oferă non-credincioșilor un avantaj împotriva casei lui Dumnezeu, permițându-le să-și bată joc de anumiți frați și anumite surori, și le îngăduie non-credincioșilor și oamenilor care nu cred în Dumnezeu să afle multe lucruri pe care nu ar trebui să le afle. Ca urmare, acești oameni comentează nestingherit și fac remarci necuviincioase despre treburile casei lui Dumnezeu și chestiunile interne ale bisericii și spun lucruri care Îl calomniază și Îl hulesc pe Dumnezeu. Ba chiar pot născoci zvonuri despre frați și surori, despre biserică și lucrarea casei lui Dumnezeu, atrăgând consecințe negative. Asta constituie o tulburare a lucrării casei lui Dumnezeu și echivalează cu o faptă rea. Unii indivizi sunt deosebit de atenți când vor să afle și să cerceteze cine sunt conducătorii și lucrătorii din biserică, adresele familiilor acestora, informațiile personale ale fraților și surorilor, lucrarea financiară și contabilă a bisericii, personalul contabil și listele cu persoanele care au fost îndepărtate sau excluse din biserică. De asemenea, se concentrează îndeosebi să afle informații despre rânduielile de lucru ale bisericii. Un astfel de comportament este extrem de suspect și ar putea indica faptul că sunt cârtițe sau spioni ai marelui balaur roșu. Dacă aceste detalii sunt divulgate diavolilor non-credincioși, permițând marelui balaur roșu să le afle, consecințele ar fi de neconceput. Unii, din nesăbuință și ignoranță, ar putea împărtăși aceste informații, sau o parte din ele, membrilor non-credincioși ai familiei lor, care le răspândesc apoi sau le furnizează agenților marelui balaur roșu. Acest lucru ar putea prezenta riscuri potențiale și ar putea atrage multe necazuri asupra lucrării bisericii, având consecințe de neimaginat. Aceste treburi interne ale bisericii sunt adesea împărtășite din greșeală membrilor non-credincioși ai familiei de către unele persoane, care dezvăluie totul fără rezerve. Ba chiar le sunt împărtășite și rudelor și prietenilor non-credincioși. Acest fapt duce la divulgarea permanentă a treburilor interne ale bisericii prin cuvintele lor către lumea exterioară. Care sunt consecințele acestor dezvăluiri? Mulți dintre membrii familiei, rudele și prietenii lor non-credincioși află despre multe dintre treburile interne ale bisericii, pe care poate că nici măcar frații și surorile nu le cunosc, sau adresele de acasă ale fraților și surorilor, numele lor reale și problemele lor conjugale private. Cum sunt divulgate aceste treburi ale bisericii? Cum ajung non-credincioșii să afle despre ele? Există „corespondenți” în cadrul bisericii! Cum sunt numiți astfel de oameni? (Cei care nu-și pot măsura cuvintele.) Exact. Aceștia le împărtășesc membrilor non-credincioși ai familiei lor tot ce se întâmplă în viața bisericească de zi cu zi sau lucruri despre frați și surori, cum ar fi divorțul unei anumite surori, faptul că soțul altei surori pierde bani în afaceri sau că acea soră are un fiu neascultător, ori că un anumit frate sau o anumită soră își cumpără o casă și așa mai departe. Vorbesc și despre frații și surorile care au fost arestați de marele balaur roșu și au devenit iude sau despre cei care au rămas fermi în mărturia lor și chiar menționează că au fost emondați de către conducătorii de biserică. Conversațiile lor de acasă abordează doar aceste subiecte. Membrii familiei lor chiar le oferă sfaturi și strategii pentru a-i ajuta să acționeze împotriva conducătorilor, a fraților și surorilor sau a oricărei persoane din cadrul bisericii care nu se înțelege cu ei, le provoacă probleme sau i-a dat în vileag. La adunările dintre frați și surori, acești indivizi par deosebit de ascultători și bine educați, vorbesc puțin, nu se pricep la conversație, nu vorbesc niciodată despre propriile firi corupte, nu au niciodată părtășie despre înțelegerea lor bazată pe experiență și chiar se roagă rar. Îi tratează pe frați și surori cu precauție, dar îi tratează pe membrii non-credincioși ai familiei lor ca și cum ar fi membri ai casei lui Dumnezeu. Le recită membrilor familiei lor toate detaliile despre biserică, fără să omită nimic, împărtășind totul cu ei, incluzând chiar și tipărirea de către biserică a cărților cuvântului lui Dumnezeu, cine are anumite talente în biserică și multe altele – toate acestea sunt discutate cu membrii familiei lor și cu oameni care nu cred în Dumnezeu. Indiferent de scopul în care fac acest lucru, consecința finală este că trădează lucrarea bisericii și pe frați și surori. Sunt informați în legătură cu situația fiecărui membru important al bisericii. Desigur, aceste persoane fac și obiectul discuțiilor și judecăților lor ascunse și pot chiar să devină cele pe care le trădează în secret. Dacă au o relație bună cu cineva, o laudă neîncetat pe acea persoană în fața familiei lor. În schimb, dacă au o relație proastă cu cineva, o insultă neîncetat pe acea persoană în fața familiei lor, determinându-și și familia să se alăture abuzului verbal, numindu-i pe frați și surori idioți sau spunând că nu sunt buni de nimic. Acești indivizi îi insultă pe frați și surori cu aceleași cuvinte jignitoare pe care le folosesc non-credincioșii. Sunt asemenea non-credincioșilor; sunt pur și simplu neîncrezători; nu sunt deloc buni, iar astfel de indivizi ar trebui îndepărtați cu promptitudine.

În națiunea marelui balaur roșu, informațiile despre toți cei care cred în Dumnezeu ar trebui păstrate confidențiale și, chiar și atunci când aleșii lui Dumnezeu se mută în străinătate, informațiile lor trebuie să rămână private. Aceasta deoarece spionii marelui balaur roșu sunt răspândiți în fiecare țară din lume, infiltrându-se peste tot cu scopul specific de a aduna informații despre cei care cred în Dumnezeu. În China continentală, situația fraților și surorilor care Îl urmează pe Dumnezeu este foarte dificilă și periculoasă. Chiar și atunci când merg în străinătate, există un anumit nivel de pericol. Dacă spionii marelui balaur roșu le adună informațiile, pe de o parte, există riscul extrădării, iar pe de altă parte, cel puțin, membrii familiilor și rudele lor din China continentală ar putea fi implicați. Din motive de siguranță și din respect pentru persoane, toată lumea ar trebui să păstreze confidențialitatea informațiilor personale ale fraților și surorilor și să nu le împărtășească celor care nu cred în Dumnezeu. Informațiile personale nu ar trebui dezvăluite altora la întâmplare, fără consimțământul persoanei în cauză, nici măcar în rândul celor care cred în Dumnezeu. Este absolut inadmisibil ca informațiile despre frați și surori, despre lucrarea bisericii, îndatoririle pe care le îndeplinește cineva, experiențele împărtășite în timpul părtășiei sau alte detalii de acest fel să fie tratate ca subiecte de conversație, împărtășite cu non-credincioșii în timpul liber. Care sunt consecințele discutării acestor chestiuni cu ei? Există vreun rezultat pozitiv sau constructiv? (Nu.) Consecința unor astfel de discuții este că acești diavoli non-credincioși profită de avantaje, batjocoresc, judecă și chiar blestemă și defăimează. Este un lucru bun? (Nu.) Ar trebui să analizați dacă există în biserică indivizi cu motive ascunse, care discută fără rezerve cu non-credincioși și membrii necredincioși ai familiei despre detalii precum situația reală a lucrării și vieții bisericești, cât și despre cine crede cu adevărat în Dumnezeu, cine urmărește adevărul, cine își îndeplinește îndatoririle, cine nu și le îndeplinește, cine este adesea negativ, cine are o credință confuză și chiar informații și situații personale de-ale fraților și surorilor. Căutați astfel de indivizi. Există chestiuni pe care nici măcar oamenii din biserică nu trebuie să le știe, totuși, membrii non-credincioși ai familiilor unor astfel de indivizi știu mai multe despre aceste chestiuni decât cei din biserică – și le știu și mai clar. Cum se întâmplă acest lucru? Este „contribuția” unei cârtițe din interior. Această cârtiță își tratează membrii familiei de parcă ar fi conducători de biserică, raportând acasă „conducătorilor” lor tot ce văd în biserică, în încercarea de a le intra în grații și de a-și aprofunda legătura emoțională cu familia lor. Este evident că toate aceste chestiuni care țin de biserică au fost trădate de acele cârtițe care nu-și pot măsura cuvintele. Ele nu-i respectă pe frați și surori, nici nu protejează lucrarea și interesele casei lui Dumnezeu. Tratează casa lui Dumnezeu și biserica de parcă ar fi o societate sau un loc public, comentând cu nepăsare și judecându-i pe frați și surori ca și cum ar fi non-credincioși, chiar alăturându-se neîncrezătorilor și non-credincioșilor în a-i judeca la întâmplare pe frați și surori. Mai mult, unii indivizi, după ce sunt emondați de conducători sau după conflicte, dispute și dezacorduri cu frații și surorile, merg acasă și fac scandal, asigurându-se că familia lor află totul. Consecința este că familia lor caută să se răzbune pe conducători sau pe frați și surori, propunându-și să vândă și să distrugă biserica. Este acesta un fenomen bun? (Nu.) Le împărtășesc fără rezerve membrilor familiei, rudelor și prietenilor treburile interne ale bisericii și lucruri precum câți frați și surori trăiesc viața bisericească și ce îndatoriri îndeplinește fiecare – ce fel de mizerabili sunt aceștia? Sunt credincioși adevărați? (Nu.) Sunt membri ai casei lui Dumnezeu? Pot fi numiți frați sau surori? (Nu.) Păstrarea unor astfel de cârtițe și trădători ascunși în biserică va atrage mari necazuri pentru casa lui Dumnezeu și pentru frați și surori, indiferent dacă e vorba de trecut, prezent sau viitor. Chiar dacă nu par să comită multe fapte rele în viața bisericească, consecințele și impactul transmiterii în secret a diferitelor detalii despre casa lui Dumnezeu către non-credincioși, satane și diavoli sunt extrem de dăunătoare! Ar trebui să li se permită acestor gunoaie să rămână în biserică? (Nu.) Merită să fie numiți membri ai casei lui Dumnezeu? Sunt vrednici să fie tratați ca frați și surori? (Nu.) Cum ar trebui să fie tratați astfel de oameni? (Ar trebui îndepărtați cât mai curând posibil.) Trebuie îndepărtați cât mai curând posibil! Dați-i afară! Acesta este motivul pentru a-i îndepărta: „Nu poți să-ți măsori cuvintele, nu reușești să-ți dai seama ce este bine pentru tine, mușcând mâna care te hrănește. Crezi în Dumnezeu și te bucuri de harul Său, precum și de ajutorul, dragostea, răbdarea și grija fraților și surorilor, dar tot îi vinzi în acest fel pe frați, surori și biserica. Nu ești bun de nimic; șterge-o!” Treburile fraților și surorilor, treburile bisericii și orice lucrare a casei lui Dumnezeu nu ar trebui dezvăluite non-credincioșilor, nici nu ar trebui folosite de aceștia drept subiecte pentru conversații inutile. Nu sunt vrednici de așa ceva! Oricine răspândește astfel de informații devine o persoană blestemată, o persoană pe care biserica trebuie să o îndepărteze, iar frații și surorile ar trebui să o respingă. Doar pe baza acțiunilor lor de a-i vinde pe frați și surori, precum și biserica, de a le împărtăși non-credincioșilor treburile interne ale bisericii pentru discuții lejere, aceștia sunt fără îndoială trădători, cârtițe și oameni răi care ar trebui îndepărtați din biserică. Frații și surorile sunt liberi să aibă părtășie despre orice lucrare realizată în cadrul bisericii și să o dezbată după caz – de exemplu, cine ar trebui să fie îndepărtat sau producerea anumitor evenimente – dar aceste lucruri nu trebuie împărtășite non-credincioșilor, nici discutate cu membrii non-credincioși ai familiei. În special, situațiile personale și familiale ale noilor frați și surori care au o statură mică nu trebuie dezvăluite străinilor. Dacă îți este greu să le ții pentru tine, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu, să te bazezi pe El pentru a învăța să te stăpânești și să mergi să te implici în activități semnificative. Dacă într-adevăr nu te poți controla, ar trebui să raportezi mai întâi bisericii pentru a căuta o soluție, astfel încât să eviți consecințele negative, deoarece răspândirea unor astfel de informații tinde în cea mai mare măsură să cauzeze probleme. De exemplu, numerele de telefon personale, adresele de domiciliu, de câți ani crede cineva în Dumnezeu, situația familială personală, starea civilă și altele sunt subiecte sensibile. Acestea nu au nimic de-a face cu adevărul sau cu intrarea în viață; țin de intimitatea personală. Numai agenții și cârtițele investighează în mod special aceste subiecte. Dacă îți place să afli și să răspândești astfel de lucruri, ce fel de fire indică asta? Este întrucâtva abjectă! Nu este abject și nefast că nu urmărești adevărul, ci te concentrezi asupra bârfelor, acționând ca o cârtiță sau un spion și prestând servicii pentru marele balaur roșu? Oricine se interesează în mod special, investighează și răspândește cu nechibzuință subiecte sensibile și treburile personale ale altora are motive ascunse și este un neîncrezător. Aleșii lui Dumnezeu trebuie să se ferească în mod special de asemenea indivizi. Dacă astfel de persoane nu se căiesc, viața lor bisericească ar trebui întreruptă, deoarece vânzarea fraților și surorilor este cea mai imorală, josnică și rușinoasă faptă. Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să stea departe de acești indivizi. În viața bisericească, oamenii ar trebui să fie împiedicați să întrebe și să discute despre aceste subiecte, deoarece nu au nicio legătură cu părtășia despre adevăr, iar discuțiile despre ele nu aduc niciun fel de beneficiu celorlalți.

Casa lui Dumnezeu are diferite decrete administrative și reglementări pe care aleșii Săi trebuie să le respecte. Chestiuni precum treburile interne ale bisericii, ajustările de personal pentru conducători și lucrători, lucrarea de curățire a bisericii și rânduielile de la Cel de mai sus, printre altele, nu trebuie răspândite la întâmplare în cadrul bisericii, pentru a nu fi trădate Satanei de către neîncrezători și oamenii răi. Aceasta deoarece casa lui Dumnezeu este diferită de societate; Dumnezeu le cere oamenilor să urmărească adevărul, să citească mai mult cuvântul Său, să cugete și să aibă părtășie mai mult. Doar propovăduirea cuvintelor lui Dumnezeu și mărturia pentru El pot constitui o atmosferă adecvată; doar împărtășirea mai multor mărturii bazate pe experiențe poate crea o astfel de atmosferă. În plus, în casa lui Dumnezeu există mulți credincioși noi, care cred în El doar de puțin timp. Este inevitabil ca unii neîncrezători să nu fi fost încă dezvăluiți. În special, primii cinci sau zece ani de credință sunt o perioadă în care este dezvăluit adevăratul sine al oamenilor; în această perioadă, nu se știe cine poate rămâne ferm și cine nu poate, nici câți oameni răi capabili să tulbure biserica mai există. Răspândirea constantă și nechibzuită a informațiilor personale și a unor asemenea chestiuni externe, precum și a chestiunilor care nu au legătură cu părtășia despre adevăr, poate duce la multe consecințe negative. De exemplu, cineva ar putea întreba: „De unde vine un anumit conducător? Unde locuiește?” Aleșii lui Dumnezeu nu au nevoie să cunoască aceste informații sensibile. Altcineva ar putea întreba: „Cât plătește casa lui Dumnezeu pentru a tipări o carte a cuvintelor Sale?” Este util să știi acest lucru? (Nu.) Este treaba ta cât costă tipărirea? Ți s-au cerut acești bani? Nu pare să aibă legătură cu tine, nu-i așa? Unii ar putea întreba: „Cine sunt acum conducătorii de nivel superior din casa lui Dumnezeu?” Dacă nu te conduc în mod direct, te afectează faptul că nu știi acest lucru? (Nu.) În China continentală, cunoașterea acestor lucruri ar putea fi o problemă. În cazul în care ești prins de marele balaur roșu și ești supus unei torturi grave, dacă nu știi aceste lucruri, indiferent ce bătăi primești, nu poți dezvălui nimic și, astfel, nu vei ajunge să devii o iudă. Dar dacă le știi și nu poți rezista bătăilor crunte pe care le primești, ai putea ajunge să spui tot, devenind o iudă. În acel moment, te-ai putea gândi: „De ce am pus acele întrebări în mod nechibzuit atunci? Ar fi fost mult mai bine să nu știu. Chiar dacă m-ar fi omorât în bătaie, tot n-aș fi știut acele lucruri; chiar dacă aș fi vrut să inventez răspunsuri, n-aș fi fost în stare să născocesc niciunul. În acel caz, n-aș fi devenit o iudă. Mi-am învățat lecția acum: cel mai bine este să nu știi prea multe despre aceste chestiuni care nu au legătură cu adevărul. Nu este de niciun folos să întrebi despre asemenea lucruri; e mai bine să nu știi.” Și mai sunt și alții care ar putea întreba: „Câte echipe din casa lui Dumnezeu realizează o lucrare specializată?” Ce te privește? Fă pur și simplu lucrarea atribuită echipei tale. Faptul că nu știi acest lucru nu-ți afectează capacitatea de a-ți face datoria în mod normal, de a urmări adevărul în credința ta sau de a trăi viața bisericească; nu afectează nimic. Faptul că nu știi acest lucru nu te împiedică să urmărești adevărul sau să obții mântuirea în calitate de credincios, deci de ce te mai obosești să întrebi? „Majoritatea fraților și surorilor provin din zone urbane sau din zone rurale? Sunt educați sau needucați?” Este util să știi aceste lucruri? (Nu.) Și ce dacă ar fi toți din zone rurale? Și ce dacă ar fi toți de la oraș? Acest lucru nu are nicio legătură cu adevărul. Unii ar putea întreba: „Cum se răspândește acum lucrarea de evanghelizare?” Este în regulă să pui câteva întrebări despre asta, dar unii oameni, din curiozitate, întreabă în detaliu în câte țări anume s-a răspândit lucrarea de evanghelizare, ceea ce nu este necesar. Chiar dacă ar ști acest lucru, ce impact ar avea asupra lor? Ce beneficii ar aduce cunoașterea unor asemenea detalii? Chiar dacă ai ști acest lucru, dacă nu deții adevărul-realitate, vei continua să nu-l deții; această cunoaștere nu te va ajuta deloc să-ți îndeplinești bine îndatoririle și nu-ți va oferi niciun ajutor pentru intrarea ta în viață. Este în regulă să nu întrebi despre unele treburi generale; de fapt, este mai bine să nu știi. A ști prea multe este o povară. Odată ce sunt divulgate, astfel de informații devin o problemă și o fărădelege. Nu este bine să știi aceste lucruri: cu cât știi mai multe, cu atât mai multe necazuri îți pot aduce. Cei care înțeleg adevărul știu ce ar trebui sau nu ar trebui să spună. Cei dezorientați, cărora le lipsește înțelegerea spirituală, nu reușesc să distingă între cei din interior și cei din exterior atunci când vorbesc, spunând numai prostii. Prin urmare, aceste chestiuni nu ar trebui raportate celor din cadrul bisericii care nu înțeleg adevărul. Cunoașterea acestor lucruri nu aduce nicidecum beneficii. În primul rând, acești oameni nu pot ajuta la rezolvarea problemelor. În al doilea rând, nu pot proteja lucrarea bisericii și, în al treilea rând, nu este nevoie să vorbească de bine despre casa lui Dumnezeu. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și toate acțiunile Sale sunt drepte – este nevoie de slugărnicie și lingușeală din partea acelor neîncrezători și non-credincioși care nu au înțelegere spirituală? Nu este. Chiar dacă nicio creatură din întreaga lume nu L-ar urma pe Dumnezeu sau nu I s-ar închina, statutul și esența Lui ar rămâne neschimbate. Dumnezeu este Dumnezeu, veșnic imuabil, neschimbat de nicio modificare a circumstanțelor. Identitatea și statutul lui Dumnezeu sunt de-a pururi neschimbătoare. Acestea sunt adevăruri pe care cei care cred în Dumnezeu ar trebui să le înțeleagă. Acei neîncrezători și non-credincioși vorbesc și acționează fără să facă distincția între cei din interior și cei din exterior – este benefic pentru lucrarea casei lui Dumnezeu ca aceștia să știe prea multe? Este necesar să știe despre lucrarea casei lui Dumnezeu? Nu sunt demni de această cunoaștere! Unii ar putea întreba: „Toate aceste chestiuni sunt secrete și de aceea nu pot fi cunoscute?” Întrucât ați crezut în Dumnezeu până în acest punct, considerați că aceste chestiuni conțin secrete? (Nu.) Dar aleșii lui Dumnezeu au integritate și demnitate; nu trebuie să fie supuși discuțiilor sau ridiculizării de către non-credincioși. Casa lui Dumnezeu, biserica, precum și frații și surorile, fie ca grup, fie individual, toți au demnitate; toți sunt pozitivi și nimeni n-ar trebui să încerce să-i întineze. Oricine acționează într-un mod care le permite satanelor și diavolilor să întineze fără motiv și să defăimeze la întâmplare sau să lezeze reputația casei lui Dumnezeu sau pe cea a fraților și surorilor este blestemat! Prin urmare, biserica nu permite absolut deloc existența celor care nu-și pot măsura cuvintele. Odată ce sunt identificați, aceștia trebuie îndepărtați! Este această abordare în conformitate cu principiile? (Da.)

Unii oameni sunt deosebit de atenți și precauți atunci când vorbesc, comunică, interacționează sau se asociază cu frații și surorile, dar, odată ce se întorc acasă, devin niște gură-spartă, spunând totul, chiar și informații personale despre frați și surori, astfel încât membrii familiei lor, non-credincioși fără credință și cei care cred doar cu numele află multe despre treburile bisericii. Astfel de oameni sunt cârtițe, trădători – iude – fiind tocmai genul de indivizi pe care biserica ar trebui să-i îndepărteze. Cu cât rămân în biserică mai mult timp, cu atât vor afla mai multe informații despre frați și surori, cu atât vor recurge mai mult la trădare și cu atât vor exista mai multe chestiuni pe care non-credincioșii le vor folosi în avantajul lor și pentru defăimare. Dacă nu te temi că vor trăda aceste informații non-credincioșilor, atunci păstrează-i; dacă nu-ți dorești ca ei să răspândească informațiile tale personale și treburile interne ale bisericii, atunci ar trebui să îndepărtezi aceste cârtițe cât mai curând posibil. Este adecvat? (Da.) Nu ar trebui să dai dovadă de îngăduință față de asemenea indivizi; nu au intenții bune și nu sunt buni de nimic. Cum se compară astfel de oameni cu cele două tipuri menționate anterior, cei înclinați spre răzbunare și cei care sunt deșănțați și neînfrânați? Sunt mai buni sau mai răi? (Mai răi.) Și acești indivizi ar putea să-și îndeplinească îndatoririle, să depună unele eforturi și să îndure unele greutăți; ar putea să facă orice le cere casa lui Dumnezeu, fără să refuze, dar există o problemă: le dezvăluie non-credincioșilor totul despre casa lui Dumnezeu. Joacă în fiecare zi rolul unui trădător, al unei cârtițe. Din acest singur motiv, biserica nu-i poate tolera și trebuie să-i îndepărteze. Înțelegeți? (Da.) Indiferent dacă sunt fericiți sau nefericiți în biserică, indiferent cine îi provoacă, cine se înțelege cu ei, dacă sunt aleși conducători de biserică sau sunt demiși, indiferent ce se întâmplă, trebuie mereu să le împărtășească fiecare detaliu membrilor non-credincioși ai familiei lor. Se asigură că non-credincioșii din familia lor și non-credincioșii sunt informați imediat și înțeleg prompt situația internă a bisericii. Unor asemenea indivizi nu trebuie în niciun caz să le arătați nicio îngăduință și nicio milă; când descoperiți unul, îndepărtați-l. Cum este această abordare? (Adecvată.) Este nemilos acest mod de a proceda? (Nu.) Nu este nemilos. Îi tratezi ca pe niște frați și surori, dar ei nu protejează deloc interesele casei lui Dumnezeu sau pe cele ale fraților și surorilor. În schimb, vând cu fiecare ocazie interesele casei lui Dumnezeu și ale fraților și surorilor. Îi consideri parte din familie, dar ei te consideră așa? (Nu.) Atunci nu le arăta îngăduință; dacă trebuie să fie îndepărtați, atunci îndepărtează-i. Ați întâlnit până acum astfel de indivizi? (Da. Împărtășeau totul despre frați și surori cu membrii familiei lor și, uneori, îi informau cu prima ocazie și despre anumite chestiuni și rânduieli specifice din cadrul bisericii. Membrii familiei lor adunau apoi muniție pentru a bârfi despre biserică fără știrea acesteia.) Au fost îndepărtați acești indivizi? (Da.) După ce au fost îndepărtați, s-au plâns? S-ar putea să considere că este nedrept, gândindu-se: „N-am făcut nimic; acest lucru nu constituie o încălcare a decretelor administrative și nici n-am provocat perturbări sau tulburări, așadar, de ce am fost îndepărtat?” Credeți că natura acțiunilor lor este mai gravă decât provocarea perturbărilor și tulburărilor? (Da.) Pot fi răscumpărați astfel de oameni? Le este ușor să se schimbe? (Nu.) De ce spuneți că nu le va fi ușor? Ce aspect arată că le este dificil să se schimbe? (Nu fac parte din casa lui Dumnezeu, nu sunt frați sau surori; esența lor este cea a neîncrezătorilor și non-credincioșilor.) Aceasta este esența lor. Așadar, cum vă puteți da seama că sunt non-credincioși și neîncrezători? (Orice emoții ar avea în biserică, le dau frâu liber în fața familiei lor, indicând că, orice se întâmplă, nu acceptă acel lucru din partea lui Dumnezeu, învățând cu atât mai puțin vreo lecție. Astfel de oameni nu experimentează lucrarea lui Dumnezeu și nu acceptă adevărul și, prin urmare, esența lor este cea a neîncrezătorilor.) Această esență a lor a fost clarificată. Își dau frâu liber emoțiilor în fața familiei și tratează totul pe baza emoțiilor personale. Cum vă puteți da seama că nu fac parte din casa lui Dumnezeu, ci sunt non-credincioși care s-au infiltrat în casa Lui? (Pentru că pot vinde interesele casei lui Dumnezeu, acționând ca trădători și cârtițe, și pentru că nu sunt în mod fundamental oameni care protejează lucrarea și interesele casei lui Dumnezeu. Astfel, acești indivizi nu sunt în asentiment cu casa Lui.) Explicația a ratat esențialul. Dați-Mi voie să explic. Deși acești indivizi participă la viața bisericească și își îndeplinesc îndatoririle, i-au considerat vreodată pe frați și surori drept familia lor? În termeni simpli, i-au considerat pe frați și surori ca fiind de-ai lor? (Nu.) Atunci cum îi consideră? (Ca pe niște străini.) Corect, ca pe niște străini, niște adversari. Cum consideră, atunci, casa lui Dumnezeu și biserica? Nu este doar un loc de muncă pentru ei? (Ba da.) Privesc casa lui Dumnezeu și biserica de parcă ar fi companii sau organizații din lumea non-credincioasă, considerându-i pe frați și surori niște străini de care trebuie să se ferească, niște adversari. Astfel, pot divulga cu ușurință celor care în mod fundamental nu cred în Dumnezeu diverse tipuri de informații și diverse situații reale despre frați și surori. Sunt conștienți că acești oameni non-credincioși nu ar avea nimic bun de spus și ar putea chiar să-i calomnieze pe frați și surori și să defăimeze casa lui Dumnezeu – știu toate acestea, dar tot le dezvăluie cu nechibzuință acestor non-credincioși situațiile fraților și surorilor și ale bisericii fără cea mai mică rezervă. În mod clar, îi privesc pe frați și surori ca pe niște străini, ca pe niște adversari și, ori de câte ori apare vreo situație neplăcută, își dau imediat mâna cu non-credincioșii pentru a-i batjocori, a-i defăima și a acționa împotriva fraților și surorilor fără știrea lor, satisfăcându-și astfel dorințele. Consideră că nu ar fi fezabil să-i judece pe frați sau surori în biserică, deoarece, dacă ar discuta despre problemele bisericii sau despre frați și surori chiar în fața acestora, cred că ar trebui să suporte consecințele, ceea ce ar fi nefavorabil pentru ei. Dar să discute aceste chestiuni cu familia lor le satisface pe deplin impetuozitatea, dorințele și emoțiile personale, fără a fi nevoiți să suporte consecințele, deoarece familia este, la urma urmei, familie, și nu i-ar trăda. Totuși, nu este la fel în cazul fraților și surorilor, care ar putea oricând și oriunde să-i raporteze, să-i dea în vileag, să-i emondeze și chiar să-i facă să-și piardă îndatoririle și funcțiile. Așadar, nu este deloc fals să spunem că îi privesc pe frați și surori ca pe adversarii lor. Un adversar este cineva de care ar trebui să te ferești. Astfel, ei nu vorbesc cu frații și surorile, nu au părtășie cu ei și nici nu le destăinuie nimic. În schimb, „trăiesc viața bisericească” alături de membrii non-credincioși ai familiei lor acasă, unde împărtășesc totul și spun tot ce au pe suflet. Își exprimă fără rezerve gândurile, opiniile, frustrările, nemulțumirile și toate punctele de vedere denaturate, fără niciun fel de scrupule, găsind eliberare și plăcere în a proceda astfel. Membrii familiei lor nu-i disprețuiesc, ci îi ajută și cooperează în schimb cu ei. Dacă ar vorbi așa în biserică, adevărata lor natură de neîncrezători ar fi pe deplin expusă, iar biserica ar trebui să-i îndepărteze. Prin urmare, nu-i privesc pe frați și surori ca parte din familie, ci ca pe niște adversari. Acesta este un aspect. Celălalt aspect este că nu consideră niciodată că fac parte din biserică și, prin urmare, orice i se întâmplă bisericii, fie că este vorba de defăimare și blasfemie din partea lumii religioase, de zvonuri nefondate și batjocură din partea non-credincioșilor sau de înscenare și persecuție din partea guvernului național, pentru ei personal este irelevant și insignifiant. Să presupunem că au simțit cu adevărat următoarele: „Dacă imaginea bisericii este pătată, iar numele lui Dumnezeu este dezonorat, demnitatea noastră de credincioși este pusă grav la încercare. Din acest motiv, n-aș discuta niciodată despre problemele bisericii sau despre treburile casei lui Dumnezeu cu non-credincioșii, lăsându-i să bârfească și să râdă de ea. N-aș vorbi la întâmplare despre treburile casei lui Dumnezeu cu membrii non-credincioși ai familiei mele nici măcar ca să mă protejez pe mine însumi.” Dacă ar fi conștienți de aceste lucruri, nu ar fi atunci capabili să-și măsoare cuvintele? Așadar, de ce nu pot face asta? Este clar că nu consideră în mod fundamental că fac parte din casa lui Dumnezeu și nici nu se consideră credincioși. Unii oameni spun: „Cuvintele Tale sunt incorecte. Dacă nu consideră că fac parte din casa lui Dumnezeu, de ce ar mai veni la adunări?” Printre cei care cred în Dumnezeu, există tot felul de oameni. Nu am avut părtășie anterior despre acest lucru? Sunt mulți care vin să creadă în Dumnezeu cu diverse motive și scopuri inadecvate, iar acesta este un asemenea tip. Ei cred în Dumnezeu pentru amuzament, pentru a scăpa de plictiseală sau pentru a găsi hrană spirituală – nu sunt des întâlniți astfel de neîncrezători? Nu se găsesc în număr mare astfel de oameni? (Ba da.) Nici măcar nu se recunosc drept credincioși în Dumnezeu. Desigur, toată lucrarea bisericii și faptul că aleșii lui Dumnezeu își îndeplinesc îndatoririle nu-i interesează, nu le acordă nicio atenție. Astfel, pot discuta detașat și în voie cu non-credincioșii despre situația lucrării bisericii, despre treburile interne ale bisericii și chiar despre orice probleme apar în rândul fraților și surorilor. După ce termină de vorbit, non-credincioșii încep să bârfească, să calomnieze și să satirizeze, dar pe ei nu-i deranjează câtuși de puțin. Ba chiar s-ar putea să li se alăture non-credincioșilor în a-i insulta pe frați și surori, judecând casa lui Dumnezeu și comentând despre lucrarea și rânduielile de lucru ale casei Sale. Sunt ei credincioși în Dumnezeu? (Nu.) Un credincios adevărat n-ar acționa niciodată în acest fel. Nici măcar de dragul de a-și proteja demnitatea și interesele proprii, nu ar mușca niciodată mâna care îl hrănește și nu s-ar alătura celor din afara bisericii. Nu este așa? (Ba da.) Prin urmare, astfel de indivizi sunt oameni răi și neîncrezători, care trebuie îndepărtați. Cu cât sunt îndepărtați mai curând, cu atât mai repede va avea biserica liniște.

Haideți să vorbim despre voi înșivă! De exemplu, dacă părinții tăi nu cred în Dumnezeu sau dacă frații sau cei mai buni prieteni ai tăi nu cred în Dumnezeu, dar nu se opun credinței tale și chiar o susțin destul de mult, le-ai vorbi despre tot ce se întâmplă în biserică? Să presupunem că una dintre prietenele tale întreabă: „Există în biserica voastră bărbați care caută o parteneră? Există vreunul care să fie deosebit de candid, înalt, bogat și chipeș?” Unii oameni cumsecade din rândul non-credincioșilor își doresc la rândul lor să găsească un partener cumsecade cu care să-și petreacă zilele. Prietena ta vrea să găsească pe cineva care crede în Dumnezeu, așadar vei fi dispus să-i spui? (Nu.) Ar trebui să-i spui: „Simpatia ta față de credincioși este inutilă. Ești non-credincioasă și fundamental incompatibilă cu credincioșii. Nu aveți un limbaj comun; mergeți pe căi diferite! Uită-te la tine: ești îmbrăcată atât de țipător! Cărui frate din biserica noastră i-ar plăcea de tine?” Nu ai o părere bună despre ea, deci ai putea să-i vorbești despre problemele bisericii? (Nu.) După doar câteva cuvinte, conversația s-ar nărui din cauza punctelor de vedere complet divergente. Chiar dacă unii non-credincioși au o părere bună despre credincioși și chiar dacă păstrează o relație de prietenie cu tine după ce ai devenit credincios, ai fi dispus să le împărtășești treburile interne ale bisericii sau dificultățile cu care te confrunți în îndeplinirea îndatoririlor tale? (Nu.) Chiar dacă îți susțin credința în Dumnezeu, ce rost are să discuți cu ei despre problemele bisericii? De exemplu, unii frați și surori au rezistat torturii și interogatoriului marelui balaur roșu fără să devină iude. Aceasta e o mărturie pe care chiar și non-credincioșii o admiră – ai fi dispus să le împărtășești acest lucru? (Nu.) De ce n-ai fi dispus să discuți despre el? (Astfel de chestiuni sunt irelevante pentru ei și n-ar putea înțelege aceste mărturii bazate pe experiențe.) Nu ar fi în stare să înțeleagă. Ce efecte negative ar putea avea discutarea acestor chestiuni? (Ar putea ajunge să judece în schimb biserica.) Ar emite judecăți: „De ce să treceți prin asta? De ce să vă împotriviți guvernului național?” Vezi, un singur comentariu le poate da în vileag natura. Cum poate fi considerat acest lucru o împotrivire față de guvernul național? Este clar că regele diavol care conduce țara le face mult rău aleșilor lui Dumnezeu, lăsându-i fără o cale de a trăi. Chiar și atunci când sunt martori la acest lucru, pretind că nu știu. Este clar că vorbesc într-un mod care răstoarnă adevărul și răstălmăcește faptele. Ce altceva ai mai putea discuta cu ei? Nu le poți vorbi despre nimic legat de credința în Dumnezeu; nu le poți permite să afle nimic despre asta. Cei care nu-și pot măsura cuvintele le pot spune non-credincioșilor totul despre biserică. Sunt în mod evident neîncrezători; sunt diavoli care vin în casa lui Dumnezeu pentru a face lucrurile de mântuială, fiare care mușcă mâna care le hrănește, fără nicio fărâmă de conștiință sau rațiune. Pentru ei, niciun prejudiciu adus intereselor sau reputației casei lui Dumnezeu sau bisericii nu-i afectează deloc, nu le afectează niciunul dintre interese și nu simt nici cea mai mică mâhnire; astfel, pot vorbi cu nechibzuință despre treburile interne ale bisericii cu non-credincioșii și oamenii care nu cred în Dumnezeu, fără niciun fel de scrupule. Sunt odioși asemenea oameni? (Da!) Poate un neîncrezător, care nu-i privește pe frați și surori ca făcând parte din familie, dar îi privește pe non-credincioși ca pe familia lui, să accepte adevărul? (Nu.) Poate recunoaște că Dumnezeu este adevărul? (Nu.) Poate un individ care nu se consideră membru al bisericii, atunci când aude cuvintele de mântuire a omului de către Dumnezeu, să-și lase deoparte interesele pentru a urmări adevărul și a intra în adevărul-realitate? (Nu.) Activitățile sale zilnice constau doar în a vinde interesele bisericii, a fi de partea străinilor și a sluji drept cârtiță, iudă, trădător, de parcă aceasta ar fi misiunea lui. Nu merge pe o cale corectă, ci trăiește pentru a face rău; merită să moară și să fie blestemat! Aceste iude, acești trădători și slujitori ai Satanei care mușcă mâna care-i hrănește sunt niște mizerabili negativi, fac rău omenirii și sunt disprețuiți de toți. Așadar, nu este întru totul adecvat ca biserica să se ocupe de ei și să-i îndepărteze? (Ba da.) Este întru totul adecvat! Nu v-ar displăcea să fiți vânduți? Dacă biserica sau casa lui Dumnezeu ar fi vândută, cei mai mulți ar putea să nu empatizeze profund sau să se simtă prea îndurerați; s-ar simți doar puțin deranjați în sinea lor pentru că, la urma urmei, fac parte din ea. Dar dacă ai fi vândut de cineva din biserică non-credincioșilor și, din cauza faptului că te-a vândut, non-credincioșii ar răstălmăci faptele, te-ar defăima, batjocori, judeca și condamna? Cum te-ai simți atunci? N-ai experimenta atunci umilința și rușinea suferite de biserică și de casa lui Dumnezeu? (Ba da.) Din acest punct de vedere, este adecvat să îndepărtăm asemenea indivizi? (Da.) Ar trebui să fie îndepărtați; nu este nevoie să le arătăm îngăduință. Referitor la cei care nu-și pot măsura cuvintele, pe baza diferitelor manifestări ale modului în care se comportă și a ceea ce trăiesc, sunt neîncrezători în cadrul bisericii, un tip de indivizi răi care ar trebui îndepărtați. Indiferent dacă acționează în secret sau pe față, odată ce se descoperă că cineva nu-și poate măsura cuvintele și că umanitatea-esență pe care o are este cea a unui neîncrezător până în măduva oaselor, raportează-l imediat conducătorilor și lucrătorilor și informează-i pe frați și surori. Asemenea indivizi ar trebui discernuți la timp și cu precizie, apoi ar trebui îndepărtați cât mai curând din biserică. Nu le permite să se implice în biserică, în lucrarea acesteia sau să interacționeze cu frații și surorile; îndepărtarea lor completă este acțiunea corectă. Aici se încheie părtășia despre această manifestare a umanității – incapacitatea de a-și măsura cuvintele.

Sunt cele trei tipuri de oameni despre care am avut părtășie astăzi cazuri mai grave decât cele două tipuri despre care am avut părtășie anterior? (Da.) Circumstanțele lor sunt mai rele, umanitatea lor este mai abjectă și mai demnă de dispreț, iar prejudiciile și impactul lor asupra intereselor bisericii și a tuturor fraților și surorilor sunt mai mari. Prin urmare, nu tratați cu ușurință aceste trei tipuri de oameni; ar trebui să vă păziți cu vigilență de ei și să nu-i tolerați. Dacă cineva este identificat ca făcând parte din aceste trei tipuri, ar trebui să-l dați în vileag și să-l discerneți imediat, apoi să vă ocupați de el cât mai repede posibil. Dacă realizează o datorie importantă, găsiți pe cineva care să-i preia imediat datoria și apoi destituiți-l din acea datorie și îndepărtați-l. S-a înțeles? (Da.) Diferitele stări ale fraților și surorilor din biserică, diferitele lor manifestări din diferite perioade, lucrarea bisericii și chiar unele dintre treburile sale interne sunt permise ca subiecte de discuție și părtășie doar între frați și surori. Acest lucru are rolul de a le permite aleșilor lui Dumnezeu să înțeleagă mai bine și să aibă perspective mai clare privind principiile cerute de casa lui Dumnezeu, dobândind astfel capacitatea de a acționa în conformitate cu adevărurile-principii. Un principiu trebuie să fie însă clar: fie că e vorba de adevăruri sau principii referitoare la intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu, fie că e vorba de reglementări privind treburile generale, nu se permite în niciun caz discutarea lor cu non-credincioșii, așa încât aceștia să comenteze și să arate cu degetul. Acest lucru este categoric interzis. Unii ar putea spune: „Dacă e categoric interzis, înseamnă că e un decret administrativ?” Se poate spune astfel; oricine dezvăluie informații va suporta consecințele corespunzătoare. De ce va trebui să suporte consecințele? Pentru că aceia care dezvăluie informații despre treburile interne ale bisericii nu protejează biserica sau pe frați și surori și pot trăda cu ușurință biserica și pe frați și surori. Întrucât acționează ca trădători și iude, nu ar mai trebui să li se arate îngăduință sau să fie considerați frați și surori sau parte din familie. Ar trebui să fie eliminați ca trădători și iude și să fie îndepărtați direct din biserică. Unii oameni spun: „Pe vremuri aveam prostul obicei de a fi o gură-spartă, aveam tendința să vorbesc nechibzuit. Acum că văd consecințele unor astfel de acțiuni, nu mai îndrăznesc să vorbesc nechibzuit.” Bine. Deoarece ai spus asta, comportamentul tău va fi observat. Dacă te căiești cu adevărat și te schimbi, nu mai transmiți informații în mod nechibzuit, nu mai trădezi interesele fraților și surorilor și îți poți măsura cuvintele, casa lui Dumnezeu îți va da o șansă. Dacă se descoperă din nou că ai făcut asta, că ai fost cel care a răspândit unele informații, nu ți se va arăta nicio îngăduință – frații și surorile din biserică se vor uni pentru a te îndepărta. Când se va întâmpla asta, nu te văita și nu te plânge că n-ai fost avertizat din timp. Acum că lucrurile sunt explicate clar, dacă se întâmplă din nou asta, casa lui Dumnezeu nu va fi deloc îngăduitoare. S-a înțeles? (Da.) Dacă vedeți indivizi care nu au înțeles, explicați-le; dați-le indicații folosind părtășia noastră de astăzi. Dacă observați indivizi care dau semne ale acestui comportament sau care au acționat așa în trecut, comunicați cu ei, avertizați-i și informați-i despre natura și consecințele unor asemenea acțiuni, precum și despre atitudinea casei lui Dumnezeu față de aceste chestiuni și persoane. După ce clarificați lucrurile, observați-i pentru a vedea dacă se pot căi și ce vor face în viitor. Dacă se schimbă și nu mai acționează în acest fel, pot fi acceptați înapoi și tratați ca frați și surori. Dar dacă se încăpățânează să nu se căiască și continuă să acționeze pe ascuns în acest fel, îndepărtați-i oricând găsiți indivizi de acest fel. Dacă găsiți doi, atunci îndepărtați-i pe amândoi; dacă găsiți un grup, atunci îndepărtați-i pe toți. Nu le arătați nicio îngăduință. Unii oameni întreabă: „Pot să vorbesc cu cei din familia mea care au crezut pe vremuri, dar au fost îndepărtați mai târziu?” Aparent, celor cărora le place să dea din gură și să bârfească nu le este ușor să se controleze, întrebând mereu cu încăpățânare dacă acest lucru este permis. Ce credeți, este permis? (Nu.) Nu este permis să vorbiți cu nimeni, deoarece acest lucru duce cu ușurință la consecințe. Astfel de oameni trebuie eliminați cu toții, deoarece sunt iude. Nu trebuie să vorbiți cu cei care sunt non-credincioși, cei care au fost îndepărtați, cei care vă sunt apropiați, cei care sunt de încredere, cei care vă susțin credința în Dumnezeu, cei care au o impresie favorabilă despre credința în Dumnezeu și cu aceia care cred cu numele în Dumnezeu, care doar trăiesc viața bisericească și citesc puțin din cuvintele Sale, dar nu-și fac deloc datoria – în caz contrar, veți fi eliminați drept iude. S-a înțeles? (Da.) Cine mai este inclus în rândul celor care nu-și îndeplinesc îndatoririle? Sunt incluși membrii de rând ai bisericii? (Da.) Nu uitați această chestiune; nu fiți nesăbuiți. Trebuie să înțelegeți bine principiile. Nu continuați să aveți credință doar pentru a ajunge iude și a trăda casa lui Dumnezeu, trădându-i pe frați și surori fără să vă dați măcar seama și chiar simțindu-vă mândri de asta. Incapacitatea de a vă măsura cuvintele și chiar trădarea lucrării bisericii și pe frați și surori constituie o fărădelege gravă. Dumnezeu ține evidența tuturor celor care comit o astfel de faptă rea. Acum că ți s-a explicat clar și ai înțeles, dacă mai faci acest lucru, nu mai este o simplă fărădelege. Este o încălcare a decretului administrativ, ceea ce te face unul dintre cei vizați pentru a fi îndepărtați și vei fi privat de dreptul la mântuire. Ai înțeles? (Da.)

11 decembrie 2021