C. Principiile și căile de înlăturare a noțiunilor

Mai sunt câteva lucruri legate de răspândirea noțiunilor despre care trebuie să avem părtășie. Unii oameni spun: „Trebuie să practicăm expunerea și disecarea în timpul vieții bisericești când vine vorba de răspândirea noțiunilor și să o restricționăm. Totuși, pe parcursul credinței în Dumnezeu, suntem predispuși să dobândim diverse noțiuni; e un lucru pe care nu putem să-l controlăm. Așadar, când vine vorba de noțiuni, ce fel de cale de practică ar trebui să urmăm, astfel încât să putem practica în mod potrivit și să nu provocăm tulburări și perturbări în timpul vieții bisericești, să nu avem un efect dăunător asupra celorlalți sau să nu provocăm pierderi vieților altor oameni? Care este modul potrivit de a acționa?” Nu este adevărat că oamenii au noțiuni? Nu este un lucru ce nu poate fi evitat? (Ba da.) Unii oameni spun: „Numai cei care nu urmăresc adevărul vor dobândi noțiuni.” Este corectă această afirmație? Este doar parțial corectă. Și cei care urmăresc adevărul pot să dobândească ocazional noțiuni despre Dumnezeu atunci când se confruntă cu situații speciale, pentru că, înainte să înțeleagă adevărul și intențiile lui Dumnezeu și înainte să aibă cunoaștere față de Dumnezeu, oamenii vor dobândi unele noțiuni despre cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu. Aceste noțiuni sunt câteva idei umane false care nu se conformează adevărului. Unele noțiuni pot să se conformeze moralității, filosofiei, culturii tradiționale, teoriilor etice și așa mai departe și, la prima vedere, aceste idei pot să pară corecte. Cu toate acestea, pur și simplu nu se conformează adevărului și sunt în contradicție cu el. Aceasta este realitatea. Cum ar trebui oamenii să facă față acestor noțiuni? Înainte să urmărească adevărul, oamenii au deja multe noțiuni în sinea lor; acestea sunt noțiuni inerente. În timpul procesului prin care oamenii urmăresc adevărul, vor apărea în ei destul de multe noțiuni noi, din cauza mediilor schimbătoare și a diverselor contexte; acestea sunt noțiuni dobândite. Ambele tipuri de noțiuni sunt lucruri cărora oamenii trebuie să le facă față în călătoria lor de credință în Dumnezeu. Așadar, există o soluție pentru înlăturarea noțiunilor? Există o cale de practică? Unii spun: „E ușor să ne ocupăm de asta. Putem să ne răzvrătim împotriva noțiunilor noastre inerente; nu trebuie să le acordăm nicio atenție. Suntem siguri că, în procesul de urmărire a adevărului, aceste noțiuni vor fi treptat înlăturate și eliminate, pe măsură ce înțelegem adevărul. În ceea ce privește noțiunile dobândite, ne bazăm pe Dumnezeu să le înlăture și nu suntem constrânși nici de acestea. Prin urmare, până în prezent, nu ne-am format în inimile noastre noțiuni care ar putea duce la împotrivire, condamnare sau blasfemie împotriva lui Dumnezeu.” Cum sunt această metodă de practică, acest mod de a le face față noțiunilor și a se ocupa de ele? Pot să înlăture noțiunile? Au inconveniențe? Este anticipativă și pozitivă această atitudine față de noțiuni? (Nu.) Are această atitudine vreun efect pozitiv asupra oamenilor? Dacă folosești o metodă pasivă prin care ignori aceste noțiuni, păstrându-le în cele mai ascunse unghere ale inimii tale, înăbușindu-le și rugându-te ori de câte ori ies la iveală și considerându-le apoi înlăturate, ocupându-te de ele în același mod oricând reapar, fără să te mai gândești la ele ulterior și acționând ca și cum nu ar fi o problemă, crezând: „În orice caz, Dumnezeul în care cred eu este tot Dumnezeul meu, eu sunt tot ființa creată a lui Dumnezeu și Dumnezeu este tot Creatorul meu; aceste lucruri nu s-au schimbat” – este acesta cel mai eficient mod de a înlătura noțiuni? Se obține prin asta un rezultat pozitiv? Oare acest tip de practică înlătură noțiunile temeinic și radical? Evident că nu. Indiferent cât de mari sau mici, sau cât de multe sau puține sunt, atât timp cât există în inimile oamenilor, aceste noțiuni vor avea un anumit impact negativ asupra intrării lor în viață și a relației lor cu Dumnezeu, provocând tulburări. Mai ales când oamenii sunt slabi; când întâlnesc un mediu pe care nu-l pot depăși; când nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, nu au o cale de practică și nu știu cum să-L mulțumească pe Dumnezeu; și, când simt că nu au speranță la mântuire, aceste noțiuni vor apărea repede înlăuntrul lor, le vor domina gândurile, vor pune stăpânire pe inimile lor, ba chiar vor putea să le afecteze decizia de a rămâne sau de a pleca și să influențeze calea pe care o aleg. S-ar putea să fie o noțiune de care nu ți-a păsat niciodată și care nu te-a afectat sau descurajat niciodată – ai crezut mereu că tu ești stăpânul ei, că o poți controla – dar după ce experimentezi un anumit eșec, o demitere sau eliminare, sau o disciplinare și o certare severă din partea lui Dumnezeu, sau chiar și atunci când te simți de parcă ai fi căzut în Adânc, în acel moment, acea noțiune nu mai este un simplu accesoriu pentru tine. Chiar dacă o ignori, poate să-ți tulbure și să-ți inducă în eroare gândurile, ba chiar să-ți domine gândurile și punctele de vedere, atitudinea față de Dumnezeu și credința în El. Dacă nu ai o metodă potrivită sau un principiu potrivit de practică pentru a te ocupa de aceste noțiuni sau dacă nu le înțelegi clar, aceste noțiuni îți vor afecta în mod intermitent intrarea în viață și alegerile iminente. Pot să îți influențeze până și relația cu Dumnezeu și atitudinea pe care o ai față de El. Așadar, când te confrunți cu diverse noțiuni care apar în orice context, ce fel de atitudine și metodă ar trebui să adopte oamenii pentru a le înfrunta și a se ocupa de ele, astfel încât să evite să facă rău și să obțină un rezultat pozitiv, benefic? Aceasta este o întrebare despre care ar trebui să se aibă părtășie clar.

Oamenii care trăiesc în trup au liber-arbitru și libertate de gândire. Indiferent dacă sunt educați, indiferent de calibrul sau sexul lor, atât timp cât au gânduri, oamenii vor genera noțiuni. Dacă o noțiune îți domină firea coruptă, Îl vei sfida pe Dumnezeu din cauza acestei noțiuni. Prin urmare, această problemă a oamenilor care au noțiuni trebuie rezolvată. Nu generează noțiuni numai cei care le răspândesc; doar că ei își răspândesc noțiunile, fiind în opoziție cu Dumnezeu și răspândind în mod necugetat diverse păreri și judecăți despre El. Dar este adevărat că aceia care nu răspândesc noțiuni nu au niciuna? Toată lumea are noțiuni; aceasta este realitatea. Diferența este că aceia care răspândesc intenționat noțiuni au o natură-esență care este inerent scârbită de adevăr. Fiindcă nu acceptă adevărul și chiar cred că noțiunile lor sunt corecte și pe deplin conforme cu adevărul, dacă noțiunile lor contrazic adevărul, ei aleg să accepte noțiunile lor, mai degrabă decât adevărul. Aici dau ei greș și de aceea sunt restricționați și condamnați. Așadar, de ce nu sunt condamnați oamenii obișnuiți, normali când generează noțiuni? Fiindcă majoritatea lor vorbesc și acționează cu raționalitate și știu în inimile lor că noțiunile umane nu se conformează adevărului și sunt incorecte; deși nu-și pot înlătura imediat noțiunile, sunt dispuși să le abandoneze. Când aleg să accepte adevărul, noțiunile lor interioare sunt astfel înlocuite și înlăturate de către adevăr; ei renunță la noțiunile lor și nu mai sunt influențați, restricționați sau dominați de ele. Așadar, deși au noțiuni, acești oameni nu le răspândesc. Încă pot să-și îndeplinească normal îndatoririle, să-L urmeze normal pe Dumnezeu, să accepte cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, să se supună suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și să se supună mântuirii Sale. Recunosc tot timpul că sunt ființe create și că Dumnezeu este Creatorul. Indiferent ce noțiuni nutresc în inimile lor, ei pot să păstreze o relație normală cu Dumnezeu, să păstreze relația dintre o ființă creată și Creator, să se abțină de la a renunța la îndatoririle lor, să se abțină de la a abandona numele lui Dumnezeu, iar credința lor în El rămâne neschimbată. Deși așa stau lucrurile, dacă noțiunile nu sunt înlăturate, ele tot pot să-i distrugă pe oameni și să ducă la pierzania lor. Prin urmare, tot trebuie să avem părtășie despre cel mai bun mod de a face față noțiunilor și de a le înlătura.

Care credeți că sunt mai ușor de înlăturat: noțiunile inerente pe care oamenii le au dinainte de a crede în Dumnezeu sau noțiunile pe care oamenii le dobândesc în medii și contexte speciale, după ce ajung să creadă în Dumnezeu? (Noțiunile inerente sunt mai ușor de îndepărtat.) Închipuirile și noțiunile pe care oamenii le au despre Dumnezeu când încep să creadă prima dată în El sunt mai ușor de înlăturat, în vreme ce noțiunile pe care le dobândesc în timp ce experimentează lucrarea lui Dumnezeu, după ce ajung să creadă în El, nu sunt la fel de ușor de înlăturat – aceasta este o afirmație teoretică, dar în final nu se aliniază la fapte. Ce înseamnă „teoretică”? Înseamnă că aceste tipuri de concluzii sunt trase de oameni pe baza filosofiei și a logicii. După ce oamenii încep să creadă prima dată în Dumnezeu și înțeleg adevărul despre viziuni, unele dintre noțiunile lor sunt abandonate și înlăturate. În realitate, această înlăturare se realizează doar la nivel doctrinar; pare că aceste noțiuni au fost înlăturate, dar multe dintre noțiunile pe care le dobândesc oamenii în timp ce-L urmează pe Dumnezeu au legătură cu noțiunile lor inerente. Teoretic, dintre aceste două tipuri de noțiuni, cele inerente sunt mai ușor de înlăturat, dar, de fapt, atât timp cât oamenii pot să accepte adevărul și iubesc lucrurile pozitive, atât timp cât ajung la o înțelegere a adevărului, ambele tipuri de noțiuni sunt ușor de înlăturat. De exemplu, unii dintre voi spuneți că noțiunile inerente sunt ușor de înlăturat, dar ați putea întâlni unii oameni cu înțelegeri denaturate care sunt foarte încăpățânați și se axează pe detalii lipsite de importanță, care cercetează Biblia, clasicii spirituali și interpretările celor care tălmăcesc Biblia; acești oameni îți repetă lucrurile pe care le găsesc și, indiferent cum ai părtășie despre adevăr, ei nu îl acceptă. Nu pot să accepte predici pure, adevărul sau cuvinte corecte; ei nu asimilează aceste lucruri când le ascultă. Pe de o parte, este o problemă cu abilitatea lor de înțelegere; pe de altă parte, ei nu iubesc lucrurile pozitive sau adevărul, în schimb le place să fie încăpățânați și să se axeze pe detalii lipsite de importanță și să înșele prin limbaj și le plac teoriile și teologia. Pot asemenea oameni să renunțe la noțiunile lor? (Nu.) Judecând după fapte, după firea și preferințele unor asemenea oameni, ei nu pot să accepte adevărul. Noțiunile inițiale ale oamenilor sunt, de fapt, foarte deșarte și superficiale, sunt foarte ușor de înlăturat. Dacă o persoană are gândire normală și abilitate normală de înțelegere, când ai părtășie cu ea despre adevărul privind viziunile, atât timp cât îl înțelege, ea poate renunța ușor la noțiunile sale. Dar există un tip de oameni care nu au gândire normală, nu pot să înțeleagă adevărul și nu îl acceptă. Pot asemenea oameni să renunțe la noțiunile lor? (Nu.) Prin urmare, noțiunile unor asemenea oameni sunt greu de înlăturat. Dacă o persoană are rațiune normală și este capabilă să accepte adevărul, atunci, indiferent ce noțiuni dobândește despre Dumnezeu după ce crede în El și indiferent în ce mediu sau în ce context apar aceste noțiuni, ea nu se ceartă cu Dumnezeu. Spune: „Sunt om, am firi corupte, gândirea și acțiunile mele pot fi greșite. Dumnezeu este adevărul, Dumnezeu nu greșește niciodată. Indiferent cât de raționale sunt gândurile mele, ele sunt tot gânduri umane, provin de la un om și nu sunt adevărul. Dacă ele contrazic cuvintele lui Dumnezeu sau adevărul, atunci aceste gânduri, oricât de rezonabile ar fi, sunt greșite.” S-ar putea să nu știe acum unde anume sunt greșite aceste noțiuni, așadar, cum practică ea? Practică supunerea, nu este încăpățânată, nu se axează pe anumite detalii și renunță la chestiune, crezând că Dumnezeu o va dezvălui într-o zi. Cineva o întreabă: „Și dacă Dumnezeu nu o dezvăluie?” Ea răspunde: „Atunci mă voi supune pe vecie. Dumnezeu nu greșește niciodată și ceea ce face Dumnezeu nu este niciodată greșit. Dacă ceea ce face Dumnezeu nu se conformează noțiunilor umane, asta nu înseamnă că Dumnezeu greșește, ci că oamenii nu pot să priceapă sau să înțeleagă asta. Prin urmare, ceea ce oamenii ar trebui să facă cel mai mult este să nu scruteze, să nu stăruie asupra noțiunilor lor și să nu-și folosească noțiunile pentru a-I găsi vină lui Dumnezeu, folosindu-și noțiunile drept motiv și scuză să nu se supună lui Dumnezeu și să-L sfideze.” Așa își tratează ea noțiunile. Este acest tip de practică practicarea adevărului? Este, într-adevăr, practicarea adevărului. Când dobândește noțiuni, ea nu Îl compară pe Dumnezeu cu ea sau nu le folosește pentru a-L scruta pe Dumnezeu, a verifica dacă El este adevărat sau dacă există. În schimb, renunță la noțiunile sale și se străduiește să accepte adevărul și să-L cunoască pe Dumnezeu. Cu toate acestea, deși încearcă din răsputeri să-L cunoască pe Dumnezeu, tot nu poate să-L cunoască. Ce face atunci? Tot se supune. Ea spune: „Dumnezeu nu greșește niciodată. Dumnezeu este întotdeauna Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care exprimă adevărul. Dumnezeu este sursa adevărului.” Când are de-a face cu aceste noțiuni, Îl plasează mai întâi pe Dumnezeu în poziția lui Dumnezeu și pe ea în poziția de ființă creată. Prin urmare, chiar dacă nu și-a lăsat deoparte noțiunile sau nu le-a înlăturat, atitudinea sa de supunere față de Dumnezeu nu se schimbă. Această atitudine o protejează, permițându-i să rămână recunoscută de Dumnezeu ca fiind o ființă creată înaintea Lui. Așadar, sunt ușor de înlăturat noțiunile unor asemenea oameni? (Da.) Cum se realizează acest lucru? Să presupunem că vorbesc astfel când se confruntă cu o anumită situație: „A spune că este adevărul și că este corect tot ceea ce face dumnezeu, că dumnezeu este atotputernic și nu poate face greșeli – nu este incorect? Deși se spune că dumnezeu nu poate face greșeli, aceasta este doar o afirmație teoretică. În realitate, există unele lucruri pe care le face dumnezeu care nu țin cont de sentimentele umane și nu se aliniază la ele. Cred că această chestiune nu este prea corectă. În cazul lucrurilor care nu sunt prea corecte, nu trebuie să mă supun sau să le accept, nu-i așa? Deși nu neg numele lui dumnezeu sau identitatea lui, noțiunile pe care le-am dobândit acum mi-au dat mai multă pătrundere și o mai bună înțelegere a lui dumnezeu – și dumnezeu face anumite lucruri greșit și are momente când face greșeli. Așadar, de acum înainte, nu voi mai crede când oamenii spun că dumnezeu este drept, perfect și sfânt. Voi pune un mic semn de întrebare la sfârșitul acestor afirmații. Deși dumnezeu este creatorul și pot să-i accept suveranitatea, în viitor trebuie să accept selectiv și nu pot să mă supun orbește și în mod confuz. Dacă mă supun în mod greșit? Nu aș suferi o pierdere? Nu pot să fiu o persoană care se supune în mod nesăbuit.” Dacă tratează noțiunile și pe Dumnezeu cu această atitudine, pot să renunțe ușor la noțiunile lor? Înseamnă acest tip de practică practicarea adevărului? (Nu.) Nu a devenit problematică relația dintre ei și Dumnezeu? Nu Îl scrutează pe Dumnezeu în mod constant? Dumnezeu a devenit obiectul scrutării lor, mai degrabă decât Suveranul care este stăpân pe soarta lor. Deși recunosc că sunt ființe create sub stăpânirea Creatorului, ceea ce fac nu este îndeplinirea îndatoririlor și a obligațiilor unei ființe create. Ei nu Îl tratează pe Creator din poziția lor inițială de ființe create, ci sunt, în schimb, în opoziție cu Creatorul, scrutându-L și analizându-I acțiunile și comportamentul, alegând dacă să se supună și să accepte în funcție de voința lor. Sunt această atitudine și această cale de practică manifestări pe care ar trebui să le aibă persoanele care acceptă adevărul? Pot fi înlăturate noțiunile lor? (Nu, nu pot fi înlăturate.) Nu pot fi înlăturate niciodată. Asta din cauză că relația lor cu Dumnezeu a fost deformată; nu este o relație normală, nu este relația dintre o ființă creată și Creator. Ei Îl tratează pe Dumnezeu ca pe un obiect al scrutării, scrutându-L în mod constant. Acceptă ceea ce ei cred că este corect și bun, dar în sinea lor se împotrivesc lui Dumnezeu și se confruntă cu El în legătură cu ceea ce nu se conformează noțiunilor și închipuirilor umane sau preferințelor umane și se înstrăinează de Dumnezeu. Este o asemenea persoană cineva care acceptă adevărul? La prima vedere, în absența oricăror incidente și fără nicio noțiune despre Dumnezeu, ei pot să se supună cuvintelor pe care le rostește Dumnezeu. Dar, odată ce dobândesc noțiuni, supunerea lor dispare; nu se mai vede nicăieri și nu poate fi pusă în practică. Ce se întâmplă aici? Este clar că nu sunt oameni care practică adevărul. Nu Îl acceptă pe Dumnezeu drept sursa adevărului sau drept adevărul însuși. Oamenilor care nu acceptă adevărul le este dificil să renunțe la noțiunile lor sau să le înlăture, indiferent când apar acestea.

Judecând după conținutul părtășiei de mai sus, ce tip de noțiune credeți că este mai ușor de înlăturat? Depinde de situație. Pentru cei care pot accepta adevărul, care au rațiune și sunt oamenii potriviți, noțiunile lor sunt ușor de înlăturat, indiferent când apar. Pentru cei care nu pot accepta adevărul, noțiunile lor sunt greu de înlăturat, indiferent de momentul când apar. Unii oameni cred în Dumnezeu de 20 sau 30 de ani și, chiar și acum, nimic din ceea ce spun ei nu se conformează adevărului; sunt doar cuvinte și doctrine și noțiuni umane. Ei nu înțeleg absolut niciun adevăr – pot renunța la noțiunile lor atunci când apar? Este greu de spus. Dacă nu acceptă adevărul, nu vor putea renunța la noțiunile lor. Este inevitabil ca oamenii să aibă noțiuni. Mintea fiecăruia poate genera în orice moment diverse noțiuni, fie că sunt inerente sau dobândite. Există noțiuni în inimile tuturor, indiferent de câți ani cred în Dumnezeu. Așadar, ce ar trebui făcut? Este această problemă pur și simplu de nerezolvat? Poate fi rezolvată; există câteva principii de reținut. Aceste principii sunt întru totul esențiale. Când întâlnești astfel de situații, practică în conformitate cu aceste principii. După ce practici un timp, vei vedea rezultate și vei intra în adevărul-realitate. Când apar noțiuni, indiferent de noțiune, cugetă și analizează mai întâi în inima ta dacă această gândire este corectă. Dacă simți în mod clar că această gândire este incorectă și denaturată și că este o blasfemie față de Dumnezeu, atunci roagă-te imediat, cerându-I lui Dumnezeu să te lumineze și să te îndrume să recunoști esența acestei probleme și, după aceea, discută despre înțelegerea ta în timpul unei adunări. În timp ce acumulezi înțelegere și experimentezi lucruri, axează-te pe înlăturarea noțiunilor tale. Dacă o astfel de practică nu duce la rezultate evidente, ar trebui să ai părtășie despre acest aspect al adevărului cu cineva care înțelege adevărul, străduindu-te să obții ajutor de la alții și soluții din cuvintele lui Dumnezeu. Prin cuvintele lui Dumnezeu și experiențele tale, vei verifica treptat că sunt corecte cuvintele lui Dumnezeu și vei dobândi rezultate minunate în ceea ce privește înlăturarea noțiunilor proprii. Acceptând și experimentând astfel de cuvinte și o astfel de lucrare de la Dumnezeu, vei înțelege în cele din urmă intențiile Sale și vei avea o anumită cunoaștere privind firea lui Dumnezeu, permițându-ți să renunți la noțiunile tale și să le rezolvi. Nu-L vei mai înțelege greșit și nu te vei mai feri de Dumnezeu, nici nu vei avea cereri irezonabile. Aceasta se aplică noțiunilor ușor de înlăturat. Dar există un alt tip de noțiune care este greu de înțeles și de înlăturat de către oameni. Pentru noțiunile greu de înlăturat, există un principiu pe care trebuie să-l respecți: nu le exprima și nu le răspândi, deoarece exprimarea unor astfel de noțiuni nu le face bine altora; este un act de sfidare a lui Dumnezeu. Dacă înțelegi natura și consecințele răspândirii noțiunilor, cel mai bine este să o analizezi clar pe cont propriu și să te abții de la a vorbi în mod nechibzuit. Dacă spui: „E îngrozitor să-mi rețin cuvintele în biserică; mă simt de parcă aș exploda”, tot ar trebui să te gândești dacă răspândirea acestor noțiuni este cu adevărat benefică pentru aleșii lui Dumnezeu. Dacă nu este benefică și îi poate determina pe alții să aibă noțiuni despre Dumnezeu sau chiar să Îl sfideze și să-L judece, nu le faci rău aleșilor lui Dumnezeu? Le faci rău oamenilor; nu este ceva diferit de răspândirea unei molime. Dacă ai cu adevărat rațiune, ai prefera să înduri singur durerea decât să răspândești noțiuni și să le faci rău altora. Totuși, dacă ți se pare chinuitor să-ți reții cuvintele, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu. Dacă problema se rezolvă, nu este un lucru bun? Dacă Îl judeci și Îl înțelegi greșit cu noțiunile tale, chiar când te rogi Lui, atunci nu faci decât să atragi necazuri asupra ta. Ar trebui să te rogi lui Dumnezeu astfel: „Dumnezeule, am aceste gânduri și vreau să renunț, dar nu pot. Te rog să mă disciplinezi, să mă dezvălui prin diverse medii și să-mi îngădui să recunosc că noțiunile mele sunt greșite. Oricum m-ai disciplina, sunt dispus să accept.” Această mentalitate este corectă. După ce te rogi lui Dumnezeu cu această mentalitate, nu te vei simți mai puțin sufocat? Dacă vei continua să te rogi și să cauți, primind luminare și iluminare de la Dumnezeu, dacă Îi vei înțelege intențiile și inima ta va deveni luminoasă, nu te vei simți sufocat. Nu se va rezolva atunci problema? Noțiunile, împotrivirea și răzvrătirea ta față de Dumnezeu vor dispărea în mare parte; cel puțin, nu vei simți nevoia să le exprimi. Dacă tot nu funcționează și problema nu este rezolvată complet, găsește pe cineva cu experiență care să te ajute să-ți rezolvi noțiunile. Roagă-l să găsească niște fragmente din cuvintele lui Dumnezeu legate de înlăturarea noțiunilor pe care le ai și citește-le de zeci sau sute de ori; poate că noțiunile tale vor fi înlăturate pe deplin. Unii ar putea spune: „Dacă exprim noțiuni în timpul unei adunări cu frații și surorile, înseamnă că răspândesc noțiuni, prin urmare nu pot face asta. Dar mă simt îngrozitor să le țin în mine. Pot să vorbesc despre ele cu familia mea?” Dacă membrii familiei tale sunt, de asemenea, frați și surori întru credință, exprimarea acestor noțiuni în preajma lor i-ar tulbura și pe ei. Este ceva adecvat? (Nu.) Dacă spusele tale ar avea un impact dăunător asupra altora, făcându-le rău și inducându-i în eroare, nu trebuie în niciun caz să le rostești. În schimb, roagă-te lui Dumnezeu pentru a rezolva problema. Atât timp cât te rogi și mănânci și bei din cuvintele lui Dumnezeu cu o inimă evlavioasă, o inimă flămândă și însetată după dreptate, noțiunile tale pot fi înlăturate. Cuvintele lui Dumnezeu conțin adevărul cuprinzător; pot să rezolve orice problemă. Depinde doar dacă poți accepta adevărul, dacă ești dispus să practici cuvintele lui Dumnezeu și dacă poți renunța la noțiunile proprii. În cazul în care crezi că adevărul cuprinzător se află în cuvintele lui Dumnezeu, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul pentru a rezolva problemele atunci când apar. După ce te rogi un timp, dacă tot nu te simți luminat de Dumnezeu și nu ai primit cuvinte clare de la El despre ceea ce trebuie să faci, dar, inconștient, noțiunile tale nu te mai afectează lăuntric, nu-ți tulbură viața, se sting treptat, nu-ți afectează relația normală cu Dumnezeu și, desigur, nu-ți afectează îndeplinirea datoriei, atunci nu a fost, în principiu, înlăturată această noțiune? (Ba da.) Aceasta este calea de practică.