Pe parcursul îndeplinirii îndatoririlor, oamenii experimentează adesea stări negative și de răzvrătire. Dacă pot să caute adevărul și să folosească adevărurile-principii pentru a aborda și rezolva aceste probleme, emoțiile lor negative nu se vor transforma în plângeri, împotrivire, sfidare, vociferări sau chiar blasfemie. În schimb, dacă oamenii abordează aceste lucruri bazându-se doar pe propria istețime meschină, pe autocontrolul uman, efortul uman, sârguință, disciplinarea propriului trup și pe alte asemenea abordări, atunci, mai devreme sau mai târziu, aceste închipuiri, judecăți și presupuneri umane se vor transforma în plângeri, sfidare, împotrivire, vociferări și chiar blasfemie împotriva lui Dumnezeu. Când sunt blocați în astfel de emoții negative, oamenii sunt susceptibili să ajungă la neascultare, nemulțumire și plângeri împotriva lui Dumnezeu, printre alte asemenea sentimente sau gânduri. Când aceste gânduri se adună în oameni de-a lungul timpului, iar ei tot nu caută adevărul sau nu-l folosesc pentru a le remedia, neascultarea, nemulțumirea și plângerile lor se vor transforma în sfidare; vor recurge la un comportament răzvrătit, cum ar fi, printre alte comportamente negative, să-și facă îndatoririle cu superficialitate sau să tulbure și să saboteze în mod intenționat lucrarea bisericii, pentru a-și exprima neascultarea și nemulțumirea și a-și atinge astfel scopul de a-L sfida pe Dumnezeu. Unii distrug și tulbură îndeplinirea datoriei de către alți oameni. Semnificația din spatele acțiunilor lor este aceasta: „Dacă nu pot să-mi fac datoria sau dacă dumnezeu nu mă binecuvântează în datoria mea, mă voi asigura că niciunul dintre voi nu-și poate realiza bine îndatoririle!”, apoi încep să provoace tulburări. Unii oameni fac acest lucru prin cuvinte, în timp ce alții folosesc unele acțiuni. Ce lucruri ar putea face aceia care îi tulbură pe alții prin acțiunile lor? De exemplu, ar putea șterge intenționat fișiere de pe computerul altcuiva, pentru a-i afecta rezultatele datoriei sau ar putea tulbura în mod deliberat adunările online. Sunt diavoli și satane care îi tulbură pe oameni. Aceștia nu înțeleg: „Cum pot indivizi de o asemenea vârstă să facă lucruri atât de murdare? La urma urmei, nu sunt adolescenți; cum pot să mai facă astfel de farse?” De fapt, și oamenii de treizeci, patruzeci, cincizeci sau șaizeci de ani pot face aceste lucruri. Aceste diverse comportamente sunt de neconceput; nu sunt acțiuni ale unei persoane cu conștiință și rațiune, ci ale diavolilor și satanelor. Văzând că alții nu sunt afectați, iar ei nu și-au atins scopurile, astfel de indivizi își varsă atunci negativitatea și provoacă tulburări când sunt prezenți mulți oameni sau în timpul adunărilor. Când încep să-și verse nemulțumirea prin acțiuni, situația devine deja dificil de controlat; sunt foarte greu de strunit și, dacă situația continuă să evolueze, poate doar escalada, devenind tot mai gravă. Nu doar că provoacă tulburări prin acțiunile lor, dar utilizează și diverse mijloace și metode, folosind un limbaj agresiv și critic pentru a-i tulbura pe alții în timp ce-și fac datoria. Chiar dacă își ating scopurile, I se împotrivesc apoi lui Dumnezeu în inima lor; nu citesc cuvintele Sale sau nu învață imnuri și refuză să citească vreo carte legată de cuvintele lui Dumnezeu sau de adevăr. Ce fac acasă? Citesc romane, se uită la seriale TV, învață tehnici de gătit, studiază machiajul și coafura. […] În timpul adunărilor, nu au părtășie despre înțelegerea lor privind cuvintele lui Dumnezeu, nici despre modul de a remedia firile corupte și dezvăluirile de corupție. Când alții au părtășie, ei deturnează în mod deliberat conversația, întrerup pe oricine vorbește, schimbă intenționat subiectul și așa mai departe, spunând mereu lucruri care subminează și tulbură. De ce acționează așa? Motivul constă în convingerea lor că nu au nicio speranță de mântuire, ceea ce îi determină să renunțe și să înceapă să acționeze nechibzuit; caută câțiva tovarăși înainte de a fi îndepărtați sau excluși din biserică – dacă ei nu pot fi binecuvântați, se vor asigura că nici alții nu pot. De ce gândesc așa? Sunt de părere că Dumnezeul în care cred nu seamănă cu dumnezeul pe care și l-au închipuit inițial; El nu-i iubește pe oameni atât de mult pe cât și-au închipuit ei, nici nu este atât de drept și, cu siguranță, nu este atât de afectuos în mod sincer față de oameni pe cât și-au închipuit. Dumnezeu îi iubește pe alții, dar pe ei nu; Dumnezeu îi mântuiește pe alții, dar pe ei nu. Acum că nu văd nicio speranță pentru ei înșiși și simt că nu pot fi mântuiți, renunță și încep să acționeze nechibzuit. Dar asta nu este tot; în plus, vor ca alții să vadă că, întrucât nu există nicio speranță pentru ei, nu există nicio speranță nici pentru alții și sunt mulțumiți doar când i-au determinat pe toți să renunțe la credința în Dumnezeu și să se retragă din credința lor. Scopul lor în a proceda astfel este următorul: „Dacă eu nu pot să primesc binecuvântările împărăției cerurilor, ați face bine nici să nu visați măcar să le câștigați voi!” Ce fel de mizerabil este un asemenea individ? Nu este un diavol? Este un diavol care se îndreaptă spre iad și le interzice și altora să creadă în Dumnezeu și să intre în Împărăția Cerurilor; merge direct spre un drum fără ieșire! Oricine are puțină conștiință și o inimă care se teme de Dumnezeu nu ar trebui să acționeze astfel; dacă săvârșește cu adevărat un mare rău și este dezvăluit, ceea ce-l determină să simtă că nu mai are speranță, va urmări totuși să-i ajute pe alții să reușească, lăsându-i să creadă cu sinceritate în Dumnezeu și să nu-i urmeze exemplul. Ar putea spune: „Sunt prea slab, dorințele mele trupești sunt puternice și sunt prea îndrăgostit de lume. Aceasta este vina mea; merit! Continuați să fiți credincioși sinceri; nu vă lăsați influențați de mine. În timpul adunărilor, voi sta de pază, iar dacă polițiștii marelui balaur roșu intră în sat, vă voi alerta.” Oricine are o fărâmă de umanitate ar trebui să facă măcar asta și nu ar trebui să tulbure căutarea adevărului de către alții. Când însă lucrurile nu merg cum vor ei sau când îi văd pe frați și surori privindu-i cu dispreț și distanțându-se, cei fără umanitate simt că Dumnezeu i-a dezvăluit și i-a eliminat, că nu au nicio speranță de mântuire. Când au astfel de idei și gânduri, renunță și încep să acționeze nechibzuit, vărsându-și negativitatea și tulburând fără scrupule viața bisericească. Ce fel de oameni fac asta? Nu sunt diavoli? (Ba da.) Ar trebui să dăm dovadă de curtoazie față de oamenii care sunt diavoli? (Nu.) Așadar, cum ar trebui să abordăm situația? Tu spui: „Vii la adunări, dar nici nu citești cuvintele lui Dumnezeu, nici nu accepți adevărul. Atunci de ce vii aici? Să provoci tulburări, nu-i așa? Crezi că nu ai nicio speranță de mântuire; de fapt, nici noi nu simțim că avem multe speranțe, dar ne străduim. Credem că Dumnezeu nu este părtinitor, că este demn de încredere, că inima Lui este sinceră față de mântuirea oamenilor și că inima Lui nu se schimbă. Atât timp cât există o rază de speranță, nu ne vom da bătuți. Nu vom fi în permanență negativi și nu-L vom înțelege greșit pe Dumnezeu, ca tine. Visezi dacă ai impresia că poți să ne tulburi sau să ne ții pe loc! Dacă insiști cu încăpățânare, având în continuare această convingere și dorindu-ți în continuare cu rea-credință să ne tulburi, atunci nu da vina pe noi că suntem nepoliticoși cu tine. Începând de astăzi, ești îndepărtat; locul tău nu mai este în biserică. Acum șterge-o!” Nu se rezolvă problema în acest fel? Este simplu, doar câteva cuvinte și sunt înlăturați. Este un lucru atât de ușor de făcut! De ce să ne ocupăm de asta așa? Pentru că natura-esență pe care o au astfel de oameni nu se poate schimba; ei nu vor accepta adevărul. Cred că nu au nicio speranță de mântuire; Dumnezeu nu a spus asta, nici frații și surorile, însă ei fac rău și provoacă tulburări în acest mod. Ce vor face dacă vor fi într-adevăr excluși într-o zi pentru că au făcut rău și au tulburat lucrarea bisericii sau dacă Dumnezeu îi disciplinează fiindcă nu urmăresc adevărul? Ar putea deveni dușmani ai lui Dumnezeu, ar putea căuta răzbunare? Este foarte probabil! Este bine că astfel de oameni sunt dezvăluiți înainte de a putea să săvârșească fapte rele sau să comită mult rău. Aceasta este mâna lui Dumnezeu; Dumnezeu i-a dezvăluit. Acum, înlăturarea lor este pe deplin corectă; alții nu au suferit încă nicio pierdere. Abordarea situației în acest fel este oportună și adecvată; toată lumea dobândește discernământ și oamenii răi sunt gestionați. Și-au îndeplinit în mod adecvat rolul de contrast.

Practic, acestea sunt diversele stări și manifestări ale oamenilor care varsă negativitate. Când dorința lor de a urmări statutul, faima și câștigul nu a fost îndeplinită, atunci când Dumnezeu face lucruri contrare noțiunilor și închipuirilor lor, lucruri care le implică interesele, ei sunt cuprinși de sentimente de neascultare și nemulțumire. Iar atunci când au aceste sentimente, mintea lor începe să găsească scuze, pretexte, justificări, apărări și alte gânduri de nemulțumire. Acum, ei nu Îl laudă pe Dumnezeu și nu I se supun, și cu atât mai puțin caută adevărul pentru a se cunoaște pe ei înșiși; în schimb, luptă împotriva Lui, folosindu-și noțiunile, închipuirile, gândurile și punctele de vedere sau impetuozitatea. Și cum luptă împotriva lui Dumnezeu? Își răspândesc sentimentele de neascultare și nemulțumire, folosindu-se de aceasta pentru a-și explica gândurile și punctele de vedere înaintea lui Dumnezeu, încercând să-L facă pe Dumnezeu să acționeze conform voinței și cerințelor lor, pentru a le satisface dorințele; numai atunci vor reveni la sentimente mai bune. Îndeosebi, Dumnezeu exprimă multe adevăruri pentru a-i judeca și mustra pe oameni, pentru a le purifica firile corupte, pentru a-i salva de sub influența Satanei, și cine știe câte visuri ale oamenilor de a fi binecuvântați au fost întrerupte de aceste adevăruri, spulberându-le fantezia de a fi răpiți în Împărăția Cerurilor, lucru la care au sperat zi și noapte. Ei vor să facă tot ce le stă în putință pentru a schimba lucrurile, dar sunt neputincioși, nu pot decât să fie cufundați în dezastru, cu negativitate și resentimente. Ei nu ascultă de niciunul dintre aceste lucruri rânduite de Dumnezeu, întrucât ceea ce face Dumnezeu este în conflict cu noțiunile, interesele și gândirea lor. În special, atunci când biserica săvârșește lucrarea de curățire și elimină mulți oameni, aceștia cred că Dumnezeu nu îi mântuiește, că Dumnezeu i-a disprețuit și i-a respins, că sunt tratați în mod nedrept și, astfel, se vor uni pentru a-L sfida pe Dumnezeu, vor nega că Dumnezeu este adevărul, vor nega identitatea și esența lui Dumnezeu și vor nega firea Lui dreaptă. Desigur, vor nega și realitatea suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. Și prin ce mijloace neagă ei toate acestea? Prin sfidare și rezistență. Implicația este: „Ceea ce face dumnezeu este în contradicție cu noțiunile mele și, prin urmare, nu mă supun, nu cred că tu ești adevărul. Voi vocifera împotriva ta și voi răspândi aceste lucruri în biserică și printre oameni. Voi spune orice vreau și nu-mi pasă care sunt consecințele! Am libertate de exprimare, nu mă poți face să tac, voi spune ce vreau. Ce poți tu să faci?” Când acești oameni insistă să își exprime gândurile și punctele de vedere eronate, oare vorbesc despre propria înțelegere? Oare au părtășie despre adevăr? Categoric nu. Ei răspândesc negativitate, exprimă erezii și falsități. Nu încearcă să-și cunoască propria corupție sau să o expună; nu expun lucrurile pe care le-au făcut și care sunt în contradicție cu adevărul, nici nu expun greșelile pe care le-au comis. În schimb, fac tot posibilul ca să-și explice în mod logic și să-și apere greșelile pentru a dovedi că au dreptate și, în același timp, trag concluzii absurde și exprimă puncte de vedere potrivnice și denaturate, precum și raționamente răstălmăcite și erezii. Efectul asupra aleșilor lui Dumnezeu din biserică este acela de a-i induce în eroare și de a-i tulbura; îi poate chiar scufunda pe unii oameni într-o stare de negativitate și confuzie. Toate acestea sunt efectele adverse și tulburările cauzate de oamenii care varsă negativitate. Prin urmare, cei care își varsă negativitatea ar trebui să fie restricționați, la fel și vorbele și comportamentul lor – nu ar trebui tolerați sau îngăduiți. Biserica ar trebui să aibă metode și principii adecvate pentru a se ocupa de acești oameni. Pe de o parte, frații și surorile ar trebui să discearnă acești oameni și remarcile lor negative. Pe de altă parte, când aleșii lui Dumnezeu au discernământ, biserica ar trebui să-i îndepărteze sau să-i excludă prompt pe acești indivizi conform adevărurilor-principii, pentru a evita influențarea și tulburarea unui număr mai mare de oameni. Aici se încheie părtășia noastră în legătură cu diversele aspecte ale vărsării negativității.

C. Principiile și căile pentru remedierea negativității

Oamenii au o natură satanică; trăind pe baza unei firi satanice, le este greu să evite stările negative. Mai ales când cineva nu înțelege adevărul, negativitatea devine un fenomen obișnuit. Toată lumea are momente de negativitate; unii mai des, alții mai rar, unii pentru perioade mai lungi și alții pentru perioade mai scurte. Statura oamenilor diferă, la fel și stările lor de negativitate. Cei cu statură mai mare devin întrucâtva negativi doar când se confruntă cu încercări, iar cei cu statură mai mică, încă neînțelegând adevărul, sunt incapabili să discearnă când alții răspândesc unele noțiuni sau spun absurdități; pot fi tulburați, influențați și pot deveni negativi. Orice problemă care apare îi poate face negativi, chiar și chestiunile banale, care nu merită menționate. Cum ar trebui rezolvată această problemă a negativității frecvente? Dacă cineva nu știe să caute adevărul, nu știe să mănânce și să bea din cuvintele lui Dumnezeu sau să se roage Lui, atunci devine foarte problematic; se poate baza doar pe sprijinul și ajutorul fraților și surorilor. Dacă nimeni nu poate să ajute sau dacă acel cineva nu acceptă ajutorul, ar putea rămâne atât de negativ, încât să nu-și mai poată reveni și chiar să nu mai creadă. Uite, este foarte periculos ca o persoană să aibă mereu noțiuni și să devină cu ușurință negativă. Indiferent cum are cineva părtășie despre adevăr cu astfel de oameni, ei nu-l acceptă, insistând mereu că noțiunile și închipuirile proprii sunt corecte; sunt oameni extrem de problematici. Indiferent cât de negativ ai putea fi, ar trebui să înțelegi în inima ta că a avea noțiuni nu înseamnă că acestea se aliniază la adevăr; înseamnă că există o problemă cu înțelegerea ta. Dacă ai puțină rațiune, nu ar trebui să răspândești aceste noțiuni; este minimul pe care ar trebui să-l respecte oamenii. Dacă ai întrucâtva o inimă cu frică de Dumnezeu și poți recunoaște că ești un adept al lui Dumnezeu, ar trebui să cauți adevărul pentru a-ți rezolva noțiunile, să te supui adevărului și să eviți să provoci perturbări și tulburări. Dacă nu poți face asta și insiști să răspândești noțiuni, atunci ți-ai pierdut rațiunea; ești anormal din punct de vedere mintal, posedat de demoni, și nu ești stăpân pe tine însuți. Dominat de demoni, vorbești și răspândești aceste noțiuni orice s-ar întâmpla – nu există scăpare, este lucrarea duhurilor rele. Dacă ai o oarecare conștiință și rațiune, ar trebui să poți face următoarele: să nu răspândești noțiuni și să nu-i tulburi pe frați și surori. Chiar dacă devii negativ, nu ar trebui să faci lucruri în detrimentul fraților și surorilor; pur și simplu, ar trebui să-ți faci bine datoria, să faci în mod adecvat ceea ce ar trebui să faci și să te asiguri că nu-ți poți reproșa nimic – acesta este standardul elementar pentru propria conduită. Chiar dacă ești uneori negativ, dar nu ai făcut nimic care să depășească limitele, Dumnezeu nu va face mare caz din negativitatea ta. Atât timp cât ai conștiință și rațiune, ești capabil să te rogi și să te bizui pe Dumnezeu și cauți adevărul, vei ajunge în cele din urmă să înțelegi adevărul și să te schimbi în bine. Dacă te confrunți cu evenimente însemnate, cum ar fi demiterea și eliminarea fiindcă nu faci o lucrare reală în calitate de conducător, și simți că nu există nicio speranță de mântuire și devii negativ – exagerat de negativ, până în punctul în care nu-ți poți reveni, simțind că ai fost condamnat și blestemat și dezvoltând înțelegeri greșite și nemulțumiri față de Dumnezeu – ce ar trebui să faci? Este foarte ușor de gestionat: găsește niște oameni care înțeleg adevărul, cu care să ai părtășie și să cauți, și deschide-ți inima în fața lor. Mai important, vino înaintea lui Dumnezeu pentru a te ruga cu sinceritate în legătură cu momentele tale de negativitate și slăbiciune, precum și privind unele dintre lucrurile pe care nu le înțelegi și nu le poți depăși, unul câte unul – ai părtășie cu Dumnezeu, nu ascunde nimic. Dacă există lucruri de nerostit, pe care nu le poți spune altora, este și mai imperativ să vii înaintea lui Dumnezeu pentru a te ruga. Unii oameni întreabă: „Oare faptul că vorbesc despre asta cu Dumnezeu nu duce la condamnare?” Nu ai făcut deja multe lucruri care I se opun lui Dumnezeu și atrag condamnarea Sa? De ce să te îngrijorezi în privința acestui lucru suplimentar? Crezi că dacă nu vorbești despre el, Dumnezeu nu va ști? Dumnezeu știe tot ce gândești. Ar trebui să ai părtășie în mod deschis cu Dumnezeu, să te destăinui, să-I prezinți problemele și stările tale cu sinceritate. Slăbiciunea, răzvrătirea și chiar nemulțumirile tale, toate acestea Îi pot fi spuse lui Dumnezeu; chiar dacă vrei să te descarci, este în regulă – Dumnezeu nu va condamna acest lucru. De ce nu-l condamnă Dumnezeu? El cunoaște statura omului; chiar dacă nu-I vorbești, El tot îți cunoaște statura. Vorbind cu Dumnezeu, într-o privință, este șansa ta de a-ți dezgoli sufletul și de a fi deschis față de Dumnezeu. În altă privință, arată și atitudinea ta de supunere față de Dumnezeu; cel puțin, Îi arăți că inima ta nu este închisă pentru El, ești doar slab, nu ai suficientă statură pentru a depăși această problemă, asta este tot. Nu intenționezi să sfidezi; atitudinea ta este de supunere, doar că statura ta este prea mică și nu poți suporta această problemă. Când îți deschizi pe deplin inima înaintea lui Dumnezeu și ești capabil să-I împărtășești cele mai intime gânduri ale tale, deși ceea ce spui poate conține slăbiciune și nemulțumiri – și, în special, multe lucruri negative și potrivnice – există un lucru corect în aceasta: recunoști că ai o fire coruptă, recunoști că ești o ființă creată, nu tăgăduiești identitatea lui Dumnezeu de Creator și nici că relația dintre tine și Dumnezeu este cea dintre o ființă creată și Creator. Îi încredințezi lui Dumnezeu lucrurile pe care le consideri cel mai greu de depășit, lucrurile care te fac cel mai slab și Îi spui lui Dumnezeu cele mai profunde sentimente ale tale – aceasta îți arată atitudinea. Unii spun: „M-am rugat lui Dumnezeu odată și nu mi-a rezolvat negativitatea. Tot nu pot să o depășesc.” Nu contează, trebuie doar să cauți cu sârguință adevărul. Indiferent cât de mult înțelegi, Dumnezeu te va întări treptat și nu vei mai fi la fel de slab ca la început. Indiferent câtă slăbiciune și negativitate ai sau câte nemulțumiri și emoții potrivnice ai, vorbește cu Dumnezeu, nu-L trata ca pe un străin. Indiferent de cine poți ascunde lucruri, nu ascunde nimic de Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este singura ta nădejde și singura ta mântuire. Doar venind înaintea lui Dumnezeu pot fi rezolvate aceste probleme; este inutil să te bazezi pe oameni. Astfel, când se confruntă cu negativitate și slăbiciune, cei care vin înaintea lui Dumnezeu și se bazează pe El sunt cei mai deștepți. Numai cei nesăbuiți și încăpățânați, atunci când se confruntă cu evenimente majore și critice și au nevoie să-și descarce sufletul în fața lui Dumnezeu, se îndepărtează de El și Îl evită, complotând în mintea lor. Și care este rezultatul tuturor acestor comploturi? Negativitatea și nemulțumirile lor se transformă în sfidare, iar sfidarea se transformă în împotrivire și în vociferări împotriva lui Dumnezeu; acești oameni devin întru totul ireconciliabili cu Dumnezeu, iar relația lor cu El este complet distrusă. Totuși, atunci când te confrunți cu o astfel de negativitate și slăbiciune, dacă poți alege să vii în continuare înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta adevărul și dacă alegi să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu, adoptând o atitudine cu adevărat supusă, atunci, văzând că încă vrei cu sinceritate să te supui Lui, chiar dacă ești negativ și slab, Dumnezeu va ști să te îndrume, scoțându-te din negativitatea și slăbiciunea ta. După ce ai aceste experiențe, vei căpăta o credință adevărată în Dumnezeu. Vei simți că, indiferent cu ce dificultăți te confrunți, atât timp cât Îl cauți pe Dumnezeu și Îl aștepți, El va rândui o cale de ieșire pentru tine, fără ca tu să știi, permițându-ți să vezi că, fără să-ți fi dat seama, situațiile s-au schimbat, făcându-te să nu mai fii slab, ci puternic, și sporindu-ți credința în Dumnezeu. Când vei reflecta la aceste evenimente, vei simți cât de infantilă a fost slăbiciunea ta în acel moment. De fapt, oamenii sunt pur și simplu atât de infantili și, fără sprijinul lui Dumnezeu, nu s-ar maturiza niciodată din infantilismul și ignoranța lor. Doar acceptând treptat și supunându-se suveranității lui Dumnezeu pe parcursul experimentării acestor lucruri, înfruntând în mod pozitiv și activ aceste fapte, căutând principii, căutând intențiile lui Dumnezeu, fără să-L mai evite sau să se îndepărteze de Dumnezeu, nici răzvrătindu-se împotriva Lui, ci devenind tot mai supus, cu tot mai puțină răzvrătire, devenind tot mai apropiat de Dumnezeu și tot mai capabil să I se supună – doar experimentând astfel crește și se maturizează treptat viața cuiva, crescând pe deplin până la statura unui adult.

Cum ar trebui să tratezi și să rezolvi stările negative? Negativitatea nu este un motiv de teamă; cheia este să ai rațiune. Nu este ușor ca omul să acționeze nesăbuit când este în permanență negativ? Când cineva este negativ, nu face decât să se plângă sau renunță la el însuși, vorbind și acționând fără pic de rațiune – nu afectează acest lucru îndeplinirea datoriei sale? Dacă cineva poate să cadă pradă disperării și să devină delăsător într-o stare de negativitate, nu este aceasta o trădare față de Dumnezeu? Negativitatea severă este asemenea unei boli mintale, este oarecum asemănătoare cu posedarea de către demoni; este o lipsă de rațiune. A nu căuta adevărul pentru a găsi soluții este, într-adevăr, periculos. Când oamenii sunt negativi, în cazul în care sunt întru totul lipsiți de o inimă cu frică de Dumnezeu, își vor pierde cu ușurință rațiunea; vor merge de colo-colo răspândindu-și negativitatea, nemulțumirea și noțiunile. Asta înseamnă că se opun intenționat lui Dumnezeu și totul poate perturba și tulbura prea ușor lucrarea bisericii, o consecință prea înspăimântătoare pentru a fi contemplată, și este foarte posibil ca ei să fie disprețuiți și respinși de Dumnezeu. Cu toate acestea, dacă o persoană este capabilă în negativitatea ei să caute adevărul, dacă păstrează o inimă cu frică de Dumnezeu, nu vorbește negativ, nici nu-și răspândește negativitatea și noțiunile și își păstrează credința în Dumnezeu și o atitudine supusă față de El, o astfel de persoană poate ieși cu ușurință din negativitate. Toată lumea are momente de negativitate; ele variază doar ca intensitate, durată și motive. Unii oameni nu sunt în general negativi, dar devin așa când se confruntă cu eșecuri sau dificultăți într-o privință; alții pot deveni negativi din cauza unor chestiuni banale, chiar dacă este vorba doar de spusele cuiva care le rănesc mândria, iar unii devin negativi din cauza unor circumstanțe ușor nefavorabile. Înțeleg asemenea oameni cum să-și trăiască viața? Au perspicacitate? Au o deschidere a minții și mărinimia unei persoane normale? Nu. Indiferent de circumstanțe, atât timp cât cineva trăiește în firile sale corupte, va cădea frecvent în unele stări negative. Desigur, dacă o persoană înțelege adevărul și poate să-și dea seama de lucruri, stările sale negative vor deveni tot mai rare și negativitatea sa va dispărea treptat, pe măsură ce statura sa crește, dispărând în cele din urmă de tot. Cei care nu iubesc adevărul, care nu acceptă deloc adevărul, vor avea un număr tot mai mare de emoții negative, stări negative și gânduri și atitudini negative, care vor deveni mai grave pe măsură ce se acumulează mai mult și, odată ce aceste lucruri îi copleșesc, nu vor putea să-și revină, ceea ce e foarte periculos. Prin urmare, rezolvarea promptă a negativității este esențială. Pentru a rezolva negativitatea, trebuie să cauți în mod proactiv adevărul; citirea și cugetarea la cuvintele lui Dumnezeu în timp ce păstrezi o stare de liniște în prezența Sa vor duce la dobândirea luminării și iluminării, îngăduindu-ți să înțelegi adevărul și să-ți dai seama de esența negativității, rezolvând astfel problema negativității. Dacă te agăți în continuare de noțiunile și motivele proprii, atunci ești extrem de nesăbuit și vei muri din cauza nesăbuinței și ignoranței tale. În orice caz, rezolvarea negativității ar trebui să fie proactivă, nu pasivă. Unii oameni cred că, atunci când apare negativitatea, ar trebui să o ignore pur și simplu; când se simt din nou fericiți, negativitatea lor se va fi transformat în mod natural în bucurie. Aceasta e o fantezie; fără a căuta sau accepta adevărul, negativitatea nu va dispărea de la sine. Chiar dacă uiți de ea și nu simți nimic în inima ta, nu înseamnă că principala cauză a negativității tale a fost rezolvată. Odată ce apar circumstanțele potrivite, va izbucni din nou, acesta fiind un fenomen obișnuit. Dacă cineva este inteligent și are rațiune, ar trebui să caute imediat adevărul atunci când apare negativitatea și să folosească metoda acceptării adevărului pentru a o soluționa, rezolvând astfel problema negativității de la rădăcină. Toți cei care sunt deseori negativi sunt așa fiindcă nu pot accepta adevărul. Dacă nu accepți adevărul, negativitatea se va agăța de tine ca un diavol, făcându-te să fii mereu negativ, să dezvolți sentimente de neascultare, nemulțumire și plângere față de Dumnezeu, până când te găsești împotrivindu-te Lui, luptând și vociferând împotriva lui Dumnezeu – atunci vei fi ajuns la sfârșit, iar fața ta urâtă va fi expusă. Oamenii încep să te expună, să te disece și să te caracterizeze și, abia acum, în fața realității sumbre, începi să verși lacrimi; atunci te prăbușești și începi să te bați cu pumnii în piept de disperare – așteaptă doar să accepți pedeapsa lui Dumnezeu! Negativitatea nu doar îi slăbește pe oameni, dar îi și determină să se plângă de Dumnezeu, să-L judece, să-L tăgăduiască și chiar să se lupte cu El direct și să vocifereze împotriva Lui. Prin urmare, dacă rezolvarea negativității cuiva este întârziată, odată ce persoana rostește cuvinte de blasfemie și ofensează firea lui Dumnezeu, consecințele sunt foarte grave. În cazul în care cazi în negativitate și nutrești plângeri din cauza unui singur eveniment, a unei propoziții sau a unui gând ori punct de vedere, aceasta arată că înțelegerea ta privind acea chestiune este denaturată și ai noțiuni și închipuiri despre ea; opiniile tale despre această chestiune sigur nu se aliniază la adevăr. În acest punct, trebuie să cauți adevărul și să-l înfrunți corect, străduindu-te să corectezi rapid aceste noțiuni și idei eronate cât mai curând posibil, fără să te lași constrâns și îndrumat greșit de aceste noțiuni într-o stare de neascultare, nemulțumire și plângeri față de Dumnezeu. Rezolvarea promptă a negativității este esențială, iar rezolvarea completă a acesteia este și ea foarte importantă. Desigur, cel mai bun mod de a rezolva negativitatea este să cauți adevărul, să citești mai mult cuvintele lui Dumnezeu și să vii înaintea Sa pentru a-I căuta luminarea. Uneori, s-ar putea să nu reușești temporar să-ți schimbi gândurile și punctele de vedere, dar, cel puțin, ar trebui să știi că te înșeli și că aceste gânduri ale tale sunt denaturate. Astfel, rezultatul minim va fi că aceste gânduri și puncte de vedere eronate nu-ți vor afecta loialitatea în îndeplinirea datoriei, nu-ți vor afecta relația cu Dumnezeu și nu-ți vor afecta venirea înaintea Sa pentru a-ți deschide inima și a te ruga – acesta este cel puțin rezultatul care trebuie obținut. Când ești copleșit de negativitate, neascultător și nemulțumit și nutrești plângeri față de Dumnezeu, dar nu vrei să cauți adevărul pentru a găsi o rezolvare, gândindu-te că relația ta cu El este normală când, de fapt, inima ta e departe de Dumnezeu și nu mai vrei să-I citești cuvintele sau să te rogi, nu a devenit gravă problema? Tu spui: „Indiferent cât de negativ sunt, îndeplinirea datoriei mele nu a fost împiedicată și nu mi-am abandonat responsabilitățile. Sunt loial!” Sunt întemeiate aceste cuvinte? Dacă ești adesea negativ, nu este vorba de o fire coruptă; există probleme mai grave: ai noțiuni despre Dumnezeu, Îl înțelegi greșit și ai creat bariere între tine și El. Dacă nu cauți adevărul pentru a rezolva acest lucru, este foarte periculos. Cum te poți asigura că-ți îndeplinești datoria cu loialitate până la capăt și fără superficialitate, dacă ești adesea negativ? Poate negativitatea să se ducă sau să dispară de la sine dacă nu este rezolvată? Dacă nu cauți adevărul pentru a găsi o soluție în timp util, negativitatea va continua să se dezvolte și doar se va agrava. Consecințele pe care le provoacă vor deveni doar mai dăunătoare. Categoric nu se vor dezvolta într-o direcție pozitivă, ci doar se vor amplifica într-o direcție nefavorabilă. Prin urmare, când apare negativitatea, trebuie să cauți rapid adevărul pentru a o rezolva; doar astfel te asiguri că ești capabil să-ți îndeplinești bine îndatoririle. Rezolvarea negativității este esențială și nu poate fi amânată!

26 iunie 2021