Punctul doisprezece: Identificați prompt și cu exactitate diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și îmbunătățiți lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr, pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele (Partea a cincea)

Diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură viața bisericească

IX. Vărsarea negativității

Astăzi, ne vom continua părtășia despre cea de-a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor: „Identificați prompt și cu exactitate diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și transformați lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele.” În ceea ce privește diversele perturbări și tulburări care apar în viața bisericească, data trecută am avut părtășie despre cea de-a opta chestiune – răspândirea noțiunilor – iar astăzi vom avea părtășie despre cea de-a noua: vărsarea negativității. Vărsarea negativității este, de asemenea, ceva auzit des în viața de zi cu zi. În mod similar, faptele sau afirmațiile de vărsare a negativității ar trebui și ele restricționate și oprite atunci când apar în viața bisericească, deoarece vărsarea negativității nu este edificatoare pentru nicio persoană; mai degrabă, îi afectează și-i deranjează pe oameni și le provoacă pierderi. Prin urmare, vărsarea negativității este un lucru negativ, cu o natură similară altor comportamente, acțiuni și afirmații care tulbură viața bisericească; poate și să-i tulbure pe oameni și să aibă efecte negative. Nimeni nu poate să-i edifice pe alții sau să le aducă beneficii vărsându-și negativitatea; acest lucru nu are decât efecte dăunătoare și poate afecta și îndeplinirea normală a îndatoririlor de către oameni. Astfel, atunci când are loc în biserică, vărsarea negativității ar trebui să fie oprită și restricționată în mod similar, nu tolerată sau încurajată.

A. Ce este vărsarea negativității

Mai întâi, haideți să ne uităm la cum ar trebui să fie înțeleasă și discernută vărsarea negativității. Cum ar trebui să discernem vărsarea negativității? Care dintre remarcile și manifestările oamenilor sunt acelea de vărsare a negativității? Mai presus de toate, negativitatea pe care o varsă oamenii nu este pozitivă, este ceva nefavorabil care contrazice adevărul și este ceva produs din firea lor coruptă. A avea o fire coruptă duce la dificultăți în practicarea adevărului și supunerea față de Dumnezeu și, din cauza acestor dificultăți, gândurile negative și alte lucruri negative sunt dezvăluite în oameni. Aceste lucruri sunt produse în contextul încercării lor de a practica adevărul; acestea sunt gânduri și puncte de vedere care îi afectează și îi împiedică pe oameni atunci când încearcă să practice adevărul și sunt lucruri întru totul negative. Indiferent cât de potrivite cu noțiunile omului și cât de raționale par aceste gânduri și puncte de vedere negative, ele nu provin din înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin reprezintă cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu bazată pe experiență. În schimb, sunt produse de mintea umană și nu sunt deloc în acord cu adevărul. Așadar, sunt lucruri negative, lucruri dăunătoare. Intenția oamenilor care varsă negativitate este să găsească multe motive obiective pentru eșecul lor de a practica adevărul, astfel încât să câștige simpatia și înțelegerea altor oameni. În diferite măsuri, aceste declarații negative influențează și subminează inițiativa oamenilor de a practica adevărul și poate chiar să-i împiedice pe mulți să-l practice. Aceste consecințe și efecte nefavorabile fac ca aceste lucruri negative să merite și mai mult să fie caracterizate ca fiind adverse, potrivnice lui Dumnezeu și total ostile adevărului. Unii oameni nu pot înțelege esența negativității și cred că negativitatea frecventă este normală, că nu are un mare efect asupra modului în care oamenii caută adevărul. Acest mod de gândire este greșit; de fapt, are un efect foarte mare, iar dacă propria negativitate îi devine cuiva prea greu de suportat, aceasta poate duce cu ușurință la trădare. Această consecință teribilă este cauzată de nimic altceva decât de negativitate. Așadar, cum ar trebui discernută și înțeleasă vărsarea negativității? Pe scurt, a vărsa negativitate înseamnă a induce oamenii în eroare și a-i împiedica să practice adevărul; este folosirea unor tactici blânde, a unor metode aparent normale, pentru a induce oamenii în eroare și a-i împiedica. Le este dăunător acest lucru? De fapt, le dăunează profund. Și astfel, a vărsa negativitate este ceva nefavorabil, este condamnat de Dumnezeu; aceasta este cea mai simplă interpretare a vărsării negativității. Deci, care este componenta negativă a vărsării negativității? Care lucruri sunt negative și susceptibile de a avea un impact nefavorabil asupra oamenilor și de a provoca tulburări și daune vieții bisericești? Ce include negativitatea? Dacă oamenii au o înțelegere pură a cuvintelor lui Dumnezeu, oare vor conține cuvintele prin care au părtășie vreun strop de negativitate? Dacă oamenii au o atitudine de adevărată supunere față de circumstanțele pregătite pentru ei de Dumnezeu, atunci va conține vreo urmă de negativitate cunoașterea lor despre aceste circumstanțe? Când împărtășesc cu toată lumea cunoștințele lor bazate pe experiență, va conține acest lucru ceva negativitate? Cu siguranță nu. Dacă oamenii sunt capabili să accepte din partea lui Dumnezeu orice se întâmplă în biserică sau în jurul lor, dacă au abordarea corectă și pot avea o atitudine de căutare și de supunere, va exista atunci negativitate în cunoașterea sau în înțelegerea lor și în experiența celor întâmplate? (Nu.) Categoric nu va exista. Așadar, privită din această perspectivă, ce anume este negativitatea? Cum poate fi înțeleasă? Nu conține ea lucruri de această natură: neascultarea, nemulțumirea, doleanțele și resentimentele oamenilor? Cazurile mai grave de negativitate includ și împotrivire, sfidare și chiar vociferări. Rostirea remarcilor care conțin aceste elemente poate fi caracterizată drept vărsare a negativității. Așadar, judecând pe baza acestor manifestări, când o persoană își varsă negativitatea, există vreo supunere față de Dumnezeu în inima ei? Categoric nu. Există vreo dorință de a se răzvrăti împotriva trupului și de a-și remedia negativitatea? Nu – nu există decât împotrivire, răzvrătire și opoziție. Dacă inimile oamenilor sunt pline de aceste lucruri – dacă inimile lor au fost acaparate de aceste lucruri negative – atunci asta va genera împotrivire, răzvrătire și sfidare față de Dumnezeu. Și dacă așa stau lucrurile, vor mai putea ei să practice adevărul și să I se supună lui Dumnezeu? Nu vor putea; nu vor face altceva decât să se îndepărteze de Dumnezeu, nivelul negativității lor crescând, ei putând chiar să se îndoiască de Dumnezeu, să-L tăgăduiască și să-L trădeze. Nu este periculos? Oricine este adesea negativ este capabil să-și verse negativitatea, iar a vărsa negativitatea înseamnă a I te opune lui Dumnezeu și a-L tăgădui; ca urmare, oamenii care își varsă deseori negativitatea sunt susceptibili să-L trădeze pe Dumnezeu și să-L părăsească oricând sau oriunde.

Judecând după sensul cuvântului „negativitate”, atunci când o persoană devine negativă, dispoziția ei se înrăutățește foarte mult, iar starea ei de spirit se deteriorează. Dispoziția ei este plină de elemente negative, acea persoană e lipsită de atitudinea de a face progrese în mod activ și de a merge înainte și cooperarea și căutarea pozitive și active îi lipsesc; cu atât mai mult, nu dă dovadă de o supunere de bunăvoie, afișând în schimb o dispoziție incredibil de descurajată. Ce reprezintă dispoziția descurajată? Reprezintă aspectele pozitive ale umanității? Reprezintă faptul de a avea conștiință și rațiune? Reprezintă traiul cu demnitate, traiul în demnitatea umanității? (Nu.) Dacă nu reprezintă aceste lucruri pozitive, ce reprezintă? Poate reprezenta o lipsă de credință adevărată în Dumnezeu, precum și o lipsă de determinare și hotărâre de a urmări adevărul și de a face progrese în mod proactiv? Poate reprezenta o nemulțumire puternică față de situația și dificultățile actuale și probleme în a le înțelege, și o lipsă de dorință de a accepta realitățile prezentului? Poate reprezenta o situație în care inima cuiva este plină de neascultare, o dorință de a sfida și o dorință de a evada din situația actuală și de a o schimba? (Da.) Acestea sunt stările pe care le afișează oamenii când înfruntă cu negativitate situația actuală. Pe scurt, oricum ar fi, când oamenii sunt negativi, nemulțumirea lor față de situația actuală și de ceea ce a rânduit Dumnezeu nu este echivalentă cu simplul fapt de a avea înțelegeri greșite, de a nu înțelege, a nu pricepe sau a nu fi capabili să experimenteze. Incapacitatea de a pricepe poate fi o chestiune de calibru sau de timp, fiind o manifestare normală a umanității. De asemenea, neputința de a experimenta poate fi cauzată de unele motive obiective, dar acestea nu sunt considerate lucruri negative, potrivnice. În plus, unii oameni sunt incapabili să experimenteze, dar când se confruntă cu lucruri pe care nu le înțeleg sau de care nu-și pot da seama, cu lucruri pe care nu le pot pricepe sau experimenta, se vor ruga lui Dumnezeu și vor căuta dorințele Sale, vor aștepta luminarea și iluminarea lui Dumnezeu, vor căuta sfaturi și vor avea părtășie în mod activ cu ceilalți. Unii oameni sunt însă diferiți; nu au aceste căi de practică și nici nu au o asemenea atitudine. În loc să aștepte, să caute sau să găsească pe cineva cu care să aibă părtășie, ei dezvoltă înțelegeri greșite în inimile lor, simțind că evenimentele și circumstanțele pe care le întâlnesc nu se aliniază la dorințele, preferințele sau închipuirile lor, ajungând astfel la neascultare, nemulțumire, împotrivire, plângeri, sfidare, vociferări și alte asemenea lucruri potrivnice. După ce au generat aceste lucruri potrivnice, nu se gândesc prea mult la ele și nici nu vin înaintea lui Dumnezeu să se roage și să reflecteze pentru a dobândi cunoaștere privind propria stare și corupție. Nu citesc cuvintele lui Dumnezeu pentru a căuta dorințele Sale și nu folosesc cuvintele lui Dumnezeu pentru a rezolva probleme, cu atât mai puțin caută sfaturi și au părtășie cu alții. În schimb, insistă că este corect și exact ceea ce cred, nutrind neascultare și nemulțumire în inimile lor, și rămân blocați în emoții negative, potrivnice. Atunci când sunt blocați în aceste emoții, s-ar putea să fie capabili să le reprime și să le suporte o zi sau două, dar într-o perioadă mai lungă de timp, în mințile lor apar multe lucruri, inclusiv noțiuni și închipuiri umane, etica și morala umană, cultura, tradițiile și cunoștințele omenești și așa mai departe. Ei se folosesc de aceste lucruri pentru a evalua, calcula și înțelege problemele pe care le înfruntă, fiind prinși complet în capcana Satanei, dând astfel naștere la diferite stări de nemulțumire și neascultare. Din aceste stări corupte, apar apoi diverse idei și puncte de vedere eronate, iar aceste lucruri negative nu mai pot fi controlate în inimile lor. Ei caută apoi oportunități de a se descărca și de a da frâu liber acestor lucruri. Când inimile lor sunt pline de negativitate, oare spun aceștia: „Sunt plin de lucruri negative înlăuntrul meu; n-ar trebui să vorbesc nechibzuit, ca să nu le fac rău altora. Dacă îmi vine să vorbesc și nu pot să mă abțin, voi vorbi cu un perete sau cu ceva care nu înțelege limbajul uman”? Sunt destul de buni încât să facă asta? (Nu.) Atunci, ce fac ei? Caută oportunități de a avea un public care să le asculte opiniile, remarcile și emoțiile negative, folosindu-se de el pentru a-și vărsa diversele sentimente negative, cum sunt nemulțumirea, neascultarea și resentimentele din inimile lor. Ei cred că momentul ideal pentru a se descărca este în timpul vieții bisericești, fiind și o ocazie bună de a-și vărsa negativitatea, nemulțumirea și neascultarea, deoarece sunt mulți ascultători, iar cuvintele lor îi pot influența pe alții să devină negativi și pot să atragă consecințe negative asupra lucrării bisericii. Desigur, cei care își varsă negativitatea nu se pot abține nici măcar în culise; dau mereu frâu liber discursului lor negativ. Când nu sunt mulți care să-i asculte vărsându-și oful, li se pare neinteresant, dar când se adună toată lumea, devin mai energici. Judecând după emoțiile, stările și alte aspecte ale celor care își varsă negativitatea, scopul lor nu este de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă adevărul, să-și dea seama de ceea ce este adevărat, să-și clarifice neînțelegerile sau îndoielile despre Dumnezeu, să se cunoască pe ei înșiși și propria esență coruptă sau să-și rezolve problemele de răzvrătire și corupție, astfel încât să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu sau să I se opună, ci să I se supună. Scopurile lor sunt, în esență, duble: pe de o parte, își varsă negativitatea pentru a da frâu liber propriilor emoții; pe de alta, urmăresc să atragă mai mulți oameni în negativitate și în capcana împotrivirii și vociferării față de Dumnezeu alături de ei. Prin urmare, vărsarea negativității ar trebui să fie categoric oprită în viața bisericească.

B. Diversele stări și manifestări ale oamenilor care își varsă negativitatea

1. Vărsarea negativității în timpul nemulțumirii de a fi fost demis

Emoțiile și manifestările negativității sunt practic următoarele. După ce am părtășie despre acestea, oamenii ar trebui să se compare cu ele și să vadă care dintre comportamentele, remarcile și metodele lor din viața reală sunt cele de vărsare a negativității și ce situații îi fac să cadă în negativitate, conducând astfel la vărsarea negativității. Spuneți-Mi, în circumstanțe obișnuite, ce situații îi fac pe oameni să fie negativi? Care sunt formele comune de negativitate? (Când cineva este demis sau când este emondat, poate căpăta o anumită negativitate în inima sa.) Demiterea este un scenariu, emondarea este altul. De ce duce demiterea la negativitate? (Unii oameni, după ce sunt demiși, nu au deloc autocunoaștere și cred că statutul lor a fost cel care a dus la căderea lor. Apoi spun: „Cu cât urci mai sus, cu atât cazi mai tare”, exprimând unele puncte de vedere negative. Ei nu au o înțelegere pură privind demiterea; sunt neascultători în inimile lor.) Există neascultare și nemulțumire în sinea lor, acestea fiind emoții negative. Se plâng? (Da. Simt că au îndurat greutăți și au plătit un preț, au lucrat mereu intens fără să obțină nimic bun în schimb și, cu toate acestea, tot au fost demiși. Așa că ei spun: „Este greu să fii conducător; cine devine conducător are ghinion. În cele din urmă, toți sunt demiși.”) Răspândirea acestor remarci este o vărsare a negativității. Dacă sunt doar neascultători și nemulțumiți, dar nu răspândesc acest lucru, nu este încă o vărsare a negativității. Dacă din neascultare și nemulțumire ia naștere treptat o dispoziție de a se plânge și nu recunosc faptul că au un calibru slab și nu au fost în stare să-și îndeplinească sarcina, apoi încep să-și susțină logica denaturată, lansând tot felul de afirmații, puncte de vedere, scuze, motive, explicații, justificări și așa mai departe în timp ce argumentează, atunci rostirea remarcilor de acest tip echivalează cu vărsarea negativității. Unii conducători falși, demiși pentru că nu au făcut o lucrare reală, nutresc neascultare și nemulțumire în inimile lor, neavând niciun pic de supunere; aceștia se gândesc mereu: „Să vedem cine îmi poate lua locul de conducător. Alții nu sunt mai buni decât mine; dacă eu nu pot face lucrarea, nici ei nu pot!” Ce-i face neascultători? După părerea lor, nu au un calibru slab și au făcut multă lucrare, prin urmare de ce au fost demiși? Acestea sunt gândurile lăuntrice ale conducătorilor falși. Ei nu reflectează pentru a se cunoaște pe sine și pentru a vedea dacă într-adevăr au făcut sau nu lucrare reală, câte probleme reale au rezolvat sau dacă este sau nu adevărat că au paralizat lucrarea bisericii. Rareori se gândesc la aceste lucruri. Ei nu cred că problema este că le lipsește adevărul-realitate și nu pot să-și dea seama de lucruri; cred în schimb că, după ce au făcut multă lucrare, nu ar trebui să fie caracterizați drept conducători falși. Acesta este motivul principal pentru care nu ascultă și sunt nemulțumiți. Se gândesc mereu: „Îmi fac îndatoririle de mulți ani, trezindu-mă devreme și stând treaz până târziu în fiecare zi pentru cine? După ce am început să cred în Dumnezeu, mi-am părăsit familia, am renunțat la carieră și chiar am riscat să fiu arestat și închis pentru a-mi face îndatoririle. Câte greutăți am îndurat! Și acum spun că n-am făcut lucrare reală și mă demit pur și simplu – este atât de nedrept! Chiar dacă nu am avut nicio realizare, am îndurat greutăți; dacă nu greutăți, atunci oboseală! Ținând cont de calibrul și capacitatea mea de a plăti un preț în lucrarea mea, dacă până și eu sunt considerat neconform standardului și sunt demis, atunci cred că este puțin probabil să existe conducători care sunt conform standardului!” Varsă ei negativitate rostind aceste cuvinte? Există măcar o propoziție printre acestea care să transmită supunere? Există măcar un indiciu al unei dorințe de a căuta adevărul? Există vreo introspecție precum: „Alții spun că lucrarea mea nu este conform standardului, deci unde anume sunt neajunsurile mele? Ce lucrare reală nu am făcut? Ce manifestări ale unui conducător fals am?” Au reflectat asupra propriei persoane în acest mod? (Nu.) Așadar, care este natura acestor cuvinte pe care le spun? Se plâng ei oare? Se justifică pe ei înșiși? Care este scopul lor în a se justifica? Nu este acela de a câștiga compătimirea și înțelegerea oamenilor? Nu cumva vor ca mai mulți oameni să le sară în apărare, să deplângă nedreptatea pe care au suferit-o? (Ba da.) Atunci împotriva cui vociferează ei? Nu cumva se ceartă cu Dumnezeu și vociferează împotriva Lui? (Ba da.) Prin vorbele lor, se plâng de Dumnezeu, se opun Lui. Inimile lor sunt pline de doleanțe, de împotrivire și răzvrătire. Pe lângă asta, vărsându-și negativitatea, au scopul de a face mai mulți oameni să-i înțeleagă, să-i compătimească și să determine mai mulți oameni să capete negativitate ca ei, să aibă doleanțe, împotrivire și sfidare la adresa lui Dumnezeu sau să vocifereze împotriva Lui, întocmai ca ei. Nu cumva își varsă negativitatea pentru a atinge acest scop? Scopul lor este pur și simplu ca mai mulți oameni să știe care este așa-zisa esență a problemei și de a-i face pe alții să creadă că sunt nedreptățiți, că faptele lor au fost corecte, că n-ar fi trebuit să fie demiși și că demiterea lor a fost o greșeală; vor ca mai mulți oameni să sară în apărarea lor. Astfel, speră să-și recapete renumele, statutul și reputația. Toți conducătorii falși și antihriștii, după ce sunt demiși, își varsă negativitatea în acest mod, pentru a câștiga compătimirea oamenilor. Nici măcar unul dintre ei nu poate să reflecteze asupra propriei persoane, să ajungă să se cunoască pe sine, să-și admită greșelile sau să dea dovadă de remușcări și căință autentice. Acest fapt dovedește că toți conducătorii falși și antihriștii sunt oameni care nu iubesc adevărul și nu-l acceptă deloc. Așadar, după ce sunt dezvăluiți și eliminați, nu pot ajunge să se cunoască pe ei înșiși prin adevăr și prin cuvintele lui Dumnezeu. Nimeni nu i-a văzut dând dovadă de remușcări sau având o cunoaștere autentică a propriei persoane și nimeni nu i-a văzut dând dovadă de căință adevărată. Par să nu dobândească niciodată cunoașterea de sine sau să-și recunoască greșelile. Judecând pe baza acestui fapt, demiterea conducătorilor falși și a antihriștilor este întru totul adecvată, nefiind deloc injustă. Pe baza lipsei lor totale de reflecție și cunoaștere de sine, precum și a faptului că sunt lipsiți de orice remușcare, este evident că firea lor antihristică este gravă și că nu iubesc deloc adevărul.

După ce sunt demiși, unii conducători falși nu-și recunosc deloc greșelile, nici nu caută adevărul, nu reflectează asupra lor și nu se cunosc pe ei înșiși. Nu au câtuși de puțin o inimă supusă ori o atitudine de supunere. În schimb, Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu și se plâng că îi tratează nedrept, frământându-și mintea pentru a găsi diverse scuze și motive pentru a se justifica și a se apăra. Unii spun chiar: „Nu mi-am dorit niciodată să fiu conducător înainte, pentru că știam că este o sarcină dificilă. Dacă te descurci bine, nu ești răsplătit, iar dacă nu te descurci bine, ești demis și ajungi să te știe toți, fiind respins de frați și de surori și rămânând fără pic de reputație. Cum ar putea cineva să-și arate fața după aceea? Acum că am fost demis, sunt și mai convins că nu este ușor să fii conducător sau lucrător; e o muncă anevoioasă și ingrată!” Ce înseamnă afirmația „să fii conducător sau lucrător e o muncă anevoioasă și ingrată”? Este transmisă aici vreo intenție de a căuta adevărul? Nu cumva au început să urască rânduiala casei lui Dumnezeu de a fi conducători sau lucrători, iar acum se folosesc de acest tip de afirmație pentru a-i induce în eroare pe alții? (Ba da.) Care sunt consecințele pe care le poate aduce această afirmație? Mintea, gândirea, priceperea și înțelegerea majorității oamenilor despre această chestiune vor fi influențate și tulburate de aceste cuvinte. Aceasta este consecința pe care o aduce pentru oameni vărsarea negativității. De exemplu, dacă nu ești conducător și auzi asta, vei fi uimit, gândindu-te: „Chiar așa-i! Nu trebuie să fiu ales conducător. Dacă sunt ales, va trebui să găsesc rapid tot felul de motive și scuze pentru a refuza. Voi spune că nu am calibru și nu pot face lucrarea.” Unii care sunt conducători sunt și ei afectați de această afirmație, gândindu-se: „Ce înspăimântător! Mă voi confrunta și eu cu același final ca ei în viitor? Dacă așa vor evolua lucrurile, refuz categoric să fiu conducător.” Oare îi tulbură pe oameni aceste emoții negative, adverse și această afirmație negativă, adversă? Ele provoacă în mod clar tulburări. Indiferent de persoană, fie că are un calibru bun sau un calibru slab, când aude aceste cuvinte, le va asimila involuntar mai întâi, și acestea vor ocupa o poziție predominantă în mintea ei și o vor afecta în diferite grade. Care sunt consecințele faptului că va fi afectată? Majoritatea oamenilor nu vor fi capabili să abordeze corect problema de a fi conducător și de a fi demis de la conducere și nu vor avea o atitudine de supunere. În schimb, vor avea o inimă care se păzește de Dumnezeu și care Îl înțelege mereu greșit, vor căpăta emoții negative în privința acestei probleme și vor fi deosebit de sensibili și de temători când aceasta este menționată. Când oamenii manifestă aceste comportamente, nu cumva au căzut în ispita și în inducerea în eroare a Satanei? Este clar că au fost induși în eroare și tulburați de oamenii care își varsă negativitatea. Întrucât lucrurile expuse de cei care își varsă negativitatea provin din firile corupte ale oamenilor și de la Satana și întrucât nu reprezintă o înțelegere a adevărului sau perspective bazate pe experiențe, dobândite prin supunerea față de mediile rânduite de Dumnezeu, cei care le aud sunt tulburați în diferite grade. Negativitatea pe care o varsă oamenii provoacă unele efecte adverse, perturbatoare, asupra tuturor. Unii care caută în mod activ adevărul vor fi mai puțin afectați. Alții, fără nicio împotrivire, nu pot să nu fie perturbați și afectați profund, chiar dacă știu că acele cuvinte sunt greșite. Indiferent ce spune Dumnezeu, cum are părtășie despre această chestiune sau ce cerințe are, ei ignoră toate acestea și țin în schimb cont de cuvintele celor care își varsă negativitatea, avertizându-se mereu să nu-și lase vigilența să scadă, de parcă aceste afirmații negative ar fi umbrela lor de protecție, scutul lor. Indiferent ce spune Dumnezeu, ei nu pot renunța la precauția și înțelegerile lor greșite. Acești oameni, care nu au nicio intrare în adevăr sau în cuvintele lui Dumnezeu și care nu înțeleg adevărul-realitate, nu au discernământ în privința acestor afirmații negative și nu li se împotrivesc deloc. În cele din urmă, ajung să fie constrânși și încătușați de aceste afirmații negative și nu mai pot accepta cuvintele lui Dumnezeu. Nu cumva au fost afectați de ele? În ce măsură au fost afectați? Nu pot asimila sau înțelege cuvintele lui Dumnezeu, ci consideră în schimb cuvintele negative, cuvintele de nemulțumire, de neascultare și de plângere exprimate de oameni drept lucruri pozitive, considerându-le mottouri personale care trebuie păstrate aproape de inimile lor și folosindu-le pentru a-și ghida viața, pentru a se opune lui Dumnezeu și pentru a sfida cuvintele Sale. Nu cumva au căzut în plasa Satanei? (Ba da.) Acești oameni sunt prinși involuntar în plasa Satanei, fiind capturați de Satana. Afirmațiile negative exprimate de acești oameni despre o chestiune atât de simplă precum demiterea dintr-o funcție au totuși un impact imens asupra altora. Există o cauză fundamentală: cei care acceptă aceste afirmații negative erau deja cuprinși de noțiuni și închipuiri – și chiar de unele înțelegeri greșite și de precauție – despre funcția de conducător. Deși aceste înțelegeri greșite și precauția nu erau formate pe deplin în mintea lor, după ce au auzit aceste afirmații negative, sunt mai convinși că precauția și înțelegerile lor greșite sunt corecte; simt că au și mai multe motive să creadă că funcția de conducător aduce cu sine mult ghinion, nu aduce multe lucruri bune și categoric nu ar trebui să devină conducători sau lucrători pentru a nu fi demiși și respinși din cauza greșelilor pe care le-au făcut. Nu cumva au fost complet induși în eroare și influențați de cei care își varsă negativitatea? Doar afirmațiile negative exprimate de o persoană care a fost demisă, precum și sentimentele acesteia de neascultare și nemulțumire, pot provoca un astfel de impact semnificativ și pot face atât de mult rău oamenilor. Ce credeți: este o problemă gravă că emoțiile negative pe care le varsă oamenii sunt pline de o atmosferă de moarte? (Da, este o problemă gravă.) Ce o face atât de gravă? Faptul că se adresează perfect precauției și neînțelegerilor profunde ale oamenilor față de Dumnezeu, reflectând totodată stările lor de neînțelegere și îndoială față de Dumnezeu, precum și atitudinea lor lăuntrică față de El. Prin urmare, afirmațiile răspândite de cei care își varsă negativitatea lovesc direct punctele vitale ale oamenilor, iar ei le acceptă pe deplin, căzând atât de profund în plasa Satanei, încât nu se pot elibera. Este acesta un lucru bun sau un lucru rău? (Un lucru rău.) Care sunt consecințele acestuia? (Îi determină pe oameni să-L trădeze pe Dumnezeu.) (Îi determină pe oameni să se păzească de Dumnezeu și să-L înțeleagă greșit, să se îndepărteze de El în inimile lor, să-și abordeze în mod negativ îndatoririle și să se teamă să accepte însărcinări importante. Ei se mulțumesc să facă îndatoriri obișnuite și, astfel, pierd multe șanse de a fi desăvârșiți.) Pot fi mântuiți astfel de oameni? (Nu.)

Pavel a susținut multe puncte de vedere și a scris multe epistole în urmă cu două mii de ani. În acele epistole, a scris o mulțime de sofisme. Întrucât oamenilor le lipsește discernământul, cei care au citit Biblia în ultimii două mii de ani au acceptat în mod predominant gândurile și punctele de vedere ale lui Pavel, lăsând deoparte cuvintele Domnului Isus, neacceptând adevărurile de la Dumnezeu. Pot cei care acceptă gândurile și punctele de vedere ale lui Pavel să vină înaintea lui Dumnezeu? Pot să-I accepte cuvintele? (Nu.) Dacă nu pot accepta cuvintele lui Dumnezeu, Îl pot trata pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu? (Nu.) Când Dumnezeu sosește și stă în fața lor, pot ei să-L recunoască? Îl pot accepta ca pe Dumnezeul și Domnul lor? (Nu.) De ce nu pot? Gândurile și punctele de vedere false ale lui Pavel au umplut inimile oamenilor, formând tot soiul de teorii și zicale. Când oamenii le folosesc pentru a-L analiza pe Dumnezeu, lucrarea Sa, cuvintele Sale, firea și atitudinea Sa față de semeni, ei nu mai sunt oameni corupți de tip obișnuit, simplu, ci se opun lui Dumnezeu, scrutându-L și analizându-L și devenind ostili față de El. Poate Dumnezeu să mântuiască asemenea oameni? (Nu.) Dacă Dumnezeu nu-i mântuiește, vor mai avea ei ocazia de a primi mântuirea? Predestinarea și selectarea de către Dumnezeu le-au oferit oamenilor o șansă, dar dacă după predestinarea și selectarea de către Dumnezeu, calea pe care o aleg oamenii este aceea de a-l urma pe Pavel, mai există oare această șansă la mântuire? Unii spun: „Am fost predestinat și ales de Dumnezeu, așa că mă aflu deja în zona sigură. Cu siguranță voi fi mântuit.” Rămân aceste cuvinte valide? Ce înseamnă să fii predestinat și ales de Dumnezeu? Înseamnă că ai devenit un candidat la mântuire, dar dacă vei fi mântuit depinde de cât de bine urmărești și dacă ai ales calea corectă. Oare toți candidații vor fi selectați și mântuiți în cele din urmă? Nu. În mod similar, dacă oamenii acceptă sentimente precum neascultarea, nemulțumirea și doleanțele sau remarcile, gândurile și punctele de vedere exprimate de cei care își varsă negativitatea, iar inimile lor sunt pline și stăpânite de aceste lucruri adverse, nu înseamnă că sunt doar puțin de acord – înseamnă că le acceptă pe deplin și vor să se ghideze după aceste lucruri. Când oamenii trăiesc conform acestor lucruri adverse, ce devine relația lor cu Dumnezeu? Devine o relație potrivnică. Nu este relația dintre Creator și ființele create, nici relația dintre Dumnezeu și omenirea coruptă și, cu siguranță, nu este relația dintre Dumnezeu și cei care primesc mântuirea. În schimb, se transformă în relația dintre Dumnezeu și Satana, dintre Dumnezeu și dușmanii Săi. Așadar, primirea mântuirii de către oameni este pusă sub semnul întrebării, devine o necunoscută. Afirmațiile negative făcute de cei care au fost demiși sunt pline de plângeri, înțelegeri greșite, justificări și apărări; aceștia spun chiar unele lucruri care îi induc în eroare și îi atrag pe oameni spre ei. După ce aud aceste afirmații, oamenii capătă înțelegeri greșite și precauție față de Dumnezeu și chiar se îndepărtează de El și Îl resping în inimile lor. Astfel, când își varsă negativitatea, asemenea oameni ar trebui restricționați și opriți cu promptitudine. Incapacitatea lor de a accepta din partea lui Dumnezeu situațiile pe care le experimentează, de a căuta adevărul și de a se supune lui Dumnezeu este problema lor și nu ar trebui lăsați să-i afecteze pe alții. Dacă nu le pot accepta, lăsați-i să se acomodeze și să le rezolve treptat. Dar dacă ei își varsă negativitatea și afectează și tulbură intrarea normală a altor oameni, trebuie opriți și restricționați în timp util. Dacă nu pot fi restricționați și continuă să-și verse negativitatea pentru a induce în eroare și a atrage oamenii de partea lor, atunci ar trebui îndepărtați prompt. Nu ar trebui lăsați să tulbure în continuare viața bisericească.