Punctul treisprezece: Protejați-i pe aleșii lui Dumnezeu de la a fi tulburați, induși în eroare, controlați și răniți grav de antihriști și ajutați-i să-i discearnă pe antihriști și să se lepede de ei din inimile lor

Câteva sarcini pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să le realizeze atunci când identifică faptul că antihriștii tulbură biserica

În continuare, vom avea părtășie despre subiectul principal. Părtășia noastră despre cea de-a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor s-a încheiat. În această părtășie, vom discuta despre cea de-a treisprezecea responsabilitate: „Protejați-i pe aleșii lui Dumnezeu de la a fi tulburați, induși în eroare, controlați și răniți grav de antihriști și ajutați-i să-i discearnă pe antihriști și să se lepede de ei din inimile lor.” Cea de-a treisprezecea responsabilitate implică modul în care conducătorii și lucrătorii ar trebui să-i trateze pe antihriști. Ce lucrare ar trebui să facă lucrătorii și conducătorii atunci când apar antihriști în biserică? Mai întâi, această responsabilitate spune că atunci când rezolvă astfel de probleme, conducătorii și lucrătorii trebuie să se ofere să-i protejeze pe frați și pe surori de la a fi tulburați, induși în eroare, controlați și răniți grav de antihriști. Aceasta este prima sarcină pe care ar trebui să o facă. În trecut, s-a discutat mult în cadrul părtășiilor despre modul în care antihriștii îi tulbură, îi induc în eroare, îi controlează și îi rănesc grav pe aleșii lui Dumnezeu, așa că acest conținut nu va reprezenta subiectul principal al părtășiei de azi. Azi ne vom concentra asupra responsabilității pe care trebuie să o îndeplinească lucrătorii și conducătorii și a lucrării pe care trebuie să o facă atunci când se confruntă cu aceste comportamente și acțiuni ale antihriștilor, pentru a-i proteja de rău pe aleșii lui Dumnezeu. Mai întâi, conducătorii și lucrătorii trebuie să-i protejeze pe aleșii lui Dumnezeu de la a fi tulburați, induși în eroare, controlați și răniți grav de antihriști – aceasta este una dintre responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Ce înseamnă „una dintre responsabilități”? Înseamnă că printre numeroasele sarcini pe care le preiau lucrătorii și conducătorii, a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu astfel încât să poată avea o viață bisericească normală, fără a fi tulburați și răniți grav de antihriști, este o sarcină importantă. Este, de asemenea, o sarcină ce nu poate fi evitată, de la a cărei responsabilitate nu se pot eschiva. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să-i dea importanță și să nu o neglijeze. A menține funcționarea normală a vieții bisericești este o sarcină foarte importantă și este sarcina esențială din cadrul întregii lucrări a bisericii. Și aceasta este o responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor. Lucrarea fundamentală a conducătorilor și lucrătorilor este să-i călăuzească pe aleșii lui Dumnezeu în adevărul-realitate. Când Satana și antihriștii vin să-i tulbure și să-i inducă în eroare pe oameni și să concureze cu Dumnezeu pentru aleșii Lui, conducătorii și lucrătorii ar trebui să se ridice ca să-i expună pe antihriști, astfel încât aleșii lui Dumnezeu să-i poată discerne, făcându-i pe antihriști să-și dezvăluie adevărata față, iar apoi, să-i îndepărteze din biserică. Acest lucru este menit să-i împiedice pe aleșii lui Dumnezeu să fie controlați și răniți grav de antihriști. Aceasta este responsabilitatea pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o îndeplinească atunci când fac lucrarea bisericii. Așadar, ce înseamnă să împiedice aceste lucruri? Cum ar trebui să fie împiedicate acestea? Termenul „a împiedica” înseamnă literalmente a opri un lucru să se întâmple, în cea mai mare măsură posibilă. Care este elementul cheie aici? Prevenirea se obține prin împiedicarea producerii incidentelor. În gestionarea incidentelor provocate de antihriști, lucrarea principală a conducătorilor și lucrătorilor este de a-i opri pe antihriști să-i tulbure, să-i inducă în eroare, să-i controleze și să-i rănească grav pe aleșii lui Dumnezeu, în cea mai mare măsură posibilă. Ei trebuie să-i protejeze cât mai mult posibil pe aleșii lui Dumnezeu de la a fi răniți de antihriști. Aceasta este lucrarea cheie pe care trebuie să o facă lucrătorii și conducătorii și este lucrul despre care trebuie să avem părtășie cu claritate în legătură cu cea de-a treisprezecea responsabilitate. Așadar, cum pot fi protejați aleșii lui Dumnezeu? Împiedicându-i pe antihriști să săvârșească aceste fapte rele. Există multe căi și metode de a-i opri, precum expunerea, emondarea, disecarea și restricționarea. Ce altceva mai există? (Excluderea.) Acesta este ultimul pas. Atunci când fraților și surorilor încă le lipsește discernământul și nu știu că un om este antihrist, dar conducătorii și lucrătorii deja l-au identificat ca atare, dacă-l exclud direct, cei care nu au discernământ ar putea începe să aibă noțiuni și judecăți și unii s-ar putea să se poticnească. În astfel de cazuri, ce lucrare ar trebui să facă lucrătorii și conducătorii? Ce am menționat chiar acum? (Expunerea, emondarea, disecarea și restricționarea.) Aveți vreo metodă bună de a-i împiedica pe antihriști să facă rău? Este monitorizarea acestora o metodă bună? Se poate considera o cale și o metodă eficientă care este în conformitate cu principiile? (Da.) Care este modul adecvat de a-i trata pe antihriști? Pot să funcționeze judecarea, mustrarea, încercările și rafinarea asupra antihriștilor? (Nu.) De ce nu? (Antihriștii nu acceptă adevărul; sunt scârbiți de el.) Antihriștii sunt scârbiți de adevăr și nu-l acceptă, așadar, a folosi încercări, rafinări, judecare și mustrare pentru a-i trata pe antihriști nu este potrivit. Mai mult, Dumnezeu nu face această lucrare asupra lor. Această idee nu este potrivită; prin urmare, această metodă categoric nu va funcționa. Atunci, exact ce metodă este potrivită? Mulți oameni care au suferit enorm din cauză că i-au rănit antihriștii îi urăsc profund și consideră că aceștia ar trebui să fie judecați, condamnați și demascați public. Consideră că antihriștii ar trebui făcuți să-și recunoască greșelile și să-și mărturisească păcatele în mod public în biserică și să fie făcuți de rușine total. Credeți că ar fi potrivită adoptarea acestor metode? (Nu.) Dacă luăm în considerare esența antihriștilor, nu ar fi, de fapt, exagerat să luăm astfel de măsuri – orice mod de a-i trata pe diavoli e în regulă; o poți face cu aceeași degajare cu care strivești un gândac. Așadar, scopul în care fac asta conducătorii și lucrătorii poate foarte legitim și corect, dar există vreo problemă cu aceste metode? Se încadrează această lucrare în sfera responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor? A face lucrurile în acest fel este sau nu în conformitate cu principiile? (Nu este.) În mod clar, nu este în conformitate cu principiile. De unde vin principiile? (Din cuvintele lui Dumnezeu.) Așa este. Deși țintele unor asemenea acțiuni sunt antihriștii – diavolii – metodele ar trebui să se alinieze și ele la principii și la cerințele lui Dumnezeu, fiindcă făcând această lucrare, conducătorii și lucrătorii își îndeplinesc responsabilitățile, nu se ocupă de probleme familiale sau chestiuni personale.

I. Expunerea

A-i trata pe antihriști și a-i împiedica să facă rău și să-i inducă în eroare și să-i rănească pe aleșii lui Dumnezeu este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor. Scopul este să-i protejeze pe aleșii lui Dumnezeu de la a fi răniți, nu să chinuiască pe cineva sau să profite de ocazie pentru a se răzbuna pe cineva și cu siguranță nu să desfășoare campanii împotriva cuiva. Prin urmare, care sunt sarcinile pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să le preia pentru a-i împiedica pe antihriști să facă rău în cea mai mare măsură posibilă? Prima este să-i expună. Care este scopul expunerii? (Să-i ajute pe oameni să capete discernământ.) Așa este. Este să-i ajute pe aleșii lui Dumnezeu să discearnă esența antihriștilor, să facă astfel încât aceștia să se poată distanța în sinea lor de antihriști și să nu fie induși în eroare de către aceștia și astfel încât, atunci când antihriștii încearcă să-i inducă în eroare și să-i controleze, să fie capabili să-i respingă în mod activ, în loc să le permită să-i manipuleze și să-i joace pe degete. Așadar, este importantă expunerea acestora? (Da.) Este foarte important să-i expui, dar trebuie să o faci corect. Atunci, cum ar trebui să-i expui? Pe ce bază ar trebui să-i expui? Este în regulă să-i etichetezi în mod arbitrar? Este în regulă să-i condamni în mod imprudent, fără temei? (Nu.) Așadar, cum ar trebui să-i expui corect pentru a atinge obiectivul de a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu? (În primul rând, trebuie să-i expunem în mod obiectiv și sincer, pe baza faptelor lor rele. În plus, trebuie să-i discernem și să-i disecăm conform cuvintelor lui Dumnezeu.) Aceste două afirmații sunt exacte; ambele aspecte sunt indispensabile. În primul rând, trebuie să existe dovezi bazate pe fapte. Trebuie să le judeci și să le caracterizezi esența pe baza cuvintelor eronate, a acțiunilor și a gândurilor și punctelor de vedere absurde dezvăluite de antihriști. Totuși, cel mai important lucru este să-i discerni și să-i diseci conform cuvintelor lui Dumnezeu. La ce cuvinte ale lui Dumnezeu ar trebui să te referi? Care cuvinte sunt cele mai directe și mai tăioase? (Cuvintele care-i expun pe antihriști.) Așa este; trebuie să găsești unele cuvinte care-i demască pe antihriști ca să-i expui și ca să faci comparații în mod competent și imparțial, asigurând precizie absolută. După ce vor auzi acest lucru, frații și surorile vor înțelege; vor dobândi imediat discernământ în privința persoanei implicate și se vor păzi de ea. Având discernământ în inimă, această persoană le va provoca dezgust: „Așadar, până la urmă, este un antihrist! În trecut, m-a ajutat și chiar mi-a făcut favoruri. Credeam că este o persoană bună. Prin această disecare și părtășie, ipocrizia și manifestările sale esențiale de antihrist au fost expuse, ajutându-i pe toți să vadă că această persoană este periculoasă. Cuvintele lui Dumnezeu au expus-o atât de precis! Nu este o persoană bună. Spune lucruri frumoase și nu par să existe probleme în acțiunile sale, dar prin expunerea esenței sale, acum e evident că este, într-adevăr, un antihrist.” Judecând după transformarea gândurilor oamenilor, atunci când conducătorii și lucrătorii fac lucrarea de a-i expune pe antihriști, îi împiedică pe aceștia din a-i induce în eroare și a-i tulbura pe aleșii lui Dumnezeu în cea mai mare măsură posibilă. Bineînțeles, ei îndeplinesc, de asemenea, responsabilitatea de a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu de controlul antihriștilor și de rănirea gravă de către aceștia. Fac una dintre sarcinile lor într-un mod practic. Ce sarcină este aceasta? Expunerea antihriștilor. Lucrarea de expunere a antihriștilor este una dintre sarcinile pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să le preia pentru a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu. Cât despre diversele sarcini pe care trebuie să le facă lucrătorii și conducătorii, nu le vom ordona după amploarea lor sau după rezultatele pe care le obțin; mai întâi, haideți să avem părtășie despre lucrarea de „expunere”. Expunerea naturii-esență a antihriștilor include expunerea intențiilor, scopurilor și consecințelor faptelor lor rele constante care perturbă și tulbură lucrarea bisericii; expunerea faptului că antihriștii, în perioada în care slujesc drept conducători și lucrători, nu fac absolut nicio lucrare reală a bisericii și ignoră intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu; expunerea chipului urât al antihriștilor ca fiind oameni care nu se cunosc pe sine absolut deloc, nu practică niciodată adevărul și rostesc doar cuvinte și doctrine pentru a-i induce în eroare pe oameni și expunerea feluritelor lor zicale și acțiuni în fața oamenilor și pe la spatele lor. Expunerea temeinică a acestor aspecte arată adevărata formă a antihriștilor, aceea de satane și diavoli. Aceasta este o sarcină importantă pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să și-o asume. Așadar, ce trebuie să aibă conducătorii și lucrătorii pentru a duce la îndeplinire această sarcină? În primul rând, trebuie să aibă un anumit simț al poverii, nu-i așa? (Da.) Când poartă această responsabilitate, conducătorii și lucrătorii se gândesc adesea: „Persoana aceea este un antihrist. Unii frați și surori merg adesea la ea cu întrebări, apropiindu-se mereu de aceasta și având o relație bună cu ea. Fiindcă au fost induși în eroare de această persoană, mulți oameni o idolatrizează în mod special. Ce ar trebui făcut în acest sens?” Ei vin înaintea lui Dumnezeu să se roage și adesea caută în mod conștient cuvintele lui Dumnezeu care-i expun pe antihriști, echipându-se cu adevărul în această privință. Apoi Îl roagă pe Dumnezeu să pregătească momentul potrivit sau caută singuri un moment și o ocazie corespunzătoare pentru a avea părtășie cu frații și surorile despre această chestiune. O tratează drept povara lor și drept o sarcină importantă pe care trebuie să o preia în continuare. Se pregătesc, caută și se roagă constant lui Dumnezeu pentru îndrumare; sunt mereu în acest fel de stare de spirit și condiție. Asta înseamnă să ai un simț al poverii. După ce se pregătesc o vreme cu o asemenea povară, trebuie să aștepte până când condițiile sunt optime. Cel puțin, trebuie să aștepte până când doi sau trei oameni au discernământ real în privința antihristului, înainte să poată începe să-l expună. Dacă stabilesc faptul că un individ pare să fie antihrist doar pe baza a ceea ce simt, dar nu pot vedea cu adevărat dacă persoana respectivă chiar este un antihrist sau nu, atunci nu trebuie să acționeze pripit. Pe scurt, atunci când desfășoară această lucrare, cu siguranță vor avea luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu. Asta înseamnă să facă lucrare reală și să îndeplinească responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor.

II. Emondarea

După ce lucrarea de expunere a antihriștilor a fost dusă până la capăt, deși frații și surorile dobândesc un oarecare discernământ, înainte ca antihriștii să fie demascați complet, aceștia fac în mod inevitabil mai multe pentru a-i induce în eroare și a-i tulbura pe frați și surori, determinându-i pe mai mulți oameni să-i idolatrizeze, să-i admire și să-i urmeze. Asta îi întârzie mult pe aleșii lui Dumnezeu să pășească pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu, împiedicându-le intrarea în viață și rănindu-i semnificativ. A doua sarcină pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o preia apoi este că atunci când antihriștii îi induc în eroare și îi tulbură pe frați și surori sau atunci când cuvintele și acțiunile lor încalcă în mod clar adevărurile-principii, conducătorii și lucrătorii trebuie să ia dovezile și să vină prompt să-i emondeze și să le expună faptele rele conform cuvintelor lui Dumnezeu, astfel încât frații și surorile să poată să discearnă și să vadă adevărata față a antihriștilor. Aceasta este responsabilitatea obligatorie de a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu și de a păzi lucrarea casei lui Dumnezeu. Conducătorii și lucrătorii nu ar trebui să stea deoparte și să nu facă nimic sau să închidă ochii; ar trebui să profite prompt de ocazii, să repereze incidentele și să se ofere să-i emondeze pe antihriști, expunându-le cu precizie acțiunile, ambițiile, dorințele și esența. Bineînțeles, este necesar și să caracterizeze mai precis ce fel de persoane sunt antihriștii, astfel încât frații și surorile să poată vedea clar acest lucru, astfel încât s-o știe și antihriștii și astfel încât antihriștii să fie conștienți că nu toți sunt lipsiți de discernământ în ceea ce-i privește și nu pot fi toți păcăliți de ei, că măcar unii oameni le pot vedea acțiunile și comportamentul așa cum sunt în realitate și le pot vedea adevăratele ambiții și dorințe ascunse, precum și esența. Scopul emondării antihriștilor este, bineînțeles, nu numai de a le expune esența prin cuvinte. Mai important, care este? (În primul rând, este de a-i ajuta pe frați și surori să capete discernământ și, de asemenea, de a restricționa faptele rele ale antihriștilor.) Corect. Este de a-i restricționa, astfel încât, atunci când fac lucruri care îi induc în eroare și îi tulbură pe oameni, să aibă unele scrupule și să simtă o oarecare teamă; de a-i face să se supună restricțiilor, să aibă unele rețineri și să nu îndrăznească să acționeze imprudent; de a le spune că a lui Dumnezeu casă nu numai că deține adevărul, cu puterea aferentă acestuia, dar are și decrete administrative, și că nu este posibil să acționeze tiranic și cu imprudență încăpățânată în casa lui Dumnezeu, să afecteze interesele casei Lui și să-i rănească pe aleșii lui Dumnezeu; de asemenea, de a le spune că vor fi trași la răspundere pentru că au comis cu imprudență fapte rele care tulbură lucrarea bisericii și afectează intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. În timp ce îi emondează prompt pe antihriști, conducătorii și lucrătorii trebuie și să se ofere voluntari să-i expună, ajutându-i pe oameni să-și dezvolte discernământul și să vadă care sunt adevăratele ambiții, dorințe, intenții și scopuri ale antihriștilor. Și aceasta este, bineînțeles, pentru a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu și pentru a păzi interesele casei lui Dumnezeu. Toate acestea sunt considerente de care conducătorii și lucrătorii trebuie să țină cont și desfășurarea acestei lucrări intră în sfera responsabilităților pe care le au; nu pot s-o neglijeze sau să fie indolenți în privința ei. În cazul în care descoperă antihriști în biserică, conducătorii și lucrătorii ar trebui să fie mereu vigilenți în ceea ce privește cuvintele și acțiunile lor și absurditățile pe care le răspândesc în culise și trebuie să practice emondarea și expunerea acestora. Aceasta este una dintre sarcinile prin care conducătorii și lucrătorii îi protejează pe aleșii lui Dumnezeu de faptul de a fi tulburați și răniți de antihriști.

III. Disecarea

Care este următoarea sarcină pentru conducători și lucrători? Să disece. Disecarea e aproape aidoma expunerii, dar au grade diferite. Când vine vorba de disecare, ideea nu este pur și simplu de a expune un fapt, o situație adevărată sau un context; implică aspectul caracterizării, cu alte cuvinte, implică firea antihriștilor, acest aspect esențial, de bază. Disecați atitudinea lor față de Dumnezeu, de adevăr, de datoria lor și de lucrarea casei lui Dumnezeu, precum și motivele, intențiile și scopul din spatele faptului că răspândesc absurdități – motivele pentru care fac acest lucru – și discerneți care anume este esența pe care o au, cu ajutorul gândurilor, al punctelor de vedere, al discursului și al acțiunilor lor și prin firile și manifestările pe care le dezvăluie. Acestea ar trebui comparate cu cuvintele lui Dumnezeu și explicate astfel încât frații și surorile să poată dobândi o înțelegere mai profundă cu privire la antihriști și să vadă clar, dintr-o perspectivă practică, de ce anume antihriștii din fața lor spun și fac aceste lucruri, care este perspectiva lui Dumnezeu cu privire la astfel de oameni și cum îi caracterizează El. Bineînțeles, conducătorii și lucrătorii ar trebui să le spună fraților și surorilor inclusiv să se distanțeze de antihriști și să-i respingă și să fie vigilenți, pentru a nu fi induși în eroare de acțiunile, comportamentele, discursul și punctele de vedere ale antihriștilor, astfel încât să evite să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu, să se ferească de El și chiar să-L judece și să-L condamne pe Dumnezeu în sinea lor, așa cum fac antihriștii. Scopul disecării, ca în cazul altor sarcini precum expunerea și emondarea, este de a-i împiedica pe antihriști să-i inducă în eroare, să-i tulbure și să-i rănească pe aleșii lui Dumnezeu. Este de a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu de la a fi răniți grav de antihriști și a se abate de la calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Atunci când aleșii lui Dumnezeu vor vedea clar faptele și situația reală că antihriștii tulbură biserica și vor vedea limpede esența acestora, nu vor mai fi induși în eroare și controlați de aceștia. Chiar dacă unii oameni dezorientați și unii oameni nesăbuiți încă îi admiră și îi idolatrizează în sinea lor, interacționează cu ei și se apropie de ei, antihriștii nu mai pot provoca probleme majore. Doar le vor face unele lucruri oamenilor nesăbuiți, fără a afecta deloc intrarea în viață a celor care cred sincer în Dumnezeu și, astfel, nu vor fi în stare să tulbure și să perturbe lucrarea bisericii. A atinge acest nivel este ceva ce conducătorii și lucrătorii ar trebui să poată realiza. Cu alte cuvinte, trebuie să se asigure că aceia care cred sincer în Dumnezeu și care își fac de bunăvoie îndatoririle și aceia care iubesc adevărul pot să trăiască o viață bisericească normală și să-și îndeplinească îndatoririle. În același timp, trebuie să fie capabili și să se asigure că acești oameni se pot păzi de inducerea în eroare și de tulburările provocate de antihriști și îi pot respinge pe aceștia. Asta împiedică în cea mai mare măsură relele și tulburările provocate de antihriști, obținând în totalitate efectul de a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu. Bineînțeles, indiferent cât de eficient îți faci lucrarea și cât de aprofundat este discursul tău, inevitabil vor exista unii oameni nesăbuiți, oameni de calibru slab și oameni confuzi care nu-i pot respinge pe antihriști și care tot îi vor admira și-i vor trata cu respect în inima lor. Totuși, majoritatea oamenilor vor fi atins punctul în care îi pot respinge pe antihriști. Dacă pot realiza acest lucru, conducătorii și lucrătorii deja îi vor fi protejat pe aleșii lui Dumnezeu în cea mai mare măsură, obținând în totalitate rezultatul dorit. Cât despre acei imbecili care nu pot să înțeleagă adevărul indiferent cum are cineva părtășie despre el, dacă pot totuși munci puțin, ar trebui să li se ofere puțină grijă și puțin ajutor, precum și mai multă dragoste, răbdare și toleranță. Asta înseamnă să faci tot ce s-ar cuveni să faci, iar a lucra în acest fel este principial. Există mulți conducători și lucrători care pot respecta acest standard? (Nu.) Prin urmare, trebuie depus cel mai mare efort; trebuie să-i protejezi pe aleșii lui Dumnezeu neobosit și în cea mai mare măsură. Ce înseamnă „în cea mai mare măsură”? Înseamnă să faci tot posibilul să ai părtășie despre adevărurile-principii pe care le înțelegi, să prezinți dovezile deja obținute – diversele manifestări ale faptelor rele ale antihriștilor – corelându-le cu acele cuvinte ale lui Dumnezeu care-i expun pe antihriști și să ai părtășie despre ele și să le diseci. Fă asta astfel încât frații și surorile să poată vedea clar situația reală, bazată pe fapte, să poată discerne și să poată vedea adevărata esență a antihriștilor și să cunoască atitudinea lui Dumnezeu față de antihriști. Aceasta este o sarcină importantă pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să și-o asume.

IV. Restricționarea

Care este următoarea sarcină pe care conducătorii și lucrătorii trebuie s-o îndeplinească? Este să restricționeze. Această lucrare de „restricționare” este ușor de desfășurat; presupune adoptarea unor măsuri speciale pentru a obține rezultatul restricționării. De exemplu, antihriștii rostesc mereu cuvinte și doctrine, mereu se preamăresc, uneori îi discreditează pe alții, adesea mărturisesc despre cât de multă suferință au îndurat și despre ce contribuții au adus în casa lui Dumnezeu în timpul adunărilor și mărturisesc fără rușine despre ei înșiși, vorbind despre faptul că ceilalți îi admiră, că sunt mai buni decât ceilalți, că sunt deosebiți și așa mai departe. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să-și dea silința să restricționeze diversele fapte rele ale antihriștilor care-i induc în eroare și-i controlează pe aleșii lui Dumnezeu, în loc să le facă întruna jocul. Ar trebui să le restricționeze timpul de vorbire și subiectele pe care le discută. În plus, cu privire la acțiunile antihriștilor atât în privat, cât și în public, precum să folosească mici favoruri pentru a-i atrage pe oameni de partea lor, să inițieze disensiuni, să răspândească noțiuni și remarci negative și așa mai departe, conducătorii și lucrătorii nu ar trebui să acționeze ca și cum ar fi surzi sau orbi. Ar trebui să priceapă rapid acțiunile antihriștilor; odată ce descoperă comportamente care îi induc în eroare și îi tulbură pe alții, ar trebui să expună și să disece prompt aceste comportamente și să le impună restricții antihriștilor, nepermițându-le să-i inducă în eroare pe oameni și să tulbure lucrarea bisericii. Este aceasta una dintre sarcinile importante pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să le îndeplinească? (Da.) Poți să restricționezi faptele rele ale antihriștilor doar emondându-i, expunându-i și disecându-i? (Nu.) Nu-i poți restricționa în acest fel, fiindcă sunt satane și diavoli. Atât timp cât mâinile și picioarele nu le sunt legate și buzele nu le sunt pecetluite, ei vor răspândi absurdități și vor rosti cuvinte diavolești care-i tulbură pe oameni. Conducătorii și lucrătorii trebuie să ia prompt măsuri pentru a-i restricționa; mai ales atunci când răspândesc absurdități ca să-i inducă în eroare și să-i tulbure pe oameni, conducătorii și lucrătorii trebuie să-i întrerupă și să-i oprească în timp util. Trebuie, de asemenea, să le permită aleșilor lui Dumnezeu să aibă discernământ și să vadă clar adevărata față a antihriștilor. Aceasta este lucrarea reală pe care ar trebui să o facă lucrătorii și conducătorii.

V. Monitorizarea

După restricționarea antihriștilor, urmează monitorizarea acestora. Vedeți pe cine au indus în eroare antihriștii și ce absurdități și cuvinte diavolești au răspândit aceștia în culise, verificați dacă țin partea marelui balaur roșu și acționează împreună cu el, dacă s-au aliat cu lumea religioasă, dacă în secret fac manevre suspecte cu membrii bandelor lor, dacă s-ar putea să divulge unele informații importante despre casa lui Dumnezeu și așa mai departe. Și aceasta este o responsabilitate pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o îndeplinească. Înainte ca acțiunile antihriștilor să iasă la lumină, conducătorii și lucrătorii nu ar trebui „să se dedice pe deplin studierii cărților înțelepților și să nu acorde atenție problemelor exterioare”, ci ar trebui să fie șireți ca șerpii. Odată ce conducătorii și lucrătorii descoperă că o persoană este antihrist, dacă încă nu a venit momentul să o îndepărteze sau să o excludă, trebuie să o monitorizeze cu atenție, ca s-o împiedice să continue să facă rău, asigurându-se că acțiunile și cuvintele sale sunt monitorizate de aleșii lui Dumnezeu. Fiindcă antihriștii iubesc puterea și adoră să creeze legături cu oameni puternici, conducătorii și lucrătorii ar trebui să observe cu atenție cu cine interacționează mereu antihriștii în culise și dacă țin legătura cu oameni religioși. Unii antihriști se asociază adesea cu pastori religioși și prezbiteri, iar unii chiar interacționează cu oameni de la Departamentul de Muncă al Frontului Unit. Când au loc astfel de incidente, conducătorii și lucrătorii nu ar trebui să închidă ochii la acest lucru, ci ar trebui să fie vigilenți cu privire la antihriști și să fie în gardă. Dacă un antihrist vede că metodele sale de inducere în eroare și atragere a oamenilor de partea sa nu funcționează în casa lui Dumnezeu și că faptele sale rele au fost expuse și știe că nu va avea un final bun, nu poți să prezici ce va face sau cât de departe ar putea ajunge răul său. Prin urmare, odată ce ești sigur în inima ta că cineva este antihrist, trebuie să îl monitorizezi și să-l urmărești cu atenție, neobosit. Aceasta este responsabilitatea ta. Ce sens are să faci asta? O faci ca să-i protejezi pe aleșii lui Dumnezeu și ca să-i împiedici pe antihriști, în cea mai mare măsură posibilă, să comită acte nedrepte împotriva bisericii și a fraților și surorilor, ca să-i rănească pe aceștia din urmă. Unii antihriști se interesează mereu de jertfe: „Cine gestionează banii casei lui Dumnezeu? Cine ține contabilitatea? Este ținută corect contabilitatea? Este posibil să aibă loc delapidări? Unde sunt ținuți banii bisericii? Nu ar trebui să fie făcute publice aceste lucruri, dându-le tuturor dreptul să știe despre ele? Câte bunuri are casa lui Dumnezeu? Cine a donat cel mai mult? Eu de ce nu știu aceste lucruri?” Cuvintele lor fac să pară că sunt preocupați de aspectele financiare ale casei lui Dumnezeu, dar de fapt ei au un motiv diferit. Nu există niciun singur antihrist care nu râvnește la bani. Așadar, ce ar trebui să facă în astfel de cazuri conducătorii și lucrătorii? Mai întâi, ar trebui să gestionați în mod corespunzător jertfele, încredințându-le unor oameni de încredere pentru a le păstra în siguranță și categoric nu ar trebui să-i lăsați pe antihriști să reușească să-și atingă obiectivele – nu trebuie să fiți confuzi în privința acestui aspect. De îndată ce apare acest gen de situație, ar trebui să vă dați seama: „Ceva este în neregulă. Antihristul va face ceva. A pus ochii pe banii bisericii. S-ar putea să plănuiască să se alieze cu marele balaur roșu ca să pună la cale comploturi cu privire la banii bisericii și să-i confiște. Trebuie să-i mutăm imediat!” În primul rând, nu puteți să-i lăsați pe antihriști să afle cine gestionează finanțele casei lui Dumnezeu. Mai mult, dacă oamenii care gestionează banii simt că există un risc de securitate, atât banii, cât și oamenii care-i gestionează trebuie mutați rapid. Nu este acesta un lucru care ar trebui să-i preocupe pe conducători și lucrători și lucrarea pe care ar trebui s-o îndeplinească? (Ba da.) Prin comparație, conducătorii nesăbuiți îi aud pe antihriști spunând aceste lucruri și totuși, se gândesc: „Această persoană poartă o povară și știe să-și arate grija față de banii casei lui Dumnezeu, așa că hai să îi dăm o responsabilitate și s-o lăsăm să ajute cu contabilitatea.” Făcând acest lucru, nu au devenit iude? (Ba da.) Nu numai că nu au reușit să protejeze jertfele, dar le-au și vândut antihriștilor, devenind efectiv iude. Ce părere aveți despre acești conducători și lucrători? Nu sunt oameni răi? Nu sunt diavoli? Nu numai că nu și-au îndeplinit responsabilitățile, dar le-au și oferit pe tavă antihriștilor jertfele lui Dumnezeu și pe frați și surori. Prin urmare, în locuri unde sunt antihriști, odată ce conducătorii și lucrătorii descoperă orice indiciu în legătură cu acest fapt, trebuie să inițieze o anchetă și să facă unele lucrări specifice, în cadrul cărora lucrarea de „monitorizare” este indispensabilă.

Lucrarea de monitorizare desfășurată de conducători și lucrători nu înseamnă spionaj sau orice activități de urmărire; înseamnă pur și simplu îndeplinirea responsabilității, a fi mai preocupat, a observa cu atenție mai mult și a remarca ce fac antihriștii și ce intenționează să facă. Dacă descoperi semne că aceștia fac rău și tulbură biserica, trebuie să iei contramăsuri cât mai curând posibil; sub nicio formă nu-i poți lăsa să reușească. Asta împiedică în cea mai mare măsură survenirea incidentelor în care antihriștii tulbură lucrarea bisericii. Firește, asta și ocrotește cel mai bine lucrarea bisericii și-i protejează cel mai bine pe aleșii lui Dumnezeu. Aceasta este o manifestare a faptului că lucrătorii și conducătorii își îndeplinesc responsabilitățile. Monitorizarea nu înseamnă să rânduiești ca un număr de oameni să acționeze ca agenți secreți și să-i pui să-i urmărească, să-i fileze și să-i supravegheze pe oameni ca niște spioni sau să le percheziționeze casele și să folosească metode de interogare extreme. Casa lui Dumnezeu nu se implică în astfel de activități. Totuși, trebuie să înțelegi rapid situația antihriștilor. Poți să te interesezi de situația lor recentă vorbind cu membrii familiei lor sau cu frații și surorile care-i pot discerne sau care-i cunosc. Nu sunt toate acestea metode și moduri de a face această lucrare? Dacă săvârșesc sarcinile care se încadrează în sfera responsabilităților pe care le au și se conformează principiilor cerute de Dumnezeu, conducătorii și lucrătorii își îndeplinesc responsabilitățile. În ce scop își îndeplinesc conducătorii și lucrătorii responsabilitățile? Acela ca tu să-ți dai toată silința să-i împiedici pe antihriști să provoace perturbări și tulburări, în cea mai mare măsură posibilă, nelăsându-i, astfel, pe aceștia să-i rănească pe aleșii lui Dumnezeu și să trădeze interesele casei Lui. Aceasta este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor. Nu împiedică asta în cea mai mare măsură apariția incidentelor provocate de antihriști? Oare conducătorii și lucrătorii care preiau aceste acțiuni nu fac tot ce este uman posibil? (Ba da.) Este dificil să facă asta? (Nu.) Nu este dificil; este ceva ce pot realiza cei care înțeleg adevărul. Oamenii ar trebui să-și dea toată silința să ducă la bun sfârșit ceea ce pot să realizeze; de Dumnezeu depinde să facă restul lucrurilor, să-Și exercite suveranitatea asupra lor, să le orchestreze și să le îndrume. Asta ne preocupă cel mai puțin. Avem sprijinul lui Dumnezeu. Nu numai că Îl avem pe Dumnezeu în inimile noastre, dar avem și credință autentică. Acesta nu este sprijin spiritual; de fapt, Dumnezeu acționează din umbră și este alături de oameni, prezent mereu cu ei. Ori de câte ori oamenii fac orice lucru sau orice datorie, El veghează; El e pregătit să te ajute oricând și oriunde, păzindu-te și protejându-te. Ce ar trebui să facă oamenii este să-și dea toată silința pentru a realiza ce se cuvine. Atât timp cât devii conștient, simți în inima ta, vezi în cuvintele lui Dumnezeu, ți se reamintește de către oamenii din jurul tău sau atât timp cât Dumnezeu îți dă orice semnal sau prevestire care îți oferă informații – că asta este ceva ce ar trebui să faci, că aceasta este însărcinarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu – atunci ar trebui să îți îndeplinești responsabilitatea și să nu stai deoparte cu mâinile-n sân sau să privești de pe margine. Nu ești robot; ai minte și ai gânduri. Când se întâmplă ceva, știi categoric ce ar trebui să faci și ai cu siguranță sentimente și conștientizare. Așadar, aplică aceste sentimente și această conștientizare în situații concrete, trăiește-le și transformă-le în acțiunile tale și, în acest fel, îți vei fi îndeplinit responsabilitatea. În ceea ce privește lucrurile de care poți fi conștient, ar trebui să practici adevărurile-principii pe care le înțelegi. Astfel, îți dai toată silința și depui tot efortul pentru a-ți face datoria. În calitate de conducător sau lucrător, când depui tot efortul, adică atunci când împiedici în cea mai mare măsură apariția faptelor rele ale antihriștilor, Dumnezeu va fi mulțumit că poți să practici în acest fel. De ce va fi mulțumit Dumnezeu? Dumnezeu va lua o hotărâre în privința unor astfel de conducători și lucrători: ei își îndeplinesc responsabilitățile și depun tot efortul pentru a realiza lucrarea inerentă rolului lor. Este aceasta aprobarea lui Dumnezeu? (Da.)

VI. Excluderea

Cea de-a treisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor include sarcini specifice pe care aceștia trebuie să le îndeplinească, dintre care am enumerat câteva: trebuie să practice expunerea, emondarea, disecarea, restricționarea și monitorizarea antihriștilor. Părtășia despre aceste principii de bază s-a încheiat. Indiferent de măsurile specifice pe care le iau conducătorii și lucrătorii în situații speciale, principiile pentru tratarea antihriștilor rămân neschimbate. În plus, scopul principal al acestor sarcini este de a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu. Să presupunem că aleșii lui Dumnezeu deja au recunoscut în unanimitate pe cineva ca fiind antihrist și au discernut și au perceput pe deplin că antihristul caută mereu să-i inducă în eroare și să-i controleze pe oameni; știu că în prezența antihristului nu pot exista zile bune sau o viață bisericească bună și toți cer în unanimitate ca antihristul să fie îndepărtat din biserică. În aceste condiții, unii conducători și lucrători încă susțin ideea de a i se permite antihristului să rămână ca să fie folosit la instruire pentru practicarea expunerii, emondării, disecării, restricționării și monitorizării antihriștilor – mai este nevoie să se treacă prin aceste procese? Unii conducători și lucrători ar putea spune: „Dacă nu trecem prin aceste procese, nu mi-aș neglija responsabilitățile? Doar trecând prin aceste procese îmi este subliniat rolul de conducător. Trebuie să duc la îndeplinire această lucrare. Indiferent dacă frații și surorile sunt sau nu de acord, mai întâi trebuie să-i permit antihristului să rămână. Înainte de toate, îl voi expune, iar apoi îl voi emonda și diseca și îi voi lăsa pe frați și surori să se convingă pe deplin că este antihrist. Apoi, după un acord unanim, îl vom îndepărta sau îl vom exclude. Nu ar fi mai eficient așa?” Ca urmare, în acest timp, antihristul începe să răspândească noțiuni pentru a-i induce în eroare pe oameni și a tulbura din nou lucrarea bisericii, provocându-le tuturor panică și pe unii făcându-i chiar să refuze să vină la adunări. Pentru a-și arăta hotărârea și pentru a dovedi că nu-și neglijează responsabilitățile, acești conducători și lucrători fac lucrurile mecanic și superficial și tărăgănează lucrarea. Ca urmare, fac multe ocoluri inutile, tulbură ordinea vieții bisericești și irosesc timpul valoros al aleșilor lui Dumnezeu în urmărirea adevărului, îndepărtându-l pe antihrist abia după aceea. Este acceptabilă această abordare? (Nu.) Ce este în neregulă cu ea? (Se rezumă doar la a respecta reglementări și la a face totul mecanic.) Care este scopul pentru care conducătorii și lucrătorii îndeplinesc aceste sarcini? (Acela de a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu.) Așadar, dacă unii oameni încă nu l-au discernut pe antihrist și sunt încă destul de atașați de el, iar atunci când conducătorii și lucrătorii decid să-l excludă pe antihrist din biserică, unii oameni se indignează, spunând despre casa lui Dumnezeu că nu este iubitoare și nici corectă cu oamenii, că nu are principii în felul în care face lucrurile și așa mai departe, și chiar și unii oameni confuzi sunt induși în eroare și influențați de antihrist și vor să-l urmeze afară din biserică, ce ar trebui făcut în această situație? În acest moment, conducătorii și lucrătorii trebuie să facă o lucrare esențială, precum practicarea emondării antihristului și folosirea cuvintelor lui Dumnezeu pentru a-l expune și diseca, astfel încât frații și surorile să poată trage învățăminte în mod practic și să-l poată, în cele din urmă, discerne pe antihrist. Într-o zi, ei spun: „Această persoană este absolut detestabilă. Chiar este o persoană rea și un antihrist. Haideți să o înlăturăm rapid!” Aceasta nu este vocea unei singure persoane, ci vocea multor frați și surori. În acest caz, mai este nevoie să faceți lucrarea de restricționare și monitorizare a antihristului? Nu, doar excludeți-l direct. Conducătorii și lucrătorii care ating acest nivel în lucrarea lor au obținut rezultatul protejării aleșilor lui Dumnezeu de răul provocat de antihriști. Ce dovedește acest lucru? Pe de o parte, dovedește că frații și surorile din această biserică au discernământ, calibru și un simț al dreptății. Pe de altă parte, poate că lucrătorii și conducătorii sunt capabili să facă lucrare concretă sau că acțiunile acestui antihrist sunt prea flagrante, umanitatea sa este prea rea și prea ticăloasă, stârnind indignarea publică, iar el însuși își croiește calea de timpuriu, scutindu-i pe conducători și lucrători de o mare parte din procesul de a se ocupa de el. Nu economisește asta mult efort? Într-o astfel de situație, îndepărtarea sau excluderea sa este un lucru bun, nu-i așa? Mai mult, lucrarea pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o facă este complexă și nu se limitează la această singură sarcină. Crezi că-l excluzi pe antihrist și cu asta, basta? Crezi că ai dus totul la îndeplinire cu un succes absolut? Nici pe departe! Mai ai de făcut și altele. În afară de a se ocupa de antihriști și de a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu de la a fi răniți de aceștia, conducătorii și lucrătorii au și responsabilitatea de a-i călăuzi pe aleșii lui Dumnezeu în realitatea cuvintelor Lui, de a-i călăuzi să-și înlăture firile corupte și de a-i călăuzi să-și îndepărteze firea de antihriști, printre multe alte sarcini importante. Totuși, dacă un antihrist apare în timp ce ei îndeplinesc aceste sarcini, atunci, să se ocupe de antihrist devine prioritatea lor absolută. Mai întâi, trebuie să-l expună pe antihrist și să-l abordeze și, de asemenea, să aibă părtășie despre alte aspecte ale adevărului. Dacă un antihrist începe să provoace tulburări și devine foarte dificil ca alte lucrări să continue, acestea confruntându-se cu impedimente și interferențe, iar antihristul având un grav impact asupra creșterii vieții fraților și surorilor, a ordinii vieții bisericești și a mediului pentru îndeplinirea îndatoririlor, atunci, bineînțeles că este necesar să abordați mai întâi această nenorocire uriașă și sursa dezastrului. Abia după ce antihristul este îndepărtat și tratat pot celelalte lucrări să continue în mod normal și ordonat. Așadar, dacă un antihrist apare într-o biserică, iar frații și surorile îl discern rapid, într-o perioadă scurtă, și spun în unanimitate: „Valea, antihristule!”, nu i-ar scuti asta pe conducători și pe lucrători de mult efort? Nu ar trebui să fii încântat, în sinea ta? Ai putea spune: „Mă temeam că nu-l voi putea restricționa pe acest antihrist, pe acest diavol. Mă temeam și că acesta îi va induce în eroare și îi va răni grav pe unii frați și pe unele surori și că statura mea este prea mică pentru a expune esența antihristului, pentru a diseca în profunzime aceste chestiuni și pentru a rezolva această problemă.” Uite, nu ai de ce să te temi. Cu această afirmație din partea fraților și surorilor, problema este rezolvată și „povara” conducătorilor și lucrătorilor este ridicată. Ce minunat este! Ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu; acesta este harul Lui! Lucruri de felul acesta se întâmplă probabil în biserică, fiindcă s-a discutat mult despre expunerea antihriștilor și fiindcă frații și surorile nu sunt cu mult inferiori conducătorilor și lucrătorilor, cum ai putea presupune. Sub călăuzirea cuvintelor lui Dumnezeu, au și o oarecare abilitate de a pricepe adevărul și de a rezolva probleme în mod independent. Când se unesc pentru a vota și a-l exclude pe un antihrist, este un lucru bun, un fenomen bun! Conducătorii și lucrătorii nu trebuie să se simtă triști, dezamăgiți sau negativi în legătură cu acest lucru. După ce îndepărtează aceste obstacole, pe antihriști, fiecare etapă a lucrării ulterioare rămâne în continuare un test dur pentru conducători și lucrători. Fiecare sarcină pe care este nevoie să o preia implică responsabilitățile lor și problemele legate de calibrul și capacitatea lor de muncă.