Disecarea manifestărilor conducătorilor falși cu privire la cea de-a douăsprezecea responsabilitate

I. Conducătorii falși au un calibru slab și nu sunt capabili să identifice problemele legate de perturbări și tulburări

Acestea sunt sarcinile pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să le îndeplinească, așa cum este subliniat în cea de-a douăsprezecea responsabilitate; nu vom avea acum părtășie cu privire la mai multe exemple specifice. Tema părtășiei de astăzi este aceea de a expune manifestările specifice ale conducătorilor falși în timpul îndeplinirii acestor sarcini și de a identifica comportamentele care reflectă esența conducătorilor falși și pot fi folosite pentru a caracteriza o persoană ca atare. Acesta este subiectul principal al părtășiei de astăzi. În primul rând, cerința față de conducători și lucrători în această lucrare este să identifice prompt diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri care provoacă perturbări și tulburări în lucrarea lui Dumnezeu și în ordinea normală a bisericii. Identificarea promptă este un standard necesar în ce-i privește pe conducători și lucrători. De câte ori apare ceva, din momentul în care există cel mai mic indiciu că ceva nu este în regulă, cum ar fi semne că oamenii răi încep să uneltească sau că cineva arată că va provoca probleme, conducătorii și lucrătorii ar trebui să simtă acest lucru și să fie atenți. Dacă sunt amorțiți și înceți la minte, va fi problematic. Mai ales în situațiile în care există oameni răi care provoacă tulburări, de îndată ce se ivește această problemă și nu este foarte clar ce anume intenționează să facă aceste persoane sau cum va evolua situația – adică atunci când conducătorii și lucrătorii nu pot încă să vadă clar această chestiune – ei nu ar trebui să acționeze orbește sau să alarmeze aceste persoane prematur, pentru a evita judecata greșită. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă să nu observe și să nu fie conștienți de situație. În schimb, înseamnă să aștepte și să observe cum evoluează lucrurile și care sunt intențiile, obiectivele și motivele acestor oameni. Aceasta este lucrarea pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o facă. Atunci când situația ajunge la un anumit nivel, iar acești oameni încep să-și verse negativitatea și să răspândească aberații, provocând tulburări aleșilor lui Dumnezeu, conducătorii și lucrătorii ar trebui să acționeze prompt. Ei ar trebui să ia atitudine fără ezitare pentru a expune, diseca și restricționa faptele rele ale acestor indivizi, ajutându-i pe alții să tragă învățăminte și să-i discearnă și să-i vadă pe oamenii răi așa cum sunt de fapt. Acesta este procesul de identificare promptă și cu exactitate a diverselor tipuri de oameni, evenimente și lucruri care provoacă perturbări și tulburări – asta înseamnă ca lucrătorii și conducătorii să facă această lucrare. Scopul principal al acestei lucrări este de a identifica diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea bisericii și apoi de a le rezolva prompt. Asta este ceea ce pot realiza conducătorii și lucrătorii. Deci, care sunt manifestările conducătorilor falși în această lucrare? Cum putem să-i disecăm și să-i discernem pe conducătorii falși? În mod clar, conducătorii falși nu pot identifica prompt și cu exactitate tulburările cauzate lucrării bisericii de oamenii răi. Aceasta este cea mai evidentă problemă în ceea ce privește îndeplinirea lucrării bisericii de către conducătorii falși – ei nu au discernământ în ceea ce privește tulburările cauzate lucrării bisericii de oameni răi. De ce spunem că falșii conducători nu pot identifica probleme sau nu pot vedea esența problemelor așa cum e? Acțiunile unor oameni sunt în mod clar perturbări și tulburări ale lucrării bisericii, dar conducătorii falși nu pot discerne sau percepe problemele; sunt orbi. Unii oameni își varsă negativitatea, îi induc în eroare și îi tulbură pe alții în biserică. Alții formează tabere, implicându-se în secret în afaceri dubioase, adesea judecând anumite persoane pe la spate, iar alții se seduc reciproc și flirtează nepăsători între ei. Conducătorii falși se prefac că nu văd aceste lucruri; nu sunt deloc conștienți de gravitatea acestor probleme și de cât de mulți oameni vor fi afectați în urmărirea adevărului și îndeplinirea datoriei dacă aceste probleme rămân nerezolvate, precum și de consecințele pe care le vor aduce, așa că le ignoră. Atunci când unii oameni observă probleme și le raportează unui conducător fals, acesta poate spune: „Toți sunt frați și surori – cine nu dezvăluie o oarecare corupție? Cine nu are emoții și dorințe? Nu-i judecați sau condamnați pe alții cu ușurință!” Indiferent cât de absurd, ticălos sau contrar adevărului este ceva în biserică, acest lucru pur și simplu nu este văzut de conducătorii falși. Unii oameni, în timpul adunărilor, vorbesc mereu negativ, spunând lucruri de genul: „Ei tot spun că ziua lui Dumnezeu este aproape – când va veni de fapt?” Unii frați și surori sunt afectați de acest lucru, fără să știe, dar care este răspunsul conducătorului fals? El consideră că este o slăbiciune normală și nu reușește să vadă că este vorba de vărsarea negativității, inducerea în eroare și tulburarea celorlalți. Unii frați și surori sunt în mod clar afectați în îndeplinirea îndatoririlor lor. Ei nu mai vor să predice Evanghelia și nu se mai alătură adunărilor în mod pozitiv și din inițiativă. De fiecare dată când are loc o adunare, ei trebuie să fie chemați pentru a participa. Cu toate acestea, conducătorul fals nu vede acest lucru ca pe o problemă. El nu observă ce schimbări au loc între toți cei din biserică atunci când apare această problemă. Pur și simplu organizează mecanic adunările ca pe o chestiune de formalitate, nefiind conștient de ce se întâmplă în culise, de schimbările în stările oamenilor, de ce probleme au oamenii, de cine le-a cauzat, de cine sunt principalii vinovați, de la cine au pornit ele și de ce probleme anume trebuie rezolvate – el nu poate percepe nimic din toate acestea. Nu poate percepe aceste lucruri din cauza lipsei vederii? (Nu.) Din moment ce nu îi lipsește vederea, de ce atunci când în biserică apar perturbări și tulburări atât de grave și aberații evidente, nu reușește să le vadă sau să le identifice? În mod clar, acest conducător este orb și e lipsit de înțelegere spirituală. Unii oameni spun: „Deși nu poate identifica aceste probleme, le poate citi oamenilor din cuvintele lui Dumnezeu în timpul adunărilor. Indiferent de ce înțeleg oamenii din lectura lui sau dacă acest lucru dă vreun rezultat, el citește cu perseverență cuvintele lui Dumnezeu. Fie doar și din acest motiv, el poate fi considerat un bun conducător.” Se concentrează doar asupra citirii cuvintelor lui Dumnezeu – dacă acest lucru nu duce la niciun rezultat, nu înseamnă că doar face totul mecanic? Dacă nu poate rezolva probleme, ce beneficii pot obține oamenii din adunări? Așadar, este acesta un conducător fals? (Da.) O manifestare a unui conducător fals atunci când efectuează această lucrare este orbirea. El este orb – indiferent cât de evidentă este problema chiar din fața lui sau care se întâmplă în preajma lui, nu o poate vedea sau identifica. La prima vedere, poate părea că prețuiește cuvintele lui Dumnezeu mai mult decât o persoană obișnuită, dar nu înțelege despre ce este vorba în cuvintele lui Dumnezeu, la ce persoane se referă sau ce situații abordează – nu poate face legătura dintre cuvintele lui Dumnezeu și viața reală. Așadar, care este înțelegerea despre care are părtășie? Se aliniază ea la adevăr? Poate să rezolve probleme reale? (Nu.) Atunci când predică, debitează retorică goală, ca și cum ar avea o mare înțelegere a adevărului, dar nu poate identifica tulburările evidente cauzate de oamenii răi din biserică, acționând în schimb de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Arată acest lucru că înțelege adevărul și are discernământ? Are el o înțelegere autentică a cuvintelor lui Dumnezeu? (Nu.) Dacă poate citi în mod normal cuvintele lui Dumnezeu, de ce nu le poate folosi pentru a vedea și rezolva problemele? De ce mintea sa nu se deschide niciodată atunci când citește cuvintele lui Dumnezeu? De ce nu are o inimă pătrunzătoare atunci când citește cuvintele lui Dumnezeu? Care este cauza acestei probleme? De ce este orb? Care este cauza orbirii lui? (Este faptul că îi lipsește capacitatea de a înțelege cuvântul lui Dumnezeu și are un calibru extrem de slab.) Corect. Nu este vorba că ochii lui sunt orbi, ci că inima îi este oarbă. Ce înseamnă să ai o inimă oarbă? Înseamnă să ai un calibru extrem de slab și să nu ai capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu. Indiferent cât de multe cuvinte ale lui Dumnezeu citește, le înțelege doar la un nivel superficial. Nu le poate corela cu diverse tipuri de oameni, evenimente, lucruri și situații care apar în biserică și nici nu poate trata, gestiona și rezolva diverse probleme în conformitate cu adevărurile-principii. Aceasta este cauza orbirii lui – are un calibru slab și nu este capabil de această lucrare. Prin urmare, indiferent cât de mult studiază cu sârguință și se antrenează cu rigurozitate și indiferent cât de mult muncesc pentru a compensa lipsa lor de capacitate, pot acești oameni să îndeplinească responsabilitățile de conducători și lucrători? Nu pot. Acești oameni sunt chiar jalnici. Indiferent cât de mult se echipează cu vorbe și doctrine, ei nu își pot îndeplini responsabilitățile de conducători și lucrători și nu pot duce la capăt această lucrare.

Tocmai am avut părtășie despre o manifestare a acestor conducători falși, și anume aceea de a nu putea vedea că acțiunile oamenilor răi și ale antihriștilor cauzează tulburări bisericii și nici de le putea vedea clar esența. Când se confruntă cu situații în care oameni răi provoacă perturbări și tulburări, uneori pot observa un mic indiciu sau, pe baza experienței, senzațiilor sau intuiției lor, pot simți, pur și simplu, că ceva nu este în regulă, că expresia acestor persoane, privirea din ochii lor și cuvintele lor sunt oarecum anormale. Pot avea o senzație vagă, dar nu pot vedea clar multe lucruri și nu reușesc să identifice majoritatea problemelor. Care este motivul pentru care nu pot vedea clar esența problemelor? Acest lucru implică o altă problemă. Ei sunt atât de sârguincioși, stau în camerele lor toată ziua scriind predici, luând notițe despre devoțiunile lor spirituale, scriind despre ce au înțeles și despre experiențele lor cu privire la cuvintele lui Dumnezeu, învățând imnuri, stabilind obiective privind numărul de dăți în care să se roage, cantitatea de cuvinte ale lui Dumnezeu pe care să le citească și câte predici să asculte în fiecare zi, precum și timpul necesar să scrie un articol de mărturie bazată pe experiență – ei îndeplinesc toate aceste sarcini, așa că oare de ce tot nu pot să vadă cum sunt lucrurile de fapt, atunci când au loc? Nu înțeleg adevărul. Pot doar să debiteze cuvinte și doctrine, dar nu pot rezolva probleme reale. Unii oameni spun întotdeauna cuvinte și doctrine pentru a-i induce în eroare pe alții, iar conducătorii falși nu pot vedea clar asta. Deși uneori simt că ceva nu este în regulă, că ar putea exista o problemă, văzând că acei oameni nu par răi, ei totuși lasă problema să treacă într-un mod confuz. Nu sunt capabili să caute adevărurile-principii pentru a discerne astfel de probleme și, chiar dacă au citit cuvintele lui Dumnezeu care expun stările și esența unor astfel de oameni, nu știu cum să le coreleze cu aceste situații. Mintea lor este confuză și nu pot vedea clar aceste lucruri. Când vor să caute, nu știu cum să spună acest lucru pe înțeles. Vorbesc mult timp fără să explice esența problemei și fără să descrie în mod clar cum sunt manifestările generale ale unor astfel de oameni, cum este umanitatea lor, ceea ce urmăresc, îndeplinirea îndatoririlor și hotărârea lor de a se consuma pentru Dumnezeu sau cum este atitudinea lor față de adevăr și dacă sunt oameni care îl acceptă. Acești conducători falși nu pot vedea sau explica în mod clar aceste chestiuni. Chiar dacă simt că există o problemă, ei pălăvrăgesc, spunând o mulțime de lucruri, fără a-și clarifica punctul de vedere. Cei care îi ascultă trebuie să fie capabili să discearnă, să extragă punctele-cheie și să le analizeze cuvintele pentru a cunoaște întrebările pe care le pun, starea generală a persoanei pe care o descriu și, în cele din urmă, să caracterizeze esența acelei persoane – dacă este rea sau bună, dacă urmărește adevărul sau este un simplu muncitor. Atunci când îi ceri unui conducător fals să descrie o problemă sau să pună o întrebare, el nu poate descrie niciodată clar cauza și esența sau miezul problemei. Pe scurt, conducătorii falși nu au o atitudine anume față de problemele pe care nu le pot vedea clar, iar în ce privește chestiunile în care reușesc să observe unele indicii, tot nu pot vedea esența reală a acestor probleme. Nu pot vedea clar nici atunci când unii oameni varsă negativitate și răspândesc noțiuni, cauzând un impact negativ asupra vieții bisericii. Nu pot vedea clar și nici nu pot caracteriza esența unei probleme la suprafață sau în stadiul său inițial. Desigur, să vezi clar esența unei probleme nu este o chestiune simplă. Cel mai important lucru în lucrarea bisericii este să vezi clar esența diverșilor oameni pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Cei care înțeleg adevărul pot realiza acest lucru, dar conducătorii și lucrătorii falși nu pot. Când văd antihriști care perturbă lucrarea bisericii, nu pot să vadă clar esența problemei și chiar le iau apărarea, spunând: „Ei doar dezvăluie unele firi corupte și sunt puțin aroganți, încăpățânați și arbitrari. Reușesc, totuși, să îndure greutăți făcându-și îndatoririle. Așa că nu ar trebui să îi judecăm și să îi condamnăm; nu ar trebui să facem mare caz din asta.” Alții întreabă: „Dacă pot îndura greutăți în timp ce își fac îndatoririle, sunt ei oameni care urmăresc adevărul? În spatele ușilor închise, i-au instigat pe alții, i-au indus în eroare sau i-au atras de partea lor? S-au exaltat și au mărturisit pentru ei înșiși?” Conducătorii falși nu pot să vadă clar aceste chestiuni. Există chiar unii oameni care, sub pretextul „mărturiei pentru Dumnezeu”, Îl defăimează și Îl blasfemiază intenționat pe Dumnezeu și răspândesc în mod deliberat zvonuri nefondate în timp ce disecă și vorbesc despre cunoașterea propriilor noțiuni despre El. După ce îi aud făcând acest lucru, conducătorii falși pot simți că ceea ce au spus sună puțin deplasat, dar nu pot vedea clar gravitatea problemei și cu atât mai puțin impactul negativ și consecințele grave pe care le aduc aceste cuvinte. Prin urmare, diversele perturbări și tulburări care apar chiar sub ochii conducătorilor falși fie trec complet neobservate de aceștia, fie, dacă le observă, nu știu cum să le caracterizeze sau cum să coreleze cuvintele lui Dumnezeu cu aceste situații. Aceste chestiuni foarte clare devin o confuzie totală pentru ei. Conducătorii falși sunt niște netoți. În biserică, ei nu pot discerne care oameni urmăresc adevărul și care sunt adevărați credincioși ce pot accepta adevărul. Nu pot discerne care oameni nu urmăresc adevărul, dar sunt totuși capabili să muncească și sunt dispuși, în mare parte, să plătească un preț și să acționeze conform principiilor, sunt relativ ascultători și supuși, chiar dacă uneori spun unele cuvinte negative. De asemenea, nu pot discerne care oameni joacă exclusiv roluri negative, varsă negativitate și îi judecă pe alții și au întotdeauna noțiuni despre toate rânduielile de lucru din casa lui Dumnezeu și despre regulile și cerințele referitoare la toate elementele lucrării din casa Lui, adoptând o atitudine mai degrabă de împotrivire decât de acceptare și fiind deosebit de ireverențioși față de aceste lucruri, ajungând chiar să le judece. Pe scurt, conducătorii falși nu pot vedea clar niciun tip de oameni. Mai rău, în biserică, există unii oameni care răspândesc frecvent noțiuni, varsă negativitate și nici măcar nu citesc cuvintele lui Dumnezeu în timpul adunărilor. Aceștia formează mereu clici, devenind invidioși și implicându-se în conflicte. Unii oameni își doresc mereu să fie conducători, să trăiască de pe urma bisericii și să pună mâna pe proprietatea casei lui Dumnezeu. Există și unii oameni care par să aibă un comportament bun la prima vedere, dar care nu joacă niciun rol pozitiv în îndatoririle lor. Conducătorii falși nu pot vedea clar aceste caractere negative și nu le pot categorisi. Nu pot vedea exact ce cale urmează acești oameni, care este esența lor și dacă sunt oameni care acceptă adevărul. Nu este aceasta o problemă cu calibrul conducătorilor falși? Aceștia au un calibru extrem de slab. Tot ceea ce fac este o harababură totală și orice lucrare pe care o întreprind sfârșește într-o dezordine completă.

Când cumpără obiecte pentru casa lui Dumnezeu, unii oameni cheltuiesc fără principii ofrande, achiziționând lucruri la întâmplare, fără să obțină permisiunea. Văzând acest lucru, conducătorii falși chiar spun: „Deși au cheltuit ceva mai mulți bani, intențiile lor au fost bune. Atunci când facem cumpărături pentru casa lui Dumnezeu, ar trebui să cumpărăm cele mai bune lucruri; nu este o risipă de bani. Nu așa ar trebui folosite ofrandele?” Există principii în cuvintele lor? (Nu.) Așadar, ce fel de cuvinte sunt acestea? Nu sunt ele confuze? Cuvintele lipsite de principii sunt cuvinte confuze, la fel ca și cele fără temei. Unii oameni rostesc frecvent cuvinte și doctrine în timpul vieții bisericești; ei sunt deosebit de elocvenți și vorbesc într-un mod structurat care sună destul de organizat, posedând abilități oratorice excelente. Ce spun conducătorii falși despre astfel de oameni? „Viața bisericii noastre se bazează în întregime pe cutare și cutare. Ei sunt cei mai elocvenți și au cea mai bună înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu. Fără aceștia, viața bisericii noastre ar fi incredibil de seacă și neinteresantă.” Nu au habar că acești oameni rostesc doar cuvinte și doctrine. Oricât de mult i-ar asculta cineva, nu va obține nicio edificare, nu va înțelege adevărul și nu va ști cum să-l coreleze cu el însuși pentru a-și înțelege propria stare și a-și rezolva problemele. Fiind măguliți și instigați de către conducătorii falși, li se oferă spațiu pentru a se desfășura tuturor oamenilor care spun cuvinte și doctrine, celor cărora le place să fie în centrul atenției și chiar celor care, în discursurile lor, deviază adesea de la subiect, vorbind la fiecare adunare despre teme extravagante, fără sens și variate. Conducătorii falși sunt incapabili să îi discearnă și chiar îi consideră oameni talentați, măgulindu-i astfel: „Vorbiți atât de bine; de ce nu scrieți articole despre mărturii bazate pe experiență? Ce păcat că nu o faceți!” În biserică, acei studenți universitari, profesori și intelectuali sunt considerați comori de către conducătorii falși. Ei spun: „Acești intelectuali și profesori sunt persoane talentate. Au o vastă experiență și au un renume în societate. Dacă devin conducători și lucrători în biserică, se va putea face mai multă lucrare, iar aleșii lui Dumnezeu vor putea beneficia și câștiga mai mult. În viitor, lucrarea bisericii se va baza în întregime pe ei. Cu acești intelectuali la conducere, credința în Dumnezeu ne va aduce, cu siguranță, binecuvântări.” Prin urmare, în bisericile în care există conducători falși, cei care dețin un statut în societate, care au vaste cunoștințe, care sunt elocvenți, care vorbesc fără sens despre cuvinte și doctrine, cei care au un anumit prestigiu și așa mai departe – toți acești oameni care nu au niciun fel de adevăr-realitate – au funcții dominante în biserică și sunt tratați de conducătorii falși ca fiind forțele principale și chiar așa-numiții „stâlpi” ai bisericii. Când se întâmplă ceva în biserică, conducătorii falși spun: „Du-te și întreabă-l pe cutare! A fost directorul executiv al unei companii” sau „Du-te și întreab-o pe cutare! A fost profesoară la acea universitate” sau „Du-te și întreabă-l pe cutare! A fost avocatul de top al unei firme de avocatură.” Conducătorii falși îi tratează pe acești oameni ca „stâlpi” și „forțe principale” ale bisericii. Poate viața bisericii să fie bună în astfel de circumstanțe? (Nu.) Așadar, care este rezultatul? Aceste așa-zise „forțe principale” și „stâlpi” se luptă în secret sau chiar fățiș pentru statut, formează clici și răspândesc frecvent noțiuni și diseminează zvonuri nefondate. Frații și surorile din biserică, care sunt credincioși adevărați, iubesc adevărul, îl pot accepta și au o înțelegere pură a acestuia sunt adesea excluși și suprimați de ei. Aceste așa-zise „figuri sociale” distinse, fie că își fac îndatoririle sau întreprind vreo lucrare, nu dau dovadă de loialitate și nu acționează niciodată conform adevărurilor-principii – ei urmează în întregime căile societății non-credincioase. Astfel, într-o asemenea biserică, cei care urmăresc sincer adevărul, au o înțelegere pură și o oarecare umanitate și simț al dreptății, nu au nici spațiu să se exprime, nici dreptul de a vorbi și, cu siguranță, nu au dreptul de a lua decizii. Indiferent de ceea ce se întâmplă în biserică, deciziile finale sunt întotdeauna luate de acest grup de așa-numiți „membri-cheie”. Conducătorii falși îi idolatrizează și cred orbește în acești oameni, așa că, în cele din urmă, se bazează pe ei pentru soluții ori de câte ori se întâmplă ceva. Ar fi un lucru bun dacă acești oameni ar urmări adevărul și ar acționa în conformitate cu adevărurile-principii. Totuși, cei mai mulți dintre aceștia nu urmăresc adevărul. Ei au anumite cunoștințe și o educație, statut social și, pe deasupra, o umanitate înșelătoare și perfidă, au vorba mieroasă și sunt experți în a-i induce în eroare pe alții. Aceasta este exact natura-esență a antihriștilor. Care este rezultatul faptului că falșii conducători se bazează pe acești oameni? Lucrarea bisericii și ordinea vieții bisericești sunt complet date peste cap, iar intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu este distrusă, ceea ce duce la pierderea totală a mărturiei bisericii. Unii conducători falși speră să aibă în biserică un om important care înțelege politica și evenimentele curente, gândindu-se: „Dacă ar exista o astfel de persoană care să extindă anvergura bisericii, să îi întărească influența și să îi îmbunătățească reputația, lucrarea de răspândire a Evangheliei ar avea speranță. Acesta ar fi cu adevărat un motiv de sărbătoare!” În bisericile controlate de conducători falși, în timpul vieții bisericești, unii oameni vorbesc pe larg despre politică, evenimente curente, situația internațională și afaceri interne; discută despre viața privată a personalităților politice de rang înalt și chiar analizează clar și logic conspirațiile și planurile evidente ale acestora. Conducătorii falși, plini de invidie, spun: „În sfârșit, biserica noastră are o persoană influentă care să ne ajute să salvăm aparențele! Întotdeauna mă simțeam descurajat, frustrat și nu puteam să țin capul sus, pentru că biserica noastră nu avea o astfel de persoană influentă. Dar acum avem o asemenea persoană în biserica noastră. Așadar, ar trebui să lăsăm această persoană să facă ce vrea, să spună ce dorește și să-i oferim libertate. Casa lui Dumnezeu nu practică libertatea și drepturile omului? Nu pune Epoca Împărăției accentul pe drepturile omului?” Conducătorii falși îi tratează pe cei cărora le place să vorbească despre politică și să comenteze despre oameni faimoși, care adesea le țin oamenilor discursuri lungi despre idei pompoase, dar lipsite de substanță, ca pe niște comori rare și doresc să îi cultive pentru a deveni stâlpii și pilonii bisericii. Astfel, îi încurajează și îi laudă frecvent, temându-se că, dacă aceștia devin negativi, lucrarea bisericii va avea de suferit. Pe scurt, acești conducători falși sunt amorțiți și orbi. Ei nu pot identifica prompt diverșii oameni care perturbă și tulbură lucrarea bisericii. Chiar dacă îi identifică, nu pot vedea clar esența oamenilor răi. Nici măcar nu-i pot vedea clar pe oamenii evident răi, care intră în categoria antihriștilor, cum ar fi cei care formează clici și întemeiază împărății independente. Când văd că antihriștii formează clici, se împăunează și își exercită imensa putere pe care o dețin după bunul plac, cum îi evaluează conducătorii falși? „Această persoană este extraordinară, este cu adevărat remarcabilă! Nu am observat acest talent înainte; e mult mai bună decât mine, chiar mă face să îmi fie rușine. Uitați-vă la abilitățile ei – e capabilă să-și asume lucruri și să renunțe la altele, să vorbească elegant și să se țină de cuvânt; eu, în schimb, nu sunt bun de nimic; sunt ca o fetiță timorată.” Îi admiră foarte mult pe antihriști, se închină în fața lor și devin de bunăvoie adepții lor. O caracteristică a acestei manifestări a conducătorilor falși este orbirea, iar o alta este amorțeala. În general, esența acestei probleme a conducătorilor falși este calibrul slab.

Oamenii au ochi pentru a putea vedea lucruri. După ce o persoană vede ceva, mintea sa va reacționa și judeca, iar apoi după ce va judeca, va formula un punct de vedere și va dobândi o cale de a practica. Acest lucru dovedește că nu este oarbă – indiferent ce vede, are o reacție normală și știe cum să facă față și să gestioneze situația. Aceasta este o persoană cu o gândire normală. La oameni există un proces de reacție la ceea ce văd; vor reflecta și se vor gândi la acel lucru într-o măsură mai mare sau mai mică. Odată ce li se conturează gândurile, o imagine a acelui lucru se formează treptat în mintea lor, iar ei își dezvoltă propriile puncte de vedere, atitudini și abordări. Așadar care este condiția prealabilă pentru a produce aceste lucruri? Ochii unei persoane trebuie să poată să vadă lucrurile, apoi să transfere informațiile colectate către creier și minte pentru analiză. Dacă o persoană poate vedea lucrurile cu ochii săi, atunci nu este oarbă și poate gândi și reflecta, poate avea conștientizare, atitudini și puncte de vedere și, în cele din urmă, poate trage concluzii corecte. Desigur, pentru a ajunge la aceste concluzii e nevoie de timp. Ce înseamnă să ai conștientizare, puncte de vedere și atitudini înainte de a ajunge la aceste concluzii? Înseamnă că mintea unei persoane este activă, nu amorțită, ceea ce dovedește că această persoană este vie, nu moartă. Conducătorii falși au un calibru slab. În ce fel este slab? Conducătorilor falși le lipsesc ambele calități. Deși au ochii deschiși, nu pot vedea lucrurile care se întâmplă sau se desfășoară, ceea ce înseamnă orbire. În plus, atunci când văd lucruri, mintea lor nu are nicio reacție, ei nu își formează niciun punct de vedere sau gând și nu au mijloacele sau căile corecte de a judeca și de a trage, astfel, concluzii. Aceasta este amorțeală spirituală. Oamenii amorțiți spiritual nu pot discerne nimic, nu pot face evaluări corecte sau emite judecăți precise și, în cele din urmă, nu pot trage concluzii corecte și nu știu cum să abordeze, să gestioneze sau să rezolve situațiile cu care se confruntă. Asta înseamnă să fii amorțit și îngust la minte. Atunci când o persoană este amorțită și obtuză spiritual până într-acolo încât nu reacționează deloc atunci când se întâmplă ceva, înseamnă că este moartă – aceasta este o descriere exactă a problemei. Să lăsăm deoparte pentru moment întrebarea dacă falșii conducători sunt într-adevăr morți și să spunem doar că au un calibru slab. Cât de slab? Nu contează cât de important este un eveniment, ei nu îl pot vedea și chiar dacă îl văd, nu o pot face clar. De exemplu, indiferent de cât timp lucrează, conducătorii falși nu pot trage concluzii cu privire la esența unei chestiuni, cum să o clasifice, cum să o caracterizeze sau care este baza caracterizării; nu știu cum să evalueze aceste lucruri și nu au standarde sau principii pentru a le evalua. Sunt oameni confuzi cărora le lipsește înțelegerea spirituală. Aceasta este manifestarea primară a conducătorilor falși în prima sarcină. Sunt orbi, netoți, nesăbuiți și amorțiți, dar totuși vor să fie conducători. Nu cumva acest lucru întârzie lucrurile? Nu este această situație foarte problematică? Dacă cineva nu a mai slujit niciodată în calitate de conducător și dacă se confruntă cu o situație pentru prima dată, iar acest lucru nu este menționat în cuvintele lui Dumnezeu, iar oamenii nu au auzit de el – cu alte cuvinte, dacă nu are experiență sau cunoștințe despre acest lucru – în astfel de circumstanțe, va dura ceva timp până când persoana respectivă își va dezvolta o înțelegere, atitudini și puncte de vedere corecte. Dar de ce se spune despre conducătorii falși că sunt amorțiți și orbi? Pentru că, deși am rostit atât de multe cuvinte, indiferent cât de mult expun și disec lucrurile sau câte exemple dau, conducătorii falși doar ajung să cunoască chestiunile respective după ce au auzit cuvintele Mele, dar nu înțeleg adevărurile-principii din ele. În plus, cu cât vorbesc mai mult, cu atât devin mai confuzi. Ei spun: „Cine poate să țină minte atât de multe chestiuni, cuvinte, povești și să le coreleze cu viața reală? Nu spune atât de multe, mi-e cam greu să asimilez și să înțeleg totul! Spune-mi doar cum să tratez această persoană: ar trebui să fie exclusă sau păstrată?” Asta nu este amorțeală? Este o amorțeală extremă! De fapt, a spune că sunt amorțiți înseamnă a le acorda o oarecare indulgență, deoarece aceste persoane ar putea fi tinere, posibil needucate ori foarte în vârstă și puțin confuze – dacă spunem lucrurile astfel le menajăm mândria. Dar, de fapt, este vorba despre un calibru slab și o lipsă a capacității de a înțelege adevărul. Această explicație clarifică lucrurile.

Dacă în biserică apar perturbări și tulburări grave, iar conducătorii falși nu pot vedea clar esența acestor probleme, sunt ei competenți pentru lucrarea de conducere? Pot frații și surorile să fie protejați sub conducerea lor? Pot fi protejate și menținute lucrarea bisericii, mediul în care frații și surorile își fac îndatoririle și ordinea normală a vieții bisericii? Acestea sunt lucrurile de bază pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le realizeze. Pot conducătorii falși să le realizeze? Nu, nu pot. Ei nu pot nici măcar să identifice sau să vadă clar oamenii, evenimentele și lucrurile care provoacă perturbări și tulburări, deci cum ar putea să treacă la următorii pași ai lucrării lor? Nici măcar nu pot să discearnă lucrurile elementare, cum ar fi ce este o persoană bună, ce este una rea, ce este o persoană înșelătoare sau ce este un ipocrit – cum ar putea ei să se ocupe de lucrarea bisericii? Sunt incapabili să facă acest lucru. Nu este vorba de faptul că în mod deliberat nu fac lucrare reală sau că sunt leneși și se complac în beneficiile statutului; pur și simplu au un calibru slab și sunt incapabili să își facă treaba. Aceasta este esența problemei. Oamenii cu un calibru foarte slab pot doar să debiteze cuvinte și doctrine și să adere la reglementări; în timpul adunărilor, ei pot doar să-i convingă și să-i îndemne pe ceilalți, spunând lucruri de genul: „Credeți în Dumnezeu așa cum trebuie! Cum vă puteți complace în confortul trupesc într-un moment ca acesta? Cum puteți încă să râvniți la bani și la lucruri lumești? Cu siguranță, Dumnezeu este atât de îndurerat!” Ei nu pot ține decât predici de acest tip. Atunci când apar diferite fapte rele, cum ar fi perturbările, tulburările și vărsarea negativității, ei nu le pot vedea sau identifica. Frații și surorile își doresc să trăiască o viață bisericească normală și să aibă un mediu adecvat pentru a-și îndeplini îndatoririle, dar nu pot face acest lucru. Conducătorii falși nu pot rezolva aceste probleme, așadar ce rost au ei? Frații și surorile își doresc să trăiască viața bisericească, să înțeleagă adevărul și să-și înlăture dificultățile și stările negative. Speră cu nerăbdare ca atât conducătorii, cât și lucrătorii să poată avea părtășie despre adevăr în mod clar și aprofundat pentru a rezolva aceste probleme reale. Dacă într-o biserică se află la putere conducători falși, pot fi rezolvate aceste probleme reale? Conducătorii falși nu înțeleg inima aleșilor lui Dumnezeu și nici nu le pot vedea dificultățile. În schimb, ei continuă să spună cuvinte și doctrine și să pălăvrăgească despre idei pompoase, dar lipsite de substanță, ceea ce provoacă o mare dezamăgire aleșilor lui Dumnezeu. Cine ar mai dori să participe în mod regulat la adunări? Pot conducătorii falși să fie atenți la intențiile lui Dumnezeu și să îi înlăture din biserică, conform cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu, pe acei oameni răi, neîncrezători, oportuniști și promiscui, care sunt ticăloși și iubesc lucrurile lumești, împiedicându-i să interfereze cu aleșii lui Dumnezeu și să îi deranjeze, permițându-le acestora din urmă să trăiască o viață bisericească normală? Pot conducătorii falși să realizeze acest lucru? Nu. Când cineva are o astfel de cerință, ce spun conducătorii falși? „Ești atât de pretențios! Crezi că ești singurul care Îl iubește pe Dumnezeu și vrea să fie loial în îndeplinirea unei datorii? Cine nu vrea asta? Și ei cred în Dumnezeu și sunt aleși de Dumnezeu. Deși au unele probleme, ar trebui să-i tratăm corect. Nu găsi mereu defecte la alții! Profită de ocazie pentru a reflecta asupra ta și a te cunoaște mai bine! Trebuie să înveți să fii tolerant și răbdător.” Conducătorii falși sunt confuzi și orbi și nu au principii în ceea ce privește modul în care tratează diferite tipuri de oameni. Ei nu-i pot vedea pe cei care ar trebui restricționați sau îndepărtați așa cum sunt de fapt, în schimb trec cu vederea faptul că acești oameni fac tot ce vor și se comportă ca niște tirani în biserică, oferindu-le mult spațiu de manevră, ceea ce provoacă harababură în biserică, până într-acolo încât nivelul de diversitate din unele biserici poate fi descris cu o singură expresie: o adunare pestriță. În aceste biserici sunt amestecați oameni răi, neîncrezători, promiscui, tirani locali și chiar unii care ar trăda biserica, frații și surorile în fața celui mai mic pericol. Conducătorii falși nu-i pot vedea pe acești oameni așa cum sunt, nu îi gestionează, nici nu se ocupă de ei. Prin urmare, sub conducerea unor astfel de conducători falși orbi și amorțiți, aleșii lui Dumnezeu nu pot fi protejați, iar lucrarea bisericii și ordinea normală a vieții acesteia nu pot fi, în niciun caz, menținute. Cum pot să înțeleagă și să obțină adevărul cei care-l iubesc și sunt dispuși să-l accepte într-o astfel de viață bisericească pestriță? Nu vor simți acei oameni durere în inimă? Dacă un conducător de biserică nu poate menține în mod corespunzător lucrarea bisericii, ordinea normală a vieții acesteia sau medii în care frații și surorile să își îndeplinească îndatoririle sau să garanteze siguranța acestor lucruri, atunci, fără îndoială, acesta este un conducător fals. De ce i se dă titlul de conducător fals? Pentru că este orb și amorțit, ceea ce duce la repetate perturbări și tulburări în lucrarea bisericii, cauzate de oameni răi; în plus, chiar și atunci când acest lucru a avut deja consecințe, tot nu poate gestiona și rezolva problemele cu promptitudine și exactitate și nici nu poate menține în mod corespunzător lucrarea bisericii și viața bisericească a fraților și surorilor. Să o spun mai blând, astfel de lideri nu sunt competenți în lucrarea lor; mai precis, eșuează grav în responsabilitățile lor. Deși slujesc drept conducători, aceștia protejează interesele oamenilor răi și interesele slujitorilor Satanei, fără să țină cont de lucrarea bisericii și de intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Îi protejează și-i tolerează pe acei oameni răi care perturbă și tulbură viața bisericii, cu prețul vătămării fraților și surorilor. Deși, judecând după calibrul și manifestările lor, ei au doar un calibru slab și sunt incompetenți în lucrarea lor și nu pot fi caracterizați drept antihriști, consecințele acțiunilor lor asupra lucrării bisericii sunt grave. Natura acțiunilor lor este aceeași cu cea a antihriștilor care își întemeiază împărății independente și îi suprimă pe frați și surori. Ambii îi protejează și se fac că nu-i văd pe oamenii răi și le permit slujitorilor Satanei să acționeze după bunul plac în biserică. Doar că falșii conducători nu fac rău în mod fățiș și sfidător și nu tulbură lucrarea bisericii, așa cum fac antihriștii. Ei nu-i atrag intenționat pe oameni de partea lor și nu îi fac să asculte de ei, dar rezultatul final este același cu cel al antihriștilor care întemeiază împărății independente. Ambele situații au ca rezultat faptul că le fac rău fraților și surorilor care iubesc adevărul și își realizează cu sinceritate îndatoririle și îi distrug, nelăsându-le nicio cale de a trăi. Într-un asemenea mediu și viață bisericească, este foarte greu ca frații și surorile care își fac cu sinceritate îndatoririle să progreseze în viață și să își facă îndatoririle normal. În mod firesc, lucrarea de răspândire a Evangheliei și diferitele elemente ale lucrării bisericii sunt, de asemenea, extrem de îngreunate și nu pot evolua normal. Aceasta este prima manifestare a conducătorilor falși pe care o disecăm în legătură cu cea de-a douăsprezecea responsabilitate – faptul că nu observă și nu sunt capabili să vadă clar oamenii, evenimentele și lucrurile care apar în jurul lor. Această manifestare este suficientă pentru a caracteriza asemenea oameni ca fiind conducători falși.