Conducătorii falși nu-i tratează pe oameni pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, ci în funcție de propriile preferințe. Ei acționează fără niciun principiu, făcând orice vor. Când îi văd pe antihriști tulburând biserica, falșii conducători nu îi urăsc. Cred că, citindu-le câteva cuvinte ale lui Dumnezeu, pot limita perturbările și tulburările provocate de aceștia. Ce fel de oameni sunt antihriștii? Sunt diavoli, sunt satane! Indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, antihriștii nu acceptă deloc adevărul și pot perturba și tulbura lucrarea bisericii și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Sunt diavoli și satane în carne și oase. Falșii conducători speră ca, citindu-le câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu, să-i facă pe antihriști să aibă remușcări și să se răzgândească. Nu este acest lucru extrem de nesăbuit? Oamenii precum antihriștii nu acceptă deloc adevărul. Oricâte fapte rele ar săvârși, nu vor reflecta asupra lor înșiși și nu se vor cunoaște, iar oricâte greșeli ar face, nu și le vor recunoaște. Sunt niște nenorociți destinați iadului, dar tu crezi că a le citi câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu și a le oferi câteva sfaturi îi pot schimba – nu este aceasta o dorință iluzorie? Dacă omenirea coruptă ar putea accepta atât de ușor adevărul, Dumnezeu nu ar mai fi nevoit să facă lucrarea de judecată și mustrare. De ce spune Dumnezeu atât de multe cuvinte și exprimă atât de multe adevăruri în lucrarea Sa? Pentru că mântuirea oamenilor nu este ușoară, dificultățile lor sunt prea multe, iar răzvrătirea lor prea mare! Doar cei care pot accepta adevărul pot fi mântuiți. Cei care sunt scârbiți de adevăr și-l urăsc nu pot fi mântuiți. Cu toate acestea, conducătorii falși cred că, dacă le spun câteva cuvinte dure neîncrezătorilor, oamenilor răi și antihriștilor, aceștia vor avea remușcări și vor ajunge să se cunoască pe ei înșiși, iar dacă apoi le dau niște sfaturi și le oferă niște cuvinte de mângâiere, aceștia se vor căi, astfel încât să se concentreze asupra îndeplinirii îndatoririlor lor, să devină loiali și să treacă printr-o schimbare a firii, transformându-se din antihriști în oi ascultătoare. Nu este aceasta o idee nesăbuită? Extrem de nesăbuită! Parcă ar fi delirul unui nebun – cum ar putea fi lucrurile atât de simple? Dumnezeu realizează lucrarea de judecată de peste treizeci de ani și cât de mult au ajuns oamenii să se cunoască și să se schimbe? Doar o mică parte au obținut unele rezultate. Cei care nu iubesc adevărul, oricâte predici ar asculta, cel mult înțeleg unele doctrine. Viața-fire nu li s-a schimbat deloc și chiar și comportamentele bune și faptele bune sunt rareori văzute la ei. Ce fel de oameni sunt aceștia? Sunt oameni care mănâncă pe săturate – nu acceptă deloc adevărul. Se concentrează doar la a se bucura de harul lui Dumnezeu și urmăresc doar binecuvântările; nu sunt altceva decât niște fiare deghizate! Oamenii au fost profund corupți de Satana; sunt plini de firi corupte, iar oasele și sângele lor sunt impregnate cu otrăvurile Satanei. Dacă nu pot accepta adevărul sau judecata și mustrarea lui Dumnezeu, cum I se pot supune cu adevărat? Cum își pot face îndatoririle cu loialitate? Cum pot să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău? E posibil ca obținerea mântuirii să fie atât de simplă pe cât își imaginează oamenii? Satana i-a corupt pe oameni timp de câteva mii de ani, până în punctul în care aceștia au devenit diavoli. Acum Dumnezeu a venit să îi mântuiască, dar indiferent câte cuvinte rostește, transformarea oamenilor care au devenit diavoli în ființe umane adevărate este o sarcină incredibil de dificilă. Nu doar că Dumnezeu trebuie să exprime multe adevăruri, dar și oamenii trebuie să facă tot posibilul să coopereze, urmărind, acceptând și practicând adevărul – numai atunci se pot elibera de influența Satanei și pot obține mântuirea din partea lui Dumnezeu. El a spus odată: „Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși.” Deși mulți oameni cred în Dumnezeu, doar cei care experimentează cu adevărat judecata și mustrarea Lui și se supun pe deplin lucrării Sale pot fi curățiți și desăvârșiți. Acei neîncrezători, oameni răi și antihriști care nu acceptă nici măcar o fărâmă de adevăr sunt scârbiți de el în inima lor; nu vor obține niciodată mântuirea lui Dumnezeu și pot fi dezvăluiți și eliminați numai prin lucrarea Sa. Conducătorii falși nu înțeleg lucrarea lui Dumnezeu. Ei se gândesc la lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor în termeni foarte simpli, crezând că, dacă le citesc unele dintre cuvintele lui Dumnezeu oamenilor răi și antihriștilor și le spun câteva cuvinte aspre de emondare, aceștia se vor căi, se vor schimba și vor deveni loiali în îndeplinirea îndatoririlor lor. Care este problema aici? Pe lângă faptul că nu urmăresc adevărul și nu-l înțeleg, conducătorii falși au un calibru extrem de slab; prin urmare, nu au nicio înțelegere față de lucrarea lui Dumnezeu și de modul în care El îi mântuiește pe oameni. Pentru a vedea care este esența unei persoane, dacă are adevărul-realitate și cum ar trebui să fie tratată, este necesar să iei în considerare calibrul și atitudinea ei față de adevăr – trebuie să observi cum înțelege adevărul și dacă îl poate accepta. Așadar, care este criteriul pentru a evalua dacă o persoană poate înțelege adevărul? În primul rând, depinde de calitatea calibrului ei și de cât de pur înțelege cuvintele lui Dumnezeu. Unii oameni ajung la cincizeci sau șaizeci de ani și tot nu pot vedea esența și realitatea corupției omenirii. Încă își imaginează că societatea umană este frumoasă și vor să trăiască în pace și armonie cu ceilalți. Nu este acest lucru extrem de nesăbuit și naiv? Dacă simpla credință în Dumnezeu i-ar putea transforma pe toți în oameni buni, ar mai fi nevoie de lucrarea lui Dumnezeu de judecată și mustrare pentru a-i mântui pe oameni? Conducătorii falși nu caracterizează diversele tipuri de oameni pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, ci doar pe baza comportamentului lor exterior și a impresiilor personale. Lucrarea pe care o fac este, de asemenea, foarte superficială, ca a unor copii care se joacă de-a familia. Ei cred că, uneori, pot găsi cuvintele potrivite ale lui Dumnezeu pentru a le aplica într-o anumită situație și că, doar citindu-le oamenilor, aceștia se vor schimba: „Uite, sub conducerea și îndemnul meu, cu ajutorul meu plin de dragoste, cuvintele lui Dumnezeu au avut efect asupra oamenilor. Nu mai vor să fie antihriști și sunt dispuși să își schimbe părerea despre credința în Dumnezeu. Nu vor mai lupta pentru putere și câștig, nici nu vor mai întemeia împărății independente; nu vor mai perturba și tulbura lucrarea bisericii, nu-i vor mai induce în eroare pe frați și surori și nu-i vor atrage de partea lor!” Îi poți restricționa? Niciodată nu îi poți restricționa pe cei care sunt cu adevărat oameni răi și care provoacă perturbări și tulburări. Pentru că au esența oamenilor răi, ei săvârșesc fapte rele la orice oră din zi sau din noapte; ori de câte ori au ocazia, fac rău. Este în regulă să nu îi îndepărtezi din biserică? Vor înceta de bunăvoie să comită fapte rele? Ei nu sunt oameni; sunt diavoli și satane! Câți ani I s-au împotrivit diavolii și Satana lui Dumnezeu? Și până în ziua de azi I se împotrivesc. Antihriștii și tot felul de oameni răi care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii sunt diavoli și satane în carne și oase; sunt dușmanii din viața reală. Își pot schimba esența datorită câtorva cuvinte din partea ta sau datorită inimii tale iubitoare? Ești atât de nesăbuit! Crezi că-i poți mântui pe oameni de păcat doar pentru că înțelegi puțină doctrină? Îi poți mântui? Ei sunt destinați iadului, iar tu crezi că niște cuvinte frumoase îi pot schimba. Este chiar atât de simplu? Dacă oamenii ar fi atât de ușor de mântuit, Dumnezeu nu ar trebui să spună așa de multe cuvinte sau să efectueze lucrarea de judecată și mustrare. Ar mai trebui să investească atât de mult timp și efort minuțios pentru a-i mântui pe oameni?

Acum, în biserică, diverși oameni au fost deja dezvăluiți și grupați potrivit felului lor. Toți ar trebui clasificați potrivit felului lor, iar în casa lui Dumnezeu există principii și decrete administrative care reglementează modul în care trebuie tratate și gestionate diferitele feluri de oameni. Dumnezeu are răbdare și toleranță, milă și bunătate și o fire dreaptă, dar nu uita că Dumnezeu are, de asemenea, mânie și măreție. Unii oameni spun: „Dumnezeu vrea ca fiecare persoană să fie mântuită și ca nimeni să nu îndure pierzania.” Acest lucru este adevărat, dar Dumnezeu Își dorește ca „fiecare persoană” să fie mântuită, nu „fiecare lucru” sau „fiecare diavol”. Când oamenii îndură pierzania, Dumnezeu simte tristețe și mâhnire. Când diavolii îndură pierzania, acesta este sfârșitul lor corect și pedeapsa pe care o merită; Dumnezeu nu Se întristează pentru ei. Aceasta este firea lui Dumnezeu și acesta e principiul Său în relația cu oamenii. Oamenii vor mereu să-L contrazică pe Dumnezeu, crezând că acei neîncrezători, oameni răi și antihriști sunt tot oameni. Consideră că sunt oameni atât cei care perturbă și tulbură în mod constant lucrarea bisericii, cât și cei care se luptă pentru statut și întemeiază împărății independente, precum și cei care trăiesc constant în desfrâu. Ei încadrează toate aceste categorii de diavoli în aceeași categorie cu aleșii lui Dumnezeu. Nu este asta o absurditate? Nu este împotriva a ceea ce-Și dorește Dumnezeu? Deoarece punctele lor de vedere cu privire la chestiuni contrazic complet cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, opiniile lor legate de diverse personaje negative, diavoli și satane sunt total opuse cuvintelor lui Dumnezeu, contrastând foarte mult cu acestea. Dumnezeu nu i-a considerat niciodată pe diavolii care îl urmează pe Satana ca fiind oameni. Cum îi caracterizează Dumnezeu pe aceștia? Ei sunt slujitorii diavolului Satana; sunt niște fiare. Din bunele lor intenții, din iubirea lor confuză și constrânși de propriile iluzii deșarte, conducătorii falși îi tratează pe acești neîncrezători, diavoli și slujitori ai Satanei ca pe frați și surori. Astfel, le arată o mare iubire și bunătate, ajutându-i și sprijinindu-i în mod constant. Ca urmare, din cauză că falșii conducători le oferă acestor oameni sprijinul, ajutorul și conducerea lor, adevărații frați și surori, cei pe care Dumnezeu vrea să-i mântuiască, sunt profund tulburați; viața bisericii nu poate intra niciodată pe calea cea dreaptă, iar frații și surorile nu pot mânca și bea în mod normal cuvintele lui Dumnezeu și nu pot avea părtășie despre adevăr fără a fi tulburați de oamenii răi. Nu este aceasta „realizarea” conducătorilor falși? „Realizarea” lor este destul de semnificativă: nu doar că nu reușesc să îi protejeze pe frați și surori, dar oferă și respect și protecție nejustificate acelor oameni răi și antihriștilor. Nu este asta o perturbare a lucrării bisericii? Natura conducătorilor falși care fac acest lucru este una de perturbare, dar ei cred că mențin lucrarea bisericii și îi ajută și susțin pe aleșii lui Dumnezeu. Cum privește Dumnezeu aceste acțiuni ale conducătorilor falși? Dumnezeu îi detestă, îi detestă profund! Conducătorii falși nu fac lucrare concretă, ci se concentrează asupra protejării oamenilor răi, acționând ca slujitori ai Satanei. Acest lucru îi face pe aleșii lui Dumnezeu – cei care iubesc adevărul – să nu poată primi sprijinul și susținerea bisericii, în ciuda faptului că trăiesc o viață bisericească, și să-și dorească să își facă îndatoririle, dar fără să aibă siguranța că sunt protejați. Conducătorii falși nu sunt deloc conștienți de aceste aspecte și gândesc: „Îi tratez pe toți la fel, deci de ce vă plângeți? Ce anume trebuie să fac pentru a vă mulțumi? Asta înseamnă să-i tratezi pe oameni în mod echitabil. Voi sunteți doar pretențioși și greu de mulțumit! Oricum, eu sunt responsabil în fața lui Dumnezeu; fac totul înaintea Lui!” Nu sunt complet lipsiți de rațiune dacă sunt capabili să debiteze un asemenea discurs? Nu sunt extrem de nesăbuiți? Într-adevăr, sunt lipsiți de rațiune și foarte nesăbuiți. Casa lui Dumnezeu vorbește în fiecare zi despre modul în care Dumnezeu mântuiește omenirea, dar conducătorii falși nu înțeleg niciodată cuvintele lui Dumnezeu. Ei cred că, indiferent cine este persoana, care este esența ei, cât de rele au fost lucrurile pe care le-a făcut și oricât de răuvoitoare este umanitatea ei, sub îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu și cu ajutorul sprijinului plin de iubire al oamenilor, în cele din urmă se va căi și se va întoarce pe calea cea dreaptă. Nu este acest punct de vedere complet greșit? (Ba da.) Pe lângă faptul că au o înțelegere profund eronată a cuvintelor lui Dumnezeu, conducătorii falși pretind, de asemenea, că înțeleg intențiile lui Dumnezeu și, gândind într-un mod unilateral și acționând pe baza propriilor dorințe egoiste, ei le arată bunătate și dragoste oamenilor răi și antihriștilor. Și care este rezultatul? Ajung să îi protejeze pe oamenii răi și pe antihriști, devenind complicii lor, oferindu-le ocazii și un teren propice pentru a perturba și tulbura lucrarea și viața bisericii. Între timp, frații și surorile care au cu adevărat nevoie de protecție sunt ignorați de conducătorii falși, care nu îi întreabă niciodată: „Ce părere aveți despre prezența acestor oameni răi și a antihriștilor în biserică și a celor care varsă negativitate și răspândesc noțiuni? Sunteți de acord să fie păstrați în biserică? Sunteți dispuși să vă îndepliniți îndatoririle și să trăiți viața bisericească împreună cu ei?” Niciodată nu-i întreabă pe frați și surori ce părere au despre toate acestea. Ce credeți – nu sunt astfel de conducători și lucrători dezgustători? Se prezintă drept conducători și lucrători, purtând astfel de titluri, dar, de fapt, fac lucrarea de protejare a Satanei și a slujitorilor săi. Este cu adevărat trist! Dacă spui că astfel de conducători și lucrători au un calibru slab și nu fac lucrare concretă, s-ar putea să nu fie convinși. Se vor simți nedreptățiți, gândindu-se că sunt ocupați în fiecare zi și nu lenevesc, deci cum se poate să nu facă lucrare concretă? Însă pe baza manifestărilor lor – simțind că ambele grupuri de oameni sunt importante, crezând că ambele trebuie tratate în mod egal, folosind tratamentul echitabil ca o scuză pentru a le permite oamenilor răi și celor care perturbă și tulbură să domine în biserică și lăsând diverse fapte rele să persiste în biserică – ce sunt acești conducători și lucrători? Pe baza manifestărilor lor, a modului și a principiilor de lucru și a motivațiilor de a lucra, ei sunt, fără îndoială, conducători falși și nesăbuiți confuzi. Este corect să spunem asta? (Da.)

În societate, indiferent de grupul sau de clasa din care fac parte, oamenii nu fac distincția între cei răi și cei buni, cu atât mai puțin discută despre modul în care Satana corupe oamenii sau despre ce este esența omenirii corupte; ei nici măcar nu deosebesc binele de rău. Însă în casa lui Dumnezeu, totul se bazează pe cuvintele Sale; adevărul nu se schimbă niciodată, iar cuvintele lui Dumnezeu împlinesc totul. În biserică, toate tipurile de oameni sunt dezvăluite prin cuvintele lui Dumnezeu și fiecare este grupat, firesc, în funcție de felul său. Toate tipurile de oameni ar trebui să fie folosite cel mai bine pe baza umanității, a ceea ce urmăresc și a esenței lor. Oare asta înseamnă ierarhizarea oamenilor după rang? Nu este o ierarhizare a oamenilor după rang, ci o categorisire. Fiecare persoană trebuie să fie grupată în funcție de felul său – trebuie așezată acolo unde îi este locul. Nu se acceptă ca oamenii să fie amestecați; amestecul este temporar și are o durată fixă. De exemplu, atunci când neghina și grâul sunt amestecate, dacă smulgerea neghinei ar afecta grâul și ar putea cauza moartea grâului, atunci neghina nu trebuie încă smulsă. Însă faptul că nu este smulsă nu înseamnă că nu este categorisită – deci când ar trebui să fie smulsă? La momentul potrivit; Dumnezeu va pregăti momentul. Acum este vremea ca fiecare să fie grupat în funcție de felul său; toate tipurile de oameni trebuie să fie categorisite. Acest lucru este necesar. De ce trebuie făcută această lucrare? Din punct de vedere teoretic, există temeiul cuvintelor lui Dumnezeu; din perspectiva situației concrete, este necesar să se facă acest lucru – are valoare practică și este esențial să fie îndeplinit. Când smulgerea neghinei nu afectează grâul, aceasta trebuie scoasă și separată de grâu. Dacă neîncrezătorii și oamenii răi – cei care sunt neghină – sunt tratați ca frați și surori, acest lucru este prea nedrept față de toți frații și surorile care se consumă sincer pentru Dumnezeu. Pe de o parte, acești oameni vor fi adesea tulburați, influențați și răniți de oamenii răi care perturbă și tulbură lucrarea bisericii. Pe de altă parte, unii oameni cu statură mică nu înțeleg adevărul și vor fi constrânși, vor deveni negativi și slabi sau chiar se vor poticni atunci când vor intra în contact cu oameni răi care perturbă și tulbură. Mai mult, tot ceea ce fac și spun cei care perturbă și tulbură aduce haos, dezordine și situații confuze. Situația cea mai realistă este că, atunci când fac o datorie sau o anumită lucrare, comit nechibzuit abateri, fără a respecta principiile, ceea ce duce la o mare risipă de forță de muncă, resurse materiale și financiare, fără a obține niciun rezultat. Ce se va petrece în cele din urmă? Când vor fi demiși, toți vor trebui să plătească pentru faptele lor rele. Lucrarea trebuie refăcută, iar forța de muncă, resursele materiale, timpul și cea mai prețioasă energie a tuturor, consumate înainte de demiterea acestor persoane, sunt irosite din cauza faptelor lor nechibzuite și nu pot fi compensate. Impactul negativ pe care l-au avut asupra acestei lucrări este prea mare! Nimeni nu poate suporta această responsabilitate. Chiar dacă, ulterior, lucrarea este făcută bine, pierderile anterioare nu pot fi compensate de nimeni. Unii oameni spun să îi obligăm să plătească despăgubiri; se cuvine să facem și acest lucru, dar oare pot banii să cumpere timp? Pot banii să răscumpere timpul și energia fraților și surorilor sau prețul pe care l-au plătit din toată inima? Nu, nu pot – acestea sunt de neprețuit! Oricât de mulți oameni provoacă perturbări și tulburări în biserică, consecințele sunt incomensurabile. Intrarea în viață a multor frați și surori va fi afectată. Pierderea este semnificativă și nu poate fi compensată. Poate fi compensată pierderea suferită în viața fraților și surorilor? Cine va plăti pentru această pierdere? Așadar, acești oameni răi trebuie îndepărtați. Nu sunt de același fel cu frații și surorile care urmăresc adevărul. Ei aparțin taberei diavolilor și a Satanei, venind în casa lui Dumnezeu pentru a tulbura și distruge. Dacă acești oameni răi nu sunt îndepărtați din biserică, lucrarea acesteia și ordinea vieții bisericești nu pot fi niciodată garantate. Indiferent câți oameni alcătuiesc un anumit grup, atât timp cât printre ei există o persoană care perturbă și tulbură – cineva care comite nechibzuit fărădelegi, nu gestionează niciodată problemele conform principiilor, nu acceptă niciodată lucrurile pozitive sau adevărul, nu ascultă de nimeni, acționează arbitrar, după cum vrea, indiferent dacă are vreun statut sau putere și este, în esență, o Satană în carne și oase – atât timp cât rămâne în biserică, o astfel de persoană, mai devreme sau mai târziu, va provoca o mare perturbare și distrugere lucrării bisericii. Când va veni ziua să o îndepărtăm și gestionăm, câți oameni vor trebui să repare consecințele nefaste și situațiile confuze pe care le-a provocat? Prin urmare, îndepărtarea sau excluderea acestor oameni răi și a antihriștilor este o sarcină importantă pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să și-o asume și pe care nu trebuie să o trateze cu nepăsare. Cu toate acestea, conducătorii falși le arată bunătate și dragoste față de cei care ar trebui îndepărtați sau excluși, închid ochii la faptele lor rele, îi tolerează și îi găzduiesc ca pe niște frați și surori și chiar îi consideră talentați, îi cultivă și îi folosesc pe cei care le sunt utili. Oricât de multe rele ar face, conducătorii falși îi disculpă și chiar le oferă ajutor și sprijin cu dragoste. Până la urmă, nu este aceasta o perturbare deliberată? (Ba da.) Conducătorii falși acționează conform ideilor, bunăvoinței și zelului proprii, provocând în cele din urmă mari probleme bisericii și aleșilor lui Dumnezeu! Dacă acești oameni răi dețin puterea, dezastrele și consecințele pe care le vor aduce bisericii vor fi incalculabile.

În prezent, există o reglementare în casa lui Dumnezeu conform căreia, indiferent cine comite fapte rele, atât timp cât cauzează o pierdere casei lui Dumnezeu, trebuie să plătească despăgubiri pentru ea. Dacă pierderea este prea mare și consecințele sunt grave, poate fi rezolvată problema doar prin despăgubire în bani? Unele pierderi nu pot fi despăgubite prin nicio sumă; ele sunt ireparabile și irecuperabile. Fiecare zi este acum foarte prețioasă și importantă. După ce trece o zi, poate fi recuperat acel timp? Nici acesta nu poate fi recuperat. De ce spunem că pierderea anumitor lucruri reprezintă un regret pe viață? Tocmai pentru că timpul nu poate fi recuperat. Ce vreau să spun prin asta? Este mai bine să prevenim problemele înainte ca ele să apară, decât să cheltuim bani pentru a le rezolva după ce s-au produs; acesta este cel mai bun mod de a rezolva probleme. „A încuia ușa grajdului după ce calul a fugit” este o ultimă soluție. Cel mai bine este să faci muncă de prevenire înainte să se întâmple ceva. Aceasta înseamnă că, înainte de apariția oricăror perturbări sau tulburări, conducătorii și lucrătorii trebuie să aibă un discernământ clar și o înțelegere profundă a diferitelor tipuri de oameni din biserică, să observe cu atenție și să priceapă prompt stările, firile diferitelor tipuri de oameni și ceea ce urmăresc ei, precum și atitudinile și punctele de vedere ale acestora în îndeplinirea datoriei, pentru a se asigura că toți frații și surorile au o viață bisericească și un mediu normale pentru efectuarea îndatoririlor. Astfel, lucrarea bisericii poate progresa ordonat. Acestea sunt responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Desigur, conducătorii falși nu sunt în stare să facă această lucrare; ei sunt nesăbuiți confuzi și inutili. Acum au o idee inteligentă: „Cine nu respectă principiile și strică lucrarea va fi amendat! Dacă un antihrist face ceva greșit, va fi amendat!” Ei cred că aplicarea de amenzi este cea mai bună soluție și cel mai potrivit principiu de practică. Dacă toate problemele ar putea fi rezolvate prin aplicarea de amenzi, atunci ce rost ar mai avea urmărirea adevărului? De ce este un conducător fals numit „fals”? Pentru că nu înțelege adevărul și consideră respectarea reglementărilor ca fiind practicarea adevărului și ia drept adevăr cuvintele și doctrinele pe care le înțelege, iar atunci când se întâmplă lucruri, nu poate găsi absolut deloc principiile sau direcția corecte și nu poate rezolva problemele de la rădăcină. El nu înțelege cuvintele lui Dumnezeu și nu poate pricepe deloc ce vrea să spună Dumnezeu, dar totuși își dorește să lucreze și să fie un conducător sau un lucrător – ce nesăbuință! În acest sens, care este principala manifestare a unui conducător fals? Nu poate pătrunde esența diverselor tipuri de oameni care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, nu îi poate categorisi pe aceștia și, cu siguranță, nu îi poate trata și gestiona conform principiilor. În mintea unui conducător fals, toate acestea sunt o harababură. Ei speculează cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și la ceea ce vrea El să spună, pe baza zelului lor și a propriilor noțiuni și închipuiri. În același timp, își impun bunătatea, zelul, închipuirile și noțiunile personale asupra lui Dumnezeu, crezând că aceste lucruri se aliniază la adevăr, la intențiile lui Dumnezeu și că pot reprezenta ceea ce-Și dorește El. Astfel, ei se bazează pe aceste lucruri pentru a lucra și a-i conduce pe aleșii lui Dumnezeu. Aceasta este principala manifestare a unui conducător fals. Vom încheia aici părtășia noastră despre a doua manifestare a conducătorilor falși.