G. Ca să găsească un susținător

Cel de-al șaptelea scop pe care îl au oamenii pentru a crede în Dumnezeu este ca să găsească un susținător. Ați văzut vreodată astfel de oameni? Aceasta este o situație oarecum specială; chiar dacă nu sunt mulți, ei categoric există. Asta fiindcă bisericile lui Dumnezeu nu au apărut doar în China, ci și în Asia, în Europa, în Americi și în diverse țări din Africa, astfel încât acești oportuniști și acești neîncrezători vor apărea odată cu ele. Indiferent cât de mare este probabilitatea ca astfel de oameni să apară, în orice caz, odată ce o fac, trebuie să îi înfruntați și să-i discerneți și să nu-i lăsați pe acești neîncrezători să dobândească vreun statut și să creeze tulburări în biserică. Dacă voi credeți că aceste probleme nu există fiindcă nu au apărut sau nu le-ați întâlnit, aceasta este o idee nesăbuită. Odată ce apar aceste probleme, dacă nu ai discernământ și nu știi cum să le rezolvi, ele vor provoca mari pericole ascunse bisericii, casei lui Dumnezeu, fraților și surorilor și lucrării bisericii. Așadar, înainte să se întâmple ceva, trebuie să știi cu ce probleme ar trebui să te confrunți și cum să le rezolvi. Acesta este cel mai bun mod; îți servește drept protecție invizibilă. Oamenii menționați în cel de al șaptelea scop pentru a crede în Dumnezeu, cei care cred în El ca să găsească un susținător, nu sunt puțini. Această societate este plină de nedreptate, discriminare și oprimare peste tot. Oamenii care trăiesc în toate nivelurile societății sunt plini de dezgust și de ură față de diverse nedreptăți din societate și sunt, de asemenea, plini de ură. Totuși, nu este ușor să scapi de nedreptățile lumii umane, doar dacă nu cumva dispari din aceasta. Atât timp cât trăiești în această lume, atât timp cât trăiești printre acești oameni, vei fi – mai mult sau mai puțin și în măsuri mai mari sau mai mici – hărțuit și umilit, și poți fi chiar vânat și persecutat de unele forțe puternice. Aceste felurite nedreptăți și inegalități au exercitat o mare tensiune asupra psihicului oamenilor, aducându-le o presiune psihologică semnificativă și, bineînțeles, provocând multe inconveniente vieților normale ale oamenilor. Prin urmare, unor oameni li se formează, inevitabil, o anumită idee: „Pentru ca o persoană să fie acceptată în societate, trebuie să aibă în spate o forță pe care să se poată baza. Când întâmpină dificultăți și are nevoie de ajutor sau când este singură și neajutorată, atunci va exista un grup de oameni care o va susține și care va lua deciziile, care va rezolva greutățile și problemele cu care se confruntă sau care îi va asigura bunurile esențiale pentru trai.” Prin urmare, se străduiesc să caute un astfel de sprijin. Bineînțeles, unii dintre acești oameni găsesc, într-un final, biserica. Ei cred că oamenii din biserică sunt uniți în inimă și lucrează pentru a atinge același scop, fiecare dintre ei având credință, bune intenții și purtându-se cu amabilitate față de alții, ferindu-se de conflicte sociale și distanțându-se de tendințele rele ale societății. Pentru cei care cred în Dumnezeu, biserica este, fără îndoială, simbolul unei mari dreptăți în această societate și în lume; oamenii din biserică au și ei o imagine pozitivă, bună și amabilă în mintea oamenilor. Unii aleg să creadă în Dumnezeu fiindcă sunt pe treapta de jos a societății, neavând absolut nicio putere în societate și lipsindu-le cu desăvârșire un mediu familial bun. Ei întâmpină diverse dificultăți în a dobândi o educație, a-și face prieteni, a găsi slujbe sau a face diverse lucruri, astfel încât cred că, pentru a supraviețui și pentru a fi acceptați în societate, trebuie să aibă niște oameni care să-i ajute. De exemplu, când își caută o slujbă, dacă se bazează pe ei înșiși, căutând fără țintă printre posturile disponibile, este posibil ca aproape să-și epuizeze economiile fără să găsească, neapărat, o slujbă potrivită. Dar dacă, în căutarea lor, sunt asistați de oameni de încredere care îi pot ajuta cu sinceritate, deranjul prin care trebuie să treacă scade considerabil, iar timpul alocat căutării unei slujbe este mult redus. Prin urmare, cred că dacă pot găsi un asemenea susținător, când vine vorba de toate lucrurile cu care trebuie să se confrunte în societate – să dobândească o educație, să-și caute o slujbă, chiar și viața de zi cu zi și supraviețuirea – vor avea unii oameni care să tragă sforile și să-i sprijine, un grup de oameni entuziaști care să-i ajute din culise. Astfel, când găsesc biserica, simt că au găsit locul potrivit. Biserica devine o alegere foarte bună pentru ei, pentru a fi acceptați în societate și a ajunge să aibă o viață liniștită. De exemplu, fie că e vorba să meargă la doctor, să facă cumpărături, să-și facă asigurare, să cumpere o casă, să-și ajute copiii să aleagă școli sau chiar să se ocupe de orice chestiune, pot mereu să găsească în biserică oameni iubitori, care să le dea o mână de ajutor pentru a rezolva aceste probleme. În acest fel, viețile lor devin mult mai convenabile, nu mai sunt atât de singuri în societate, iar dificultățile în gestionarea chestiunilor le sunt reduse semnificativ. Prin urmare, venirea la biserică pentru a crede în Dumnezeu chiar le aduce beneficii tangibile. Chiar dacă merg la doctor, frații și surorile vor găsi cunoștințe în spital, ca să-i ajute; le pot folosi pentru a obține cele mai bune prețuri la cumpărături și chiar pentru a cumpăra case la prețuri preferențiale. Cu ajutorul fraților și surorilor din biserică, toate aceste probleme sunt rezolvate. Se gândesc: „E grozav să crezi în dumnezeu! E convenabil acum să găsesc o slujbă, să mă ocup de afaceri și să fac cumpărături! Oricând am nevoie de ceva, trebuie doar să dau un telefon sau să trimit un mesaj grupului și toți se adună pentru a-mi da o mână de ajutor. Sunt foarte mulți oameni buni în biserică; e foarte convenabil să rezolv chestiuni! Nu a fost ușor să găsesc un susținător, așa că, orice-ar fi, nu voi părăsi biserica. Dar adunările din casa lui dumnezeu implică mereu să citim cuvintele lui și să avem părtășie despre adevăr, lucru care mă face să mă simt stânjenit și contrariat. Nu sunt dispus să mănânc și să beau cuvintele lui dumnezeu și mă simt scârbit ori de câte ori aud părtășii despre adevăr. Dar, dacă nu ascult, asta nu va merge – nu-i pot părăsi. Mă ajută foarte mult. Dacă refuz să ascult, mă voi simți jenat și ar fi ciudat și să spun că nu mai cred, așa că trebuie pur și simplu să aprob și să spun lucruri frumoase.” În inima lor, de fapt, nu vor să creadă, dar nu pot decât să-și reprime acest sentiment. Unii oameni spun: „Îi vezi doar rugându-i mereu pe frați și surori să rezolve chestiuni și fiind foarte încântați când îi ajută aceștia – poți să discerni, doar din asta, faptul că scopul pentru care cred în Dumnezeu este de a-și găsi un susținător?” În afara acestor manifestări, uitați-vă dacă, de obicei, citesc cuvintele lui Dumnezeu și au părtășie despre adevăr, dacă își pot îndeplini datoria și pot suferi schimbări reale; asta vă va arăta dacă ei cred sincer în Dumnezeu. Cei care caută un susținător cred în Dumnezeu doar pentru a folosi biserica sau pe frați și surori ca să se ocupe de chestiuni în locul lor și să le rezolve dificultățile din viață. Dar nu menționează niciodată că și-ar face datoria, nici nu mănâncă sau nu beau cuvintele lui Dumnezeu și nici nu au părtășie despre ele. De îndată ce află despre vreun mod grozav de a face lucrurile, devin extrem de entuziasmați; încep să sporovăiască încontinuu și nici măcar nu pot fi întrerupți. Dar când vine vorba de a face o datorie sau de a fi cinstiți și a nu spune minciuni sau a nu-i înșela pe alții, amuțesc. În inima lor, nu-i interesează aceste lucruri – oricât de pasionat ai vorbi, nu au nicio reacție și nu se implică; ba chiar încearcă întruna să te întrerupă și să schimbe subiectul cu unul care îi interesează. Își frământă creierii gândindu-se la moduri de a-i convinge pe frați și pe surori să facă lucruri și să depună efort pentru ei, nedorind să le dea acestora nicio ocazie de a vorbi despre îndeplinirea de îndatoriri sau despre a se consuma pentru Dumnezeu. Dacă le sugerează cineva să-și facă îndatoririle și să se consume pentru Dumnezeu, ei găsesc rapid o chestiune personală urgentă pe care o oferă la schimb; în timp ce frații și surorile se ocupă de această chestiune în locul lor, ei depun fără tragere de inimă un efort pentru casa lui Dumnezeu, îndeplinind la mustață cererea fraților și a surorilor și, odată ce chestiunea lor personală este rezolvată, se răcesc față de frați și surori. Pentru a menține legătura cu biserica, pentru a nu pierde acest susținător care este biserica și pe aceste ajutoare care sunt frații și surorile, păstrează o legătură strânsă cu toți cei care le sunt folositori, adesea interesându-se de ei cu solicitudine, spunând cuvinte politicoase și nesincere pentru a întreține relații. Vorbesc despre cât de mult cred în existența lui Dumnezeu, cât de mult îi binecuvântează Dumnezeu, cât de mult har le dă El și cât de des varsă lacrimi, simțindu-se îndatorați față de Dumnezeu și dornici să răsplătească dragostea Lui – asta pentru a-i înșela pe frați și surori și pentru a obține ajutorul lor. Odată ce o persoană nu mai merită să fie exploatată, o blochează și-i șterg imediat datele de contact. Îi măgulesc insistent, le satisfac nevoile și se apropie de cei care le aduc cele mai mari beneficii, cei care merită cel mai mult să fie exploatați. Cât despre cei care nu merită să fie exploatați, cei care, ca și ei, nu au nicio influență și niciun statut în societate și care sunt, ca și ei, pe treapta de jos a societății și nu au pe cine să se bazeze, acelora nu le aruncă nici măcar o privire. Se asociază exclusiv cu cei pe care merită să-i exploateze și care au relații în societate, cu cei pe care-i consideră capabili. Pot să depună efort și să îndure greutăți pentru biserică doar atunci când au nevoie de ceva de la aceasta sau de la frați și surori. De fapt, manifestările de neîncrezători ale acestor oameni sunt foarte evidente. Acasă, nu citesc niciodată cuvintele lui Dumnezeu, nu se roagă niciodată lui Dumnezeu atunci când nu există dificultăți și participă cu multă reticență la viața bisericească. Nu cer să facă îndatoriri și nu iau inițiativa de a se implica în lucrarea bisericii; mai ales nu participă niciodată în mod activ la lucrări periculoase. Chiar dacă sunt de acord să o facă, manifestă o mare nerăbdare și doar atunci când sunt chemați sau invitați depun, cu reticență, puțin efort. Acestea sunt manifestări ale neîncrezătorilor. Nu citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu fac o datorie – deși participă reticenți la viața bisericească, o fac pentru a evita să piardă comunitatea fraților și a surorilor din biserică, un susținător uriaș pentru ei. Păstrează relațiile cu acești oameni doar pentru a le fi mai convenabil să rezolve chestiuni în viitor. Odată ce astfel de oameni dobândesc o poziție în societate și au un loc unde să se stabilească și să-și înceapă viața și odată ce au avut succes în lume și au obținut influență și perspective pentru un viitor strălucit, vor părăsi biserica, vor rupe relațiile cu frații și surorile și vor pierde legătura rapid și fără ezitare. Dacă există un posibil destinatar al Evangheliei cu care au o relație bună și vrei să-i contactezi pentru a predica Evanghelia persoanei respective, nu vei reuși să dai de ei. Nu numai că vor rupe legătura cu biserica, dar vor renunța și la prieteniile cu anumiți indivizi. Nu s-au dat deja de gol că sunt neîncrezători? (Ba da.) Așadar, cum ar trebui să îi trateze biserica pe astfel de oameni? (Să-i îndepărteze.) Ar trebui să le dăm o șansă, să arătăm înțelegere pentru slăbiciunea lor și pentru dificultățile din viața lor, să-i sprijinim și să-i ajutăm mai mult, astfel încât să poată ajunge să creadă că Dumnezeu există, să devină interesați de adevăr și să se consume sincer pentru Dumnezeu? Trebuie făcută această lucrare? (Nu.) De ce nu? (Fiindcă acești oameni nu sunt aici în niciun caz pentru a crede în Dumnezeu.) Așa este, ei nu au venit ca să creadă în Dumnezeu; scopul lor este foarte clar – sunt aici ca să găsească un susținător. Așadar, poate da rezultate să ai părtășie despre adevăr cu acești oameni? (Nu.) Nu-l vor accepta; ei nu-l prețuiesc, nu au nevoie de el și nu sunt interesați de el.

Cum ar trebui să-i descriem pe cei care cred în Dumnezeu doar ca să găsească un susținător? Este foarte potrivit să-i descriem drept oameni care pun interesele lor mai presus de orice altceva. Atât timp cât văd că o persoană e folositoare și le aduce beneficii, vor face orice le cere persoana respectivă; ba chiar vor urma orice ordine le dă aceasta. Pun interesele lor mai presus de orice altceva; atât timp cât ceva servește intereselor proprii, e în regulă. Dacă le spui că a crede în Dumnezeu le va aduce binecuvântări și beneficii, categoric vor crede în El și vor face orice le ceri. Atât timp cât capacitatea ta de a te ocupa de chestiuni în societate le satisface nevoile și le permite să beneficieze, categoric se vor asocia cu tine. Totuși, asocierea lor cu tine nu înseamnă că pot să creadă cu adevărat în Dumnezeu, nici nu înseamnă că se vor consuma sincer pentru Dumnezeu, așa cum faci tu. Chiar dacă se înțeleg bine cu tine și aveți o relație deosebit de bună, asta nu înseamnă neapărat că vorbiți aceeași limbă, că urmați aceeași cale sau că urmăriți aceleași lucruri. Prin urmare, nu trebuie să fii indus în eroare de astfel de oameni. Acești oameni sunt abili și au tactici pentru a interacționa cu alții. Scopul pentru care cred în Dumnezeu este de a găsi un susținător, nu de a urmări adevărul și de a dobândi mântuirea. Asta arată cât de josnic și de sumbru este caracterul lor! Vin la biserică pentru a găsi oameni pe care să-i poată exploata, conspirând să obțină diverse beneficii pentru ei înșiși. Nu înseamnă asta că astfel de oameni sunt capabili să acționeze fără scrupule și să facă tot felul de lucruri nerușinate? (Ba da.) Din simplul fapt că scopul pentru care cred ei în Dumnezeu este ca să găsească un susținător și să-și asigure traiul, este clar că acești oameni nu sunt buni de nimic și că au un caracter josnic, sunt egoiști, detestabili și sordizi, trăind într-un mare întuneric. Prin urmare, principiul bisericii pentru a-i trata este, de asemenea, să-i discearnă și apoi să-i îndepărteze sau să-i excludă. Odată ce discerni că nu sunt credincioși adevărați, că au venit la biserică în căutarea unei căi de evadare și pentru a profita, dorind să-i exploateze pe frați și pe surori pentru a se ocupa de chestiuni și a presta servicii pentru ei, atunci, în astfel de cazuri, conducătorii și lucrătorii, precum și frații și surorile ar trebui să se ocupe de situația respectivă prompt și cu precizie. Fără să periclitați siguranța bisericii sau a fraților și surorilor, îndepărtați-i sau excludeți-i cât mai repede posibil. Nu ar trebui lăsați să continue să pândească printre frați și surori. Ei nu reprezintă obiectul mântuirii de către Dumnezeu. Când astfel de oameni pândesc în mijlocul vostru, ei îi urmăresc constant pe toți cu lăcomie și vigilență, ca să vadă cine merită să fie exploatat. Întotdeauna socotesc dacă există în biserică oameni pe care îi pot folosi – cine are rude care lucrează la un spital, cine știe cum să trateze boli sau are remedii secrete, cine poate obține prețuri angro la magazine, familia cărui frate are o reprezentanță auto, cine poate obține prețuri preferențiale pentru case – investighează în mod special aceste chestiuni. Acești oameni sunt meticuloși în socotelile lor! Ei socotesc chiar și chestiuni mici și doresc, de asemenea, să comploteze împotriva fraților și surorilor și plănuiesc să profite de ei. Investighează mediul familial al tuturor și îi păstrează pe toți în raza comploturilor și conspirațiilor lor. Pot inimile voastre să simtă pace atunci când interacționează cu astfel de oameni? (Nu.) Ce ar trebui făcut dacă nu există pace? Ar trebui să vă păziți de astfel de oameni. Acești oameni cred în Dumnezeu din motive ascunse; nu sunt aici ca să urmărească adevărul sau mântuirea, ci ca să găsească un susținător, o sursă de venit și o cale de scăpare pentru ei înșiși. Acești oameni sunt deosebit de egoiști, detestabili și perfizi. Ei nu fac nicio datorie și nu se consumă pentru Dumnezeu. Când biserica are nevoie de ei pentru ceva, sunt de negăsit, dar reapar odată ce chestiunea s-a încheiat. Acești oameni știu doar să profite și nu are sens să îi lăsați să rămână în biserică; trebuie să apelați la diverse metode pentru a-i înlătura cât mai repede posibil. Unii oameni spun: „Chiar este nevoie de diverse metode pentru a trata o persoană?” Biserica are tot felul de oameni; mulți dintre ei cred în Dumnezeu doar ca să găsească un susținător și o cale de scăpare, ca să obțină binecuvântări sau ca să evite dezastre. Variază doar gravitatea acestor motive; unii oameni manifestă un tip de comportament, în timp ce alții manifestă altul. Prin urmare, diferiți oameni trebuie tratați în diferite moduri; doar acest lucru se aliniază la principii. Cât despre acești neîncrezători care caută un susținător, ei trebuie curățiți cu promptitudine. Nu-i lăsați să paraziteze în biserică. Ei le cer fraților și surorilor să se ocupe de chestiuni în locul lor – având în vedere că e nevoie doar de puțin efort pentru a-i ajuta să se ocupe de chestiuni, de ce nu ar trebui să li se ofere nici măcar acest mic ajutor? Primul punct este că, în mod esențial, acești oameni nu sunt credincioși adevărați; sunt neîncrezători până-n măduva oaselor. Al doilea punct este că acești oameni nu se pot schimba de la a nu crede la a fi credincioși adevărați. Ei nu sunt cei predestinați și aleși de Dumnezeu; nu reprezintă obiectul mântuirii de către El – mai degrabă sunt răufăcători care s-au infiltrat în biserică. Al treilea punct este că acești oameni se agită peste tot în biserică, căutând mereu ajutorul fraților și al surorilor, indiferent cât de mare este problema cu care se confruntă, lucru care îi hărțuiește în mod imperceptibil pe frați și pe surori și, între timp, creează o atmosferă extrem de dăunătoare în biserică, în detrimentul tuturor. Prin urmare, cel mai bine este să-i curățim cât mai repede posibil pe acești diavoli care cred în Dumnezeu doar ca să-și găsească un susținător. Dacă încă nu i-ați identificat sau nu ați perceput că sunt acest tip de persoane, îi puteți păstra pentru a-i observa. Odată ce-i discerneți și vedeți că se numără printre diverșii oameni răi pe care trebuie să-i îndepărteze casa lui Dumnezeu, nu ezitați și nu fiți amabili cu ei. După ce discutați cu toți și ajungeți la un consens, puteți să-i îndepărtați. În cazul în care conducătorii și lucrătorii din biserică ignoră această chestiune, atât timp cât majoritatea fraților și surorilor confirmă că sunt tipul de persoane care cred în Dumnezeu doar ca să găsească un susținător și o cale de scăpare, aveți dreptul de a-i îndepărta direct, fără să cereți aprobarea conducătorilor falși. A face acest lucru este corect și se aliniază în totalitate la adevărurile-principii. Este dreptul vostru, obligația voastră, responsabilitatea voastră; este pentru protecția voastră. Bineînțeles, când frații și surorile care sunt credincioși adevărați întâmpină dificultăți, avem responsabilitatea și obligația de a ne da toată silința ca să-i ajutăm, cât putem noi de bine, fie cu ajutor și sprijin iubitor, fie prin asistență materială. Aceasta este dragostea dintre frați și surori, dragostea celor care cred în Dumnezeu. Totuși, nu avem nicio responsabilitate și nicio obligație să practicăm ajutarea neîncrezătorilor, fiindcă nu sunt frați și surori și nu merită acest har și nici asemenea ajutor. Asta înseamnă să tratezi oamenii conform principiilor. Părtășia noastră cu privire la cel de al șaptelea scop pentru a crede în Dumnezeu se încheie aici. Nu este nevoie să oferim și alte exemple specifice despre acest fel de oameni. Pe scurt, orice om al cărui scop pentru a crede în Dumnezeu este să găsească un susținător este un om care ar trebui îndepărtat sau exclus din biserică. Odată ce conducătorii și lucrătorii discern că există astfel de oameni în biserică, ar trebui să-i îndepărteze cu promptitudine. Îndepărtați-i pe toți cei pe care-i găsiți, să nu rămână niciunul. Dacă majoritatea fraților și surorilor deja au fost hărțuiți până când au ajuns să se simtă neajutorați și să nu mai poată suporta, iar conducătorii și lucrătorii încă îi apără spunând: „Au dificultăți; ar trebui să-i ajutăm”, atunci, acestor conducători ar trebui să li se spună: „Nu sunt deloc credincioși adevărați în Dumnezeu. Ignoră pe oricine are părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu cu ei și refuză să-și facă datoria atunci când li se spune. Nu au avut niciodată nicio intenție de a se consuma pentru Dumnezeu și doar vor să-i folosească pe frați și pe surori pentru a se ocupa de chestiunile lor. Nu avem nicio responsabilitate și nicio obligație să-i ajutăm pe acești neîncrezători!” Chiar dacă nu este de acord conducătorul bisericii, aveți dreptul să vă alăturați majorității pentru a-i îndepărta din biserică. Dacă, în acest moment, conducătorul bisericii tot nu este de acord, atunci raportați chestiunea superiorilor; izolați-l pe conducător și lăsați-l să reflecteze. Odată ce este de acord, puteți să-i acceptați din nou conducerea. Dacă însă continuă să nu fie de acord, puteți să-l înlăturați și să alegeți un nou conducător. Acesta este al șaptelea scop pentru a crede în Dumnezeu: ca să găsească un susținător.