Implementarea lucrării de scriere a articolelor de mărturie bazate pe experiență implică o etapă importantă de inspectare, care depinde de deținerea adevărului-realitate de către conducători și lucrători. Pe lângă inspectarea conducătorilor și lucrătorilor care au un calibru relativ scăzut și care sunt destul de slabi, ar trebui să-i întrebați și să-i înțelegeți și pe cei care au un calibru mediocru. Dacă mediul nu este adecvat, puteți trimite o persoană să se intereseze, să înțeleagă situația și să facă o documentare detaliată. Dacă mediul permite, cel mai bine este să mergeți personal și să interacționați cu supraveghetorul acestei lucrări; puneți întrebări, cercetați și înțelegeți situația specifică a acestei lucrări și vedeți cât de bine este implementată lucrarea. Pe scurt, odată ce se emite rânduiala de lucru pentru scrierea articolelor bazate pe experiențe, nu este ceva ce poate fi finalizat într-o lună sau două. Aceasta nu este o sarcină temporară, ci o lucrare de lungă durată. Conducătorii și lucrătorii nu ar trebui să ofere îndrumare, supraveghere, îndemnuri și inspectare doar în cursul primei sau a doua luni de la emiterea rânduielii de lucru și să considere că totul a fost realizat. În schimb, ei trebuie să urmărească această lucrare în mod continuu, pe termen lung. Conducătorii de biserică mai slabi trebuie să meargă și să ofere îndrumare personală. Conducătorii de biserici care pot implementa în mod independent rânduielile de lucru ar trebui, de asemenea, să efectueze inspectări regulate pentru a înțelege progresul lucrării și pentru a rezolva orice probleme care apar. Aceasta este o responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor. Prin urmare, un lucru este sigur cu privire la conducătorii și lucrătorii care lucrează: nu au niciodată timp liber. Unii conducători și lucrători se gândesc mereu: „Rânduielile de lucru au fost emise și am avut părtășie despre cum să le implementăm. Mi-am terminat treaba, nu mai e nimic de făcut. Așa că am să mă ocup de niște sarcini potrivite, cum ar fi să ajut la gătit și la găzduire sau să cumpăr unele lucruri necesare zilnic și care le lipsesc fraților și surorilor.” Ei devin leneși după emiterea rânduielilor de lucru și simt că și-au terminat treaba și nu mai au nimic de făcut. Acest lucru arată că ei nu știu cum să realizeze lucrarea sau să se ocupe de sarcini specifice. De fapt, odată ce diferitele rânduieli de lucru ale casei lui Dumnezeu sunt emise, atât timp cât Cel de mai sus nu a solicitat să fie oprită, lucrarea trebuie să continue și nu poate fi întreruptă chiar la mijloc. De exemplu, pentru lucrarea de scriere a articolelor de mărturie bazate pe experiență, a cerut Cel de mai sus o sistare a acesteia? A existat vreo notificare care să spună să se oprească această lucrare? (Nu.) Deci, cum ar trebui conducătorii și lucrătorii să desfășoare această lucrare? Nu fi motivat doar de un entuziasm de scurtă durată. Când rânduiala de lucru este emisă pentru prima dată, ești foarte entuziasmat, proactiv și dornic să duci la bun sfârșit această lucrare. Cu toate acestea, după o perioadă de timp, dacă Cel de mai sus nu oferă îndemnuri, nu emite noi indicații sau nu dă noi directive pentru această rânduială de lucru, este posibil să te gândești că, întrucât Cel de mai sus nu a dispus nimic nou, poți ignora această lucrare. Acest lucru nu este acceptabil, este o neglijare a responsabilității. Indiferent de cât timp a fost implementată această lucrare și indiferent dacă a întrebat Cel de mai sus despre aceasta, dacă a îndemnat sau a evidențiat-o în această perioadă, atât timp cât ți-a fost încredințată, tu trebuie să ți-o asumi și să o faci continuu, realizând-o bine. Ce înseamnă „continuu”? Înseamnă că, atât timp cât Cel de mai sus nu solicită oprirea, conducătorii și lucrătorii trebuie să ofere neîntrerupt și continuu îndrumare, supraveghere, îndemnuri, inspectare și să urmărească această lucrare. Cu excepția cazului în care te retragi sau ești concediat, câtă vreme îți păstrezi poziția, această lucrare este ceva ce trebuie să faci bine în calitate de conducător sau lucrător. De asemenea, este o sarcină pe care trebuie să o implementezi și să o urmărești continuu. Cum ar trebui să se practice acest lucru? De fiecare dată când vizitezi o biserică, trebuie să-i întrebi pe conducătorii locali și pe supraveghetorul acestei lucrări: „Cum se prezintă articolele de mărturie în această perioadă? Există articole de mărturie bune, relativ emoționante? Există articole cu experiențe speciale?” Dacă ei spun că există, trebuie să te uiți peste aceste articole. Dacă acestea conțin într-adevăr experiențe practice și-i lămuresc cu adevărat pe oameni, ar trebui publicate imediat. De fiecare dată când vizitezi o biserică, trebuie să întrebi mai întâi despre acest subiect. Aceasta este o sarcină specifică pe care trebuie să o implementezi, o obligație de la care nu te poți eschiva: aceasta este responsabilitatea ta. Indiferent dacă Cel de mai sus oferă îndemnuri sau întreabă despre această chestiune, această sarcină este inclusă în ceea ce ai de făcut. Dacă frații și surorile sunt ocupați cu îndatoririle lor și nu au timp să scrie articole de mărturie, trebuie să îi îndemni, spunându-le: „Scrierea unor articole de mărturie bune este foarte benefică pentru pătrunderea în viață a aleșilor lui Dumnezeu și este, de asemenea, o datorie importantă.” Cu toate acestea, unii conducători spun: „Frații și surorile simt că și-au scris toate experiențele și că nu mai au nimic de scris.” Este corectă această afirmație? De fapt, multe experiențe detaliate nu sunt observate de oameni și sunt trecute cu vederea. Doar atunci când citesc mărturiile bazate pe experiențe scrise de alții, își aduc aminte că și ei au avut experiențe similare. Prin urmare, scrierea articolelor de mărturie bazate pe experiență necesită gândire și contemplare atentă. Există multe înțelegeri bazate pe experiență despre care merită să se scrie. Este lipsa timpului un motiv valabil? Aceasta este o datorie pe care oamenii ar trebui să o facă. Indiferent cât de ocupați sunt, ar trebui să își facă timp pentru a scrie. Dacă nu știu cum să scrie articole de mărturie, ar trebui să le dicteze altei persoane, care să le redacteze, realizând astfel un articol bun. În acest fel, prin îndemnul și îndrumarea ta, se va scrie un alt articol bun de mărturie bazat pe experiență. Știi cât de mulți oameni poate lămuri acest articol? Câți oameni pot primi ajutor și beneficia de pe urma lui? Dacă nu supraveghezi și nu oferi îndrumare, iar conducătorii de biserici locale nu au și ei un sentiment de povară, gândindu-se că frații și surorile și-au scris toate mărturiile bazate pe experiență și nu mai există alte articole de scris, atunci acest articol reușit de mărturie bazată pe experiență nu va lua naștere. Uneori, când vizitezi o biserică, unii frați și surori discută cu tine și spun: „Am îndurat tot felul de greutăți în viața mea. De când am început să cred în Dumnezeu, am fost și persecutat foarte mult. Dumnezeu mi-a călăuzit fiecare pas. Am văzut faptele minunate ale lui Dumnezeu și mi-am dat seama că totul este rânduit de Acesta și că El este cu adevărat suveran peste toate – acest lucru este complet adevărat!” După ce îți povestesc experiența lor, îi întrebi dacă au scris-o sub formă de articol, iar aceștia îți răspund: „Nu, am un nivel scăzut de educație și nu pot scrie. În plus, alții spun că această experiență nu este valoroasă.” „Cum ar putea o asemenea experiență minunată să fie lipsită de valoare?”, le răspunzi tu. „După fiecare pas al experienței tale, ai simțit profund suveranitatea lui Dumnezeu, conducerea și rânduiala lui Dumnezeu. Ce experiență ar putea fi mai valoroasă decât aceasta? Asemenea experiențe ar trebui să fie scrise și să nu fie ratate.” Apoi rânduiești rapid ca frați și surori mai educați să îi ajute cu redactarea. În trei zile este scris un articol de mărturie bun și excelent și apoi transformat într-un videoclip de mărturie bazată pe experiență. Toți cei care îl urmăresc spun: „Experiența protagonistului este fantastică! Te lămurești atât de mult când privești! Arată cu adevărat că Dumnezeu este suveran peste toate – exact așa și este! Acest lucru a fost confirmat într-o măsură și mai mare acum, iar credința noastră în Dumnezeu a sporit.” Alții spun: „Acest articol de mărturie bazată pe experiență este scris foarte practic și este foarte emoționant. Ar fi și mai bine dacă ar fi ecranizat!” Mulți frați și surori așteaptă cu nerăbdare ca acesta să fie realizat rapid ca film. Astfel, deoarece conducătorii și lucrătorii au tratat lucrarea bisericii cu responsabilitate și loialitate, o conversație ocazională a putut duce la un articol și la un material bun pentru un film. Aceasta este cea mai bună dovadă și cel mai bun subiect pentru a aduce mărturie despre suveranitatea și orânduirea lui Dumnezeu. Asemenea povești pot spori credința atâtor oameni și, de asemenea, îi pot lămuri pe mulți! Ce părere aveți despre conducătorii și lucrătorii care fac lucrarea în acest fel? Nu respectă nicio formalitate în lucrarea lor. Oriunde merg, pun întrebări, cercetează și interacționează cu frații și surorile, integrându-se printre ei fără a se da mari. Nu au doar un sentiment de povară în inimile lor, ci și un puternic simț al responsabilității. Făcând acest lucru în mod constant, ei obțin rezultate în mod natural. Nu-Și va aminti Dumnezeu de asta? Acestea sunt fapte bune, nu? Spune-Mi, este obositor să faci părticica asta de lucrare? Este nevoie de suferință? E nevoie să escaladezi munți abrupți sau să plonjezi în mări de foc? Nu. Nu este dificil. Este nevoie doar s-o faci din inimă. Cu această lucrare în inima ta, oriunde te duci, pui întrebări și te interesezi: „Cum progresează lucrarea? S-au scris articole de mărturie bune în această perioadă? Știi cum să îi îndrumi să își povestească experiențele pe frații și surorile care au experiențe, dar încă nu au scris articole? Știi cum să îi ajuți să se exprime și să îi ghidezi să le scrie?” Oriunde mergi, întotdeauna trebuie să ai părtășie despre acest aspect, să faci lucruri și să rostești cuvinte care au legătură cu această lucrare. Practicarea în acest fel nu face lucrarea conducătorilor și lucrătorilor să fie mai îmbelșugată? Ar putea exista o situație în care să fii inactiv, fără nicio lucrare de făcut? (Nu.) Pot conducătorii și lucrătorii care lucrează în acest mod să obosească sau să moară din cauza epuizării? (Nu.) Nu vor obosi sau nu vor muri din cauza epuizării, lucrarea va avea rezultate și Dumnezeu Își va aminti de acest lucru. Dacă lucrezi astfel, mulți vor fi lămuriți, iar frații și surorile vor simți că scrierea articolelor de mărturie bazate pe experiență este valoroasă și semnificativă. În trecut, ei credeau că experiențele lor nu au nicio valoare, dar, cu ajutorul îndrumării tale, au înțeles cum să scrie articole bazate pe experiență. Acest lucru este benefic și pentru pătrunderea lor în viață. Numai atunci când lucrezi în acest fel îndeplinești responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor.

Având părtășie despre modul în care conducătorii și lucrătorii ar trebui să inspecteze lucrarea, ați învățat cum să o inspectați? Inspectarea lucrării nu înseamnă să găsești defecte sau să cauți nod în papură, ci mai degrabă să vezi cum a fost făcută, dacă a fost rânduită, dacă există cineva care se ocupă de ea, cum progresează lucrarea, care este progresul, dacă se desfășoară fără probleme, dacă lucrarea este făcută conform principiilor, dacă dă rezultate și așa mai departe. În același timp, trebuie să observi, să revizuiești și să evaluezi eficiența lucrării, iar apoi, pornind de la aceasta, să găsești modalități mai bune și mai potrivite de a o implementa. Pentru o rânduială de lucru, precum rânduiala de a scrie articole de mărturie bazate pe experiență, atât timp cât Cel de mai sus nu a cerut oprirea ei, această lucrare trebuie să fie urmărită și implementată în mod continuu, iar acest lucru este benefic pentru pătrunderea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Dacă unii oameni consideră că există deja suficiente mărturii bazate pe experiență și că aleșii lui Dumnezeu nu le pot citi pe toate, atunci poate fi oprită această lucrare? Nu poate fi oprită. Cu atât mai bine că sunt mai multe mărturii bazate pe experiență; dacă sunt mai multe, vor fi mai abundente – acest lucru este ceea ce îi ajută cel mai mult pe aleșii lui Dumnezeu să pătrundă în adevărul-realitate. Câțiva noi credincioși, după ce vor citi aceste mărturii bazate pe experiență, vor ști cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu. După ce trec printr-o perioadă de experiență și obțin rezultate, ei vor fi în mod natural capabili să scrie articole de mărturie bazate pe experiențe. Unii oameni cu experiențe superficiale pot fi, de asemenea, lămuriți citind acele mărturii bazate pe experiențe relativ mai profunde și pot obține experiențe mai profunde scriind articole de mărturie mai bune. Aceste mărturii sunt benefice atât pentru oamenii din religie, cât și pentru aleșii lui Dumnezeu din casa Lui. Prin urmare, lucrarea de scriere a articolelor de mărturie bazată pe experiență nu se poate opri niciodată. Conducătorii și lucrătorii trebuie să urmărească această lucrare încontinuu și nu trebuie să o oprească din cauza niciunui motiv sau pretext. Acesta este un element important al lucrării în biserică. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să preia conducerea în scrierea articolelor de mărturie bazată pe experiență. Această practică dezvăluie cel mai bine dacă ei dețin adevărul-realitate. Dacă nu pot scrie articole de mărturie bazată pe experiență, ei nu corespund standardului ca lucrători și conducători și nu pot face o lucrare reală; ar trebui demiși și eliminați. După ce fac bine această lucrare, conducătorii și lucrătorii trebuie să viziteze încontinuu diferite biserici pentru a se interesa de progresul lucrării. Ei pot pune întrebări și pot afla despre lucrare: „Cei câțiva frați și cele câteva surori din biserica voastră, care sunt relativ serioși în ceea ce urmăresc, au cu toții unele experiențe – pot să scrie câteva articole de mărturie?” De asemenea, aceștia ar trebui să îi întrebe pe cei care tocmai au acceptat adevărata cale cum au ajuns să o cerceteze și să o accepte și dacă pot să-și scrie impresiile cu privire la acest lucru. Conducătorii și lucrătorii nu numai că trebuie să se informeze încontinuu, să afle mai multe, să urmărească și să implementeze această lucrare, dar trebuie, de asemenea, să inspecteze cât de bine decurge implementarea: „În această perioadă, ați rânduit oameni care să facă această lucrare? Câte articole de mărturie bazată pe experiență s-au scris? Câte sunt conform standardului? Care este proporția de articole care sunt conform standardului?” Supraveghetorul răspunde: „După ultima părtășie, în biserica noastră s-au scris deja câteva articole bazate pe experiențe și s-au publicat câteva articole care sunt conform standardului. Am făcut această lucrare în mod continuu.” Acest lucru este în regulă, ceea ce înseamnă că ai făcut această sarcină corect. În acest sens, există o relație directă între capacitatea unei biserici de a crea articole de mărturie bazate pe experiențe autentice și rolul conducătorilor și lucrătorilor? Pe de o parte, trebuie să ai în permanență părtășie despre acest aspect al lucrării; pe de altă parte, trebuie să conduci prin exemplu, informându-te în permanență despre lucrare și, totodată, să te implici în lucrare și să o urmărești. După ce ai urmărit o perioadă și apoi ai părăsit biserica, ar trebui să te întorci mai târziu pentru a inspecta implementarea. Oare nu asta e ceea ce ar trebui să facă lucrătorii și conducătorii? Aceasta este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor.

Conducătorii și lucrătorii trebuie să trateze și să implementeze cu seriozitate fiecare rânduială de lucru emisă de casa lui Dumnezeu. Ar trebui să folosești frecvent rânduielile de lucru pentru a compara și a inspecta toate lucrările pe care le-ai făcut. De asemenea, ar trebui să analizezi și să reflectezi asupra sarcinilor pe care nu le-ai făcut bine sau pe care nu le-ai implementat corespunzător în această perioadă. Pentru orice sarcină atribuită și cerută de rânduiala de lucru care a fost neglijată, ar trebui să te revanșezi rapid și să te informezi cu privire la aceasta. Dacă ești ocupat cu o sarcină specifică și nu poți pleca, poți încredința altora inspectarea și urmărirea lucrării care nu a fost făcută bine. Nu da ordine pur și simplu și nu crede că sarcina este finalizată după ce ai atribuit și rânduit lucrarea, iar apoi stai pe margine, fără să faci nimic. În calitate de conducător, ești responsabil pentru întreaga lucrare, nu doar pentru o sarcină. Dacă vezi că o anumită sarcină este deosebit de importantă, o poți monitoriza, dar trebuie și să-ți găsești timp să inspectezi, să îndrumi și să urmărești alte sarcini. Dacă te mulțumești doar să îndeplinești bine o sarcină și apoi consideri că lucrurile sunt finalizate și atribui alte sarcini altor persoane fără să îți pese sau să întrebi de ele, acesta este un comportament iresponsabil și o neglijare a responsabilității. Dacă ești conducător, atunci, indiferent de câte sarcini ești responsabil, este de datoria ta să fii implicat în mod constant și să pui întrebări despre ele și să cercetezi, în același timp inspectând și rezolvând prompt problemele, pe măsură ce acestea apar. Aceasta este treaba ta. Astfel, chiar dacă ești conducător regional, de sector, de biserică sau orice lider sau supraveghetor de echipă, odată ce ai aflat care este sfera responsabilităților tale, trebuie să verifici frecvent dacă faci o lucrare reală, dacă ai îndeplinit responsabilitățile pe care s-ar cuveni să le îndeplinească un conducător sau un lucrător, precum și ce sarcini – dintre cele câteva încredințate ție – nu ai făcut, pe care nu vrei să le faci, care au dat rezultate slabe și principiile cărei lucrări nu ai reușit să le înțelegi. Toate acestea sunt lucruri pe care ar trebui să le examinezi adesea. Totodată, trebuie să înveți să ai părtășie cu alți oameni și să le pui întrebări și să înveți cum să identifici, în cuvintele și rânduielile de lucru ale lui Dumnezeu, un plan, principii și o cale de practică. Față de orice rânduială de lucru, indiferent dacă se referă la administrație, personal sau viața bisericească, sau orice fel de lucrare profesională, dacă are legătură cu responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, atunci este o responsabilitate pe care aceștia ar trebui să o îndeplinească, fiind în sfera responsabilităților acestora – acestea sunt sarcinile de care trebuie să te ocupi. Desigur, prioritățile ar trebui stabilite în funcție de situație, nicio lucrare nu poate să rămână în urmă. Unii conducători și lucrători spun: „Eu nu am zece mâini. Sunt atât de multe sarcini în rânduiala de lucru; cu siguranță nu mă pot descurca dacă sunt numit să mă ocup de toate.” Dacă există sarcini în care nu te poți implica personal, atunci ai rânduit ca altcineva să le îndeplinească? După ce ai făcut această rânduială, ai urmărit și ai făcut cercetări? I-ai evaluat lucrarea? Cu siguranță ai avut timp să faci cercetări și evaluări? Cu siguranță ai făcut-o! Unii conducători și lucrători spun: „Nu pot face decât o singură treabă pe rând. Dacă îmi ceri să fac evaluarea, nu pot evalua decât o sarcină pe rând; mai mult de atât nu este realizabil.” Dacă acesta este cazul, nu ești bun de nimic, calibrul tău este extrem de slab, nu ai capacitate de lucru, nu ești făcut pentru a fi conducător sau lucrător și ar trebui să te retragi. Pur și simplu fă o lucrare care ți se potrivește – nu cauza întârzieri în lucrarea bisericii și în creșterea vieții aleșilor lui Dumnezeu, deoarece ai un calibru slab pentru a lucra; dacă îți lipsește această rațiune, ești egoist și josnic. Dacă ai un calibru obișnuit, dar ești capabil să fii atent la intenția lui Dumnezeu și ești dispus să te pregătești și nu ești sigur că poți face lucrarea bine, atunci ar trebui să cauți câteva persoane de calibru bun care să coopereze cu tine la lucrare. Aceasta este o abordare bună și se consideră că ai rațiune. Dacă propriul tău calibru este prea slab și nu ești cu adevărat capabil să faci această lucrare și, totuși, dorești să continui să ocupi această poziție și să te bucuri de beneficiile ei, atunci ești o persoană egoistă și josnică. Conducătorii și lucrătorii trebuie să aibă conștiință și rațiune – acest lucru este de cea mai mare importanță. Fără măcar această umanitate, ei nu pot fi în niciun caz conducători sau lucrători și, chiar dacă ar lucra câtuși de puțin, vor fi conducători falși care le vor provoca doar rău aleșilor lui Dumnezeu și vor pune în pericol lucrarea bisericii. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să ia în considerare intențiile lui Dumnezeu; nu trebuie în niciun caz să fie dictatoriali și să se ocupe ei înșiși de tot, doar pentru a ajunge să nu facă nicio lucrare bine și să întârzie toată lucrarea bisericii, precum și pătrunderea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Nu ar fi acest lucru o mare fărădelege? Prin urmare, oamenii cu un calibru prea slab categoric nu pot fi conducători și lucrători. Cei cărora le lipsește o inimă cu frică de Dumnezeu și care nu pot fi atenți la intențiile lui Dumnezeu cu atât mai mult nu pot fi conducători și lucrători; aceștia nu pot fi desemnați responsabili pentru nicio sarcină. În calitate de conducători și lucrători, este important să fiți conștienți de propria persoană. Dacă tu nu poți face o lucrare reală, dar totuși vrei să-ți asumi totul și îți place să te bucuri de beneficiile statutului, aceasta este însăși definiția unui conducător fals și ar trebui să fii demis și eliminat.

După ce am avut părtășie despre responsabilitățile pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le îndeplinească în legătură cu rânduielile de lucru din casa lui Dumnezeu, aveți acum o direcție privind modul în care conducătorii și lucrătorii ar trebui să trateze și să implementeze rânduielile de lucru? (Da.) Mai sunt dificultăți? Dintre diferitele sarcini descrise în cadrul responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor despre care am avut părtășie, unii oameni s-ar putea să se concentreze doar asupra unuia sau a două aspecte, în timp ce alții s-ar putea să nu fie în stare nici măcar să le poată îndeplini. Dacă acei conducători și lucrătorii care se pot concentra la unul sau două aspecte ale lucrării au calibru suficient și pot învăța să urmărească și alte aspecte ale lucrării, atunci, practic, corespund standardului. Cu toate acestea, dacă rămân doar la nivelul de a predica doctrine și de a organiza adunări, dar nu pot face o lucrare specifică, iar atunci când li se cere să participe la inspectarea și urmărirea sarcinilor specifice devin îngrijorați, fără planuri, pași sau căi de urmat, neștiind ce să facă, acest lucru indică un calibru slab. Pot oamenii cu un calibru slab să implementeze rânduieli de lucru? (Nu.) Astfel de conducători și lucrători nu corespund standardului. Cum ar trebui să tratați asemenea conducători și lucrători? Spuneți-le: „Rânduielile de lucru au fost emise, iar noi avem o înțelegere clară a sarcinilor pe care trebuie să le realizăm și a principiilor pe care trebuie să le susținem, dar tu nu știi ce să faci și nu ai nicio cale de urmat. Și totuși, încă ai neobrăzarea să ai părtășie și să ne ții predici. Ar trebui să te retragi imediat! Nu ești potrivit pentru a fi conducător sau lucrător, nu poți îndeplini această responsabilitate. Predă-o repede cuiva competent! Nu mai striga sloganuri aici, nimeni nu vrea să asculte!” Este acesta un mod adecvat de a trata problema? (Da.) Dacă nu poți face lucrarea, ce rost are să strigi sloganuri degeaba? Toată lumea poate citi cuvintele din rânduielile de lucru; toată lumea poate rosti doctrine – totul depinde de modul în care o faci, de fapt. Dacă nu poți să o faci, atunci nu ești potrivit pentru a fi conducător sau lucrător. Nicio sarcină nu este la fel de simplă ca a bate din palme. Fiecare sarcină impune ca lucrătorii și conducătorii să dezvolte planuri specifice de implementare în cadrul domeniului de aplicare a principiilor bazate pe situația specifică. În același timp, ei trebuie să știe cum să supravegheze, să inspecteze și să urmărească până când lucrarea este implementată corect, respectând pe deplin cerințele rânduielilor de lucru, având succes și obținând rezultate. Abia atunci și-au îndeplinit responsabilitățile de conducători și lucrători; numai atunci corespund standardului ca lucrători și conducători.