II. Conducătorii falși nu gestionează oamenii care perturbă și tulbură lucrarea bisericii în conformitate cu principiile

În ceea ce privește a doua sarcină prevăzută în a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor, vom expune și vom diseca manifestările conducătorilor falși. A doua sarcină este ca toți conducătorii și lucrătorii să folosească adevărurile-principii pentru a rezolva problemele cu promptitudine, odată ce acestea sunt identificate. Totuși, conducătorii falși sunt și incompetenți în această sarcină. Prin urmare, a doua manifestare a conducătorilor falși pe care o vom diseca este că ei nu cunosc principiile pentru gestionarea diverselor tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a vieții bisericii. Când participă la viața bisericii, conducătorii falși mănâncă, beau cuvintele lui Dumnezeu și le citesc prin rugăciune, dar nu înțeleg niciodată ce înseamnă acestea, nu pătrund niciodată principiile din tot ceea ce spune Dumnezeu și nu cunosc principiile și standardele pe care le cere Dumnezeu pentru diferite chestiuni. Acest lucru dovedește și mai mult că falșii conducători nu au capacitatea de a înțelege adevărul și au un calibru extrem de slab. Unii oameni spun: „Cum puteți spune că au un calibru slab? Gătesc foarte bine, se îmbracă elegant și vorbesc plăcut când interacționează cu ceilalți; tuturor le place să îi asculte.” Poate aspectul unei persoane să-i reprezinte esența? Faptul că sunt capabili să facă bine unele lucruri exterioare înseamnă că au un calibru bun? Pentru a evalua, măsura și caracteriza ceva, trebuie să existe întotdeauna un standard precis. Standardul pentru evaluarea calibrului unei persoane este dacă înțelegerea sa cu privire la cuvintele lui Dumnezeu este pură. Afirmația că acești oameni au un calibru slab se referă în principal la lipsa lor de capacitate de a înțelege adevărul. Evaluăm calibrul unei persoane pe baza capacității sale de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu. Nu este aceasta o evaluare foarte obiectivă și corectă? (Ba da.) Ca ființă creată, dacă nu poți înțelege cuvintele Creatorului, ce calibru ai? Ai o minte funcțională? O astfel de persoană nu are calibru uman; calibrul ei este atât de slab încât nici măcar nu poate înțelege cuvintele lui Dumnezeu. Poate o astfel de persoană să dobândească adevărul în calitate de credincios în Dumnezeu?

Acum vom avea părtășie despre a doua manifestare a conducătorilor falși și o vom diseca. Aceștia nu știu cum să-i gestioneze pe cei care perturbă și tulbură lucrarea bisericii și nu pot discerne diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri. Acest lucru este suficient pentru a arăta că falșii conducători au un calibru slab, nu au capacitatea de a înțelege adevărul și nici calibrul de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu. De exemplu, o persoană este mereu sfidătoare față de oricine este conducător. Conducătorii falși pot observa și că aceasta are probleme și pot simți că pare o persoană rea și un antihrist. Pot detecta unele indicii despre lucruri, ceea ce nu este chiar rău. Însă dacă îi întrebi: „Ce te face să spui că pare un antihrist și o persoană rea? Există manifestări specifice ca dovezi? Poți stabili că este un antihrist și o persoană rea doar pentru că e mereu sfidătoare față de oricine este conducător? Doar acest lucru nu este suficient pentru a o caracteriza în acest fel; este doar o chestiune de fire, o problemă de aroganță și de neprihănire de sine. Are natura unui antihrist? Este o persoană scârbită de adevăr și care îl urăște? A tulburat lucrarea bisericii? I-a condamnat pe toți conducătorii și lucrătorii drept falși conducători și antihriști? A făcut ceva din toate acestea?”, ei răspund: „Se pare că da”. Dacă întrebi apoi: „Atunci cum ar trebui să o caracterizăm și să ne ocupăm de ea?”, ei răspund că nu știu. Dacă întrebi: „Ar trebui să-i dăm avertismente și să expunem acest tip de persoană pentru a-i ajuta pe frați și surori să dobândească discernământ?”, ei tot nu știu. Acesta este un caz de neștiință și incapacitate de a vedea lucrurile clar. Ei pot observa unele indicii, dar nu știu cum să caracterizeze sau să gestioneze astfel de oameni în conformitate cu principiile. Pot ei rezolva probleme reale? Îi pot ajuta pe aleșii lui Dumnezeu să tragă învățăminte? Deoarece astfel de indivizi sunt oameni răi și antihriști, mai devreme sau mai târziu, vor fi excluși. Cu toate acestea, dacă îi îndepărtezi sau îi izolezi înainte să comită efectiv unele fapte rele, își vor arăta sfidarea, iar frații și surorile nu vor putea înțelege de ce ai făcut acest lucru. Prin urmare, este necesar să îi lași să acționeze o perioadă. Când faptele lor rele devin din ce în ce mai evidente, iar ei încep să răspândească aberații și zvonuri nefondate, inducându-i în eroare și încercând să îi cucerească pe frați și surori, luptând pentru putere și influență, întemeind o împărăție independentă și încercând să destrame lucrarea bisericii, majoritatea oamenilor vor putea să le identifice în mod clar natura-esență și, firește, vor putea să ia poziție pentru a-i expune, discerne și respinge. Apoi, îi poți îndepărta și te poți ocupa de ei conform adevărurilor-principii. Doar lucrând astfel îi vei ajuta pe frați și surori să-și dezvolte discernământul. Pot conducătorii falși să gestioneze și să rezolve probleme în acest fel? Conducătorii falși nu au acest calibru și nici această înțelepciune. Ai văzut vreun conducător fals care să-i poată gestiona cu promptitudine pe oamenii răi și pe antihriști? Nici măcar unul. Prin urmare, conducătorii falși nu îi vor proteja în niciun caz pe frați și surori de tulburările cauzate de oamenii răi și de inducerea în eroare de către antihriști. Majoritatea conducătorilor falși, după ce sunt destituiți, nu numai că nu reușesc să se cunoască pe ei înșiși, dar se și plâng foarte mult, bombănind despre casa lui Dumnezeu că este nedreaptă cu ei, că este ca și cum „ai omorî măgarul după ce ai descărcat piatra de moară”, susținând că au depus efort, dar nu au primit nicio apreciere și au fost nedreptățiți. Dacă îi expui ca fiind conducători falși, rămân sfidători, gândind: „Am fost conducător timp de mai mulți ani; chiar dacă nu am avut realizări, măcar am îndurat greutăți. De ce am fost destituit? Este ca și cum ai omorî măgarul după ce ai descărcat piatra de moară!” Oricum i-ai expune, rămân sfidători. Ba chiar spun: „Când descopeream un antihrist, deveneam atât de neliniștit încât făceam deseori afte la gură și nu puteam dormi bine. Cum aș putea avea o asemenea povară dacă aș fi un conducător fals?” Ei nu au făcut nimic din lucrarea necesară, au fost incapabili să facă ceva din ea și nici măcar nu știau ce să facă, dar totuși reușesc să-și admire propria persoană. Nu este acest lucru supărător? Cât de dezgustător este!

În ceea ce privește diferitele probleme care apar în biserică, conducătorii falși știu clar că acestea sunt de natură să provoace perturbări și tulburări în lucrarea bisericii, însă le ignoră. Când văd probleme evidente, se limitează la a face lucrurile de formă și nu îndrăznesc să expună esența critică a problemelor. Fac doar câteva insinuări și oferă niște îndemnuri prin predicarea doctrinei, fără a aborda problemele în mod substanțial – și atât. Când întâlnesc oameni răi și antihriști, sunt dezorientați, adoptând o atitudine de indiferență, ca și cum problema nu i-ar privi. Nu știu care este cel mai potrivit mod de a trata aceste situații, nu știu ce să spună pentru a rezolva problemele, nu știu cum să îi protejeze pe frați și surori și nu au nicio povară. Tot ce au este un dram de bunăvoință: „Știu că ești o persoană rea, nu te voi lăsa să-i tulburi pe frați și pe surori și să le faci rău. Atât timp cât sunt în această poziție, trebuie să-i protejez și să-mi îndeplinesc responsabilitatea până la capăt.” La ce folosește asta? Ai rezolvat problema? În timp ce te consumi cu îngrijorări, vor sta antihriștii liniștiți? Vor înceta să tulbure lucrarea bisericii? Când vor vedea că ești un conducător inutil și laș, că faci umbră pământului degeaba, că nu ai înțelepciune și, cu siguranță, nu ai capacitate de lucru, nu te vor lua deloc în serios. Majoritatea antihriștilor și oamenilor răi sunt deosebit de vicleni și perfizi. Îi induc în eroare și îi tulbură pe frați și surori, iar tu nu ai cum să-i oprești sau să-i restricționezi. Nici nu știi cui să îi ceri ajutor pentru a rezolva problemele; ești doar neliniștit și agitat, plângând în timp ce te rogi. Arăți atât de jalnic! Se pare că ești atât de atent la intențiile lui Dumnezeu și că îți pasă atât de mult de frați și surori! Nu ești capabil să te ocupi nici măcar de oamenii evident răi, cum sunt antihriștii. Ești incapabil să diseci conform adevărului acțiunile și comportamentele antihriștilor și să expui public intențiile, motivele și comportamentele acestora pentru a-i ajuta pe frați și surori să-și dezvolte discernământul. Nu poți face nimic din toate astea. Unii conducători falși spun chiar: „Nimeni nu ar trebui să-i expună pe antihriști. Dacă frații și surorile știu că sunt antihriști și îi evită, aceștia vor căuta răzbunare.” Nu este aceasta o lașitate inutilă? Pot astfel de oameni să se ocupe de lucrarea bisericii? Pot ei să-i protejeze pe frați și surori astfel încât aceștia să poată trăi o viață normală în biserică? Ce fel de metodă de rezolvare a problemelor este aceasta? Când nu se întâmplă nimic, pot predica doctrine la nesfârșit, dar când se întâmplă ceva, sunt derutați și confuzi, fiind capabili doar să plângă. Nu sunt niște lași inutili? Văzând cum frații și surorile sunt induși în eroare de antihriști și tulburați de oameni răi, sunt în impas și în imposibilitatea de a reacționa. Nici măcar nu știu cum să facă un lucru elementar, acela de a se alătura fraților și surorilor din biserică, care au cât de cât simțul dreptății și umanitate și care pot accepta adevărul pentru a avea părtășie împreună, folosind cuvintele lui Dumnezeu pentru rezolvarea acestor probleme și pentru a-i expune și discerne pe antihriști. Nu face o astfel de persoană umbră pământului degeaba? (Ba da.) Unii conducători falși sunt excesiv de precauți, lași și inutili. Cât de lași și inutili sunt? Atunci când oameni răi ies în față să perturbe și tulbure lucrarea bisericii, vorbind în mod deosebit de dur și arogant, ei sunt atât de speriați încât tremură și se gândesc: „Nu îndrăznesc să mă ocup de ei. Sunt periculoși; sunt oameni răi în lume. Dacă îi expun pentru a-i proteja pe frați și surori, cu siguranță vor găsi ceva împotriva mea și se vor răzbuna. Cum voi mai putea fi conducător atunci? Ei știu unde locuiesc. Oare îi vor face rău familiei mele? Mă vor denunța pentru credința în Dumnezeu?” Astfel de conducători falși nu pot prelua lucrarea bisericii. Spaima lor excesivă îi ține blocați în inactivitate; în mod firesc, este imposibil să înțeleagă principiile pentru a gestiona astfel de probleme și oameni. Oricine este caracterizat ca o persoană care perturbă și tulbură lucrarea bisericii nu este cineva care doar face, ocazional, o greșeală. Mai degrabă, umanitatea acestor persoane este atât de malefică încât săvârșesc mereu fărădelegi nesăbuite și numeroase acte rele. Astfel de indivizi au, fără îndoială, esența oamenilor răi. Gestionarea oamenilor răi necesită, de asemenea, unele metode înțelepte. Trebuie să luați în considerare contextul, mediul și ce acțiuni ar putea întreprinde oamenii răi după ce au fost confruntați și dacă acest lucru ar putea aduce probleme bisericii. Doar luând în considerare cu atenție aceste aspecte puteți gestiona problema în mod adecvat, într-un mod care să se alinieze la adevărurile-principii și să implice înțelepciune. Cei care înțeleg adevărul vor pricepe în mod inconștient principiile atunci când gestionează astfel de probleme. Pe măsură ce fac această lucrare, vor înțelege, treptat, cum să trateze diverși oameni, vor dezvolta căi și metode și vor avea înțelepciune în inimă. Însă conducătorii falși nu au deloc aceste căi, metode și această înțelepciune. Asta deoarece nu sunt atenți la intențiile lui Dumnezeu; nu iau în considerare dacă lucrarea casei lui Dumnezeu va fi afectată sau dacă acei conducători și lucrătorii vor fi expuși pericolului. Din moment ce nu iau în considerare aceste lucruri, tratează problemele fără principii și chiar mai mult, fără înțelepciune. Conducătorii falși nu pot gestiona aceste probleme și nu trag învățăminte din ele, dovedind că nu sunt dispuși să învețe, că sunt incompetenți, că își neglijează sarcinile corespunzătoare și că sunt incapabili să facă vreo lucrare. Când văd oameni răi și antihriști făcând rău și provocând tulburări, nu îi expun și nici nu rezolvă problemele. Ei iau în considerare doar protejarea propriilor interese, fără să țină cont de lucrarea bisericii sau de intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Unii conducători falși îi hărțuiesc pe cei slabi, dar se tem de cei mai puternici decât ei; îi hărțuiesc neîncetat și își arată puterea în fața celor care sunt relativ blânzi, dar când au de-a face cu oameni răi și antihriști sunt numai zâmbete și lingușeli. Poate Dumnezeu să îi placă pe astfel de conducători și lucrători falși, lipsiți de principii? Categoric nu! Poate casa lui Dumnezeu să cultive oameni care îi hărțuiesc pe cei slabi și se tem de cei puternici și nu au simțul dreptății să fie conducători și lucrători? Nicidecum! Acești oameni sunt cu toții neîncrezători și non-credincioși care nu au conștiință sau rațiune și nu acceptă deloc adevărul, iar casa lui Dumnezeu nu și-i dorește.

Când apar probleme în lucrarea unui conducător fals, reacția acestuia este întotdeauna de a se sustrage de la responsabilitate. Cea mai frecventă afirmație a lui este: „Am avut părtășie cu ei.” Ceea ce înseamnă: „Am spus tot ce trebuia să spun, așa că este responsabilitatea lor când ceva nu merge bine, eu nu am nimic de-a face cu asta.” Acesta este motivul pentru care propoziția „Am avut părtășie cu ei” este un talisman și un motto pentru conducătorii falși. Dacă vede că un antihrist își face de cap, acționează arbitrar și provoacă tulburări în biserică, conducătorul fals folosește, de asemenea, metoda părtășiei și a asistenței. După ce spune câteva cuvinte de îndemn și avertizare, el presupune că antihristul va fi ascultător și supus și nu-i va mai induce pe oameni în eroare sau nu va mai tulbura viața bisericii. Nu este aceasta o presupunere nesăbuită? Folosirea unei astfel de abordări nechibzuite pentru a restricționa tulburările cauzate de antihrist este modul în care lucrează un conducător fals și este, într-adevăr, extrem de prostesc! Un conducător fals nu face altceva decât să se implice orbește în lucrări mărunte. El doar își ocupă timpul cu treburi generale, dar e incapabil să realizeze o lucrare esențială. Conducătorii falși nu îi udă pe cei care sunt capabili să accepte adevărul, nu îi restricționează pe cei care perturbă și tulbură și nu îi îndepărtează pe cei care săvârșesc nechibzuit fărădelegi, dar refuză să se schimbe în ciuda admonestărilor repetate. Mai ales, nu acordă atenție modului în care antihriștii fac rău și provoacă tulburări. Nu îi expun, nu îi discern și nici nu îi îndepărtează sau exclud, permițându-le antihriștilor să facă rău și să tulbure lucrarea bisericii. Nu le pasă deloc, considerând că faptele rele ale antihriștilor nu au nimic de-a face cu ei. În lucrarea lor, conducătorii falși se limitează doar la a face lucrurile de formă; fac puțină lucrare legată de treburile generale și apoi cred că au făcut o lucrare reală și că sunt conform standardului în calitate de conducători și lucrători. Indiferent cine perturbă și tulbură lucrarea bisericii, ei doar trăncănesc câteva doctrine, le dau câteva îndemnuri și atenționări și cred că problema s-a rezolvat. Se țin toată ziua ocupați atât cu lucruri mari, cât și mărunte și consideră că fac o treabă bună. Ba chiar se laudă, spunând: „Uitați-vă la biserica noastră! Toată lumea este pusă la treabă: cei care pot predica Evanghelia predică Evanghelia, cei care pot realiza videoclipuri, le realizează, cei care pot cânta, înregistrează imnuri – viața bisericii noastre este înfloritoare!” Cu toate acestea, nu văd deloc numeroasele probleme ascunse din biserică. Nu îndrăznesc să se ocupe de acei oameni răi și neîncrezători care perturbă și tulbură în mod constant viața bisericii, așa că îi ignoră. Închid ochii în fața antihriștilor care acționează după propriile căi, fiecare încercând să atragă oameni și să își formeze grupulețe. Sunt incapabili să răspundă numeroaselor întrebări ridicate de noii credincioși care sunt flămânzi și însetați de dreptate. În loc să găsească modalități de a rezolva aceste probleme reale, conducătorii falși încearcă întotdeauna să le evite, susținând în același timp că „viața bisericii este înfloritoare”. Nu înseamnă asta că apelează la prefăcătorie și fraudă? Conducătorii falși îi lasă pe acești neîncrezători, oameni răi și antihriști în biserică fără să îi îndepărteze sau să îi gestioneze, permițându-le să comită nechibzuit fărădelegi și să transforme viața bisericii într-un haos total, prefăcându-se că nu văd asta. Astfel de conducători falși sunt extrem de orbi! Ei acționează ca un scut protector pentru neîncrezători, oameni răi și antihriști și chiar au un sentiment de mândrie făcând acest lucru, gândindu-se că a nu îi îndepărta pe acești degenerați înseamnă a fi iubitori și a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu. Nu înseamnă asta perturbarea și tulburarea lucrării bisericii? Nu este aceasta o împotrivire intenționată față de Dumnezeu și nu înseamnă să fii contra Lui? Însă conducătorii falși nu sunt deloc conștienți de acest lucru. Dacă îi întrebi dacă aceste probleme reale au fost rezolvate, ei spun: „I-am emondat; am avut părtășie cu ei”, lăsând să se înțeleagă că problemele sunt rezolvate și nu mai au legătură cu ei. Nu este aceasta o sustragere de la responsabilitate? În ce-l privește, ori de câte ori cineva comite o abatere, atât timp cât îl emondează cu superficialitate pe făptaș și îi oferă câteva atenționări și îndemnuri, lucrarea unui conducător fals s-a terminat și este ca și cum ar fi rezolvat problema. Nu este aceasta înșelătorie? În mod evident, conducătorii falși nu reușesc să-i îndepărteze prompt pe neîncrezători, pe oamenii răi și pe antihriști, iar apoi aruncă scuze amăgitoare, spunând: „Am avut părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu cu ei, toți au recunoscut ceea ce au făcut și au simțit remușcări, toți au plâns și au spus că, în mod sigur, se vor căi și nu vor mai încerca să își întemeieze propria împărăție independentă.” Nu cumva acești conducători falși se amăgesc singuri, ca niște copii care se joacă de-a familia? Acești neîncrezători, oameni răi și antihriști sunt cu toții scârbiți de adevăr. Niciunul dintre ei nu acceptă deloc adevărul și nu e ținta mântuirii de către Dumnezeu; mai degrabă, e obiectul detestării și urii lui Dumnezeu. Însă conducătorii falși îi tratează pe acești neîncrezători, oameni răi și antihriști ca pe frați și surori și îi ajută cu dragoste. Care este natura acestei probleme? Oare nesăbuința și ignoranța sunt cele care îi împiedică să îi vadă clar pe acești oameni sau încearcă să le facă pe plac de teamă să nu îi jignească? Indiferent de motiv, ceea ce contează cel mai mult este că falșii conducători nu fac lucrare concretă și nu acceptă adevărul sau nu își recunosc greșelile atunci când sunt emondați. Acest lucru arată clar că falșii conducători nu au deloc adevărul-realitate. Nu lucrează în conformitate cu rânduielile de lucru din casa lui Dumnezeu și acționează într-o manieră superficială mai ales în ceea ce privește lucrarea de curățire a bisericii. Ei doar fac unele lucruri de formă prin înlăturarea câtorva persoane evident rele. Când sunt expuși și emondați, chiar găsesc diverse motive și scuze pentru a se eschiva de la responsabilitate și a-și justifica acțiunile. Prin urmare, un conducător fals care nu face nicio lucrare concretă reprezintă o piatră de poticnire în împlinirea voii lui Dumnezeu. Conducătorii falși se ocupă doar de mici lucrări superficiale, de treburi generale, lucru care nu are nicio valoare. Nu rezolvă niciodată diferitele probleme care apar în biserică, ci le evită, pur și simplu. Acest lucru nu numai că întârzie progresul normal al lucrării bisericii, dar afectează, de asemenea, intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. În mod cert, conducătorii falși perturbă și tulbură lucrarea bisericii și acționează ca scuturi de protecție pentru neîncrezători, oameni răi și antihriști. În momentul critic al războiului spiritual, ei se aliază cu oamenii răi și cu antihriștii pentru a se împotrivi Lui Dumnezeu și a-L înșela. Nu este aceasta o manifestare a trădării față de Dumnezeu? Judecând după opiniile și comportamentele conducătorilor falși, este clar că nu sunt sub nicio formă oameni care urmăresc adevărul, nu-l înțeleg deloc și sunt complet incapabili să facă lucrarea de conducere.