III. Definiția unei biserici

În urma părtășiei despre ce este o biserică, acum aveți o oarecare înțelegere despre crearea unei biserici, despre lucrarea pe care o face o biserică și despre rezultatele pe care le obține. Puteți, de asemenea, să înțelegeți într-o oarecare măsură și valoarea și semnificația existenței unei biserici. Așadar, acum putem compune o definiție exactă pentru ce anume este o biserică? În primul rând, o biserică nu este un loc care le oferă oamenilor alinare emoțională, nici un loc care se asigură că oamenii sunt bine hrăniți și îmbrăcați sau care le oferă oamenilor refugiu. O biserică nu este un loc care le asigură oamenilor drepturile și interesele fizice sau rezolvă dificultățile cu care se confruntă aceștia în viață. Nu este un loc care umple vidul spiritual al oamenilor și oferă hrană spirituală. Dat fiind că bisericile nu sunt ceea ce presupun oamenii că sunt, conform propriilor noțiuni și închipuiri, atunci care anume este definiția specifică a unei biserici? Ce anume este o biserică? În Biblie, Domnul Isus a oferit o descriere de bază a denumirii unei biserici. Cum a formulat-o El exact? [„Căci unde sunt adunați doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt și Eu!” (Matei 18:20).] Aceste cuvinte înseamnă că, indiferent câți oameni sunt adunați laolaltă, atât timp cât au lucrarea Duhului Sfânt și Îl simt pe Dumnezeu alături de ei acolo, acel loc este o biserică – exact asta. În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a arătat pentru a lucra și a exprima adevărul. Când oamenii se reunesc să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, să le citească în rugăciune și să aibă părtășie despre ele, Dumnezeu este prezent acolo, la fel și luminarea Duhului Sfânt, ceea ce înseamnă că Dumnezeu o recunoaște drept biserică. Dacă oamenii se adună, dar nu mănâncă și nu beau cuvintele lui Dumnezeu, dacă doar repetă papagalicește doctrine spirituale goale și nu pot simți lucrarea Duhului Sfânt, atunci nu este o biserică, pentru că nu este recunoscută de Dumnezeu și, așadar, nu are lucrarea Duhului Sfânt. Adunările în cadrul cărora Dumnezeu este prezent sunt binecuvântate și îndrumate de El și, când oamenii se strâng la astfel de adunări, indiferent dacă mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, au părtășie despre adevăr sau folosesc adevărul pentru a rezolva probleme, toate acestea sunt legate de cerințele și conducerea lui Dumnezeu și, așadar, toate sunt binecuvântate de El. De aceea, atât timp cât un tip de adunare are îndrumarea, conducerea și prezența lui Dumnezeu, poate fi numită o biserică. Aceasta este definiția cea mai simplă, de bază, a unei biserici și a fost definiția unei biserici în timpul Epocii Harului. S-a născut din contextul lucrării lui Dumnezeu din acel timp și, prin urmare, este corectă și rămâne adevărată. Însă, în timpul acestei etape a lucrării de judecată din zilele de pe urmă, datorită faptului că Dumnezeu a rostit mai multe cuvinte și a săvârșit o lucrare mai măreață, definiția unei biserici trebuie să se aprofundeze mai mult decât acea definiție de bază din Epoca Harului. Lucrarea lui Dumnezeu a progresat în continuare. O biserică nu mai are drept caracteristică doar lucrarea Duhului Sfânt și prezența lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu lucrează personal în bisericile Sale, îndrumându-le și păstorindu-le; aleșii lui Dumnezeu pot mânca și bea cuvintele Sale din prezent, Îl pot urma și pot aduce mărturie pentru Hristos. Așadar, definiția unei biserici din zilele de pe urmă este mai avansată decât era în Epoca Harului; este o descriere mai profundă, mai corectă și mai specifică decât înainte și este, bineînțeles, inseparabilă de adevăr și de cuvintele lui Dumnezeu. Așadar, care este cel mai corect și adecvat mod de a defini o biserică? În primul rând, definiția elementară ar trebui să fie un grup de oameni care Îl urmează sincer pe Dumnezeu. Mai precis, o biserică este un grup de oameni care Îl urmează sincer pe Dumnezeu, care sunt guvernați de cuvintele Sale, urmăresc adevărul, practică și experimentează cuvintele Sale și care pot să I se supună și să I se închine lui Dumnezeu, să-I urmeze voia și să atingă mântuirea de către El. Partea-cheie a acestei definiții este „un grup de oameni”. O biserică nu este un loc, un colectiv sau o comunitate, cu atât mai puțin este o simplă adunare a unui grup de oameni cu credință. „Grupul” poate fi compus dintr-o duzină de oameni sau așa ceva, sau din treizeci, până la cincizeci de oameni sau, bineînțeles, chiar din mai mulți. Ei se pot aduna cu toții sau se pot împărți în grupuri mai mici pentru a se aduna; acest lucru este flexibil și se poate schimba. Pe scurt, când acești adepți ai lui Dumnezeu Îl preamăresc, mărturisesc pentru El, I se închină și Îi urmează voia, ei sunt o biserică. Indiferent cât de mulți se adună, ei sunt oricum o biserică. De exemplu, 50 de oameni se numesc o biserică mică și 100 de oameni se numesc o biserică mare – mărimea bisericii este determinată de numărul membrilor. Există biserici mari, medii și mici, numărul de oameni din cadrul unei biserici nu este fix. Haideți să ne uităm încă o dată la definiția unei biserici: un grup de oameni care Îl urmează sincer pe Dumnezeu, care sunt guvernați de cuvintele Sale, urmăresc adevărul, practică și experimentează cuvintele Sale și care pot să I se supună și să I se închine lui Dumnezeu, să-I urmeze voia și să atingă mântuirea de către El. De ce este o biserică definită astfel? Pentru că Dumnezeu vrea să lucreze în biserici și Dumnezeu dorește să mântuiască acel grup de oameni. Doar acest tip de grup de oameni poate fi denumit o biserică. Și doar când un astfel de grup de oameni se adună, pot ei să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu în mod normal și să le practice și să se roage lui Dumnezeu cu adevărat, să I se supună și să I se închine. Acel grup de oameni este guvernat și condus de cuvintele lui Dumnezeu; așadar, printr-un astfel de grup de oameni este produsă definiția unei biserici. Fiindcă oamenii din religii nu acceptă adevărul și nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu îi mântuiește, ei nu sunt o biserică, ci o comunitate religioasă. Aceasta este cea mai clară diferență dintre o biserică și o religie. Doar o biserică este guvernată de cuvintele lui Dumnezeu și doar o biserică păstorită de Hristos personal este guvernată de cuvintele lui Dumnezeu. Ce înseamnă să fie guvernată de cuvintele lui Dumnezeu? Este nevoie să menționăm lucrarea Duhului Sfânt sau îndrumarea, luminarea și iluminarea Duhului Sfânt aici? (Nu.) Spuneți-Mi, ce este mai practic: să fii guvernat de cuvintele lui Dumnezeu sau să ai lucrarea Duhului Sfânt? (Să fii guvernat de cuvintele lui Dumnezeu.) Să fii guvernat de cuvintele lui Dumnezeu este mai practic și mai concret. Lucrarea Duhului Sfânt doar oferă oamenilor o oarecare luminare și iluminare pentru a-i ajuta să înțeleagă adevărul și a-i conduce să găsească principii de practică în cuvintele lui Dumnezeu. Rezultatul obținut este că ei sunt guvernați de cuvintele lui Dumnezeu. Dacă Duhul Sfânt nu ar lucra, ar mai putea oamenii să-și îndeplinească îndatoririle înțelegând cuvintele lui Dumnezeu și pătrunzând principiile? (Da.) Acum, cuvintele lui Dumnezeu au fost rostite din plin; oamenii ascultă adesea predici și pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu. Chiar și fără lucrarea Duhului Sfânt, oamenii știu ce să facă. Cei care iubesc adevărul pot să practice cuvintele lui Dumnezeu și să se supună lucrării Lui, atâta vreme cât înțeleg adevărul. Cei care nu iubesc adevărul nu vor înțelege cuvintele lui Dumnezeu nici dacă le aud și, chiar dacă înțeleg puțin, nu vor fi dispuși să practice; așadar, nu pot decât să fie eliminați. În zilele de pe urmă, Dumnezeu exprimă în mod direct adevărul pentru a-i conduce și a-i păstori personal pe oameni. Lucrarea Duhului Sfânt este doar auxiliară. Este ca atunci când un copil abia învață să meargă; uneori, un adult îi va da o mână de ajutor. Odată ce copilul poate să meargă cu stabilitate și să alerge, nu mai este nevoie să-l sprijine cineva. Prin urmare, lucrarea Duhului Sfânt nu este nici absolută, nici esențială. Când oamenii sunt guvernați de cuvintele lui Dumnezeu, înseamnă că le înțeleg, că înțeleg adevărul și știu ce înseamnă cuvintele lui Dumnezeu și care sunt principiile și standardele pe care le cere El de la oameni și că pot înțelege și aplica aceste principii și standarde. Asta înseamnă ca inimile oamenilor să fie guvernate de cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu deja a vorbit despre aceste lucruri cu suficientă claritate și limpezime, astfel încât nu este nevoie să menționăm lucrarea Duhului Sfânt aici. În zilele de pe urmă, Dumnezeu a exprimat foarte multe adevăruri, făcându-l pe fiecare clar și ușor de înțeles pentru oameni. Prin urmare, lucrarea Duhului Sfânt nu este la fel de importantă și este doar auxiliară. Doar atunci când oamenii nu înțeleg adevărul sau când Dumnezeu nu a rostit atât de multe cuvinte cu o asemenea meticulozitate și claritate, Duhul Sfânt face o lucrare care are o natură auxiliară, de reamintire, le oferă oamenilor o oarecare lumină simplă și servește pentru a-i îndemna puțin, ajutându-i să facă alegeri bune și să meargă pe calea corectă în viață și în diverse medii. Epoca aceasta este cea a cuvintelor lui Dumnezeu, în care El vorbește personal pentru a conduce omenirea, iar cuvintele Lui domină totul. Lucrarea Duhului Sfânt este doar auxiliară. Când oamenii înțeleg adevărul, pot să practice cuvintele lui Dumnezeu și să trăiască potrivit acestora, intențiile lui Dumnezeu sunt satisfăcute.

Să analizăm prima propoziție din definiția de bază a unei biserici: „Îl urmează sincer pe Dumnezeu.” Acest „sincer” are un înțeles specific. Nu se referă la cei care doar își omoară timpul, cei care sunt de umplutură, doar cu numele, cei care se satură cu pâini, cei care se bazează pe har pentru mântuire sau cei care au orice motive și scopuri ascunse. Așadar, ce înseamnă „sincer”? Explicația de bază și cea mai simplă este aceasta: atâta vreme cât cineva aude despre Dumnezeu, despre adevăr sau despre Creator, simte o dorință în inimă, se leapădă de bunăvoie, se dedică de bunăvoie, îndură de bunăvoie greutăți și este dispus să vină înaintea lui Dumnezeu ca să accepte chemarea Lui și abandonează totul ca să-L urmeze. Atâta vreme cât are o inimă sinceră, este suficient. Unii oameni spun: „De ce nu spui Tu că este un grup de oameni plini de credință care-L urmează pe Dumnezeu?” Oamenii nu pot atinge acel nivel. Dintre cei care își fac îndatoririle acum, unii cred de aproximativ zece ani, iar unii cred de douăzeci sau treizeci de ani; în principiu, să ai această sinceritate este suficient. A-i defini ca fiind plini de credință nu este corect. Definiția dată de noi unei biserici are ca fundament o situație de bază și specifică, fără a ne lega de cuvinte sau a stabili prea sus definiția și standardul, fiindcă acest lucru nu ar fi practic. Unii oameni spun: „A zice «sincer» și «plin de credință» nu este suficient. Ar trebui numit un grup de oameni drepți care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău – asta ar fi grozav!” Dacă stabilim atât de sus standardul, atunci propozițiile următoare, „urmează adevărul, practică și experimentează cuvintele Sale”, ar trebui să fie toate de prisos. Aspectul-cheie este că toți membrii bisericii sunt cei pe care Dumnezeu vrea să-i mântuiască. Oamenii din acest grup sunt plini de firile corupte ale Satanei și plini de noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu. Vorbind mai realist, sunt plini de răzvrătire, lipsiți de supunere, nu înțeleg adevărul și nu-L cunosc deloc pe Dumnezeu – aceasta este situația cea mai realistă. Prin urmare, în ochii lui Dumnezeu, membrii bisericii sunt într-o astfel de situație reală și au un astfel de statut real. Selecția oamenilor de către Dumnezeu are ca fundament această condiție de bază: dacă Îl pot urma sincer pe Dumnezeu și se pot consuma și lepăda de sine în mod veritabil. Unii oameni spun: „Dacă sunt sinceri, atunci de ce mai au dorințe extravagante? Dacă sunt sinceri, de ce mai vor să câștige binecuvântări?” Acestea se vor schimba treptat, pe măsură ce oamenii experimentează lucrarea lui Dumnezeu. În acest moment, definim conceptul de bază al unei biserici. Acest concept de bază este cerința minimă și cel mai mic standard pentru selecționarea oamenilor de către Dumnezeu. Aceste standarde nu sunt deloc nerealiste sau exagerate; sunt foarte mult în conformitate cu situația voastră reală. Cu alte cuvinte, când Dumnezeu vă alege și decide să mântuiască pe oricare dintre voi, acestea sunt criteriile pe care El le ia în considerare. Dacă întrunești aceste cerințe, ești adus de Dumnezeu în casa Lui și devii un membru al bisericii. Aceasta este situația reală. Prin urmare, prima propoziție din definiția unei biserici este: „Îl urmează sincer pe Dumnezeu”; acest lucru este relativ corect. Oamenii din acest grup nu reușesc să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, nu reușesc să se desprindă de influența întunecată și nu reușesc să se răzvrătească în totalitate împotriva lumii și a marelui balaur roșu. Nu reușesc să facă niciunul dintre aceste lucruri. De ce? Pentru că, în continuare, definiția menționează că sunt capabili să urmărească practicarea cuvintelor lui Dumnezeu. În procesul urmăririi, fiindcă au o inimă care iubește adevărul și tânjește după el, oamenii pot să experimenteze și să practice cuvintele lui Dumnezeu și, în cele din urmă, pot să I se închine lui Dumnezeu. Să I te închini lui Dumnezeu presupune să I te supui, să-I asculți cuvintele, să-I accepți orchestrările și să accepți suveranitatea și rânduielile Lui. În cele din urmă, acest grup de oameni poate atinge mântuirea. Acesta este statutul real al membrilor bisericii în ochii lui Dumnezeu. Nu este aceasta condiția de bază? (Ba da.) Unii oameni spun: „Nu ai menționat eliberarea de firile corupte ale Satanei și obținerea purificării. Această definiție a unei biserici nu include aceste lucruri.” Sunt ele incluse în această definiție? (Da.) Ce porțiune le include? A urmări să practici cuvintele lui Dumnezeu. Dacă poți urmări să practici cuvintele lui Dumnezeu, firile corupte nu îți sunt, treptat, înlăturate? Nu poți să te eliberezi de firile corupte ale Satanei și să obții o schimbare a firii? (Ba da.) În perioada de obținere a unei schimbări a firii, înțelegi treptat cuvintele lui Dumnezeu și îți înlături firile corupte. După ce îți înlături unele dintre firile corupte, îți sporesc credința în Dumnezeu și supunerea față de El? Există o legătură între acestea? (Da.) Cu cât I te închini mai mult lui Dumnezeu, cu atât vei avea mai multă supunere față de El. Pe măsură ce îți sporește supunerea față de Dumnezeu, nu te apropii mai mult de atingerea mântuirii? (Ba da.) Așadar, ce fel de oameni formează acest grup? Sunt cei care pot atinge mântuirea. Aceasta este situația reală a membrilor bisericii. Unii spun: „Această definiție a unei biserici nu menționează lucrarea în care se implică biserica.” Există aici vreo parte legată de lucrarea esențială în care se implică o biserică? (Urmărirea atingerii mântuirii.) Această parte e strâns legată. Lucrarea pe care o face o biserică, fie că este de a propovădui cuvintele lui Dumnezeu, fie de a-i călăuzi pe oameni să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și a-i ajuta să se cunoască și să se elibereze de firile corupte ale Satanei, este menită, în cele din urmă, să-i ajute pe oameni să atingă mântuirea. Așadar, puteți acum să acceptați acest concept de bază și simplu al unei biserici? (Da.) Această definiție nu este exagerată sau nerealistă și nu folosește termeni și expresii pompoase, ci include nevoile de bază pentru crearea sau definirea unei biserici.

Înțelegeți contextul definiției conceptului de biserică, acum că vi l-am explicat? (Da.) Dacă nu l-aș fi explicat în acest fel, ați crede că lucrarea esențială a unei biserici și definiția acesteia sunt foarte profunde. Acum, că înțelegeți definiția unei biserici, simțiți că felul în care înțelegeți o biserică este foarte superficial. Definiția unei biserici a fost clarificată – este cât se poate de practică. Cu cât sunt mai practice lucrurile, cu atât mai mult simt oamenii frecvent că ele sunt superficiale. De fapt, dacă analizezi cu atenție, fiecare cuvânt din această definiție este conectat și strâns legat de situații practice și specifice și nu este deloc superficial. Prima propoziție din definiția unei biserici este: „Îl urmează sincer pe Dumnezeu”. Acest „sincer” este ceea ce vrea Dumnezeu. Câți oameni au o astfel de sinceritate? Le este ușor oamenilor să aibă această sinceritate? Nu este ușor. Cât despre expresia „guvernat de cuvintele Lui”, ai reușit să obții asta? Crezi că această expresie este superficială și ușor de realizat. Dacă Dumnezeu spune: „Ridicați-vă, urmați-Mă și făceți-vă datoria!” și oamenii ascultă, înseamnă asta că sunt guvernați de cuvintele lui Dumnezeu? Înseamnă doar că oamenii sunt dispuși să creadă în Dumnezeu și să-L urmeze, dar nu au ajuns în punctul în care să fie guvernați de cuvintele lui Dumnezeu – încă sunt departe de el! Ce trebuie să ai pentru a fi guvernat de cuvintele lui Dumnezeu? Cerința minimă este că trebuie să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu; trebuie să știi la ce se referă cerințele din cuvintele lui Dumnezeu, ce principii sunt cerute de cuvintele Lui și, atunci când te confrunți cu diverși oameni, diverse evenimente și lucruri, cum să aplici cuvintele Lui și cum să-I transformi cuvintele în practica ta, pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Nu este un lucru simplu. Este nevoie de o lungă perioadă în care să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, să le citești prin rugăciune, să le experimentezi și să le înțelegi și este nevoie de o înțelegere a intențiilor și a firii lui Dumnezeu pentru a ajunge treptat să devii întrucâtva guvernat de cuvintele Lui. Prin urmare, expresia „guvernat de cuvintele Lui” pare simplă la suprafață, ca și cum majoritatea oamenilor ar fi guvernați de cuvintele lui Dumnezeu, dar, în realitate, nu așa stau lucrurile. Judecând după situațiile reale ale oamenilor, este clar că această expresie e doar cerința lui Dumnezeu pentru oameni, pe care aceștia încă nu au îndeplinit-o deloc. Următoarea frază, „urmăresc să practice cuvintele Lui”, este cerința lui Dumnezeu pentru oameni. Încă nu ai obținut practica acestor cuvinte ale lui Dumnezeu; doar urmărești să practici cuvintele lui Dumnezeu. Cum ar trebui să urmărești? Atunci când întâmpini situații, practică în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu. Nu minți; fii o persoană cinstită. Poți să faci asta? Nu este ușor de făcut. Când ești emondat, ar trebui să poți să te supui, să reflectezi asupra ta și să te cunoști și să practici în conformitate cu adevărul. Poți să obții asta? Dacă pare extenuant sau dacă voința ta este prea puternică și vrei mereu să-ți lași impetuozitatea să iasă la suprafață, atunci trebuie să urmărești să gestionezi chestiunile conform principiilor și să nu-ți expui impetuozitatea sau să acționezi într-un mod încăpățânat și arbitrar; trebuie să procedezi așa cum spun cuvintele lui Dumnezeu, să accepți emondarea, să ajungi să-ți cunoști fărădelegile și să înțelegi unde ai greșit. Aceasta se numește să urmărești să practici cuvintele lui Dumnezeu. A începe să practice cuvintele lui Dumnezeu înseamnă că o persoană s-a schimbat? Nu este atât de simplu. Dacă ești ales în funcția de conducător sau lucrător, te poți abține de la a acționa în mod încăpățânat și arbitrar? Nu este simplu; îți solicită să înțelegi adevărul, să poți să practici cuvintele lui Dumnezeu și să experimentezi o perioadă de timp; abia atunci poți să obții acest rezultat. Dacă spui că vrei să practici cuvintele lui Dumnezeu, însă ai doar această dorință verbală și nicio motivație în inima ta, este inacceptabil. Când inima ta este dispusă și chiar îți dorești să practici adevărul, poți să pui adevărul în practică. Când nu ești dispus în inima ta să practici adevărul, chiar dacă faci un jurământ sau dacă ești susținut de alții, va fi în zadar. Trebuie să ai hotărârea, cu alte cuvinte, trebuie să ai o inimă cu o dorință enormă pentru Dumnezeu. Trebuie să știi cum definește Dumnezeu o chestiune și ce cere El în legătură cu asta, să găsești și să aduni toate cuvintele lui Dumnezeu în legătură cu acest aspect, iar apoi să le citești prin rugăciune și să le înțelegi. Scrie-le într-un caiet sau pune-le undeva unde le vezi cu ușurință. În pauzele de la muncă, uită-te la ele, citește-le și, în timp, vei memora aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și le vei păstra în inima ta. În fiecare zi, cugetă la adevăratul înțeles al cuvintelor lui Dumnezeu și contemplă exact ce mod de a vorbi și de a acționa este considerat a fi practicarea cuvintelor lui Dumnezeu. Asta se numește a urmări să practici cuvintele lui Dumnezeu. Este ușor de obținut? Nu este ușor; nu este ceva ce poate fi realizat peste noapte sau cu un puseu de efort. Unii oameni spun: „Fac un legământ de sânge”, dar este zadarnic. Tu spui: „Voi posti și mă voi ruga fără să mănânc sau să beau”, dar este zadarnic. Zici: „Voi sta treaz toată noaptea și voi suferi”, dar și asta e zadarnic. Trebuie să urmărești adevărul; trebuie să ai manifestări ale urmăririi adevărului și trebuie să ai o cale pentru urmărirea adevărului; trebuie să ai mijloacele și metodele corecte. Indiferent ce fel de mijloace sau metode ai, nu te poți îndepărta de cuvintele lui Dumnezeu; trebuie să investești efort în cuvintele lui Dumnezeu, să compari totul cu acestea, să folosești cuvintele lui Dumnezeu pentru a rezolva probleme în orice situație și să faci din cuvintele Lui prioritatea ta absolută. Asta se numește urmărirea adevărului. De exemplu, în ceea ce privește interacțiunea cu ceilalți, trebuie să vezi ce spun cuvintele lui Dumnezeu despre acest lucru și să găsești acele cuvinte ale Lui care se referă la interacțiunile cu ceilalți. Pentru o cooperare armonioasă, găsește și cuvintele lui Dumnezeu privind acest aspect. Cu privire la îndeplinirea cu loialitate a unei datorii, găsește cuvintele lui Dumnezeu despre cum să-ți îndeplinești îndatoririle într-un mod care este conform standardelor și memorează cuvintele esențiale ale lui Dumnezeu, păstrându-le în inima ta. Cât despre ce este un conducător fals, ce manifestări au falșii conducători, dacă au conștiință și rațiune și cum îi caracterizează Dumnezeu pe falșii conducători, găsește aceste cuvinte-cheie ale lui Dumnezeu și scrie-le într-un caiet, pune-le acolo unde le poți vedea cu ușurință și citește-le prin rugăciune oricând ai timp. Pentru fiecare chestiune care are legătură cu pătrunderea ta în viață și cu schimbarea firii, practică și depune efort în acest fel. Asta se numește urmărirea adevărului. Dacă efortul tău nu atinge acest nivel, nu se numește urmărirea adevărului; se numește că acționezi mecanic, că abordezi problema superficial și că îți petreci zilele într-o stare de confuzie.

Haideți să analizăm cuvintele „I se închină lui Dumnezeu”. A I te închina lui Dumnezeu implică groază, teamă, respect și sinceritate autentice, precum și să-L tratezi pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeu, să ai loc pentru El în inima ta, să gestionezi rațional mediile pe care le-a rânduit Dumnezeu și însărcinările pe care le-a dat El și să tratezi serios și responsabil fiecare cuvânt rostit de Dumnezeu etc. Toate aceste manifestări se numesc închinare. Fie că este vorba de cuvinte spuse ție față în față de Dumnezeu sau de toate cuvintele pe care le-a exprimat El vreodată, atât timp cât tu le știi și le ții minte și atât timp cât le înțelegi și le confirmi în inima ta, ar trebui să le tratezi drept criteriile pentru modul în care te comporți, în care trăiești etc. – aceasta este manifestarea închinării în fața lui Dumnezeu. Când te confrunți cu probleme, indiferent dacă sunt conforme cu propriile gusturi, dorințe sau noțiuni, tot ar trebui să poți să-ți liniștești inima și să te gândești: „A fost acest lucru făcut de Dumnezeu? A provenit de la El? De ce a făcut Dumnezeu asta? Ce vrea Dumnezeu să rafineze în mine, ce vrea El să transforme în mine? Care anume este intenția lui Dumnezeu? Cum ar trebui să mă supun rânduielilor lui Dumnezeu? Cum ar trebui să satisfac intenția lui Dumnezeu? Cum ar trebui să-mi îndeplinesc responsabilitatea ca ființă umană?” Toate aceste manifestări, pe lângă altele la fel, sunt manifestări ale închinării în fața lui Dumnezeu. Chiar dacă nu înțelegi mai mult adevăr, ca persoană normală, ca om care crede în existența lui Dumnezeu, care Îl urmează sincer pe Dumnezeu, cel puțin aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o ai față de El. Ar trebui să tratezi tot ce Îl implică pe Dumnezeu, tot ce privește cuvintele lui Dumnezeu, totul despre însărcinarea lui Dumnezeu pentru tine, datoria și responsabilitatea ta cu grijă și precauție, nu fără grijă, nu neglijent, nu disprețuitor – asta se numește să I te închini lui Dumnezeu. Să tratezi tot ce are legătură cu Dumnezeu cu o inimă precaută, atentă, cu frică de Dumnezeu, cu spaimă de Dumnezeu – asta se numește să I te închini lui Dumnezeu. Este acest lucru ușor de obținut? Nu este ușor. Fără o experiență reală, este dificil chiar și să înțelegi aceste cuvinte, „I se închină lui Dumnezeu”, darămite să practici cu adevărat închinarea în fața lui Dumnezeu. Ultima propoziție din definiția unei biserici este: „să atingă mântuirea de către El”. Cum ar trebui înțeles acest lucru? Calea către atingerea mântuirii este lungă, iar aici este nevoie de și mai multe lucruri. Mai întâi, calea pe care mergi trebuie să fie corectă; trebuie să poți să accepți toate adevărurile din cuvintele lui Dumnezeu și să fii cineva care urmărește să practice cuvintele Lui și care I se supune lui Dumnezeu. Viața ta trebuie să fie guvernată de cuvintele lui Dumnezeu. Nu trebuie doar să recunoști existența lui Dumnezeu, ci și să iubești adevărul și să acționezi conform acestuia; trebuie să ai frică și supunere veritabile față de Dumnezeu, să I te rogi adesea în inima ta și să ajungi treptat la a I te închina lui Dumnezeu. Atunci ești cineva care iubește adevărul și I se supune lui Dumnezeu; ești întocmai genul de persoană pe care Dumnezeu vrea să o mântuiască. O persoană care crede sincer în Dumnezeu trebuie să fie o persoană corectă. Care este beneficiul în a fi o persoană corectă? Beneficiul este că nu îți va fi prea dificil să atingi mântuirea; vei avea speranța de a o atinge. Aceasta este toată părtășia pe care am avut-o cu privire la detaliile specifice ale definiției unei biserici.

IV. Noțiunile și părerile pe care le au oamenii față de biserică

Tocmai am avut părtășie despre ce este o biserică, despre lucrarea esențială pe care o face o biserică și despre ce își imaginează oamenii și ce pretenții au ei de la o biserică în cadrul noțiunilor lor. În final, am oferit o definiție pentru conceptul de biserică. Acum, că aceasta a fost definită, ar trebui să aveți o înțelegere exactă a denumirii de „biserică”; ar trebui să aveți o înțelegere de bază a lucrării pe care ar trebui să o facă o biserică, a rolului pe care o biserică îl joacă în a-i ajuta pe oameni să obțină adevărul și să atingă mântuirea și a semnificației unei biserici pentru toți cei care-L urmează pe Dumnezeu. De asemenea, am efectuat concis și o disecare și o expunere reprezentativă a ceea ce cred oamenii, în noțiunile lor, că este valoarea existenței unei biserici și lucrarea pe care ar trebui să o facă o biserică. Există ceva ce nu puteți să percepeți în profunzime sau să pătrundeți în legătură cu înțelegerile și interpretările pe care le au oamenii, în noțiunile lor, cu privire la biserici? Unii oameni cred că o biserică ar trebui să se implice într-un fel de lucrare în societate sau să aibă un fel de rol în societate, precum susținerea dreptății. În noțiunile oamenilor, biserica reprezintă o imagine pozitivă, așadar, de ce nu poate să susțină dreptatea? Are de-a face susținerea dreptății cu lucrarea unei biserici sau cu cerințele lui Dumnezeu? (Nu.) La ce se referă această „susținere a dreptății” despre care vorbesc oamenii? (Ce numesc oamenii susținerea dreptății nu este dreptate adevărată. Este doar protejarea intereselor trupului și nu se aliniază la adevăr.) Are de-a face această dreptate cu adevărul? (Nu.) Asta este ceea ce numește omenirea dreptate. De exemplu, să învingi unele forțe rele, să corectezi unele nedreptăți și cazuri în care oamenii sunt nedreptățiți și umiliți sau să le dai oamenilor răi pedeapsa meritată și să restitui și să protejezi interesele grupurilor vulnerabile și așa mai departe – acestea reprezintă ceea ce oamenii numesc susținerea dreptății. Care este scopul principal al acestei susțineri a dreptății? Are vreo legătură cu urmărirea adevărului de către oameni? Are vreo legătură cu mântuirea oamenilor? (Nu.) Aceasta este doar o zicală care apare pe baza dreptății morale și eticii umane; nu are absolut nicio legătură cu adevărul. Putem spune că nu se ridică la nivelul adevărului? (Da.) Putem? (Nu; cele două nu au legătură între ele.) Corect, nu au nicio legătură între ele; sunt două lucruri diferite. Ce fel de dreptate susține omenirea? Este felul acela în care, după ce o persoană obișnuită, cu un statut social oarecum inferior, este oprimată sau privată de orice drepturi sau interese de unii oameni răi, oamenii răi sunt pedepsiți pe măsură, iar persoana obișnuită sau de rând nu mai suferă abuzuri. Are legătură cu a reda și a garanta interesele trupești ale oamenilor, a obține o egalitate relativă între oameni, a elimina diferențele dintre straturile sociale și a te asigura că oamenilor răi nu le reușesc faptele rele și că pentru doleanțele celor nedreptățiți se găsește o soluție. Asta numește omenirea să susții dreptatea și nu are absolut nicio legătură cu adevărul. Cum mai puteți spune că nu se ridică la nivelul adevărului? Are legătură cu adevărul? Nu, nu are. Spuneți-Mi, sunt neapărat oameni buni acei oameni de rând și obișnuiți care au suferit nedreptăți? (Nu neapărat.) A-i împiedica să sufere nedreptăți – este aceasta dreptate? Este în acord cu adevărul? Atunci pot acei oameni să fie mântuiți? Acestea sunt, în mod clar, două chestiuni diferite – cum pot fi ele contopite? Nici nu se pune problema ca acest lucru să se ridice la nivelul adevărului; pur și simplu nu este același lucru ca adevărul. Dacă aveți unele dispute cu privire la acest aspect, atunci probabil că majoritatea nu puteți percepe în profunzime chestiunea susținerii dreptății și sunteți în continuare oarecum atașați de ea, gândindu-vă: „Cum e posibil să fie greșit acest lucru? Cum e posibil să nu fie aceasta lucrarea pe care ar trebui să o facă o biserică?” De fapt, asta nu are nicio legătură cu lucrarea unei biserici. Mai există și unii oameni care cred că o biserică ar trebui să fie un loc în care răul este pedepsit și binele este promovat, că ar trebui să aibă această funcție, pedepsind faptele rele și forțele rele, întunecate, și promovând, în același timp, lucrurile bune și virtuoase. Așa stau lucrurile? Se pot ridica pedepsirea răului și promovarea binelui la nivelul adevărului? Când vine vorba despre ce este răul și ce este binele, oamenii nu pot distinge clar între aceste lucruri. Ce vor să spună oamenii prin pedepsirea răului și promovarea binelui? Are legătură cu pedepsirea răului, răsplătirea binelui și separarea tuturor lucrurilor în funcție de felul lor, despre care vorbește Dumnezeu? (Nu.) Nu are legătură. Care este standardul omenirii pentru definirea răului și a binelui? Conform definiției poporului chinez, ce este răul și ce este binele? Pe ce bază definește acesta răul și binele? Este vorba de cultura budistă. Budismul vorbește despre concepte precum a ajuta lumea și a-i mântui pe oameni, a te abține de la a ucide și așa mai departe – aceste lucruri sunt considerate bune, în timp ce a consuma carne de pui, pește, vită sau miel e considerat un lucru rău, iar oamenii care fac asta ar trebui pedepsiți. Nu ar trebui consumată nicio carne și nu ar trebui ucisă nicio ființă vie. Uciderea este considerată un lucru rău, iar cei care ucid ar trebui să mărturisească și să implore iertarea înaintea lui Buddha. Aceasta este definiția budistă a răului; este același lucru ca răul despre care vorbește Dumnezeu? (Nu.) Sunt două lucruri diferite, așa că definiția răului nu are absolut nicio legătură cu adevărul și cu siguranță nu se poate ridica la nivelul acestuia. Așadar, ce înțelege budismul prin bine? Este chiar mai absurd, mai superficial și mai ipocrit. Budiștii cred că a nu ucide nicio ființă vie este bine și că a elibera animalele captive este bine. Indiferent câți oameni a ucis o persoană rea sau cât de multe păcate a comis, dacă încetează să ucidă, poate deveni imediat un Buddha – acesta e considerat un lucru bun. Mai există și zicala: „Salvarea unei vieți este mai importantă decât construirea unei pagode cu șapte niveluri”, care înseamnă că a mântui orbește oameni, în mod necondiționat și fără principii – să mântuiești chiar și diavoli, oameni răi, golani, huligani și pe oricine altcineva – este considerat un lucru bun. Ce fel de bine este acesta? Oamenii de acest fel sunt proști, lipsiți de orice discernământ, punct de vedere sau principii. A mântui pe oricine și a ierta pe oricine – poate fi considerat bun acest lucru? Nu este nici măcar demn de acest cuvânt; aceasta este o prefăcătorie a Satanei și a diavolilor. Ei nu ucid animale, dar au devorat nenumărate suflete. Acesta este așa-zisul lor bine, care este, de fapt, doar o amăgire. Prin urmare, se susține noțiunea umană că biserica ar trebui să joace rolul de a pedepsi răul și a promova binele? (Nu.) Indiferent de contextul cultural al oricărei rase sau religii, pedepsirea răului și promovarea binelui nu au nimic de-a face cu lucrarea sau cu mărturia unei biserici. Să nu credeți că, fiindcă acești termeni par juști și elogioși, ar trebui să fie folosiți în legătură cu lucrarea unei biserici sau că acesta este rolul pe care o biserică ar trebui să îl joace în societate. Aceasta este o noțiune și o închipuire umană. În afară de „a susține dreptatea” și „a pedepsi răul și a promova binele”, nici alți termeni buni potrivit noțiunilor umane, precum „a lupta pentru drepturile și interesele oamenilor” și „a alina grijile și a rezolva dificultățile” nu au legătură cu lucrarea unei biserici sau mărturia unei biserici. Ar trebui să puteți cu toții să înțelegeți acest lucru. Am avut părtășie în mod mai mult sau mai puțin clar despre definiția unei biserici, despre lucrarea pe care ar trebui să o facă o biserică și despre valoarea și semnificația existenței unei biserici.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.