B. Plăcerea de a profita

Al doilea tip de oameni e reprezentat de cei cărora le place să profite. Unii oameni au cu siguranță noțiuni când vine vorba să aibă părtășie despre plăcerea de a profita, gândindu-se: „Cărui om corupt nu-i place să profite? E natura umană; atât timp cât nu faci rele, ce-i atât de grav la a profita puțin?” Plăcerea de a profita, despre care avem părtășie aici, depășește sfera plăcerii de a profita pe care o au oamenii normali – atinge nivelul răului. Ar trebui să existe destul de mulți oameni de acest tip în biserică sau cel puțin o porțiune. Sub pretextul că „suntem cu toții frați și surori”, ei profită peste tot, făcând asta între frați și surori, în casa lui Dumnezeu și în biserică. În ce fel profită ei? De exemplu, dacă familia lor are nevoie să cumpere o casă, dar nu are suficienți bani, ei nu apelează la rude sau la prieteni ca să-i ceară cu împrumut, nici nu merg la bancă pentru un credit; iau cu împrumut de la frați și surori, fără să menționeze dobânda sau data la care vor rambursa împrumutul – iau banii cu împrumut, pur și simplu. E frumos spus că îi „iau cu împrumut”; de fapt, pur și simplu îi iau, fiindcă nu au nicio intenție de a rambursa banii sau de a plăti dobândă. De ce își aleg drept victime frații și surorile? Cred că, deoarece sunt toți frați și surori, ei ar trebui să-i ajute în momentele grele, iar dacă cineva nu-i ajută, atunci nu e frate sau soră. Astfel, merg la frați și surori să ia bani cu împrumut, născocind motive pentru a-i face pe aceștia să creadă că este corect și potrivit să le dea bani cu împrumut. Alți oameni văd că familia unui frate sau a unei surori are o mașină și se tot gândesc la asta, cerând întruna să o ia cu împrumut, o dată la câteva zile. O iau cu împrumut, dar nu o aduc înapoi, nu fac plinul mașinii și, uneori, chiar îi îndoaie caroseria sau fac accident. Visează și conspiră ca să obțină orice mâncare bună, obiecte utile sau orice lucruri de valoare pe care le văd în casele altora, tânjind să le aibă și ei. În casa oricui merg, le sclipesc ochii de lăcomie tâlhărească atunci când caută și se uită peste tot, fiind atenți la orice fel în care ar putea profita sau la orice lucruri ar putea lua – înhață chiar și o mică plantă în ghiveci. Când ies în oraș sau cinează cu alții, nu se oferă niciodată să plătească pentru transport sau pentru masă. Oricând văd un lucru frumos, vor să-l cumpere, dar, când vine momentul să-l plătească, îi pun pe ceilalți să le achite cheltuielile și, ulterior, nici măcar nu aduc în discuție chestiunea înapoierii banilor; pur și simplu vor să profite, chiar dacă au de câștigat doar un bănuț sau doi. Dacă vrei să ai lucruri frumoase, poți să ți le plătești singur; dacă nu vrei să plătești cu banii tăi, atunci nu căuta nici să profiți de alții și nu mai fi atât de lacom; ar trebui să ai puțină integritate ca să câștigi respectul altora. Dar acestui tip de individ îi lipsește integritatea, vrând doar să profite și simțindu-se tot mai vesel cu cât profită mai mult. Este apariția unor astfel de oameni în biserică o rușine sau un prilej de fală? (E o rușine.) Este o rușine. Ați spune că este necesar ca ei să profite în acest fel? O fac fiindcă nu-și permit mese ori să pună mâncare pe masa familiei? Deloc. De fapt, au suficienți bani de cheltuit și suficientă hrană de mâncat; doar că lăcomia lor este atât de mare, încât le răpește integritatea și le inspiră altora dezgust și repulsie. Este bună această persoană? (Nu.) Unii oameni caută mereu să profite atunci când își fac îndatoririle, simțindu-se nemulțumiți dacă ies în pierdere chiar și puțin și dorindu-și să vorbească despre asta. Când li se atribuie o sarcină, mereu aduc în discuție subiectul banilor: „Cheltuielile de călătorie pentru o excursie vor fi atât, cazarea va costa atât, mesele vor costa atât și așa mai departe.” Li se spune: „Nu-ți face griji cu privire la bani, îi va pune la dispoziție biserica.” Dar, după ce primesc banii, cugetă la asta, spunând: „Nu este suficient. Ce pot face acolo cu doar 200 de yuani? Există o zicală: «Fii chibzuit la tine acasă, dar ia mulți bani cu tine când călătorești.» Trebuie să iau cu mine mai mulți bani de rezervă; dacă nu-i folosesc pe toți, o să înapoiez bisericii banii rămași.” Când se întorc, nu spun nimic despre faptul că au rămas bani, nici nu-și declară cheltuielile. Îndrăznesc să profite chiar și de biserică; ar îndrăzni să delapideze ofrandele aduse lui Dumnezeu? (Da.) Ce fel de ființe sunt? Sunt ființe lipsite de integritate, precum și de conștiință și rațiune. Ar accepta Dumnezeu astfel de oameni? Alții chiar merg în locuri unde se organizează adunări sau la reședințele unor gazde ca să facă baie, să se spele pe cap și să-și spele rufele, folosind mașina de spălat, boilerul, șamponul, detergentul de rufe al bisericii și așa mai departe; profită chiar și de aceste facilități, folosind lucrurile bisericii pentru a le economisi pe ale lor. Consideră că, întrucât cred în Dumnezeu, fac parte din casa lui Dumnezeu și, astfel, pot folosi în voie fiecare articol care aparține casei lui Dumnezeu, gândindu-se că ar fi o risipă să nu-l folosească, să nu-l ia sau să nu obțină vreun avantaj de pe urma sa; și, chiar dacă-l strică, nu au nicio intenție să se revanșeze. Când vine vorba de bunurile lor, știu cum să le utilizeze cu moderație și să aibă grijă cu meticulozitate de ele, dar folosesc echipamentul și obiectele casei lui Dumnezeu oricum doresc, fără să ofere despăgubiri dacă le strică. Sunt aceștia oameni buni? Cu siguranță nu au nimic bun în ei. În special în anumite cazuri în care biserica are nevoie să cumpere anumite obiecte, ei se oferă voluntari în mod activ, fiind deosebit de dornici să se ocupe de astfel de sarcini. De ce sunt atât de înflăcărați? Cred că pot obține un profit și pot câștiga unele avantaje; după ce cumpără obiectele, bagă în buzunar orice bani rămași. Vor să profite de orice pot, gândindu-se că ar fi o risipă să nu o facă; aceasta este logica la care aderă. Dacă nu pot să profite, îi blestemă pe frați și pe surori și blestemă casa lui Dumnezeu – blestemă pe toată lumea; pur și simplu sunt demoni răi, niște pomanagii împuțiți, niște cerșetori calificați, care țin mâna întinsă pe oriunde merg, pentru a obține beneficii și a profita. Oamenii spun: „Mereu ceri câte ceva; nu ești doar un pomanagiu împuțit?” Ei răspund: „Nu-i nimic, spune-mi cum vrei – avar, zgârcit, pomanagiu împuțit, cerșetor, calic – atât timp cât eu pot să obțin un avantaj, e în regulă.” Au oamenii de acest tip vreo urmă de integritate? (Nu.) Astfel de oameni nu provoacă un anumit nivel de tulburare fraților și surorilor? În special acelor familii care trăiesc în situații dificile, cu o situație financiară precară, nu le provoacă un anumit nivel de tulburare și suferință? (Ba da.) I-ar putea influența negativ pe cei care au o statură tânără și sunt deosebit de vulnerabili? (Da.) Oamenii se simt dezgustați chiar și la simpla lor apariție; toți cei care-i văd se enervează, însă le este prea jenă să refuze, lăsându-se, astfel, exploatați pe față de către aceștia. Toți știu că au o umanitate rea și un caracter josnic, dar, având în vedere că sunt cu toții frați și surori și văzând că uneori sunt capabili să facă unele îndatoriri, au o fărâmă de credință și, ocazional, pot depune puțin efort găzduind în casa lor, de dragul acestor lucruri, majoritatea oamenilor le ignoră comportamentul de a profita pe oriunde merg și nu îl iau în serios. Totuși, tulburările pe care le provoacă în cadrul bisericii devin tot mai semnificative, suficient cât să-i facă pe cei mai mulți dintre oameni să se simtă ciudat; nu este aceasta o problemă? (Ba da.) Acești indivizi, chiar dacă nu sunt câini turbați care mușcă oamenii peste tot și care-i pot omorî mușcându-i, sunt ca niște muște zgomotoase care-i sâcâie necontenit. Dacă nu sunt îndepărtați, vor provoca tulburări la nesfârșit. Faptul că rămân în biserică va duce constant la dezastru, privându-i pe oameni de liniște. După ce sunt tulburați, oamenii se simt destul de iritați, adesea nutrind o aversiune față de astfel de indivizi; cu toate acestea, neavând nicio soluție, pur și simplu suportă, în mod repetat. Ce fel de indivizi sunt ei? Există chiar și astfel de ticăloși printre oameni; oare de ce cred în Dumnezeu astfel de oameni? Pur și simplu nu merită să trăiască! Profită de orice pot – câtă nerușinare! Pur și simplu bucură-te de oricât de multe obiecte materiale îți permit abilitățile; dacă-ți lipsește capacitatea, atunci nu te bucura de lucruri care le aparțin altora sau nu le delapida. Dacă profiți într-un mod mărunt, nesemnificativ, fiindcă alții oferă, în mod caritabil, ceva gratis din când în când, fiindcă ai o deosebită preferință pentru ceva sau fiindcă te îndrăgostești de ceva, asta e ceva ce toți putem ierta. Conform zicalei: „Sărăcia limitează ambiția”; nu este o problemă mare. Dar dacă tu mereu cauți astfel de avantaje, până în punctul în care devii nerușinat și netulburat în legătură cu asta și te transformi într-un pomanagiu împuțit, într-un câine turbat sau într-o muscă în ochii tuturor, atunci ar trebui să fii îndepărtat imediat. De oamenii ca aceștia ar trebui să vă ocupați odată pentru totdeauna, pentru a pune capăt tuturor acestor probleme.

În ceea ce-i privește pe cei cărora le place să profite, cât de mult îi puteți tolera? Dacă într-adevăr nu îi puteți suporta și vă simțiți scârbiți după ce au profitat de voi – cei mai mulți dintre voi enervându-se incontrolabil și plângându-se constant de ei, atunci când sunteți împreună – în acest moment, ei nu ar fi trebuit deja îndepărtați? (Ba da.) Când devine intolerabil, când atinge limita, toți ar trebui să-și unească forțele pentru a-i îndepărta. Asta înseamnă să îndepărtezi o nenorocire din casa lui Dumnezeu, este o chestiune care le face oamenilor o mare plăcere. O astfel de persoană este pur și simplu un huligan, provocând agitație în rândul celor mai mulți dintre oameni. Acesta constituie un eveniment ostil care tulbură și perturbă viața bisericească, împingându-i pe oameni să-și unească forțele pentru a avea părtășie și a rezolva problema legată de această persoană. Această practică este justificată, deoarece tulburarea provocată de persoana rea deja a făcut câțiva oameni să sufere. Pentru a împiedica această persoană rea să facă rău în continuare, pentru a menține ordinea normală a vieții bisericești și pentru a-i împiedica pe aleșii lui Dumnezeu să mai fie răniți, persoana rea ar trebui tratată și înlăturată rapid. Dacă poate denunța biserica după ce a fost îndepărtată, ar trebui să i se transmită cu înțelepciune: „Nu ești îndepărtată sau exclusă. Mergi să te izolezi acasă și reflectează asupra ta. Odată ce ai reflectat cum se cuvine, scrie o scrisoare de căință, iar după aceea te vom putea primi înapoi în biserică. Pentru moment, ar trebui să încerci să câștigi mai mulți bani și să te bucuri de viață; în plus, meditează asupra chestiunii credinței în Dumnezeu. Astfel, nu vei neglija niciunul dintre aspecte.” Cum vi se pare soluția? (Bună.) Nu vom spune că este îndepărtată sau exclusă, doar că începând de azi, această persoană nu va mai fi în biserică. Ce-ar fi să gestionăm problema în acest fel? (E bine.) E grozav! Nu e nevoie de certuri și de reglări de conturi, doar de o soluție simplă și clară: să-i lăsați să se întoarcă în lume pentru a munci, a face bani și a-și trăi viața. Pe scurt, umanitatea celor cărora le place să profite nu este tocmai grozavă. Chiar dacă nu se poate spune că este rea, caracterul lor de a le plăcea să profite îi face destul de enervanți și detestabili. Exploatează orice ocazie posibilă! Chiar dacă oamenii de acest fel nu se implică în activități ilegale sau criminale, perturbările și tulburările pe termen lung pe care acțiunile și comportamentele lor le provoacă vieții bisericești – aceste consecințe – sunt mai grave decât orice faptă rea; sunt suficiente pentru a-i caracteriza drept neîncrezători sau oameni răi care trebuie îndepărtați din biserică. Făcând asta, punem capăt complet tulburărilor provocate bisericii și hărțuirii fraților și surorilor de către neîncrezători.

Anterior, am avut părtășie despre un mod special de a ne ocupa de aceia cărora le place să profite, o metodă care a fost concepută în funcție de circumstanțele speciale ale persecuțiilor de pe continent. În bisericile de peste hotare, este în regulă pur și simplu să îi îndepărtați. Totuși, indiferent ce fel de oameni vizează o metodă de gestionare, este esențial să vă asigurați că aceasta este și principială, și înțeleaptă. Biserica are decrete administrative și reguli, toate vizând protejarea vieții bisericești normale pentru frați și surori și a ordinii normale a îndeplinirii îndatoririlor. În cazul în care cineva tulbură viața bisericească a fraților și surorilor sau îndeplinirea datoriei de către aceștia, acest lucru nu este permis; persoana respectivă va fi disprețuită și respinsă de către Dumnezeu. Bineînțeles, nicio hărțuire sau intervenție în viața zilnică a fraților și surorilor nu este permisă. Aceasta este o problemă de a cărei rezolvare ar trebui să fie responsabili conducătorii și lucrătorii. S-ar putea să existe indivizi care sunt rude, prieteni sau cunoștințe ale fraților și surorilor, care, sub pretextul „fraților și surorilor”, caută să atragă și să inducă în eroare frații și surorile, împiedicându-i să-și facă îndatoririle. Conducătorii și lucrătorii sau frații și surorile au o obligație și o responsabilitate de a se ocupa de astfel de indivizi. Comportamentul și acțiunile lor îi împiedică pe ceilalți să-și facă îndatoririle și să-L urmeze pe Dumnezeu și, de asemenea, provoacă tulburări lucrării bisericii, așadar conducătorii și lucrătorii ar trebui să se ofere să rezolve situația și să impună restricții. Bineînțeles, avem metode corespunzătoare pentru a trata astfel de indivizi și a ne ocupa de ei. Nu este nevoie să recurgem la lovituri și mustrări; pur și simplu le clarificăm esența problemei și acuzațiile și învinuirile aduse lor de majoritatea aleșilor lui Dumnezeu, spunându-le, în cele din urmă: „Îndepărtarea ta a fost o decizie luată și aprobată de majoritate. Indiferent dacă ești de acord sau nu, biserica are autoritatea de a lua această decizie și de a te trata în mod corespunzător. Ar trebui să asculți.” Astfel, această problemă este rezolvată și această tratare este complet principială. Cât despre cei cărora le place să profite, cineva ar trebui să-i trateze și să se ocupe de ei potrivit principiilor. Dacă vor să ia un lucru cu împrumut sau să profite de tine, poți să li-l dai cu împrumut, dacă vrei, sau să refuzi, dacă nu vrei; decizia îți aparține. E un act de bunătate să li-l dai cu împrumut; e dreptul tău să refuzi. Dacă spun: „Nu suntem toți frați și surori? Câtă zgârcenie, nu ești dispus nici măcar să dai ceva cu împrumut!” poți să răspunzi: „Acesta este bunul meu și am dreptul să nu-l dau cu împrumut. Acest lucru se aliniază la principii. Nu pune presiune asupra mea spunând «suntem toți frați și surori»; ce spui tu nu este adevărul. Dacă spune Dumnezeu «Trebuie să i-l dai cu împrumut», abia atunci ți-l voi da cu împrumut.” Nimeni nu are dreptul de a extorca sau a lua cu împrumut bunuri personale folosind drept pretext biserica sau ideea că „Suntem toți credincioși și suntem toți frați și surori”. Este acesta adevărul? (Da.) Acesta este adevărul. Numai aderând la acest adevăr poate să fie asigurată corectitudinea pentru toți și se pot bucura toți de drepturile lor adevărate. Dar, dacă cineva folosește scuza „nevoilor lucrării casei lui Dumnezeu”, a „nevoilor lucrării bisericii” sau a „nevoilor fraților și surorilor” pentru a extorca și a lua cu împrumut bunuri personale, acest lucru se aliniază la adevăr? (Nu.) Ești îndreptățit să refuzi cereri care nu se aliniază la adevăr? (Da.) Și dacă o persoană te etichetează drept zgârcit sau meschin pentru că ai refuzat, te-ai teme? (Nu.) Dacă o persoană face din țânțar armăsar în legătură cu această chestiune, pretinzând că nu sprijini lucrarea bisericii sau că îți lipsește dragostea pentru frați și surori, făcându-i pe aceștia să te respingă și să te izoleze, te-ai teme? Ai da înapoi. În acel moment, te-ai gândi: „Ce mare lucru dacă dai cu împrumut o mașină? E în regulă, indiferent dacă o iau cu împrumut casa lui Dumnezeu, biserica sau frații și surorile. E mai bine să nu-i ofensezi pe frați și pe surori. Nu mă sperie să ofensez o persoană, dar, dacă sunt ofensați toți frații și toate surorile și inimile lor se răcesc față de mine, lăsându-mă izolat, ce ar trebui să fac?” De vreme ce tu crezi în Dumnezeu, de ce te-ai teme? Faptul că te-au izolat nu înseamnă că dețin adevărul sau că acțiunile lor se aliniază la adevăr. Adevărul rămâne mereu adevărul. Este adevărul indiferent dacă o minoritate sau o majoritate a oamenilor este de acord cu el. Fără adevăr, chiar dacă minoritatea se supune majorității, acesta nu este adevărul. Acesta este un fapt pe care nu-l poate nega nimeni. Dacă o persoană are sau nu adevărul-realitate nu depinde de cât de plăcut vorbește, ci de posibilitatea sa de a pune adevărul în practică și de a acționa conform principiilor. De exemplu, ai cumpărat un computer nou în scopul de a-ți face datoria și cineva vrea să-l ia cu împrumut, susținând că este pentru lucrarea bisericii. Refuzi să i-l dai cu împrumut, iar el spune: „Îți lipsește iubirea, nu-L iubești pe Dumnezeu, nu te sacrifici. Chiar și acest mic sacrificiu te depășește.” Sunt corecte aceste cuvinte? Se aliniază la adevăr? (Nu.) Ar trebui să răspunzi: „Folosesc computerul pentru a-mi face datoria. În prezent, îmi fac datoria, deci nu pot sta fără el. Dacă l-ai lua cu împrumut, asta nu mi-ar afecta îndeplinirea datoriei? Ar fi acest lucru în conformitate cu adevărul? Pentru ce anume îți trebuie computerul? Spui că este pentru lucrarea bisericii; dacă așa este, atunci e nevoie să găsești pe cineva care s-o dovedească. Mai mult, chiar dacă este pentru lucrarea bisericii, nu ar trebui să împrumuți de la mine. Ce ar trebui să folosesc ca să-mi fac datoria, dacă tu îmi iei computerul? Ești incredibil de egoist! Nu exploata nevoile lucrării bisericii ca scuză pentru a profita, nu mă păcălești. Să nu crezi că sunt o persoană dezorientată, lipsită de discernământ; intenționezi să profiți, dar nu se va întâmpla!” E necesar să vorbești astfel cu oamenii de acest gen, ca să eviți să cazi în cursa Satanei. Este ușor de rezolvat această problemă? Odată ce înțelegi adevărul și acționezi conform principiilor, nu va trebui să te temi de ce spun alții. Nu băga în seamă faptul că-ți pun o etichetă falsă; puțina doctrină pe care o debitează nu va convinge absolut pe nimeni. Am avut, astfel, părtășie într-un mod simplu despre manifestările umanității celor cărora le place să profite și despre principiile pentru tratarea acestora.

În ceea ce-i privește pe cei din biserică a căror plăcere este să profite, în primul rând, oamenii trebuie să-i discearnă mai riguros și practic și, în al doilea rând, oamenii trebuie să înțeleagă adevărul; în inima lor, trebuie să fie lămuriți în legătură cu poziția pe care ar trebui să o adopte cu privire la credința în Dumnezeu, la lucrarea pe care ar trebui să o facă, la principiile pe care ar trebui să le susțină și la atitudinea pe care ar trebui să o aibă față de oameni, evenimente și lucruri. Nu urmați mulțimea, nici nu vă temeți să nu cumva să ofensați oamenii și, mai ales, nu renunțați la principiile și poziția pe care ar trebui să le aveți în scopul de a-i mulțumi pe anumiți indivizi, ajungând să le faceți oamenilor pe plac, dar să răniți inima lui Dumnezeu, făcându-L să vă deteste. Dacă este o acțiune care se aliniază principiilor, atunci chiar dacă faptul că o faci ofensează oamenii sau te face să fii blamat pe la spate, acest lucru nu are mare importanță; dacă totuși este o acțiune care nu se aliniază la principii, atunci chiar dacă făcând-o câștigi aprobarea și sprijinul tuturor și te înțelegi cu toată lumea, dar singurul lucru este că nu poți da socoteală în fața lui Dumnezeu, ai suferit o pierdere. Dacă menții relații cu majoritatea oamenilor, făcându-i fericiți și mulțumiți și câștigând laudele lor, dar Îl jignești pe Dumnezeu, Creatorul, atunci ești un prost suprem. Prin urmare, orice ai face, trebuie să înțelegi în mod clar dacă se aliniază la principii, dacă Îl mulțumește pe Dumnezeu, care este atitudinea lui Dumnezeu față de acest lucru, ce poziție ar trebui să adopte oamenii, ce principii ar trebui să susțină ei, cum a dat Dumnezeu instrucțiuni și cum ar trebui să o faceți – aceste chestiuni ar trebui să vă fie clare mai întâi. Sunt asocierile tale cu alții, precum și schimburile și tranzacțiile tale materiale cu alții, construite pe un fundament al alinierii la principii? Sunt construite pe un fundament de mulțumire a lui Dumnezeu? Dacă nu, atunci toate lucrurile pe care le faci, indiferent cât de bine le întreții, cât de perfect le faci sau cât de multe laude primești din partea altora, nu vor fi ținute minte de Dumnezeu. Astfel, principiile asocierilor și interacțiunilor tale cu oricine nu ar trebui să ia în calcul dacă persoana respectivă profită de tine sau dacă tu profiți de ea – nu ar trebui să fie construite pe acest fundament. Mai degrabă, aceste principii ar trebui să ia în calcul dacă ceea ce faceți se aliniază la adevărurile-principii. Abia atunci se poate considera, cu adevărat, „în lumina credinței noastre în Dumnezeu”; abia atunci puteți spune: „Suntem toți credincioși, suntem toți frați și surori”; abia atunci puteți porni de la premisa asta. Pe lângă chestiuni legate de intrarea în viață, de datorie și de lucrarea bisericii, nicio altă interacțiune nu ar trebui să se bazeze pe premisa „fraților și surorilor”. Dacă nu implică datoria, intrarea în viață sau interacțiunile normale între oameni, dar cineva se folosește mereu de „frați și surori” ca scuză pentru a atinge un anumit scop, atunci, fără îndoială, caută să folosească asemenea afirmații, metode și condiții avantajoase ca prilej pentru a profita și a conspira pentru beneficii personale. Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să fie vigilenți în legătură cu acest lucru, abordând asemenea aspecte cu înțelepciune, ca să evite să fie trași pe sfoară. Asta fiindcă majoritatea oamenilor din biserică nu înțeleg adevărul, iar unii sunt chiar neîncrezători, acționând fără principii și comițând nelegiuiri cu imprudență. Faptul că ei acționează sub pretextul că e pentru „frați și surori” este lucrul care influențează și tulbură cel mai ușor lucrarea bisericii. În ce scop spunem toate acestea astăzi? Pentru a clarifica faptul că, fie în comunicarea, fie în interacțiunile cu ceilalți, fundamentul ar trebui să se bazeze pe adevărurile-principii. Asta împiedică interacțiunile nepotrivite între oameni; bineînțeles, și pe cei cărora le place să profite îi împiedică să găsească portițe de exploatat și, simultan, îi împiedică pe cei care sunt exagerat de preocupați de imaginea lor sau care au o umanitate slabă să ajungă în situația de a se profita mereu de ei, de a fi păcăliți și de a suferi mereu pierderi. Unii oameni – în ciuda situației dificile evidente a propriei familii – ajung să își „ascundă sentimentele”, în dezavantajul lor, dând cu împrumut banii lor câștigați cu greu, fiindcă o persoană căreia îi place să profite îi cere cu împrumut, susținând că a ales acești oameni pentru că îi privește cu admirație. Ce se întâmplă după ce banii sunt dați cu împrumut? Debitorul dispare. Apoi, creditorul se plânge că Dumnezeu nu l-a protejat. Înseamnă asta că ai rațiune? Ți-ai închipuit că a crede în Dumnezeu înseamnă că nu trebuie să te gândești atunci când faci ceva, că Dumnezeu Se va ocupa de toate? Nu te face asta o persoană inutilă? Dumnezeu le cere oamenilor să fie cinstiți, înțelepți, și să acționeze conform adevărurilor-principii. Nu poți să înțelegi asta? Dacă nu acționezi conform acestor adevăruri-principii, atunci meriți să suferi mereu pierderi și să fii tras pe sfoară. În cele din urmă, când nu există nicio portiță de scăpare în viața ta, pe cine poți da vina? Ți-ai făcut-o cu mâna ta. Acțiunile tale nu au fost făcute din iubire; au fost prostești! Ai dat bani unui escroc cu împrumut ca să-i faci pe plac, dar, când ai nevoie de bani, îi poți cere de la casa lui Dumnezeu? Ar trebui să poarte casa lui Dumnezeu această responsabilitate pentru tine? Așteptându-te să acopere casa lui Dumnezeu această cheltuială, nu Îi ești îndatorat lui Dumnezeu? Fără o cale de scăpare în viață, cum poți să îți faci datoria? Dacă te rogi lui Dumnezeu, s-ar putea ca El să nu te mulțumească; acesta ar fi un exemplu de a culege ce ai semănat, și pe drept. Cine ți-a spus să fii atât de prost? Ți-a spus Dumnezeu să ai încredere în acea persoană? Ți-a zis El să-i dai bani cu împrumut? Nu ți-a zis; a fost acțiunea ta personală, care nu a reprezentat intenția lui Dumnezeu. Dacă acțiunile tale personale sunt făcute din greșeală și au consecințe adverse, nu poți decât să porți singur responsabilitatea. De ce ar trebui să tragi la răspundere casa lui Dumnezeu sau să răspundă Dumnezeu pentru tine? De ce te plângi că Dumnezeu nu te-a protejat? Ești adult; de ce îți lipsește judecata pe care se presupune că o are un adult? Ai da bani cu împrumut absolut oricui îți cere, în societate? Ar trebui să te gândești la asta, nu-i așa? De ce ai da cuiva bani cu împrumut doar pentru că a adăugat mențiunea titlului „frații și surorile” la cererea sa? Nu arată asta că ești nesăbuit? Nu ești doar nesăbuit, ești prost; ești extrem de prost! Crezi că toți frații și toate surorile cred sincer în Dumnezeu, că toți înțeleg adevărul? Cel puțin o treime din ei nu iubesc adevărul și sunt neîncrezători. Nu poți discerne acest fapt? Crezi că toți frații și toate surorile sunt obiectele mântuirii de către Dumnezeu, aparținându-I sincer? Nu știi că „mulți sunt chemați, puțini sunt aleși”? Pe cine reprezintă frații și surorile? Reprezintă omenirea coruptă! Dacă ai cu adevărat încredere în ei, nu ești prost? Indiferent ce consecințe adverse au acțiunile tale, să nu mergi să cauți casa lui Dumnezeu sau pe frați și surori; nimeni nu-ți poate ține locul și nimeni nu are obligația de a purta responsabilitatea în locul tău. Ce ai semănat, aia culegi; răspunderea este a ta. De asemenea, nu aduce aceste chestiuni în viața bisericească, pentru părtășie și discuție; nimeni nu vrea să le audă, iar ceilalți nu sunt obligați să se ocupe de afacerile tale încurcate. Dacă o persoană vrea cu adevărat să te ajute, puteți rezolva în privat problema. Înțelegi?

Părtășia cu privire la aceste chestiuni servește oamenilor drept aducere aminte, le lărgește sfera cunoașterii și le ridică un semnal de alarmă, lămurind faptul că printre cei care cred în Dumnezeu există tot felul de oameni. Există un punct important pe care trebuie să-l rețineți, pe care l-am mai menționat de câteva ori până acum: cei care cred în Dumnezeu sunt aleși din rândurile omenirii corupte. Ce presupune asta? Presupune că fiecare individ a fost corupt de Satana, fiecare are firi corupte și e capabil să facă rău în diverse măsuri și, în contextul corect, este capabil să facă lucruri care I se împotrivesc lui Dumnezeu. Răstălmăcirea faptelor și neadevărurilor și plăcerea de a profita, despre care tocmai am avut părtășie, sunt săvârșite de credincioși; non-credincioșii sunt irelevanți pentru noi, așa că nu îi vom menționa aici. Aceste manifestări ale umanității despre care am avut părtășie sunt exact manifestările celor care cred în Dumnezeu. Așadar, nu privi titlul „frații și surorile” ca pe ceva măreț, nobil sau sacru și inviolabil. Dacă o faci, e o prostie din partea ta. Dumnezeu nu a spus niciodată: „Sunt prețioși frații și surorile. Odată ce devin frați și surori, sunt sanctificați, devin confidenții lui Dumnezeu, absolut demni de încredere; poți avea încredere pe deplin în ei și orice spun sau fac este adevărul.” Asta nu s-a întâmplat niciodată; acestea sunt noțiunile și închipuirile tale. Dacă nici până acum nu poți să vezi conotația reală din spatele titlului „frații și surorile”, atunci ești cu adevărat prost; ai ascultat în zadar predicile în toți acești ani. Nici măcar nu ți-ai dat seama ce fel de persoană ești tu și, totuși, ai multă încredere în alții, considerându-i pe frați și pe surori ca fiind atât de sfinți și de măreți, văicărindu-te încontinuu că „fraților și surorilor nu le place asta”, „frații și surorile s-au înfuriat”, „frații și surorile suferă” „frații și surorile așa și pe dincolo”, vorbind cu multă afecțiune despre frați și surori. Ai văzut pe undeva prin cuvintele lui Dumnezeu să se spună că frații și surorile sunt atât de nobili și de sfinți, atât de demni de încredere? Nici măcar o propoziție, nu-i așa? Atunci de ce i-ai considera așa? Asta te face un nesăbuit absolut. Prin urmare, indiferent cât de mare este dezavantajul sau pierderea pe care ți-o provoacă frații și surorile, este numai vina ta. În cele din urmă, consideră pierderile și dezavantajele pe care le suferi drept taxe școlare. Aceasta este o lecție pe care trebuie să o înveți. Trebuie să țineți minte mereu: frații și surorile nu reprezintă adevărul, cu atât mai puțin Îl reprezintă pe Dumnezeu; nu sunt pe picior de egalitate cu apropiații lui Dumnezeu, martorii lui Dumnezeu sau copiii Lui iubiți. Cine sunt frații și surorile? Sunt oameni corupți, exact ca tine; au noțiuni despre Dumnezeu, nu iubesc adevărul, sunt scârbiți de el, au o fire arogantă, au firi malițioase și ticăloase, sunt capabili să se declare dușmani ai lui Dumnezeu în toate privințele, făcându-și îndatoririle cu superficialitate și chiar profitând de frați și de surori sub pretextul credinței în Dumnezeu. În ce scop spunem toate acestea? Nu pentru a semăna vrajbă între tine și frați și surori, ci pentru a te ajuta să vezi clar adevărata față a tuturor, să tratezi corect titlul de „frați și surori”, să-i tratezi corect pe oamenii din jurul tău și să stabilești relații interpersonale adecvate cu toată lumea. Nu încerca să stabilești sau să menții relații bune cu alții folosindu-te de favoruri personale, schimburi materiale, lingușeli, intrându-le în grații, făcându-le concesii sau prin alte astfel de mijloace, cu scopul de a te integra printre frați și surori. Acest lucru este inutil și tot ce faci în acest sens este abominabil și detestabil pentru Dumnezeu. Atunci, care sunt cel mai bun mod de a trăi, cea mai bună atitudine și cel mai bun principiu de viață pe care să le ai, între oameni? Acestea sunt cuvântul lui Dumnezeu. Ce spun cuvintele lui Dumnezeu? Ele spun să stabiliți relații interpersonale normale. Cum se stabilesc aceste relații? Interacționați, vorbiți și asociați-vă cu alții pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. De exemplu, dacă o persoană se mută și te întreabă dacă ai timp să o ajuți, poți să mergi, dacă ești dispus; dacă nu ești dispus fiindcă te temi că ți-ar putea afecta datoria, poți să refuzi. Acesta este dreptul tău și, bineînțeles, este și principiul pe care ar trebui să-l urmezi. Nu este nevoie să faci concesii, acceptând fără tragere de inimă și cu ambivalență, de teamă să nu o ofensezi sau să perturbi armonia dintre frați și surori, ca după aceea să simți în inima ta că nu ești dispus, afectându-ți, ca urmare, îndeplinirea îndatoririlor. Știi foarte bine că a face asta încalcă principiile și, totuși, le permiți altora să te extorcheze și să-ți dea ordine ca unui sclav de dragul de a-i mulțumi și a păstra relații bune. A-i mulțumi pe alți oameni nu este o faptă bună și Dumnezeu nu o va ține minte. Tu nu faci decât să menții relații interpersonale; nu acționezi de dragul lucrării bisericii sau ca să-ți faci datoria, cu atât mai puțin este responsabilitatea sau obligația ta. Dumnezeu nu va ține minte niciodată astfel de acțiuni și, chiar dacă le întreprinzi, o faci în zadar. Așadar, când întâmpini astfel de chestiuni, nu ar trebui să te gândești cu seriozitate și atenție cum să alegi? Unor oameni li se cere ajutorul, dar, de fapt, îndatoririle lor îi țin foarte ocupați și abia găsiseră timp să participe la o adunare sau să facă unele devoțiuni spirituale. În mod clar nu vor să meargă și, conform principiilor, nici nu ar trebui să meargă. Însă, fiindcă le pasă prea mult de imagine, nu se pot decide să refuze. În cele din urmă, ce se întâmplă? Le permit acelor indivizi josnici, care caută să profite, să-i exploateze, irosind timpul pe care ar fi trebuit să-l dedice intrării lor în viață. Nu este aceasta o pierdere? Este una binemeritată! Să suferi o asemenea pierdere nu merită deloc compasiunea sau mila celorlalți. De ce spunem că e o pierdere binemeritată? Cine te-a pus să ignori cuvintele lui Dumnezeu? Cine te-a făcut să te temi să nu cumva să-i ofensezi pe oameni? Dacă preferi să nu-i ofensezi pe oameni în loc să asculți cuvintele lui Dumnezeu, atunci meriți pe drept această pierdere! Unii spun: „Oamenii nu trăiesc într-un vid; trebuie să existe interacțiuni între ei.” Ce contează e cum interacționezi. Ce este în conformitate cu adevărurile-principii, se aliniază la intențiile lui Dumnezeu și aduce mai multe beneficii intrării tale în viață: interacțiunile pe baza principiilor sau interacțiunile fără principii, ale unei persoane care caută să facă pe plac altora și încearcă să rezolve toate problemele? Știi ce variantă să alegi, nu-i așa? Dacă știi cum să alegi, dar încă te împotmolești, tu singur vei suporta consecința supremă. Nu este evident? (Ba da.)

Mai sunt multe alte manifestări ale umanității oamenilor răi, iar părtășia zilei de azi a fost limitată, concentrându-se doar asupra aspectelor plăcerii de a răstălmăci fapte și neadevăruri și ale plăcerii de a profita de alții. Doar după ce aud despre aceste două aspecte, încep majoritatea oamenilor să aibă o oarecare impresie și discernământ, spunând: „Deci așa este umanitatea rea!” Dar astfel de oameni chiar există în biserică, așadar, ce ar trebui făcut? Prezența lor nu este o problemă mare, deoarece biserica are principii și reglementări; poate adopta măsuri adecvate pentru a trata astfel de indivizi. Scopul părtășiei de azi este de a-i ajuta pe cei mai mulți dintre oameni să aibă o înțelegere și un discernământ clar în privința acestor două tipuri de oameni răi, iar apoi să lucreze împreună pentru a-i îndepărta.

20 noiembrie 2021