B. Cum să-I tratăm pe oamenii care răspândesc noțiuni

Ce consecințe apar atunci când o persoană din biserică răspândește noțiuni și nemulțumire față de Dumnezeu? Afectează asta în mod direct rezultatele vieții bisericești? Tulbură viața bisericească normală și lucrarea bisericii? (Da.) Acest lucru are un impact asupra credinței oamenilor în Dumnezeu și le afectează abilitatea de a-și îndeplini îndatoririle în mod normal. Prin urmare, cei care răspândesc noțiuni trebuie să fie restricționați. Chiar dacă menționează asemenea lucruri doar ocazional, ei trebuie să fie restricționați și discernuți; vedeți ce fel de umanitate au, dacă atunci când răspândesc noțiuni o fac din cauza negativității și slăbiciunii temporare sau dacă este din cauza unei probleme cu natura-esență pe care o au – dacă nu urmăresc adevărul în mod consecvent și răspândesc intenționat noțiuni pentru a induce în eroare mai mulți oameni, pentru a tulbura viața bisericească și a-i dăuna. Dacă sunt doar negativitate și slăbiciune ocazionale, este suficient să-i sprijiniți și să-i ajutați prin părtășie despre adevăr. Dacă nu țin seama de sfaturi și continuă să răspândească noțiuni și să tulbure viața bisericească – chiar făcându-i pe alții să devină negativi și slabi, afectându-le abilitatea de a-și îndeplini îndatoririle în mod normal – atunci asta înseamnă că sunt slujitori ai Satanei și ar trebui să fie îndepărtați conform principiilor. De ce să nu li se mai dea o șansă? Credeți că asemenea oameni sunt neîncrezători? (Da.) Indiferent cum este umanitatea lor, asemenea oameni sunt neîncrezători. Neîncrezătorii sunt ca neghina din grâu – ar trebui să fie îndepărtați. Dacă afișează doar câteva manifestări ale neîncrezătorilor și nu au provocat tulburări în viața bisericească și încă pot să slujească în calitate de prieteni ai bisericii și să presteze servicii, atunci pot fi lăsați în pace. Dar cei care răspândesc noțiuni în mod constant exprimă mereu punctele de vedere și remarcile neîncrezătorilor. Ei nu spun lucrurile întâmplător; scopul lor este să incite, să inducă în eroare și să atragă mai mulți oameni care să se îndepărteze de Dumnezeu. Intenția lor este: „Dacă nu voi putea să câștig binecuvântări, nu voi mai crede. Niciunul dintre voi nu ar trebui să spere să câștige binecuvântări și nu ar trebui să credeți nici voi! Dacă voi continuați să credeți, cum va fi dacă persistați și, în cele din urmă, câștigați binecuvântări într-o zi – nu mă va pune asta într-o poziție dificilă? Cum m-aș putea simți atunci echilibrat în sinea mea? E inacceptabil. Ca să evit regretele pe viitor, vă voi tulbura și vă voi zdruncina credința, vă voi face să vă îndepărtați de dumnezeu, să-l trădați și să părăsiți biserica împreună cu mine – așa ar fi cel mai bine.” Acesta este scopul lor. Nu ar trebui să fie îndepărtați asemenea neîncrezători? (Ba da.) Ar trebui să fie îndepărtați. Dacă unii neîncrezători vor înceta să creadă, biserica, pur și simplu, le va lua înapoi cărțile cuvintelor lui Dumnezeu și îi va înlătura. Există și alți neîncrezători care au unele sentimente pozitive față de credința în Dumnezeu și de credincioși. Aceștia nu joacă un rol pozitiv, afirmativ în biserică; ei doar ajută ocazional în calitate de prieteni ai bisericii. Chiar dacă nu urmăresc adevărul sau nu au părtășie despre adevăr, asemenea oameni nu răspândesc noțiuni sau nu tulbură viața bisericească. Atât timp cât pot să presteze câteva servicii, ar trebui să li se permită să rămână în biserică și nu este nevoie să fie îndepărtați. Totuși, nu ar trebui să li se arate nicio milă acelor neîncrezători care răspândesc noțiuni în mod constant. Ei își răspândesc noțiunile și înțelegerile greșite despre Dumnezeu, tulburând viața bisericească și provocând perturbări lucrării bisericii. Acești neîncrezători sunt slujitori ai Satanei. Ei au noțiuni; totuși, nu numai că nu caută adevărul ca să le înlăture, ci își și răspândesc noțiunile pentru a-i induce în eroare pe aleșii lui Dumnezeu. Îl trădează pe Dumnezeu și vor să-i distrugă și pe alții împreună cu ei. Aceștia tulbură lucrarea bisericii cu aceste tipuri de intenții. Poate Dumnezeu să îi ierte? Nu, nu trebuie să fie cruțați. Nu se pune problema să trebuiască să fie restricționați sau izolați; trebuie să fie înlăturați și îndepărtați pentru totdeauna, fără să li se arate niciun pic de îngăduință!

În biserică, unii oameni nu urmăresc niciodată adevărul și nu înțeleg niciodată cum lucrează Dumnezeu ca să-i mântuiască pe oameni. După ce experimentează anumite lucruri, încep să aibă înțelegeri greșite, împotriviri și plângeri față de Dumnezeu; unele dintre lucrurile pe care le spun și le fac sunt pentru a răspândi noțiuni. Noțiunile pe care le răspândesc nu sunt doar abateri legate de înțelegerea cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu sau înțelegeri greșite despre Dumnezeu. Unele sunt mai grave, negând în mod direct faptul că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu – Îl judecă și Îl condamnă cu desăvârșire pe Dumnezeu. Iar alte noțiuni pe care le răspândesc chiar Îl atacă și Îl hulesc fățiș pe Dumnezeu. Ei nu își disecă sau nu încearcă să-și cunoască propria corupție și răzvrătire cu o inimă supusă, din perspectiva unei ființe create sau a unui adept al lui Dumnezeu, nici nu acceptă adevărul și nu au părtășie despre înțelegerea lor față de lucrarea lui Dumnezeu și intențiile Sale. Noțiunile pe care le exprimă sunt exact opuse acestor înțelegeri pozitive. Când ceilalți le aud noțiunile, ei nu dobândesc o înțelegere față de Dumnezeu, nici nu ajung să aibă credință autentică și, desigur, nu sporește nici credința lor în Dumnezeu. În schimb, credința lor în Dumnezeu devine nedeslușită, diminuată sau chiar se pierde de tot. În același timp, viziunea lucrării lui Dumnezeu devine neclară pentru ei. Cu cât oamenii ascultă mai mult noțiunile pe care le răspândesc aceștia, cu atât mai confuze devin inimile lor, chiar până într-acolo încât nu le este clar de ce ar trebui să creadă în Dumnezeu și încep să se îndoiască de existența Lui. Dacă sunt cuvintele lui Dumnezeu adevărul, dacă acestea și lucrarea lui Dumnezeu îi pot purifica și mântui pe oameni și alte lucruri asemănătoare – toate acestea devin neclare și îndoielnice pentru ei. Când aud noțiunile și înțelegerile greșite răspândite de asemenea indivizi, oamenii încep să se îndoiască și să se păzească de Dumnezeu; încep să-L limiteze în inimile lor, să aibă înțelegeri greșite și plângeri față de Dumnezeu și chiar se îndepărtează de El în sinea lor. Acest lucru este foarte problematic. Odată ce au aceste gânduri, păreri, planuri și calcule negative, adverse, devine clar că informațiile și remarcile pe care le-au acceptat nu sunt în conformitate cu nevoile umanității normale, cu atât mai puțin cu adevărul – este sută la sută sigur că acestea provin de la Satana. Indiferent de motivele sau intențiile celor care răspândesc noțiuni, fie că răspândesc sofisme și zvonuri nefondate intenționat sau neintenționat, atât timp cât au un impact dăunător în biserică, ar trebui să fie restricționați. Desigur, dacă asemenea oameni sunt descoperiți și discernuți în afara vieții bisericești, și ei ar trebui să fie opriți și restricționați cu promptitudine. Este și mai bine dacă cineva care înțelege adevărul poate folosi cuvintele lui Dumnezeu sau propria înțelegere pentru a-i combate și a-i expune pe cei care răspândesc asemenea lucruri, ajutându-i pe frați și surori să-i discearnă. Asta înseamnă a lupta împotriva Satanei. Dacă îți lipsește statura, ar trebui să înveți să-i discerni și să stai departe de ei. Dacă ai statură, ar trebui să-i expui. Îndrăzniți să faceți asta? Știți cum să faceți asta? Acest lucru dezvăluie mai ales dacă o persoană deține adevărul-realitate. Când aud noțiunile și înțelegerile greșite pe care le răspândesc asemenea oameni despre Dumnezeu, unii credincioși noi sunt șocați și spun: „Cum poate să vorbească așa cineva care crede în Dumnezeu?” Dacă oamenii care nu au o bază aud aceste noțiuni și sofisme, vor fi ei negativi și slabi? Vor accepta aceste sofisme? Vor fi induși în eroare și vor părăsi biserica? Toate acestea sunt posibile. Când cineva care răspândește noțiuni spune: „Nu voi mai crede niciodată în dumnezeu”, indiferent de tipul de stare în care se află când spune asta, acest lucru arată că și-a pierdut cu totul credința în Dumnezeu și că este un neîncrezător. Indiferent de scopul cu care răspândește asemenea cuvinte, poți să dobândești vreo edificare când le auzi? (Nu.) Când ești slab și auzi aceste cuvinte, s-ar putea să simți: „Această persoană îmi împărtășește durerea; când vorbește despre noțiunile sale, parcă dă glas gândurilor mele cele mai ascunse.” Totuși, dacă o persoană cu credință aude aceste cuvinte, ea ar spune: „Este o răzvrătire revoltătoare! Cum pot fi rostite asemenea cuvinte? Nu este o blasfemie împotriva lui Dumnezeu? Nu aș îndrăzni să spun asemenea lucruri, deoarece jignesc firea lui Dumnezeu!” Faptul că poate să răspândească aceste noțiuni arată că aceste idei s-au înfiripat cu mult timp în urmă și au prins deja rădăcini în inima sa. Dacă tocmai au început să se formeze asemenea idei și încă sunt în stadiul de înmugurire și nu s-au transformat pe deplin în noțiuni, atât timp cât o persoană nu le exprimă prin cuvinte și nu i-a perturbat sau nu i-a indus în eroare pe ceilalți, acest lucru arată că are un pic de rațiune; poate avea grijă ce spune, evitând astfel consecința de a fi îndepărtată. Dar dacă vorbește și tulbură viața bisericească, atunci nu i se mai poate arăta nicio curtoazie; ar trebui să fie expusă și îndepărtată. Oamenii care nu iubesc adevărul și sunt lipsiți de abilitatea de a-l înțelege sunt predispuși să-și însușească frecvent noțiuni. Totuși, cei care citesc des cuvintele lui Dumnezeu și au abilitatea de a înțelege vor căuta adevărul pentru a-și îndepărta noțiunile, chiar dacă acestea apar. Cei care răspândesc noțiuni frecvent sunt dezvăluiți și eliminați de lucrarea lui Dumnezeu; aceștia sunt oameni care nu iubesc deloc adevărul și care nu îl pot accepta, toți sunt scârbiți de adevăr și îl urăsc. Nu există nicio îndoială în privința acestui lucru.

În viața bisericească din diverse țări și locuri, problema răspândirii noțiunilor există cu siguranță, fiindcă oamenii care nu iubesc adevărul sunt omniprezenți. Cei care nu urmăresc adevărul, cei care sunt scârbiți de el, cei care caută plăcerea trupească, precum și neîncrezătorii, oamenii răi și alții nutresc întotdeauna noțiuni despre cuvintele lui Dumnezeu și despre Dumnezeu întrupat, fiindcă nu urmăresc adevărul. Inimile lor sunt pline de noțiuni, de închipuiri despre Dumnezeu și de cerințe de la El și nu pot pricepe și înțelege în mod pur fiecare cuvânt pe care îl spune Dumnezeu; ei înțeleg cuvintele doar pe baza propriilor lor noțiuni, preferințe și chiar a câștigurilor și pierderilor lor personale. Inimile lor sunt pline de diverse noțiuni, închipuiri și cerințe iraționale de la Dumnezeu, alături de diverse înțelegeri greșite și judecăți față de Dumnezeu și așa mai departe. Prin urmare, acestor oameni le este firesc să răspândească noțiuni – nu este o noutate. Atât timp cât există astfel de oameni, răspândirea de noțiuni va avea loc din când în când și se poate întâmpla în orice moment. Când ceva ce spune sau face Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile și dorințele lor și când le prejudiciază interesele, se înfurie și încep să vorbească pentru interesele lor proprii și să se confrunte cu Dumnezeu și cu lucrarea Sa. Acești oameni sunt mereu în opoziție cu adevărul și cu Dumnezeu, analizând și scrutând cuvintele lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu. Scrutează și examinează încontinuu corectitudinea cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu și, de asemenea, vor să verifice dacă întruparea lui Dumnezeu se aliniază la identitatea și statutul lui Dumnezeu. În timpul procesului lor de verificare, li se pare foarte dificil să obțină răspunsuri precise; în ochii lor, este foarte dificil chiar și să fie îndeplinite cuvintele lui Dumnezeu și să se adeverească. Prin urmare, au multe de spus când răspândesc noțiuni. Își răspândesc noțiunile indiferent de timp, loc sau context. Oricând sunt nemulțumiți de Dumnezeu în orice fel, ei evaluează lucrurile folosindu-și noțiunile. Dacă lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile lor, ei își exprimă rapid noțiunile. Caracterizăm acest tip de exprimare drept răspândire. De ce se numește „răspândire”? Fiindcă lucrurile pe care le exprimă nu au un efect pozitiv asupra aleșilor lui Dumnezeu, a vieții bisericești sau a lucrării casei lui Dumnezeu. În schimb, doar provoacă tulburări, perturbări și daune. Prin urmare este corect să ne referim la rostirea unor asemenea remarci numind-o „răspândire”.

După ce dobândești un discernământ de bază despre problema răspândirii noțiunilor, ar trebui să diseci și să discerni pe baza adevărului diversele noțiuni și remarci eronate ale oamenilor și apoi să te ocupi de ele și să le îndepărtezi conform reglementărilor casei lui Dumnezeu. Desigur, conducătorii și lucrătorii au o responsabilitate de la care nu se pot sustrage de a rezolva asemenea probleme. În același timp, după ce ascultă această părtășie, toți aleșii lui Dumnezeu au, de asemenea, obligația și responsabilitatea de a-i expune și a-i diseca pe oamenii care răspândesc noțiuni și cuvintele și comportamentele lor. Dacă nu ai curajul să-i oprești sau să-i restricționezi, poți să ai părtășie și să dezbați cu ei pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului pe care îl înțelegi. Care este scopul unei asemenea dezbateri? Este acela de a le permite celor cu statură mică și lipsiți de înțelegerea adevărului să își dea seama după ce ascultă dezbaterea ale cui cuvinte sunt în conformitate cu adevărul, în loc să fie induși în eroare în mod confuz de către noțiunile și sofismele răspândite de unii oameni. Acest lucru este benefic pentru aleșii lui Dumnezeu și pentru viața bisericească. Când se descoperă că o persoană rostește cuvinte care nu sunt în conformitate cu adevărul – indiferent dacă sunt noțiuni umane sau sofisme – ar trebui să existe o dezbatere. Asemenea dezbateri îi edifică pe oameni. Cel puțin, după ce ascultă aceste dezbateri, cei care privesc pot să vadă clar că sunt într-adevăr noțiuni cuvintele celor care răspândesc noțiuni și pot să înțeleagă care aspecte ale acestor noțiuni nu se aliniază la adevăr, care este esența noțiunilor, de ce nu se conformează adevărului, de ce sunt caracterizate drept noțiuni, de ce ar trebui restricționați oamenii care le răspândesc și așa mai departe – sunt capabili să aibă o perspectivă corectă asupra acestor chestiuni, mai degrabă decât să fie induși în eroare și jucați pe degete într-o manieră confuză. Deși noțiunile răspândite de oameni pot să provoace o oarecare tulburare și să facă rău intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu și vieții bisericești, chiar nu este un lucru rău ca oamenii să experimenteze aceste lucruri. Cel puțin, le permite să-și sporească discernământul, să vadă adevărata față a celor care răspândesc noțiuni, să vadă ce firi dezvăluie când răspândesc noțiuni și să vadă diferența dintre noțiunile pe care le răspândesc și adevăr. Pe de o parte, oamenii vor fi capabili să discearnă aceste remarci și să fie imuni la ele. Pe de altă parte, vor avea și un oarecare discernământ despre asemenea oameni și vor ști ce fel de cuvinte sunt rostite de neîncrezători, de cei care nu dețin deloc adevărul, care nutresc deseori noțiuni despre Dumnezeu și știu că nu este autentică credința lor – cel puțin, oamenii pot să dobândească acest tip de discernământ. Desigur, dacă nu ai întâmpinat încă aceste probleme, nu te ruga în mod nechibzuit, spunând: „O, Dumnezeule, Te rog, rânduiește-mi un mediu ca să pot vedea ce înseamnă «noțiunile pe care le răspândesc oamenii».” A fi martor la răspândirea de noțiuni nu este un joc și te poate face ușor să fii indus în eroare. Și atunci când chiar se întâmplă aceste lucruri, ar trebui să te ocupi de ele în mod corect. Nu le permite să-ți scape sau nu le evita; fă-le față în mod corect și abordează fiecare mediu pe care ți l-a rânduit Dumnezeu cu o atitudine serioasă și riguroasă. Aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o aibă o persoană care urmărește adevărul pentru a-l obține. Când întâlnești pe cineva care răspândește noțiuni, ar trebui să înveți să te rogi lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, Te rog, fii cu mine, luminează-mă, îndrumă-mă, ca să pot discerne aceste cuvinte și acest tip de persoană și permite-mi, de asemenea, să recunosc dacă am în mine vreuna dintre noțiunile acestor oameni.” Apoi, după ce te rogi, du-te și experimentează acest lucru. Desigur, acesta va fi și momentul când vei fi testat despre cât înțelegi realmente din adevăr și cât de mare este statura ta. Când cineva răspândește noțiuni, dacă îl auzi și nu ai nicio reacție sau niciun gând lăuntric și ești, în schimb, doar ca un radio – acceptând orice noțiune exprimă și răspândește, fără nicio împotrivire sau abilitate de a-l respinge, ba chiar mai mult, fără nicio abilitate de a-l discerne – nu este un lucru foarte problematic? Când aud pe cineva exprimând noțiuni, unii oameni simt în inimile lor că este greșit ceea ce se spune și vor să aibă părtășie și să dezbată cu acea persoană, dar nu știu cum să se exprime adecvat sau cum ar trebui să o expună sau să o disece pe acea persoană. De asemenea, se tem că se vor roși la față dacă nu vor reuși să riposteze cu eficiență și că, apoi, când vor fi în cele din urmă înfrânți, își vor pierde reputația și vor rămâne blocați într-o situație stânjenitoare. Totuși, nu sunt nici dispuși să renunțe fără să dezbată, gândindu-se: „Am ascultat multe predici și înțeleg destul de mult, așadar, de ce nu-mi găsesc cuvintele ca să o combat? Nu am noțiuni despre Dumnezeu și am credință adevărată în El, așadar, de ce nu pot să explic lucrurile clar, acum când e momentul să-i combat sofismele?” Privesc cum persoana care răspândește noțiuni vorbește tot mai mult, folosind cuvinte din ce în ce mai revoltătoare și mai detestabile, dar pur și simplu nu o pot combate sau nu o pot diseca și sunt incapabili să ia atitudine și să o expună, cu atât mai puțin să o oprească, lucru care îi face să se simtă extrem de anxioși și îngrijorați în sinea lor. Doar în acest moment își dau seama că statura lor este prea mică și văd că înțelegerea pe care o au față de adevăr nu a devenit încă un punct de vedere complet și corect, că este alcătuită doar din câteva fraze fragmentate, din crâmpeie de lumină și idei împrăștiate și, în niciun caz, din cunoaștere autentică a adevărului. Știu foarte bine că această persoană răspândește noțiuni, că îi induce în eroare pe oameni și că este neîncrezătoare și vor să îi expună și să îi combată părerile, doar că le lipsește limbajul potrivit și elocvent pentru a face acest lucru. Reușesc doar să spună: „Tot ceea ce face Dumnezeu este bun; trebuie să accepți acest lucru. Dumnezeu este sfânt și perfect; nu este deloc cum spui tu. Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile, iar oamenii sunt ființe create. Ar trebui să se supună lui Dumnezeu. Oamenii nu au de pierdut dacă se supun lui Dumnezeu.” Pot să dea glas numai acestor teorii superficiale care nu abordează deloc ideile esențiale. După ce experimentează acest eveniment special, își dau seama că statura lor este prea mică și se gândesc: „De ce sunt atât de incapabil? De obicei, pot să vorbesc la nesfârșit despre doctrine pompoase, fiind foarte elocvent; pot să vorbesc la o adunare timp de o oră fără nicio problemă și să scriu între trei și cinci pagini de notițe despre predică fără să clipesc din ochi, simțindu-mă foarte încrezător în privința asta. Dar când mă confrunt cu cineva care răspândește noțiuni în acest mod, judecându-L și hulindu-L astfel pe Dumnezeu, de ce nu am nicio vigilență, niciun răspuns? De ce nu pot să ofer o expunere și o combatere elocvente?” Ce descoperă ei din asta? Oare nu își dau seama că nu înțeleg adevărul? Este această conștientizare un lucru bun sau un lucru rău? (Este un lucru bun.) În cele din urmă, își descoperă statura reală. Dacă nu ar fi întâlnit o persoană care răspândește noțiuni, ar fi putut continua să creadă că au statură, că înțeleg adevărul, că au discernământ, că pot desluși toate lucrurile, că pot predica doctrine spirituale și că pot avea puțin părtășie despre fiecare adevăr cu foarte multă familiaritate. Totuși, când se confruntă cu o persoană care răspândește noțiuni, deși știu că e greșit, se trezesc neputincioși, incapabili să facă ceva, și sfârșesc înfrânți. Este stânjenitor acest lucru? Este o chestiune glorioasă? (Nu.) Așadar, cum ar trebui rezolvat acest lucru? Dacă nu îți găsești cuvintele potrivite pentru a te certa cu ei și vrei, de asemenea, să eviți stânjeneala și să rămâi ferm în mărturia ta, pentru a-l rușina și a-l învinge complet pe Satana, ce ar trebui să faci? Vă voi spune o metodă eficientă: dacă îi vezi răspândind noțiuni la nesfârșit și majoritatea oamenilor sunt lipsiți de discernământ și sunt influențați de ei, dar nu poți să îi contrazici, atunci e timpul să nu te mai porți cu mănuși; dă cu pumnul în masă și spune: „Taci! Despre ce vorbești? Poate că nu sunt capabil să te contrazic, dar știu că ești un neîncrezător! Uită-te la ce spui; există vreun singur cuvânt care se aliniază la adevăr? Te-ai bucurat de harul lui Dumnezeu atât de mulți ani – ai rostit vreun cuvânt de laudă sau de mărturie pentru El? Ai doleanțe față de Dumnezeu; dacă ești în stare, du-te imediat în al treilea Cer și vorbește direct cu Dumnezeu. Nu mai provoca tulburări aici! Îți ordon acum, în mod oficial, să dispari!” Ați îndrăzni să spuneți asta? Înseamnă acest lucru să fii impetuos? (Nu, nu asta înseamnă.) Așa emiteți o declarație pentru Satana. Doar faceți asta. Spuneți-le: „Dispari, neîncrezătorule! Te-ai bucurat degeaba de atât de mult har al lui Dumnezeu, mizerabil lipsit de conștiință; nu ești vrednic să fii om!” Doar un cuvânt: „Dispari!” Cum sună asta? E elocvent, dar nu poate fi folosit în mod nechibzuit. Nu ar trebui să le spuneți asta fraților și surorilor noi în credință, care nu înțeleg încă adevărul, însă neîncrezătorilor și slujitorilor Satanei le puteți da fără milă astfel de ordine: „Aceasta este casa lui Dumnezeu, casa adevăraților frați și surori, casa celor care Îl urmează pe Dumnezeu. Nu este casa diavolilor și a satanelor. Aici nu e nevoie de diavoli și de satane. Ești un diavol și o satană, așa că dispari!” Este un lucru potrivit? (Da.) Nu este cea mai bună metodă; vă învăț asta doar pentru că statura voastră este prea mică, pentru că nu aveți destulă statură ca să vă luptați cu Satana. De fapt, nu este ideală. Metoda ideală este că, dacă înțelegeți multe adevăruri și aveți credință autentică în Dumnezeu și cunoaștere autentică față de El, sunteți capabili să îi combateți și îi combateți atât de temeinic, încât sunt complet rușinați, astfel încât în cele din urmă le spun tuturor: „Nu-mi pot păstra credința; mi-e prea rușine să mai dau ochii cu voi. Sunt un diavol și o satană; voi părăsi singur biserica.” De vreme ce acum nu aveți această abilitate, ar trebui să îi tratați pe cei care răspândesc frecvent noțiuni conform metodei pe care v-am predat-o.

Știți cum să vă ocupați de cei care răspândesc frecvent noțiuni în biserică? Îi puteți discerne acum pe cei care răspândesc noțiuni pentru a-i induce în eroare pe oameni? (Da.) Care sunt principalele tipuri de discursuri prin care se răspândesc noțiuni? Un tip vizează cuvintele lui Dumnezeu, un altul vizează lucrarea lui Dumnezeu și mai există altul care vizează firea și esența lui Dumnezeu. Aceste tipuri de discursuri variază de la minore – închipuiri și interpretări greșite ale lui Dumnezeu – la grave, precum judecarea, condamnarea și hulirea lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, mai există și remarcile negative și potrivnice ale oamenilor – exprimarea unor lucruri precum plângerile, sfidarea și nemulțumirea lor față de Dumnezeu. În concluzie, cuvintele care răspândesc noțiuni au toate natura de a-L sfida, judeca, condamna și huli pe Dumnezeu, iar consecințele pe care le au asupra oamenilor sunt să-i determine să fie suspicioși față de Dumnezeu și să se păzească de El, să Îl înțeleagă greșit și să se îndepărteze de El, ba chiar să Îl respingă. Acestea ar trebui să fie ușor de discernut.