Data trecută, am avut părtășie despre cea de a treisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor: „Protejați-i pe aleșii lui Dumnezeu de la a fi tulburați, induși în eroare, controlați și răniți grav de antihriști și ajutați-i să-i discearnă pe antihriști și să se lepede de ei din inimile lor.” Acum să recapitulăm: despre ce puncte specifice privind conținutul specific al celei de a treisprezecea responsabilități a conducătorilor și lucrătorilor am avut părtășie? (Am avut părtășie despre cinci puncte: expunerea, emondarea, disecarea, restricționarea și monitorizarea.) Aceste cinci puncte sunt sarcinile specifice implicate în această responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor; acestea sunt sarcinile specifice pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să le îndeplinească în legătură cu antihriștii. Așadar, ce manifestări au falșii conducători în legătură cu aceste sarcini? Am avut părtășie și despre unele detalii data trecută? (Da.) Manifestările falșilor conducători sunt următoarele: prima este aceea că se tem să nu cumva să-i ofenseze pe oameni și nu îndrăznesc să-i îndepărteze sau să-i excludă pe antihriști. A doua este aceea că ei nu-i pot discerne pe antihriști. A treia este aceea că acționează ca o umbrelă protectoare pentru antihriști. A patra este aceea că sunt iresponsabili față de aleșii lui Dumnezeu. Cum arată iresponsabilitatea? Când se confruntă cu tulburări și induceri în eroare din partea antihriștilor, falșii conducători nu-i pot proteja pe frați și pe surori, nu pot expune faptele rele ale antihriștilor, nu pot expune intrigile Satanei și nu pot avea părtășie despre adevăr pentru a-i ajuta pe frați și pe surori să-i discearnă pe antihriști – ei nu înfăptuiesc astfel de lucrări. În plus, cei cu statură joasă și lipsiți de discernământ, care sunt induși în eroare de către antihriști, nu numai că nu fac nicio lucrare de recuperare, dar mai și spun lucruri inumane precum „așa le trebuie”. Aceasta este o manifestare specifică a iresponsabilității, indicând faptul că falșii conducători nu au niciun simț al poverii pentru lucrarea bisericii. Aceste manifestări sunt acțiuni și abordări specifice ale falșilor conducători atunci când antihriștii îi induc în eroare și îi tulbură pe aleșii lui Dumnezeu. Atitudinile lor specifice față de această lucrare sunt iresponsabilitatea și neloialitatea. Ei găsesc diverse scuze și folosesc diverse metode pentru a le da antihriștilor undă verde, acționând ca o umbrelă protectoare pentru antihriști, fără a proteja, în același timp, lucrarea bisericii și drepturile și interesele aleșilor lui Dumnezeu. Dacă falșii conducători ar putea rezolva prompt astfel de probleme, precum faptul că antihriștii îi tulbură, îi induc în eroare, îi controlează și îi rănesc grav pe aleșii lui Dumnezeu, iar apoi i-ar putea restricționa, izola și îndepărta sau exclude pe antihriști, atunci aleșii lui Dumnezeu ar primi cea mai mare protecție. Totuși, în calitate de conducători, ei sunt incompetenți pentru această lucrare. Dintr-o anumită perspectivă, se poate spune că îi protejează fățiș pe antihriști și le deschid calea, făcând astfel încât aceștia să poată continua să-i inducă în eroare, să-i controleze și să-i rănească grav pe aleșii lui Dumnezeu și să tulbure viața bisericească normală și îndeplinirea datoriei aleșilor lui Dumnezeu. Acestea sunt diverse manifestări ale falșilor conducători.

Punctul paisprezece: Discerneți prompt și apoi îndepărtați sau excludeți toate tipurile de oameni răi și antihriști (Partea întâi)

Fiindcă am terminat părtășia despre cea de a treisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor, astăzi vom avea părtășie despre cea de a paisprezecea. În unele privințe, conținutul celei de a paisprezecea responsabilități este similar cu cea de a treisprezecea. Lucrarea specifică pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o desfășoare în cadrul celei de a treisprezecea responsabilități are legătură nu numai cu antihriștii, ci implică și diverși oameni răi, făcându-i sfera de acoperire mai largă decât a celei de a treisprezecea responsabilități. Înainte să avem părtășie despre a paisprezecea responsabilitate, haideți, mai întâi, să-i citim conținutul. (A paisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor: „Discerneți prompt și apoi îndepărtați sau excludeți toate tipurile de oameni răi și antihriști.”) Această frază nu este lungă, dar când vine vorba de lucrarea specifică pe care trebuie să o facă lucrătorii și conducătorii, nu este atât de simplu cum pare la suprafață. Care anume sunt responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, menționate în această frază? Cine sunt persoanele vizate de lucrarea pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o desfășoare? (Diverși oameni răi și antihriști.) Ce lucrare specifică trebuie să fie desfășurată? (Să-i discearnă prompt. Odată ce fac asta, să-i îndepărteze sau să-i excludă.) Discernerea promptă, fără amânare; odată ce sunt identificate semne, ar trebui realizate judecăți și caracterizări precise, urmate de tratarea indivizilor implicați, prin îndepărtarea acestora. De fapt, lucrarea specifică pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o facă este formată din două sarcini: discernerea oamenilor și rezolvarea problemelor. La suprafață, pare atât de simplu: mai întâi discerni, apoi găsești prompt soluții și măsuri, vizând diverșii oameni răi și antihriștii care trebuie îndepărtați sau excluși conform cererii casei lui Dumnezeu. Din această perspectivă, pare simplu ca lucrătorii și conducătorii să facă bine această lucrare și să îndeplinească această responsabilitate fără prea multă dificultate, întrucât casa lui Dumnezeu a mai avut părtășii extinse privind detaliile discernerii și îndepărtării diverșilor oameni, vorbind mult despre această chestiune. La exterior, lucrarea implicată în cea de a paisprezecea responsabilitate pare similară, în unele privințe, cu conținutul specific al responsabilităților celor de-a doisprezecea și a treisprezecea, despre care am avut părtășie anterior, dar în cea de-a paisprezecea responsabilitate, persoanele vizate de lucrarea făcută de conducători și lucrători nu sunt doar antihriștii, ci și diverși oameni răi. Acest lucru lărgește sfera de aplicare, pentru a include diverse tipuri de oameni răi, necesitând o părtășie sistematică și specifică. Pentru că nu este vorba de manifestările unui tip de persoană rea, ci ale mai multor tipuri, când vom avea părtășie despre cea de a paisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor, ne vom axa pe specificarea persoanelor vizate de această lucrare. Acesta este un aspect. În plus, modul exact de a trata acești oameni – dacă să-i restricționați, să-i izolați, să-i îndepărtați sau să-i excludeți – este subiectul despre care vom avea părtășie în detaliu în continuare.

Ce este o biserică

Înainte să avem părtășie în detaliu despre această lucrare, haideți să avem părtășie mai întâi despre un subiect secundar. Acest subiect secundar poate fi binecunoscut sau poate fi un subiect în privința căruia nu aveți o înțelegere specifică. Care este subiectul? Este acesta: „Ce este o biserică?” Cum sună acest subiect? Unii oameni ar putea spune: „Ai părtășie despre responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, așadar, ai pur și simplu părtășie specifică despre asta. De ce să ai părtășie despre ce este o biserică? Are legătură cu acest subiect?” La suprafață ar putea părea fără legătură, iar unii ar putea spune chiar: „Acest subiect nu are nicio legătură. De ce să-l aduci în discuție în părtășie?” Indiferent cum gândiți, faceți abstracție de aceste gânduri și mai întâi reflectați la ce este o biserică. Odată ce vom avea părtășie clară despre definiția acestui cuvânt, despre denumirea de „biserică”, veți ști de ce avem părtășie despre acest subiect.

I. Mai multe interpretări privind o biserică

Părtășia despre ce este o biserică intenționează să ofere o explicație clară și exactă a denumirii de „biserică”; intenționează să comunice definiția specifică și exactă a termenului „biserică”. Mai întâi, puteți discuta despre felul în care înțelegeți și pătrundeți termenul „biserică”. Ce este o biserică? Haideți să începem cu explicația teoretică și apoi să trecem la o definiție mai specifică și relativ practică. (Eu înțeleg că un loc unde frații și surorile care cred sincer în Dumnezeu și urmăresc adevărul se adună pentru a se închina lui Dumnezeu se numește biserică.) Această definiție se referă la ce fel de loc este o biserică; practic, este o entitate concretă, fizică. Aceasta este o definiție teoretică. Este exactă această definiție? Există erori? Teoretic vorbind, această definiție este acceptabilă. Cine mai poate adăuga ceva? (Voi adăuga eu puțin. Datorită apariției și lucrării lui Dumnezeu și faptului că El exprimă adevărul, există un grup de oameni care Îl urmează; colectivul pe care îl formează aceștia se numește biserică.) Această definiție descrie ce fel de colectiv este o biserică. Aceasta este și o definiție formală, teoretică. (Voi adăuga faptul că acest grup de oameni are lucrarea Duhului Sfânt, iar atunci când aceștia se adună pentru a citi cuvintele lui Dumnezeu, există luminarea Duhului Sfânt și ei pot să practice adevărul și să crească în viață. O biserică este o adunare a unor astfel de oameni.) Această completare la definiția unei biserici descrie ce fel de adunare este aceasta – trăsăturile acestei adunări sunt că mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, au lucrarea Duhului Sfânt și cresc în viață. Și aceasta este, practic, o definiție formală, teoretică, a unei biserici. Mai aveți completări? (Este un grup de oameni care consideră cuvintele lui Dumnezeu drept principiu de practică și care este guvernat de adevăr și de Hristos. Acest grup poate să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, să accepte adevărul, să crească în viață și să fie mântuit. Un astfel de grup se numește biserică.) Acest „grup” este identic cu „colectivul” menționat mai devreme. Mai aveți completări? Dacă nu mai aveți completări, puteți spune din nou cele patru interpretări menționate mai sus; concret, exact ce ai considerat că este definiția unei biserici, de la începutul credinței tale până în prezent. Ar trebui să fie simplu să o definim teoretic, nu-i așa? De exemplu, un colectiv de oameni care Îl urmează cu sinceritate pe Dumnezeu și I se închină poate fi numit o biserică; sau un grup care respectă voia lui Dumnezeu, urmărește supunerea față de Dumnezeu și I se închină lui Dumnezeu poate fi numit o biserică; sau un grup care are lucrarea Duhului Sfânt, îndrumarea Duhului Sfânt și prezența lui Dumnezeu și este în stare să I se închine lui Dumnezeu poate fi numit o biserică. Nu sunt acestea definiții teoretice ale unei biserici? (Ba da.) Înțelegeți și cunoașteți conținutul acestor trăsături din definiția unei biserici, nu-i așa? (Da.) Atunci repetați-le! (O biserică se referă la un colectiv de oameni care cred cu sinceritate în Dumnezeu și-L urmează pe Hristos. O biserică adevărată are lucrarea Duhului Sfânt și îndrumarea lui Dumnezeu; este guvernată de Hristos și de adevăr, este locul unde adepții lui Dumnezeu mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, experimentează lucrarea lui Dumnezeu și au pătrundere în viață. Aceasta este o biserică adevărată. O biserică este diferită de comunitățile religioase. O biserică nu recurge la ritualuri religioase sau forme exterioare de a I se închina lui Dumnezeu.) Practic, aceasta este definiția teoretică a unei biserici. De exemplu, a defini o biserică drept un loc unde se adună oamenii chemați de Dumnezeu, sau a defini o biserică drept un colectiv de oameni care cred în Dumnezeu, Îl urmează, I se supun și I se închină sincer, sau a defini o biserică drept o adunare de oameni chemați de Dumnezeu și așa mai departe – aceste denumiri reflectă unele interpretări sau definiții de bază ale unei biserici, emise de către diverse grupuri de credincioși. Haideți să nu discutăm despre cum anume definesc o biserică diferite religii și confesiuni – pentru noi, cei care-L urmăm pe Dumnezeu, care este definiția unei biserici? Nu este nimic mai mult decât un grup de oameni care cred sincer în Dumnezeu, care au lucrarea Duhului Sfânt, au îndrumarea lui Dumnezeu și pot să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, să urmărească adevărul, să urmărească supunerea față de Dumnezeu și să I se închine. Fie că este definită ca un loc, un colectiv, o adunare, un grup, o comunitate sau orice altceva – indiferent ce termen este folosit – acestea sunt, în principiu, trăsăturile pentru definiție. Judecând după înțelegerea de bază a oamenilor cu privire la o biserică, din trăsăturile pe care le folosiți pentru a defini denumirea de „biserică” este clar că, odată ce oamenii Îl urmează pe Dumnezeu și înțeleg unele adevăruri, înțelegerea lor cu privire la o biserică e că aceasta nu mai este o comunitate sau un grup obișnuit. În schimb, are legătură cu a crede sincer în Dumnezeu, a citi cuvintele lui Dumnezeu, cu a avea lucrarea Duhului Sfânt, a putea să I te supui lui Dumnezeu și să I te închini, sau cu aspecte ce implică pătrunderea în viață, schimbarea firii, aducerea de mărturie pentru Dumnezeu și alte aspecte. Analizând lucrurile în acest fel, după ce Dumnezeu a început să-Și facă lucrarea, în inimile majorității oamenilor, denumirea de „biserică” a dobândit o înțelegere și o pătrundere mai profunde, mai specifice, care sunt mai îndeaproape aliniate la ideea lui Dumnezeu cu privire la o biserică. Nu mai este ceva atât de simplu ca o clădire, o comunitate societală, un departament, o instituție sau orice altceva; are, mai degrabă, legătură cu lucruri precum credința în Dumnezeu, cuvintele Lui, adevărul și închinarea în fața lui Dumnezeu.

II. Valoarea existenței unei biserici și lucrarea pe care aceasta o face

Cât privește conceptul și definiția specifică a unei biserici, nu ne vom grăbi să tragem concluzii acum. După ce v-ați făcut o idee de bază despre denumirea de „biserică” sau despre definiția acesteia, vă sunt clare astfel de lucruri precum valoarea existenței unei biserici, lucrarea produsă de existența unei biserici și rolul pe care-l joacă o biserică în rândul oamenilor? Are legătură conținutul acestor aspecte și cu definiția unei biserici? Simplu spus, ceea ce face o biserică reprezintă valoarea existenței ei. Să luăm o casă, de exemplu – care este scopul acestei case? Care sunt valoarea și semnificația ei pentru oamenii care trăiesc în ea și o folosesc? Cel puțin oferă adăpost împotriva vântului și ploii, lucru care reprezintă una dintre valorile sale; o altă valoare este că atunci când ești epuizat și obosit și nu ai unde merge, o locuință este un loc în care poți să te odihnești și să stai în liniște și mulțumit. Această casă se numește cămin, dar care este funcția ei pentru tine? Oferă adăpost împotriva vântului și ploii, odihnă, relaxare, posibilitatea de a te bucura de libertate și așa mai departe; aceste funcții sunt valoarea acestei case pentru tine. Acum, încă o dată, care este rolul unei biserici? Care sunt valoarea și semnificația întemeierii și existenței ei? Simplu spus, ce face o biserică, ce rol joacă? Vă este clar acest lucru? Ce lucrare specifică sau tip de lucrare ar trebui să facă o biserică și ce trebuie să presupună sfera de acoperire a lucrării sale, astfel încât să fie numită biserică, astfel încât această lucrare să fie ceea ce ar trebui să facă o biserică adevărată? Aceasta este o parte din conținutul specific despre care ar trebui să avem părtășie cu privire la definiția unei biserici. Mai întâi, exact ce lucrare face o biserică? (În principal, propovăduiește cuvintele lui Dumnezeu, aduce mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu și răspândește Evanghelia, îngăduindu-le mai multor oameni să vină înaintea lui Dumnezeu și să accepte mântuirea din partea Lui.) Este aceasta o sarcină specifică? (Da.) Aceasta este semnificația existenței unei biserici și una dintre sarcinile specifice pe care aceasta trebuie să le îndeplinească, dar nu este totul. A propovădui cuvintele lui Dumnezeu și a aduce mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu este o sarcină specifică. Cine este responsabil cu această sarcină? Echipa actuală de evanghelizare. Ce alte lucrări face o biserică? (Îi organizează pe frați și surori pentru a se aduna, a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu și are părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, oferindu-le posibilitatea să înțeleagă în mod continuu adevărul și să-și îndeplinească normal îndatoririle.) Această sarcină specifică este de a-i călăuzi pe oameni să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, să înțeleagă adevărul și să-și îndeplinească normal îndatoririle. A propovădui cuvintele lui Dumnezeu este o sarcină majoră și importantă a unei biserici. A-i călăuzi pe oameni să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, să înțeleagă adevărul și să-și îndeplinească normal îndatoririle este lucrarea esențială a unei biserici; acest lucru este dirijat din interior. Aceste două sarcini, una din exterior și una din interior, sunt lucrarea produsă de existența unei biserici. Se poate spune și că sunt două sarcini importante pe care trebuie să le îndeplinească o biserică. Mai sunt și altele? (O altă sarcină este de a-i călăuzi pe oameni să experimenteze judecata lui Dumnezeu, astfel încât să fie curățiți și să obțină transformarea firii.) Aceasta este o sarcină internă specifică a unei biserici. Toate aceste sarcini pe care le-ați menționat sunt, în principiu, reprezentative. A experimenta lucrarea lui Dumnezeu, precum a experimenta diversele medii, judecata, mustrarea, emondarea și așa mai departe, obținând, în cele din urmă, schimbarea firii și atingând mântuirea, este o sarcină specifică. Acestea sunt efectul și impactul pe care întemeierea și existența unei biserici le au asupra oamenilor. Lucrarea de a propovădui cuvintele lui Dumnezeu și de a aduce mărturie pentru El nu este desfășurată doar de echipa de evanghelizare; este realizată și prin diverse articole despre mărturii bazate pe experiențe, prin imnuri, prin diverse videoclipuri și filme și așa mai departe, care sunt, de asemenea, conținuturile și proiectele specifice incluse în lucrarea de propovăduire a cuvintelor lui Dumnezeu. În plus, există sarcini legate de viața bisericească: să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu pentru a înțelege adevărul, să poți să I te supui lui Dumnezeu și să Îl cunoști pe Dumnezeu și să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu și diversele medii rânduite de El în cursul procesului de îndeplinire a îndatoririlor, astfel încât să obții schimbarea firii și să dobândești mântuirea. Acestea sunt câteva sarcini produse pe baza existenței unei biserici, după ce aceasta a fost întemeiată. În afara acestor sarcini principale, există și sarcini tangențiale? Ce sunt sarcinile tangențiale? Acestea se referă la lucrări legate de aspecte neimportante sau generale, care, totuși, aduc și ele unele beneficii aleșilor lui Dumnezeu, în urmărirea adevărului și în îndeplinirea propriilor îndatoriri; aceste lucrări pot afecta în mod pozitiv creșterea în viață a oamenilor și schimbarea părerilor acestora despre lucruri. În situații speciale, lucrările legate de aspecte generale privind supraviețuirea fizică a oamenilor, care decurg din lucrarea bisericii, se consideră a fi lucrarea necesară a unei biserici? De exemplu, agricultura, creșterea animalelor și alte activități care oferă unele alimente necesare celor care își îndeplinesc îndatoririle – sunt acestea considerate lucrarea esențială a unei biserici? (Nu.) Dar a furniza computere, echipamente și alte obiecte celor care își îndeplinesc îndatoririle – e aceasta considerată lucrarea esențială a unei biserici? (Nu.) Atunci la ce se referă lucrarea esențială a unei biserici? Aceasta implică definiția unei biserici. Definițiile voastre anterioare pentru biserică au fost bune; am fost destul de mulțumit de ele, deoarece trăsăturile din definițiile voastre sunt legate de astfel de adevăruri mai înalte precum pătrunderea în viață a oamenilor, credința lor adevărată în Dumnezeu și urmarea Sa, cunoașterea lui Dumnezeu și chiar schimbarea firii, supunerea față de Dumnezeu și închinarea în fața Sa. Din perspectiva acestei idei, o biserică nu există absolut deloc de dragul lucrurilor legate de viața și interesele trupești ale oamenilor, precum a le ține de cald și a le oferi hrană, ținându-i sănătoși sau protejându-le perspectivele. O biserică nu există pentru a susține supraviețuirea fizică a oamenilor sau pentru a le permite să se bucure mai mult de viața trupească. Unii oameni spun: „Nu este așa. Viața și supraviețuirea noastră fizică sunt menționate în cuvintele lui Dumnezeu, care ne spun să învățăm unele arte și cunoștințe moderne despre cum să rămânem sănătoși. Nu sunt acestea legate de supraviețuirea noastră?” Sunt acestea considerate lucrarea esențială a unei biserici? (Nu.) Întrucât o biserică este formată din credincioși în Dumnezeu, iar viețile oamenilor implică, în mod firesc, hrană, îmbrăcăminte, adăpost, transport și nevoi zilnice, o biserică îi ajută ocazional pe oameni să rezolve aceste probleme. După ce acestea sunt rezolvate, oamenii se gândesc: „Biserica răspunde și de nevoile noastre zilnice. Aceasta este lucrarea obișnuită a bisericii și lucrarea sa esențială.” Nu este aceasta o înțelegere greșită? (Ba da.) Ce provoacă această înțelegere greșită? (Nu le este clar care este lucrarea esențială a unei biserici.) De ce nu le este clar nici acum? Nu există o problemă cu înțelegerea lor? (Ba da.) De ce există o problemă cu înțelegerea lor? Aceasta este o chestiune care ține de calibru. În cele din urmă, totul se reduce la un calibru slab.

În ceea ce privește lucrarea esențială a unei biserici, tocmai au fost menționate trei puncte: unul este să aducă mărturie pentru cuvintele lui Dumnezeu și să le propovăduiască. Altul este să îi călăuzească pe oameni să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, să intre în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și să-i ajute pe oameni să înțeleagă adevărul, să practice cuvintele lui Dumnezeu și să-și îndeplinească mai bine îndatoririle. Și altul este să-i călăuzească pe oameni să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, să experimenteze suveranitatea Lui și să se elibereze de firea lor coruptă pentru a obține schimbarea firii pe baza înțelegerii cuvintelor lui Dumnezeu. Toate acestea țintesc ca oamenii să atingă mântuirea. Aceste trei puncte sunt bine sintetizate; ele sunt lucrarea pe care o biserică trebuie să o facă și valoarea și semnificația existenței unei biserici pentru omenire, pentru membrii bisericii și pentru aleșii lui Dumnezeu. Dar nu este suficient de comprehensiv. Pe lângă aceste sarcini esențiale, mai gândiți-vă o dată ce alte beneficii esențiale câștigă oamenii, în afară de a experimenta această lucrare pe care o desfășoară bisericile. (Ei învață să discearnă diverși oameni, diverse evenimente și diverse lucruri.) A discerne diverși oameni, diverse evenimente și diverse lucruri este oarecum aproape; are legătură cu lucrarea esențială a unei biserici. Când vorbim despre lucrare esențială, vorbim despre sarcinile reprezentative. Lucrurile despre care tocmai am avut părtășie sunt câștigurile pozitive pe care le obțin oamenii, sau unele dintre lucrările desfășurate de biserici, în care oamenii se implică sau pe care le experimentează. În afara acestor sarcini esențiale, o altă valoare a existenței unei biserici este să-i ajute pe oameni să înțeleagă omenirea, lumea și influența întunericului. Este aceasta o sarcină esențială a unei biserici, pe lângă cele trei sarcini despre care ați avut părtășie? Este aceasta o sarcină specifică? (Da.) În comparație cu primele trei sarcini, aceasta este considerată o sarcină tangențială. De ce este considerată tangențială? Pentru că este un rezultat obținut de oameni prin experimentarea primelor trei sarcini – este obținut experimentând lucrarea lui Dumnezeu, mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, înțelegând adevărul, înțelegând propria fire coruptă și cunoscându-L pe Dumnezeu. Rezultatul este că oamenii ajung să înțeleagă această omenire ticăloasă, această lume întunecată și influența întunericului. Acum a fost obținut parțial acest rezultat? (Da.) Nu este aceasta valoarea existenței unei biserici? Nu sunt acestea o funcție și un efect pe care ar trebui să le aibă existența unei biserici asupra celor care Îl urmăresc pe Dumnezeu? (Ba da.) În primul rând, are acest efect obiectiv; în plus, bisericile desfășoară în mod pozitiv și activ și această lucrare. Ce proiecte specifice sunt implicate în această lucrare? De exemplu, filmele despre aleșii lui Dumnezeu care experimentează arestarea și tortura – în primul rând, acestea sunt mărturii realizate de cei care-L urmează pe Dumnezeu atunci când suferă persecuții brutale din partea Satanei; în al doilea rând, ele expun felul în care această omenire ticăloasă, această lume întunecată și aceste influențe întunecate li se împotrivesc lui Dumnezeu și adevărului și îi condamnă, precum și diversele moduri în care ele îi persecută cu brutalitate pe cei care Îl urmează pe Dumnezeu. În timp ce expun aceste lucruri, filmele îi ajută pe oameni să înțeleagă omenirea, lumea și influența întunericului din această perspectivă. Unii oameni spun: „Ce vrei să zici prin «Să înțeleagă omenirea și lumea»?” Voi ce credeți că înseamnă? (Să înțelegi întunericul și ticăloșia omenirii și a lumii, precum și să înțelegi esența dușmăniei întregii omeniri față de Dumnezeu.) Corect. Înseamnă să înțelegi ticăloșia și întunericul omenirii, să înțelegi urâțenia fizică și adevărata față a tuturor oamenilor, în calitate de dușmani ai lui Dumnezeu. Videoclipurile despre tortură sau mărturiile personale bazate pe experiențe sunt exemple specifice ale acestei lucrări pe care o desfășoară bisericile. În plus, a expune cultura tradițională, părerile morale umane, gândurile anumitor grupuri etnice sau rase, precum și doctrinele tradiționale ale taoismului și confucianismului în China, unele pseudo-adevăruri și reguli și educații familiale care înrobesc oamenii și le îngrădesc gândurile – ce sens are să fie expuse acestea? În ce categorie de lucrări se încadrează acest lucru? Nu face parte conținutul pe care l-am disecat anterior în povestea „A suferi răbdător, dar ferm hotărât să te răzbuni” din înțelegerea lumii, a omenirii și a influenței întunericului? (Ba da.) Acesta este un exemplu de conținut specific al acestei lucrări. Așadar, această lucrare este și o sarcină specifică pe care o biserică ar trebui să o îndeplinească. Rezumând, lucrarea unei biserici este, pe de o parte, de a-i îndruma în mod pozitiv pe oameni în adevărul-realitate prin intermediul adevărului, călăuzindu-i să ajungă la supunerea față de Dumnezeu. Pe de altă parte, este de a expune lumea satanică, întunecată, de a expune diversele acte de ostilitate ale Satanei față de adevăr și de Dumnezeu și de a expune tendințele rele din societatea umană, diversele idei și noțiuni ale omenirii corupte, precum și ereziile, sofismele lor și așa mai departe, astfel încât oamenii să poată înțelege adevărata natură și esență a acestei epoci ticăloase. Nu este aceasta lucrarea esențială a unei biserici? (Ba da.) De fapt, deja ați câștigat mult din lucrarea bisericii și ați câștigat beneficii substanțiale. Când vine vorba de oamenii din biserică, fie că sunt cei pe care îi interesează adevărul sau cei pe care nu îi interesează adevărul, după ce L-au urmat pe Dumnezeu trei până la cinci ani, mergând la adunări pentru a avea părtășie despre adevăr, citind prin rugăciune cuvintele lui Dumnezeu și experimentând persecuția și denigrarea din partea non-credincioșilor, tulburările din partea oamenilor răi și a antihriștilor și a tot felul de alți oameni, alte evenimente și alte lucruri, fără să-și dea seama, ei vor ajunge să discearnă și să înțeleagă această lume întunecată, această lume ticăloasă, autoritățile conducătoare și influența întunecată a întregii lumi. Acestea sunt câștigurile pe care le obțin. Și cum apar aceste câștiguri? Sunt ele declanșate de existența bisericilor? Sunt declanșate de lucrarea pe care o fac bisericile? (Da.) Pe de o parte, oamenii au dobândit o oarecare înțelegere privind cuvintele, lucrarea și firea lui Dumnezeu; pe de altă parte, au dobândit și o oarecare conștientizare și un oarecare discernământ corespunzător cu privire la lume, omenire și influența întunericului. Rezultatele și efectele pozitive ale acestor două câștiguri asupra oamenilor sunt ceea ce aceștia ar trebui să obțină pentru a atinge mântuirea.

Lucrarea unei biserici poate fi rezumată ca fiind propovăduirea și aducerea de mărturie pentru cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu și călăuzirea oamenilor pentru a bea și a mânca din cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât să înțeleagă adevărul, să practice cuvintele lui Dumnezeu și să-și îndeplinească mai bine îndatoririle. În plus, pe baza înțelegerii adevărului, aceștia pot să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, să se elibereze de firile lor corupte și să obțină o schimbare a firii. În afara acestor trei aspecte, lucrarea presupune faptul de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă omenirea ticăloasă, lumea întunecată și influența întunericului. Deși proiectele lucrării unei biserici nu sunt multe, conținutul specific este vast. Tot conținutul este legat de cuvintele lui Dumnezeu, de adevăr, de eliberarea oamenilor de firile lor corupte și de supunerea față de Dumnezeu; bineînțeles, chiar mai mult, este legat de a fi mântuit. Aceasta este funcția unei biserici și valoarea existenței unei biserici. Fiecare aspect al lucrării unei biserici are o legătură intimă cu intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu, pentru că implică modul în care oamenii tratează cuvintele lui Dumnezeu, atitudinea acestora față de El, mântuirea lor și părerile și atitudinile lor față de lume, de omenire și de influența întunericului. Pe scurt, existența unei biserici este strâns legată de toată lumea, iar lucrarea în care se implică o biserică, pe lângă valoarea și semnificația existenței ei, este inseparabilă de fiecare persoană care acceptă mântuirea din partea lui Dumnezeu.

După ce am avut părtășie despre lucrarea specifică pe care trebuie să o facă o biserică, haideți să discutăm despre definițiile și părerile nepotrivite pe care le au oamenii despre denumirea de „biserică” și despre semnificația existenței unei biserici. În primul rând, oamenii consideră o biserică drept un loc relativ alinător, un loc plin de căldură și soare, un loc relativ prietenos, lipsit de conflicte, război, crime și vărsare de sânge – un loc ideal după care tânjesc inimile oamenilor, plin de fericire. Aici nu există invidie sau conflict, nu există intrigi, tendințe rele sau alte fenomene din lumea non-credincioasă. Este considerată un port ideal unde oamenii își pot ancora inimile. Indiferent cât de frumoase sunt închipuirile oamenilor cu privire la denumirea de „biserică”, per ansamblu, oamenii găsesc o oarecare doză de hrană spirituală în biserică. Această hrană spirituală are o funcție mai concretă pentru oameni: când aceștia întâmpină dificultăți, pot veni la biserică pentru a-și exprima problemele, iar biserica îi poate ajuta să-și aline grijile și să-și rezolve dificultățile. De exemplu, dacă întâmpină dificultăți la serviciu sau în viață, dacă le sunt copiii neascultători, dacă îi înșală soțul sau soția, dacă există conflicte între soacre și nurori, dacă există dispute cu colegii sau cu vecinii, dacă le sunt hărțuiți copiii, dacă vreun despot local le ia pământul și așa mai departe – când se întâmplă aceste lucruri, oamenii speră că îi poate apăra cineva din cadrul bisericii și îi poate ajuta să rezolve și să clarifice aceste probleme. În mintea oamenilor, o biserică este un astfel de loc. Fără niciun dubiu, în mintea oamenilor, o biserică este un refugiu, un paradis ideal, un loc care alină griji și rezolvă dificultăți, care elimină violența și îi lasă pe oamenii buni să trăiască în pace și care susține dreptatea. Dacă viața devine dificilă, biserica ar trebui să ofere ajutor; dacă nu există legume de mâncat și orez de gătit, biserica ar trebui să le distribuie; dacă nu există îmbrăcăminte, biserica ar trebui să cumpere; dacă se îmbolnăvește cineva, biserica ar trebui să plătească tratamentul. Când cineva întâmpină dificultăți la serviciu, frații și surorile din biserică ar trebui să dea o mână de ajutor, să tragă sfori, să apeleze la cunoștințe sau să ofere îndrumare. Când copiii cuiva dau examene de admitere la facultate, apelează la biserică pentru a găsi mai mulți oameni care să se roage pentru ei, străduindu-se să se asigure că odraslele lor pot să intre la facultate. Indiferent ce dificultăți întâmpină cineva, atât timp cât vine la biserică, toate acestea pot fi rezolvate și lămurite. Chiar dacă o persoană suferă abuzuri din partea oamenilor răi, biserica poate rezolva lucrurile, împreună cu numeroșii ei oameni și cu marea ei influență. Încurajat și susținut de mulți, nu vei mai fi timid și nu te vei mai teme că te intimidează golanii. Chiar și când ești hărțuit, ostracizat și te zbați constant în societate, lipsit de un mod de a-ți câștiga existența, poți să cauți ajutor și un sfat bun de la biserică și să găsești o muncă potrivită. Toate aceste lucruri, și mai multe, reprezintă rolul pe care oamenii cred că ar trebui să-l joace o biserică și lucrarea pe care ar trebui să o îndeplinească. Judecând după gândurile și noțiunile oamenilor sau după ceea ce așteaptă aceștia de la o biserică, este clar că ei privesc biserica, fără îndoială, ca pe o instituție de asistență socială, o organizație caritabilă, o agenție matrimonială sau de recrutare sau o Societate a Crucii Roșii. Unii cred chiar că, indiferent cât de capabili sunt sau care este statutul lor în cadrul societății sau printre oameni, întotdeauna au nevoie de o entitate puternică pe care să se bazeze. Când întâmpină dificultăți în societate sau se confruntă cu cei care dețin puterea, au nevoie de o forță puternică pentru a-i susține, a vorbi în numele lor, a se ocupa de toate pentru ei și a lupta pentru drepturile și interesele lor. În opinia lor, biserica poate îndeplini acest rol și poate atinge scopul la care speră ei, astfel încât biserica devine singura lor opțiune. În mod clar, ei văd biserica drept un sindicat sau o asociație socială, precum sindicatul profesorilor, sindicatul transporturilor, asociația agricultorilor, asociația femeilor, asociația vârstnicilor și așa mai departe – aceste tipuri de grupuri și organizații sociale. Indiferent care sunt, de fapt, definițiile oamenilor pentru o biserică, judecând după lucrarea pe care o face o biserică și după definiția corectă a unei biserici, este clar că atitudinile și cerințele oamenilor față de biserică sunt incorecte și neîntemeiate, iar aceștia nu ar trebui să le aibă. O biserică nu este un loc care „îi jefuiește pe bogați pentru a-i hrăni pe săraci”, care elimină violența și îi lasă pe oamenii buni să trăiască în pace sau care susține dreptatea, cu atât mai puțin este un loc care ajută lumea și-i mântuiește pe oameni sau alină grijile oamenilor și le rezolvă dificultățile. O biserică nu este o organizație caritabilă, nici o instituție de asistență socială și nici o comunitate socială. Întemeierea și prezența unei biserici nu sunt pentru a acționa drept grup sau organizație socială. În afara celor câtorva sarcini esențiale pe care ar trebui să le preia o biserică, de exemplu să mărturisească pentru cuvintele lui Dumnezeu și să le propovăduiască, să-i călăuzească pe oameni să mănânce și să bea cuvintele Lui, să experimenteze lucrarea Lui și să se elibereze de firile lor corupte pentru a dobândi mântuirea, o biserică nu are nicio obligație de a oferi vreo funcție sau vreun ajutor societății sau oricărui grup etnic. În plus, o biserică nu este un loc care să lupte pentru drepturile și interesele oamenilor și nu are nicio obligație să le asigure oamenilor viața fizică, statutul social, funcțiile, salariile, bunăstarea socială și așa mai departe. În noțiunile lor, oamenii cred că funcțiile unei biserici sunt să elimine violența și să-i lase pe oamenii buni să trăiască în pace, să susțină dreptatea, să aline grijile oamenilor și să le rezolve dificultățile, să ajute lumea și să-i mântuiască pe oameni și să lupte pentru drepturile și interesele acestora – în principiu, aceste funcții. Prin urmare, oamenii cred că biserica este ajutorul lor imediat și că orice dificultate poate fi rezolvată și lămurită de biserică. În mod clar, oamenii privesc biserica drept o instituție, o organizație sau un grup social. Totuși, este biserica o astfel de instituție? (Nu este.) Dacă funcțiile și rolurile pentru care oamenii cred că există o biserică sunt să elimine violența și să-i lase pe oamenii buni să trăiască în pace, să susțină dreptatea, să aline grijile oamenilor și să le rezolve dificultățile, să ajute lumea și să-i mântuiască pe oameni, să lupte pentru drepturile și interesele acestora și așa mai departe, atunci această biserică nu poate fi numită biserică, pentru că nu are nicio legătură cu cuvintele lui Dumnezeu, cu lucrarea Duhului Sfânt sau cu lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor. Un astfel de grup sau organizație pur și simplu ar trebui numit grup sau organizație, neavând legătură nici cu o biserică, nici cu lucrarea unei biserici. Dacă o organizație, sub pretextul credinței în Dumnezeu, se implică în activități precum a participa la slujbe, a I se închina lui Dumnezeu, a citi Biblia, a se ruga, a cânta imnuri și a lăuda, sau chiar dacă organizează adunări și închinări formale, precum și așa-numite întâlniri pentru studierea Bibliei, întâlniri pentru rugăciune, întâlniri cu conlucrătorii, schimburi de idei și așa mai departe, indiferent de tipul de membri și de structura pe care o are, acestea nu au nicio legătură cu o biserică adevărată. Așadar, ce anume este o biserică adevărată? Cum ia naștere aceasta? O biserică adevărată se formează datorită apariției lui Dumnezeu, a lucrării Sale și a exprimării de către El a adevărului pentru a mântui omenirea. Se produce atunci când oamenii aud glasul lui Dumnezeu, se întorc spre El și se supun lucrării Lui. Aceasta este o biserică adevărată. O biserică nu este organizată și întemeiată de oameni, ci este fondată de Dumnezeu personal și condusă și păstorită personal de El. Prin urmare, Dumnezeu are însărcinări pentru bisericile Lui. Misiunea unei biserici este de a propovădui cuvintele lui Dumnezeu, de a mărturisi pentru lucrarea Lui și de a-i ajuta pe oameni să-I audă glasul, să se întoarcă în prezența Lui, să accepte mântuirea de la El, să experimenteze lucrarea Lui și să aducă mărturie pentru Dumnezeu – este chiar atât de simplu. Acestea sunt valoarea și semnificația existenței unei biserici.