H. Ca să urmărească obiective politice

În continuare, vom avea părtășie despre cel de-al optulea scop: a crede în Dumnezeu cu scopuri și obiective politice. Probabilitatea ca astfel de indivizi să apară nu este foarte mare, dar, indiferent cât de probabil este, atât timp cât există riscul să apară astfel de oameni, ar trebui să enumerăm exemple ale acestora și să-i expunem, să avem părtășie despre ei și să-i caracterizăm. Trebuie să facem acest lucru astfel încât să aibă toată lumea discernământ asupra lor, iar apoi pot fi îndepărtați cât mai repede posibil, împiedicând, astfel, generarea de probleme și pericole la adresa bisericii și a fraților și surorilor. Acest lucru se realizează pentru a proteja biserica, pe frați și pe surori. Prin urmare, cei care cred în Dumnezeu cu obiective politice sunt oameni pe care ar trebui să-i discernem și de care ar trebui să ne păzim și sunt, de asemenea, oameni răi pe care biserica ar trebui să-i îndepărteze cât mai repede posibil. Care sunt manifestările celor care au obiective politice? Nu îți vor împărtăși gândurile lor adevărate. Nu vor spune clar: „Mă interesează doar politica, îmi place să particip la politică, așa că eu cred în Dumnezeu cu obiective și scopuri politice și din niciun alt motiv. Puteți să mă tratați oricum s-ar cuveni să o faceți.” Vor spune asta? (Nu.) Așadar, ce manifestări au ei, care îți permit să discerni că au obiective politice? Mai precis, ce cuvinte spun, ce lucruri fac, ce expresii, ce priviri și ce tonalități ale vocii îți sunt suficiente ca să confirmi că scopul pentru care cred ei în Dumnezeu nu este pur? Indiferent ce spun sau ce fac, ei ascund lucruri în inimă și nimeni nu le poate pătrunde. Au o identitate și un context personal special; din discursul și din comportamentul lor se poate vedea că au intrigi și comploturi și că felul lor de a vorbi și de a face lucrurile este de natură strategică. Când vorbesc, o persoană de rând nu le poate înțelege motivele sau gândurile adevărate și nu știe de ce spun lucrurile pe care le spun. Deși, la exterior, acești oameni nu arată nicio animozitate sau judecată față de credința în Dumnezeu sau față de părtășiile despre adevăr și poate chiar manifestă o oarecare afecțiune față de aceste lucruri, pur și simplu simți că sunt ciudați – sunt diferiți de ceilalți frați și de celelalte surori și oarecum de nepătruns. Ce faci, de obicei, cu oamenii care sunt oarecum de nepătruns? Doar te păzești de ei, într-un mod simplu? Sau iei inițiativa de a-i cerceta și de a descoperi ce se întâmplă, de fapt, cu ei? (Ar trebui să-i observăm.) Indiferent ce face cineva, în general, scopul și obiectivele sale nu sunt expuse cu ușurință într-o perioadă scurtă. Dar, pe măsură ce trece mai mult timp – cu excepția cazului în care nu fac absolut nimic – când acționează, cu siguranță se vor da de gol. Observă și caută indicii în micile detalii – poți descoperi unele informații și indicii în discursul și comportamentul lor, în intenția și direcția acțiunilor lor și în cuvintele și tonul pe care le folosesc atunci când vorbesc. Să poți face asta depinde de faptul dacă ești sau nu meticulos și dacă ai un anumit nivel de inteligență și calibru. Unii oameni nesăbuiți nu sunt în stare să recunoască pericolul și malițiozitatea care există în societatea oamenilor; indiferent pe cine întâlnesc, folosesc mereu aceeași metodă de a interacționa cu persoana respectivă. Prin urmare, atunci când întâlnesc politicieni abili și vicleni cu obiective politice, devin cu ușurință iude și instrumente pentru vinderea bisericii și, fără să-și dea seama, fac lucruri nesăbuite care trag pe sfoară biserica.

Ce manifestări au, de fapt, acești oameni cu obiective politice? Acești oameni au un anumit istoric social; sunt indivizi care se învârt în cercuri politice. Indiferent de statutul lor în cercurile politice, fie că sunt funcționari, că fac munci ocazionale, fie că se pregătesc să dobândească o poziție în cercurile politice, pe scurt, acești oameni au legături politice în societate; aceasta este o situație complexă și specială. Indiferent dacă acești oameni cred în existența lui Dumnezeu, judecând după ceea ce urmăresc, după căile pe care le aleg și după natura-esență pe care o au, pot ei să devină oameni care cred sincer în Dumnezeu? Pot ei să se transforme din neîncrezători, din politicieni entuziasmați de politică, în oameni care cred sincer în Dumnezeu? (Nu.) Sunteți siguri? Sau există o posibilitate? (Categoric nu.) Cu siguranță este imposibil. Credința în Dumnezeu și politica sunt două căi diferite; aceste două căi se dezvoltă în direcții opuse, nu au puncte comune și nu se pot intersecta sub nicio formă. Sunt căi complet divergente. Prin urmare, cei care au obiective politice sau care iubesc politica și sunt entuziasmați de ea, chiar dacă ei cred în Dumnezeu fără niciun scop politic explicit, tot au alte motive; și este clar că scopul lor nu este de a dobândi adevărul sau de a fi mântuiți. Se poate stabili cel puțin că nu cred sincer în Dumnezeu. Ei doar confirmă legenda că există un Dumnezeu, dar nu confirmă existența Lui sau faptul că Dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor. Astfel, acești oameni nu se vor transforma niciodată din neîncrezători entuziasmați de politică în credincioși adevărați care cred în existența lui Dumnezeu, pot să accepte lucrarea Lui și acceptă judecata și mustrarea Lui.

De fapt, ce scopuri au acești neîncrezători cu obiective politice pentru a crede în Dumnezeu? Asta are legătură cu ceea ce urmăresc și cu profesiile în care se implică. De exemplu, unii oameni au mereu anumite pretenții personale în cadrul unui cerc politic, având scopuri și aspirații politice și așa mai departe, care – indiferent care sunt – au toate legătură cu politica. Ce vrem să spunem prin „politică”? Simplu spus, are legătură cu regimuri, putere și guvernare. Prin urmare, credința lor în Dumnezeu cu obiective politice are, bineînțeles, legătură cu ceea ce urmăresc ei în politică. Așadar, care sunt obiectivele lor? De ce le plac oamenii din biserică? Vor să folosească instituția care este biserica, numărul mare de oameni din biserică și influența acestor oameni din biserică, din diverse profesii și straturi sociale, pentru a-și atinge scopurile. După ce află despre învățăturile bisericii, despre desfășurarea diverselor elemente ale lucrării bisericii, despre modul în care aleșii lui Dumnezeu își trăiesc viața bisericească, despre practicarea datoriei lor și așa mai departe, ei încearcă să se integreze în biserică. Își fixează în minte lucruri precum terminologia spirituală și diverse expresii folosite frecvent în părtășie de către aleșii lui Dumnezeu, sperând că, într-o zi, vor putea folosi aceste lucruri pentru a aduna toți oamenii ca să-i asculte, să fie folosiți de ei, atingându-și, astfel, scopurile politice. Așa cum spun non-credincioșii, după ce tensiunile mocnesc o vreme, când pot să ridice un steag și să-i convingă pe oameni să se răzvrătească, mai mulți oameni vor răspunde chemării lor și-i vor urma, astfel încât să poată atrage o parte din oamenii din biserică pentru a deveni forța lor, ca să se lupte cu rivalii lor. Astfel de lucruri s-au întâmplat de mai multe ori în istoria Chinei moderne. De exemplu, Rebeliunea Lotusului Alb și Rebeliunea Taiping din timpul Dinastiei Qing au fost exemple în care oamenii cu obiective politice au folosit religia pentru a lupta împotriva guvernului. Învățăturile religiilor lor deviau de la adevărata cale și aveau multe aspecte absurde și ridicole, care nu se conformau deloc adevărului. Cei cu obiective politice se foloseau de astfel de învățături pentru a unifica mințile oamenilor, pentru a le lega mințile și pentru a le influența și îndoctrina mințile. În cele din urmă, i-au exploatat pe acești oameni îndoctrinați pentru a-și atinge scopurile politice. De la început, când acești oameni cu obiective politice ajung să creadă în Dumnezeu, numele bisericii este cel care le place. Adică își pot ascunde identitatea și obiectivele sub titlul instituției care este biserica – acesta este un aspect. Altul este că ei cred că, atât timp cât își răspândesc părerile politice sub pretextul credinței în Dumnezeu, va fi foarte simplu să-i îndoctrineze pe oamenii din biserică și că este foarte probabil ca acești oameni să se închine oamenilor faimoși și să-i asculte. În consecință, acești indivizi care au obiective politice tind să-i privească pe oamenii bisericii ca pe niște obiecte de utilizat. Ei cred că este foarte ușor ca biserica să devină un loc în care își pot ascunde identitatea și că membrii bisericii sunt obiecte pe care ei le pot utiliza foarte ușor – simplu spus, așa văd ei lucrurile. Prin urmare, scopul pentru care se alătură ei bisericii este de a spera că, într-o zi, odată ce sunt în ascensiune, să se poată lupta cu rivalii lor politici și să poată câștiga putere – acesta este obiectivul lor politic. Vor să se folosească de pretextul nominal al credinței în Dumnezeu pentru a-i introduce într-o parte a sferei lor politice de influență pe oamenii care-i idolatrizează și care-i urmăresc. Unii oameni spun: „Poate că au acest scop, dar, dacă nu iau atitudine, cel mult putem vedea doar că sunt neîncrezători sau credincioși falși. Cum putem vedea că au scopuri politice clare?” Asta nu este dificil. Doar ai răbdare și observă. Atât timp cât au obiective politice, categoric vor lua atitudine. Dacă nu vor să ia atitudine, de ce s-ar fi infiltrat în biserică? Dacă încă nu au luat atitudine, este pentru că nu au avut ocazia. Odată ce au ocazia, vor acționa în consecință. De exemplu, dacă guvernul adoptă o politică greșită sau îi suprimă și îi arestează pe aleșii lui Dumnezeu, frații și surorile cel mult ar discuta și ar discerne această chestiune și lucrurile s-ar opri aici. Orice ar fi, a crede în Dumnezeu, a-și face îndatoririle și a urma voia lui Dumnezeu sunt lucrurile importante. Ei nu ar pierde vederea de ansamblu pentru chestiuni mărunte; ar continua să creadă în Dumnezeu și să-și facă îndatoririle în modul în care ar trebui, ca de obicei. Însă oamenii cu obiective politice sunt diferiți. Ar face din țânțar armăsar cu privire la chestiune, ar expune-o în mod agresiv și ar face-o publică la scară largă și și-ar dori cu disperare să instige pe toată lumea să se ridice împotriva guvernului, pentru a servi propriilor obiective politice și nu s-ar opri până nu și-ar atinge scopurile. Ca să se implice în politică, ei lasă deoparte complet chestiunea de a crede în Dumnezeu și pe cea de a-și face îndatoririle și ignoră cerințele lui Dumnezeu de la om și intențiile Lui. Atât de nebuni sunt – încă nu-i pot discerne oamenii? Astfel de indivizi Îl urmează pe Dumnezeu sau urmează politica? Unii oameni, fiind lipsiți de discernământ, sunt induși în eroare ușor. Acești oameni care se implică în politică nu știu care este adevărul, cu atât mai puțin înțeleg că lucrarea lui Dumnezeu este de a curăți firile corupte ale oamenilor și de a-i mântui de influența Satanei. Ei cred că a se implica în drepturile umane și în politică înseamnă că au un simț al dreptății și că I se supun lui Dumnezeu. Dacă se implică în politică și în drepturile omului înseamnă că o persoană are adevărul-realitate? Înseamnă că o persoană I se supune lui Dumnezeu? Indiferent cât de bine te ocupi de drepturile umane și de politică, înseamnă asta că ți-a fost curățită firea coruptă? Înseamnă că ambiția și dorința ta de a deține putere au fost curățite? Mulți oameni nu pot vedea adevărul despre aceste aspecte. Se pare că și Sun Yat-sen era creștin. Când era în pericol, se ruga ca Dumnezeu să-l mântuiască. Și-a petrecut toată viața implicându-se în revoluție – a primit aprobarea lui Dumnezeu? A fost el o persoană care practica adevărul și I se supunea lui Dumnezeu? Avea mărturie bazată pe experiențe privind practicarea cuvintelor lui Dumnezeu? Nu a avut niciunul dintre aceste lucruri. După ce Pavel a fost chemat, el a predicat încontinuu Evanghelia și a suferit multe greutăți, dar, fiindcă nu s-a căit cu adevărat, nu a avut pătrundere în viață, a comis în mod repetat aceleași vechi păcate și s-a preamărit și a mărturisit pentru el însuși cu fiecare ocazie, a devenit antihrist și a fost pedepsit. Orice ar fi, a crede în Dumnezeu fără să accepți adevărul, a urmări mereu faima și statutul și a-ți dori mereu să fii un supraom sau o persoană deosebită este foarte periculos. Toți cei cu obiective politice sunt antihriști. Acești oameni nu vor renunța cu ușurință la împlinirea aspirațiilor politice proprii și vor căuta mereu ocazii de a instiga și a câștiga de partea lor credincioși, drept forța lor politică. Dacă, într-o zi, văd că nu sunt ușor de exploatat credincioșii, că aceștia iubesc și urmăresc doar adevărul și că Îl urmează numai pe Hristos, nu oamenii, abia atunci vor renunța în totalitate la acești credincioși.

La origini, mintea oamenilor cu obiective politice este ocupată în totalitate de idei legate de politică – putere și influență, guvernare, conspirații, mijloace politice și așa mai departe. Ei nu înțeleg ce înseamnă să crezi în Dumnezeu, ce este credința, ce este adevărul, și înțeleg chiar mai puțin cum să I se supună lui Dumnezeu. Nu înțeleg nici care este voia Cerurilor. Principiile lor de supraviețuire sunt „Omul va triumfa asupra naturii” și „Destinul unui om se află în mâna lui.” Prin urmare, a încerca să-i schimbi pe acești oameni este imposibil și este o idee nesăbuită. Acești oameni răspândesc adesea puncte de vedere politice printre frații și surorile din biserică, instigându-i să se implice în activități politice și să participe la politică. Este foarte clar că scopul pentru care ei cred în Dumnezeu este alimentat de obiective politice. Această esență poate fi discernută rapid și ușor de către alții. Acești oameni sunt complet neștiutori cu privire la credință, la a merge pe calea cea dreaptă și la a se supune voii Cerurilor – ei cred că gândurile și căile oricărei persoane pot fi schimbate folosind tactici politice și cred, mai ales, că destinul unei persoane poate fi schimbat prin mijloace și metode umane. Prin urmare, sunt complet neștiutori cu privire la chestiunile profunde, și totuși evidente, ale legilor naturii create de Dumnezeu și la suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinului omului; sunt profani când vine vorba despre aceste chestiuni și pur și simplu nu le pot pricepe. Ce vreau să spun cu acest lucru? Dacă găsești un om al cărui scop pentru care crede în Dumnezeu este alimentat de obiective politice, categoric nu trebuie să încerci să-l schimbi sau să-l convingi și nu este nevoie să ai părtășie cu el despre atât de multe adevăruri. În afară de a te păzi de el, ar trebui să-i informezi pe conducătorii bisericii de la diverse niveluri sau pe frații și surorile de încredere în legătură cu acesta cu cât mai repede posibil, iar apoi să găsești un mod de a-l exclude din biserică. Nu ar trebui să te păzești de el în secret și în liniște, în timp ce pe ceilalți îi lași să rămână în întuneric. Așadar, ce fel de oameni pot avea puțin discernământ cu privire la cei cărora le place să vorbească despre politică și care au obiective politice? Sunt oameni mai vârstnici sau mai tineri? Sunt frați sau surori? (Frați mai vârstnici.) Așa este; frați mai vârstnici, mai precis, cei care au experiență socială, care au luat contact cu politica sau care au fost persecutați din motive politice – oameni cu intuiție cu privire la aceste chestiuni – pot percepe problemele politice cu relativă claritate. Firește, ei pot exercita puțin discernământ față de cei care se implică în politică și, în special, pot percepe cu relativă claritate ambițiile și dorințele acestora, precum și gândurile, punctele de vedere, visurile și aspirațiile lor. Prin urmare, pot discerne acești oameni relativ mai rapid decât alții. Odată ce o persoană discerne că acești oameni au obiective politice și sunt neîncrezători, ar trebui să se păzească de ei și să-i expună pe acești neîncrezători. În același timp, trebuie și să-i protejeze pe cei nesăbuiți și ignoranți care nu înțeleg adevărul, împiedicându-i să fie induși în eroare și exploatați și să divulge în mod neintenționat unele dintre informațiile interne ale bisericii. Este necesar să-i anunțe pe conducătorii bisericii și să discute cu ei această chestiune și să informeze mai mulți oameni vârstnici sau pe cei care înțeleg o parte din adevăr și au o oarecare statură să se păzească de acești oameni cu obiective politice, cât mai curând posibil. Este important să-i ajute pe alții să vadă clar esența de neîncrezători a acestor oameni, protejându-i, astfel, pe frații și surorile nesăbuite și ignorante, de exploatarea de către aceștia. Dacă nu poți să vezi adevărul despre aceste chestiuni și nu ai discernământ, atunci când vorbesc și discută cu tine unii oameni siniștri, abili, vicleni, vei divulga de bunăvoie detalii privind situația ta adevărată și tot ceea ce știi, chiar fără să fii întrebat, devenind, neintenționat, o iudă. Există astfel de oameni? (Da.) Când vorbești, nu știi ce scop are cealaltă persoană și o tratezi ca pe un frate sau o soră, spunându-i tot ce ai pe suflet, fără să-ți dai seama – după ce ai vorbit, nu știi ce consecințe vor apărea. Văzându-i pe alții păzindu-se de astfel de oameni, spui: „Ești prea precaut. Ce e de ascuns între frați și surori?” Nu-ți dai seama de ce alții nu-și spun părerea – asta înseamnă să fii nesăbuit.

Oamenii cu obiective politice sunt cu siguranță și neîncrezători, fiindcă nu iubesc adevărul și nu îl acceptă. Chiar dacă ei cred în Dumnezeu, se încadrează în totalitate în categoria oamenilor răi care sunt antihriști. A te păzi de astfel de oameni este, de fapt, abordarea cea mai pasivă. Abordarea proactivă este să-i descoperi devreme, să-i tratezi și să-i excluzi cât mai repede posibil, ca să eviți ca aceștia să provoace tulburări bisericii, fraților și surorilor. Din cauză că acești oameni îi pot influența pe alții oricând și oriunde în cadrul bisericii și pot distruge ordinea normală a bisericii în orice moment și în orice situație, nu continuați să-i tolerați sau să le arătați răbdare acestor neîncrezători. Nu le mai dați o șansă să se căiască; nu fiți nesăbuiți. Odată descoperiți, ar trebui excluși cât mai repede posibil, pentru a împiedica viitoare necazuri. Scopul acestui lucru este să-i împiedici pe cei care nu urmăresc adevărul să fie induși în eroare și folosiți, devenind marionete ale Satanei și ale demonilor. Bineînțeles, ce s-ar cuveni cel mai mult să faci în acest moment este să-i împiedici pe cei cu obiective politice să afle informații importante despre biserică. Cu cât îi discerni și-i excluzi mai repede, cu atât vor avea mai puțină comunicare frații și surorile cu ei și cu atât mai puțin vor fi induși în eroare și influențați de aceștia. Prin urmare, cât privește coordonarea în timp, este mai bine să-i tratezi și să-i excluzi pe acești oameni mai repede, nu mai târziu – cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Să fii proactiv e mai bine decât să fii pasiv. Oamenii cu obiective politice sunt rău intenționați; ei nu pot avea, sub nicio formă, vreo fărâmă de sinceritate pentru a face orice pentru biserică și pentru casa lui Dumnezeu. Dacă nu-i pot induce în eroare și nu-i pot folosi pe frați și surori, vor fi totalmente umiliți și vor părăsi biserica de bunăvoie, chiar și fără să-și ia rămas bun. Cu asta, ne încheiem părtășia despre cel de-al optulea scop pentru a crede în Dumnezeu: ca să urmărești obiective politice.

30 octombrie 2021