Punctul doisprezece: Identificați prompt și cu exactitate diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și îmbunătățiți lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr, pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele (Partea a opta)

La ultima adunare am terminat părtășia cu privire la a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor. V-ați raportat la conținutul acestei părtășii? Ați reflectat asupra ei? După ce Mi-au auzit părtășia, cei care iubesc adevărul și au un simț al dreptății și o oarecare umanitate pot pune în practică unele adevăruri, odată ce le înțeleg. În primul rând, ei pot corela adevărurile pe care le înțeleg cu situația lor, se pot analiza în raport cu adevărul, își pot identifica problemele și apoi, pentru a le rezolva, pot folosi unele chestiuni și medii în viața reală și în efectuarea îndatoririlor. Treptat, în funcție de adevărurile pe care le înțeleg, ei pricep principiile pe care oamenii ar trebui să le pună în practică și la care ar trebui să adere. Pe de-o parte, dobândesc o înțelegere și o cunoaștere mai profunde despre ei înșiși, iar pe de alta, înțeleg mai practic și mai precis ceea ce spune și conține, de fapt, adevărul. Cu toate acestea, cei care nu iubesc adevărul și sunt scârbiți de el, indiferent cât de mult adevăr aud, nu devin conștienți și nu se schimbă. Starea lor, atitudinea atunci când își fac datoria, obiectivele pe care le urmăresc, stilul de viață și principiile de comportament nu se schimbă deloc. Ei continuă să acționeze așa cum doresc și să trăiască după bunul lor plac; aceste adevăruri nu au niciun efect asupra lor și nici nu sunt capabile să îi facă să reflecteze asupra lor și să se cunoască pe ei înșiși până într-acolo încât să se urască. Dacă nu pot ajunge la punctul de a se urî pe ei înșiși, cu siguranță nu pot atinge adevărata căință. Fără căință adevărată, nu există intrare reală; fără intrare reală, în mod sigur, nu există schimbare a firii. Prin urmare, mulți oameni care cred în Dumnezeu de mulți ani, deși participă și ei la adunări, își fac îndatoririle, ascultă predici de mulți ani și interacționează adesea cu frații și surorile, nu au nicio înțelegere despre ei înșiși, nu prezintă nicio schimbare, iar credința lor în Dumnezeu nu se intensifică deloc. Ei Îl urmează pe Dumnezeu cu noțiunile și închipuirile lor inițiale și cu intenția și dorința de a obține binecuvântări. Indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, atât punctele lor de vedere cu privire la credința în Dumnezeu, opiniile despre lucruri, metodele lor de urmărire și obiectivele pe care le urmăresc, cât și atitudinile lor atunci când își fac îndatoririle nu s-au schimbat deloc. Dezvăluirile lor actuale și manifestările pe care le trăiesc sunt rezultatul faptului că nu urmăresc adevărul. Deși am avut părtășie despre douăsprezece dintre responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, comportamentul unora dintre aceștia nu s-a schimbat deloc. Atitudinile lor atunci când își fac îndatoririle și cele față de cerințele lui Dumnezeu nu s-au schimbat deloc. Conținutul despre care am avut părtășie a servit pentru a le reaminti celor care urmăresc cât de cât adevărul și celor care au o oarecare umanitate și a căror conștiință are un pic de luare-aminte, pentru a-i supraveghea și a-i stimula. Totuși, nu a avut niciun efect asupra unora care sunt mai intransigenți, vicleni și care nu acceptă deloc adevărul. De ce? Pentru că acești oameni au o atitudine de împotrivire și dezgust față de adevăr. Indiferent despre cât de mult adevăr se are părtășie, atitudinea lor rămâne aceeași: „În orice caz, îmi fac datoria și Îl urmez pe Dumnezeu; mă consum cu adevărat pentru Dumnezeu. Nu contează cum mă comport, atât timp cât perseverez până la sfârșit, pot obține binecuvântări!” Are acest tip de gândire vreo rațiune? Nu sunt ei complet incorigibili și lipsiți de rușine? Oare nu înseamnă asta să fii îndărătnic și să refuzi să te căiești indiferent de situație? (Ba da.)

A douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor este: „Identificați prompt și cu exactitate diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și îmbunătățiți lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr, pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele.” Anterior, am împărțit părtășia noastră cu privire la această responsabilitate în douăsprezece puncte. Conținutul acestor douăsprezece puncte se referă, în principal, la modul în care conducătorii și lucrătorii ar trebui să abordeze și să gestioneze aceste probleme atunci când în biserică apar diferite tipuri de oameni, evenimente și lucruri care provoacă perturbări și tulburări, scopul fiind protejarea lucrării casei lui Dumnezeu și a ordinii normale a bisericii, îndeplinind astfel rolurile pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le joace și responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească. Am avut părtășie detaliată despre fiecare dintre punctele din cadrul acestei responsabilități a conducătorilor și lucrătorilor, având părtășie despre câteva manifestări specifice ale fiecăruia și citând unele exemple anume. În ceea ce privește principiile, conținutul despre care am avut părtășie este destul de practic. Deși exemplele date s-ar putea să nu acopere totul, am avut părtășie în mod clar despre problemele esențiale ale diverselor tipuri de oameni, evenimente și lucruri. În special voi, în calitate de conducători și lucrători, ar trebui să înțelegeți acest aspect al adevărului pentru a rezolva diferitele probleme care apar în biserică. În primul rând, trebuie să identificați cuvintele care disecă esența problemelor din conținutul despre care s-a avut părtășie și să le corelați cu problemele respective. Înțelegerea esenței problemelor facilitează găsirea soluțiilor corespunzătoare și rezolvarea problemelor în conformitate cu adevărurile-principii. Înainte de a rezolva o problemă, este esențial să înțelegeți esența acesteia. Odată ce ați înțeles esența problemei, ar trebui să înțelegeți și să pricepeți și principiile pentru rezolvarea acestei probleme. Ambele aspecte sunt indispensabile: unul se referă la esența problemei, iar celălalt, la principiile de rezolvare a unor astfel de probleme. Acestea sunt lucruri pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le înțeleagă clar. Doar prin înțelegerea acestor două principii puteți să rezolvați cu acuratețe toate problemele și să gestionați în mod corespunzător oamenii, evenimentele și lucrurile implicate în diverse probleme, fără să aplicați reglementări și să exagerați problemele existente. În prezent, atunci când gestionează anumite probleme, unii conducători și lucrători aplică, pe de-o parte, doar reglementările, iar pe de alta nu reușesc să priceapă esența problemelor, nedreptățindu-i cu ușurință pe oameni și comițând abateri. Acest lucru necesită o înțelegere clară a detaliilor, specificului și contextului problemelor. În plus, este important să se analizeze comportamentul consecvent al unei persoane pentru a determina exact categoria din care face parte. Numai prin stăpânirea acestor aspecte, problemele pot fi gestionate conform principiilor. Când își fac lucrarea, unii conducători și lucrători aplică doar reglementări la probleme și le exagerează peste măsură, dar nu pot vedea cu adevărat esența reală a persoanelor care sunt implicate, dacă sunt oameni buni sau răi, dacă așa se comportă în mod obișnuit sau dacă este vorba doar de o fărădelege ocazională. Nu pot discerne aceste aspecte, așa că sunt foarte predispuși să facă greșeli. În astfel de cazuri, dacă biserica ar putea supune la vot, ar putea evita în mod eficient unele erori. Prezența acestor abateri și erori în activitatea conducătorilor și a lucrătorilor poate dezvălui cel mai clar dacă aceștia au discernământ și gestionează problemele conform principiilor. De asemenea, dezvăluie dacă lucrătorii și conducătorii au adevărul-realitate. Dacă un conducător sau un lucrător care crede în Dumnezeu de mulți ani nu poate gestiona aceste probleme reale, este suficient pentru a dovedi că acesta nu urmărește adevărul.

După ce am înțeles responsabilitățile pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le îndeplinească, principiile pe care ar trebui să le urmeze și domeniul activității lor, ar trebui să revenim la tema acestei etape din părtășie: expunerea conducătorilor falși. Acesta este subiectul principal. În ceea ce privește a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor, subiectul despre care vom avea părtășie astăzi sunt domeniile în care conducătorii falși își neglijează responsabilitatea și manifestările lor prin care nu fac o lucrare reală. Mai întâi, să citim conținutul celei de-a douăsprezecea responsabilități. (Numărul doisprezece: Identificați prompt și cu exactitate diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și îmbunătățiți lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr, pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele.) A douăsprezecea responsabilitate menționează în mod clar trei aspecte ale lucrării pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le înțeleagă. În ce fel are acest lucru legătură cu expunerea conducătorilor falși? (În primul rând, trebuie să înțelegem cele câteva responsabilități ale conducătorilor și lucrătorilor în această lucrare. Apoi, comparăm pentru a vedea dacă falșii conducători și-au îndeplinit aceste responsabilități și care sunt manifestările conducătorilor falși; evaluarea lor în funcție de acest standard este relativ precisă.) Așa este. Să discerneți dacă o persoană este sau nu un conducător fals nu se face uitându-vă la fața ei pentru a vedea dacă trăsăturile îi sunt bune sau rele, nici uitându-vă la cât de mult pare să fi suferit la exterior sau cât de mult a alergat de colo-colo. Trebuie, mai degrabă, să vedeți dacă își îndeplinește responsabilitățile de conducător și lucrător și dacă poate folosi adevărul pentru a rezolva probleme reale. Acesta este singurul standard corect după care o puteți evalua. Acesta este principiul disecării, discernerii și stabilirii dacă o persoană este un conducător fals sau nu. Numai în acest fel evaluarea poate fi dreaptă, conformă cu principiile, în conformitate cu adevărul și echitabilă pentru toată lumea. Caracterizarea cuiva drept fals conducător sau fals lucrător trebuie să se bazeze pe suficiente fapte. Nu trebuie să se bazeze pe unul sau două incidente sau fărădelegi, cu atât mai puțin poate fi folosită dezvăluirea temporară a corupției drept fundament pentru aceasta. Singurele standarde exacte folosite la caracterizarea cuiva sunt abilitatea sa de a face lucrare reală și de a folosi adevărul pentru a rezolva probleme, precum și dacă este o persoană dreaptă, dacă este cineva care iubește adevărul și I se poate supune lui Dumnezeu și dacă are lucrarea și luminarea Duhului Sfânt. O persoană poate fi caracterizată corect drept fals conducător sau fals lucrător doar pe baza acestor factori. Aceștia reprezintă standardele și principiile pentru a evalua și a stabili dacă o persoană este un fals conducător sau fals lucrător.

Cele trei sarcini pe care se cuvine să le îndeplinească conducătorii și lucrătorii în cadrul celei de-a douăsprezecea responsabilități

I. Identificarea promptă și cu exactitate a diverselor tipuri de oameni, evenimente și lucruri care provoacă perturbări și tulburări

A douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor include trei sarcini sau trei pași. Dacă urmați acești trei pași pentru a finaliza această lucrare înseamnă că respectați principiile acestei lucrări și că responsabilitățile acestei lucrări sunt îndeplinite. Care sunt aceste trei sarcini? (Prima este să identificați prompt și cu exactitate diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii. A doua: Opriți-le, restricționați-le și îmbunătățiți lucrurile. A treia este să aveți părtășie despre adevăr pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele.) Aceste trei sarcini sunt cerințele către conducători și lucrători în cadrul celei de-a douăsprezecea responsabilități. Pentru început, prima cerință față de conducători și lucrători este să identifice prompt și cu exactitate diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și viața bisericii. Este vorba de a identifica prompt și cu exactitate, nu de a răspunde anevoios și insensibil, nici să efectueze caracterizări oarbe și nesăbuite – caracterizările nechibzuite nu sunt acceptabile. Din cauza calibrului lor slab și a confuziei lor, unii conducători și lucrători îi emondează pe oameni și le țin prelegeri în mod necugetat cu privire la chestiuni triviale, făcând caracterizări arbitrare și definind orbește lucrurile fără a adera la principii. Acest mod de lucru contravine adevărurilor-principii. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii din casa lui Dumnezeu trebuie, cel puțin, să fie capabili să discearnă diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri. Numai cu discernământ pot identifica prompt și cu exactitate diversele probleme care apar în biserică. Care este prima cerință pentru a dobândi capacitatea de a discerne diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri? În primul rând, este necesar să înțelegem cerințele lui Dumnezeu pentru diferite tipuri de oameni, precum și modul în care Dumnezeu definește diversele persoane și diferitele stări pe care le dezvoltă. În plus, este important să disecăm modul în care apar diferite stări negative și care sunt cauzele lor. Mai mult de atât, trebuie să se înțeleagă impactul diverselor tipuri de oameni, evenimente și lucruri asupra lucrării lui Dumnezeu și a ordinii normale a bisericii. Care sunt bazele pentru îndeplinirea acestor condiții? Ce lucrare ar trebui să întreprindă în primul rând conducătorii și lucrătorii? Este acceptabilă situația în care conducătorii și lucrătorii sunt întotdeauna distanți, se comportă ca niște birocrați și nu interacționează cu frații și surorile, nu pricep diversele stări ale acestora, nu au un contact strâns cu diverse tipuri de oameni și le lipsește observarea în detaliu și înțelegerea profundă a acestora? Cu siguranță această situație este inacceptabilă! Unii conducători și lucrători se ascund adesea în camerele lor, folosind devoțiunea spirituală și scriind articole cu mărturii bazate pe experiență ca scuze pentru a ignora și a nu pricepe lucrarea bisericii. La prima vedere, se pare că lucrează la problemele bisericii în timp ce se ascund în camerele lor, dar, de fapt, ei s-au izolat deja de lucrarea bisericii și aleșii lui Dumnezeu. Oare poate acest mod de a lucra să rezolve problemele care există în diferitele aspecte ale activității bisericii? Îi poate ajuta pe aleșii lui Dumnezeu să își facă bine îndatoririle? Atunci când se ascund în camerele lor pentru a scrie articole despre mărturii, experimentează cumva lucrarea lui Dumnezeu? Prin urmare, această abordare este nepotrivită. Conform celei de-a douăsprezecea responsabilități, prima sarcină a conducătorilor și a lucrătorilor este să identifice cu promptitudine diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărurilor-principii. Unii oameni întreabă: „Faptul că lucrătorii și conducătorii trebuie să fie profund implicați în viața bisericii este doar pentru ca ei să poată identifica prompt și cu exactitate oamenii, evenimentele și lucrurile care provoacă perturbări și tulburări?” Este corectă această înțelegere? (Nu.) Aceasta este o înțelegere denaturată. Conducătorii și lucrătorii trebuie să aibă o atitudine și o abordare corecte față de lucrarea lor și trebuie, de asemenea, să pătrundă adânc în nivelul de bază. Numai în acest fel pot identifica și rezolva prompt și cu exactitate problemele. Dacă nu se afundă în nivelul de bază și nu trăiesc cu aleșii lui Dumnezeu, va fi foarte dificil să identifice toate problemele din lucrarea bisericii. Dacă pot rezolva doar câteva probleme după ce oamenii au făcut rapoarte și au căutat soluții, efectul acestei lucrări va fi foarte limitat. Cel mai eronat mod de lucru pentru conducători și lucrători este să se închidă în sine și să lucreze în spatele ușilor închise, la fel ca savanții antici care se dedicau în întregime studierii cărților înțelepților și nu acordau nicio atenție chestiunilor din afară. Această atitudine și acest stil de viață sunt inacceptabile în ce-i privește pe conducători și lucrători. Tu stai singur în cameră, ascultând predici, citind cuvintele lui Dumnezeu, scriind note de devoțiune spirituală și predici, dar oare înseamnă dobândirea unor doctrine și cuvinte că înțelegi adevărul? Înseamnă că înțelegi situațiile reale și stările adevărate ale oamenilor expuși de adevăr? (Nu.) Așadar, deși o viață de devoțiune spirituală este esențială în lucrarea conducătorilor și a lucrătorilor, cel mai important lucru este să ai metode de lucru și un stil de viață corecte.

II. A-i opri și a-i restricționa prompt pe oamenii răi

A doua cerință către conducători și lucrători, subliniată în cea de-a douăsprezecea responsabilitate, este ca, atunci când identifică diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură activitatea bisericii, să fie capabili să judece prompt și cu exactitate. Trebuie să discearnă în mod clar natura diverselor tipuri de oameni și evenimente și să înțeleagă modul în care acestea influențează viața bisericii, dacă amenință, tulbură sau sabotează stările, intrarea în viață și îndeplinirea datoriei aleșilor lui Dumnezeu și dacă afectează rezultatele îndeplinirii datoriei de către oameni – conducătorii și lucrătorii trebuie să judece și să evalueze cu promptitudine și exactitate aceste aspecte. Aceasta este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor. Dacă nu sunt suficient de inteligenți ca să facă asta și nu au calibrul potrivit, vor fi incapabili să facă lucrarea bisericii. În plus, conducătorii și lucrătorii trebuie să aibă o reacție rapidă și discernământ față de diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri. De exemplu, atunci când apar dispute în biserică și se întâmplă diferite perturbări și tulburări, tu nu poți identifica problema și crezi că este nesemnificativă. Ca urmare, mulți oameni sunt afectați și nu își fac bine îndatoririle. Nu este un astfel de conducător sau lucrător amorțit și orb? (Ba da.) Aceasta este o problemă în ce-i privește pe conducători și lucrători. Ce ar trebui să faci atunci când descoperi că cineva perturbă și tulbură lucrarea bisericii? În primul rând, trebuie să stabilești gravitatea problemei, să evaluezi și să judeci esența acestor oameni și impactul și consecințele unor astfel de lucruri asupra lucrării și vieții bisericii. Care ar trebui să fie bazele pentru o astfel de judecată? Ar trebui să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu și pe adevăr. Unii oameni spun: „Cum vă bazați pe cuvintele lui Dumnezeu? Mi se par vorbe goale.” De fapt, nu sunt vorbe goale. De ce spun asta? Când te confrunți cu astfel de lucruri, le vezi ori auzi despre ele, pur și simplu trebuie să le compari cu problemele expuse de cuvintele lui Dumnezeu. Uită-te la modul în care cuvintele lui Dumnezeu expun și disecă astfel de oameni și chestiuni și la cum caracterizează El aceste probleme, cum ar fi felul în care îi expune pe conducătorii falși și pe antihriști sau cum expune firile corupte ale diferiților oameni și așa mai departe. Apoi, compară și disecă aceste chestiuni în conformitate cu acele cuvinte și, prin părtășie cu frații și surorile și prin propriile observații, vei putea, în cele din urmă, să faci o evaluare și o caracterizare exacte ale oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care le vezi și să formulezi soluții corespunzătoare. Cum ar trebui să fie gestionați cei care sunt determinați să fie printre diverșii oameni care perturbă și tulbură? Nu numai că ar trebui să fie expuși și disecați pentru a-i ajuta pe oameni să îi discearnă, dar trebuie, de asemenea, opriți și restricționați, iar cei care nu se îndreaptă în ciuda admonestărilor repetate ar trebui îndepărtați. Care sunt metodele și abordările specifice pentru oprirea și restricționarea lor? (Să-i emondăm și să-i avertizăm.) Este emondarea o metodă bună? (Da.) Expunerea acțiunilor lor, evidențierea celor mai grave probleme ale lor, disecarea esenței lor și avertizarea – nu sunt toate acestea metode care pot funcționa? Desigur, cel mai important lucru este să le citim cuvintele lui Dumnezeu și să le folosim ca bază pentru a-i convinge și a-i diseca. Dacă nu acceptă adevărul și refuză categoric să își recunoască greșelile, atunci sunt necesare măsuri mai severe. În primul rând, dați-le un avertisment, apoi folosiți decretele administrative ale bisericii pentru a-i restricționa, nepermițându-le să comită nechibzuit fărădelegi și să-i tulbure pe frați și pe surori. De asemenea, ar trebui să fie emondați și apoi supravegheați. Toate aceste metode sunt necesare pentru a se garanta că lucrarea bisericii este făcută bine și pentru a-i mântui pe oameni, îndrumându-i pe calea cea dreaptă. Cu siguranță că, dacă se folosesc aceste metode, se vor obține rezultate bune. În primul rând, folosiți adevărul pe care oamenii îl înțeleg pentru a-i convinge și a-i expune, disecându-le firea și esența, expunând natura acțiunilor lor și consecințele grave cauzate de acestea – acesta este minimul pe care oamenii îl pot face. Următorul pas este să îi disecăm și să îi discernem pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și să îi caracterizăm în consecință. Dacă ei ascultă sfatul, îl acceptă și se căiesc, aceasta ar fi, desigur, cea mai bună situație. Totuși, dacă nu îl acceptă și continuă să tulbure lucrarea bisericii, ce ar trebui făcut atunci? În acest caz, nu este nevoie să fiți politicoși. Casa lui Dumnezeu are decrete administrative, iar în acest moment, persoana trebuie oprită și restricționată în conformitate cu decretele administrative ale casei lui Dumnezeu. Dacă persoana este un credincios nou, cu o statură mică și care nu înțelege adevărul, poate fi ajutată cu dragoste; puteți avea părtășie despre adevăr pentru a o ajuta să se cunoască pe ea însăși. Pe cei care pot accepta adevărul și se căiesc nu este nevoie să îi opriți, să îi restricționați sau să îi emondați. Dacă nu acceptă adevărul, problema nu este că au o fundație superficială sau o statură mică și că nu înțeleg adevărul; este o problemă cu umanitatea lor. Pentru astfel de oameni, gestionarea administrativă și pedeapsa administrativă ar trebui folosite pentru a-i opri și restricționa. Efectul final obținut este respectarea lucrării bisericii și a ordinii normale a vieții bisericii, permițându-i acesteia să se desfășoare într-o manieră ordonată. Aceasta se numește îmbunătățirea lucrurilor și acesta este efectul pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să-l obțină în lucrarea lor. Numai prin obținerea acestui efect își îndeplinesc responsabilitatea. Dacă ei ignoră orice problemă care apare, doar răspunzând cu superficialitate prin câteva cuvinte și doctrine sau mustrându-i și emondându-i pe cei care perturbă și tulbură lucrarea bisericii într-un mod simplu, cu doar câteva cuvinte, poate acest lucru să rezolve problema? Nu numai că acest lucru nu reușește să rezolve problema, dar duce și la un haos mai mare în biserică – majoritatea oamenilor își pierd dorința de a-și face datoria și devin tulburați în diverse măsuri, afectându-le îndeplinirea îndatoririlor. Și-au îndeplinit astfel de conducători și lucrători responsabilitatea? (Nu.) Acest lucru arată că acești conducători și lucrători nu sunt competenți în lucrarea lor.