Să cântăm un imn: „Toată creația trebuie să ajungă sub stăpânirea lui Dumnezeu.”

1  Dumnezeu a creat toate lucrurile, așa că El face toată creația să vină sub stăpânirea Lui și să se supună stăpânirii Lui; El va porunci tuturor lucrurilor, astfel încât toate lucrurile să fie în mâinile Lui. Toată creația lui Dumnezeu, inclusiv animalele, plantele, omenirea, munții, râurile și lacurile – toate trebuie să vină sub stăpânirea Lui. Tot ce este pe cer și pe pământ trebuie să vină sub stăpânirea Lui. Ele nu pot alege, ci trebuie să se supună tuturor orchestrărilor Lui. Acest lucru a fost decretat de Dumnezeu și este autoritatea lui Dumnezeu.

2  Dumnezeu poruncește tuturor și comandă și ierarhizează toate lucrurile, fiecare clasificat după felul lui și după poziția repartizată după dorința lui Dumnezeu. Indiferent cât de mare este, niciun lucru nu-L poate depăși pe Dumnezeu, toate lucrurile slujesc omenirii create de Dumnezeu și niciun lucru nu îndrăznește să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu sau să-I aducă vreo cerere. Prin urmare, omul, ca ființă creată, trebuie, de asemenea, să-și îndeplinească datoria de om. Indiferent dacă omul este domnul sau îngrijitorul tuturor lucrurilor, indiferent cât de înalt este statutul omului printre toate lucrurile, el este, totuși, doar o ființă umană mică sub stăpânirea lui Dumnezeu, și nu este nimic mai mult decât o ființă umană neînsemnată, o ființă creată care nu va fi niciodată deasupra lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”

Care este adevărul din imnul „Toată creația trebuie să ajungă sub stăpânirea lui Dumnezeu”? Care rând este adevărul? (Toate rândurile sunt adevărul.) Ce spune ultimul rând? („Indiferent cât de înalt este statutul omului printre toate lucrurile, el este, totuși, doar o ființă umană mică sub stăpânirea lui Dumnezeu, și nu este nimic mai mult decât o ființă umană neînsemnată, o ființă creată care nu va fi niciodată deasupra lui Dumnezeu.”) Omul nu poate fi niciodată deasupra lui Dumnezeu, ființele create nu pot fi niciodată deasupra lui Dumnezeu; toți ceilalți, în afară de Dumnezeu, sunt ființe create. Omul nu poate fi niciodată deasupra lui Dumnezeu; acesta este adevărul. Se poate schimba acest adevăr? Se va schimba la sfârșitul timpurilor? (Nu.) Acesta este adevărul. Cine Îmi poate spune ce este adevărul? (Adevărul este criteriul pentru comportamentul, acțiunile și închinarea oamenilor la Dumnezeu.) Am avut părtășie de două ori despre subiectul „ce este adevărul”, prin urmare, să vorbim despre ce sunt criteriile. Criteriile sunt cele importante aici. (Criteriile sunt standardul, principiile exacte, legile și regulile. Baza criteriilor sunt cuvintele lui Dumnezeu.) Cine dorește să continue? (Criteriile sunt cele mai standard, cele mai exacte principii, legi și reguli care sunt derivate din cuvintele lui Dumnezeu.) Au fost adăugate aici cuvintele „cele mai”, dar sunt acestea necesare? Care este diferența dintre a adăuga cuvintele „cele mai” și a nu le adăuga? Dacă adăugăm „cele mai”, există „al doilea cel mai”, „al treilea cel mai” și așa mai departe. Ce părere aveți despre adăugarea cuvintelor „cele mai”? (Nu este adecvată, deoarece adevărul este singurul standard. Dacă adăugăm „cele mai”, se sugerează un fel de relativitate, alte lucruri fiind secundare și terțiare față de acesta.) Este exactă această explicație? (Da.) Are sens, într-o oarecare măsură. Dacă aveți o părere și o înțelegere exactă a definiției privind „ce este adevărul” și înțelegeți clar că Dumnezeu este adevărul, atunci puteți înțelege dacă ar trebui adăugate cuvintele „cele mai”, dacă adăugarea lor este corectă, ce diferență aduce adăugarea acestora, ce înseamnă dacă nu le adăugați și ce înseamnă dacă le adăugați. S-a confirmat acum că este corect să nu adăugăm „cele mai”. Ce greșeală a făcut persoana care a adăugat aceste cuvinte? A crezut că, indiferent ce aspect al lui Dumnezeu este descris, ar trebui adăugate cuvintele „cele mai”. Unde a greșit făcând această comparație? Care dintre afirmațiile lui Dumnezeu, care adevăr a fost contrazis? (Ființele create nu pot fi niciodată deasupra lui Dumnezeu; adăugarea cuvintelor „cele mai” pare să sugereze că există clasamente secundare și terțiare între ființele create și Dumnezeu.) Este corect acest lucru? (Da.) Are întrucâtva sens; se poate explica în acel mod. Există și alte afirmații care pot confirma că este incorect să adăugați în față cuvintele „cele mai”? (Îmi amintesc ceva, și anume că adevărul poate veni numai de la Dumnezeu, doar Dumnezeu este adevărul, prin urmare nu pot exista exprimări relative, precum „al doilea cel mai”, „al treilea cel mai” și așa mai departe.) Și acest lucru este corect. (Adevărul este criteriul pentru comportamentul, acțiunile și închinarea oamenilor la Dumnezeu. Întrucât legile, regulile și criteriile pot veni numai de la Dumnezeu, oamenii nu au criterii sau legi pentru acțiunile lor, nici nu pot stabili reguli pentru ele, așa că nu este nevoie să adăugăm cuvintele „cele mai”.) Această explicație este puțin mai practică. Altceva? (Autoritatea lui Dumnezeu și esența Lui sunt unice. Esența lui Dumnezeu este adevărul și nimic nu se poate compara cu ea. Adăugarea cuvintelor „cele mai” dă impresia că adevărul nu mai este unic.) Cum este această afirmație? (Bună.) Ce este bun la ea? (Subliniază faptul că Dumnezeu este unic.) „Unic” – ați uitat cu toții acest termen. Dumnezeu este unic. Se pot găsi în mijlocul omenirii criteriile transmise în fiecare propoziție rostită de Dumnezeu, precum și fiecare dintre cerințele lui Dumnezeu pentru om? (Nu.) Cunoașterea, cultura tradițională sau gândurile omenirii conțin aceste lucruri? (Nu.) Pot ele să genereze adevărul? Nu, nu pot. Prin urmare, adăugarea cuvintelor „cele mai” sugerează ranguri secundare și terțiare, făcând diferențierea între mare, mic și chiar mai mic și împărțind lucrurile în primul nivel, al doilea nivel, al treilea nivel… Înseamnă că toate lucrurile corecte pot deveni un criteriu conform unei anumite secvențe. Se poate înțelege așa? (Da.) Așadar, care este problema cu adăugarea cuvintelor „cele mai”? Schimbă cuvintele lui Dumnezeu, adevărul lui Dumnezeu, în ceva relativ, doar relativ mai presus decât cunoașterea, filosofiile și alte lucruri corecte în rândul oamenilor pe care i-a creat El. Acest lucru împarte adevărul în ranguri. Ca urmare, lucrurile corecte în rândul oamenilor corupți devin, la rândul lor, adevărul. Mai mult, astfel de lucruri devin și criterii pentru acțiunile și comportamentul omului – doar că la un nivel relativ mai mic. De exemplu, lucruri precum a fi civilizat, a fi politicos, bunătatea oamenilor și unele dintre lucrurile bune cu care se nasc ei devin criterii – ce implică aceasta că au devenit? (Adevărul.) Au devenit adevărul. Adăugarea cuvintelor „cele mai” schimbă natura acestui criteriu. Odată ce natura criteriului se schimbă, se schimbă și definiția lui Dumnezeu? (Da.) Cum se schimbă definiția lui Dumnezeu? În această definiție, Dumnezeu nu este unic; autoritatea, puterea și esența Lui nu sunt unice. Dumnezeu are pur și simplu rolul cu cel mai înalt rang, cu putere și autoritate în rândul omenirii. Orice individ din rândul omenirii, care are abilitate și prestigiu, poate fi considerat pe poziții egale cu Dumnezeu și în condiții de egalitate cu El, doar nu la fel de înalt sau de măreț ca El. Acele personalități și acei conducători relativ pozitivi din rândul omenirii pot fi clasați imediat după Dumnezeu, ajungând pe locul al doilea, al treilea, al patrulea la conducere și așa mai departe, Dumnezeu fiind șeful. O astfel de interpretare nu schimbă complet identitatea și esența lui Dumnezeu? Cu doar două cuvinte, „cele mai”, esența lui Dumnezeu se schimbă complet. Este aceasta o problemă? (Da.) Atunci, fără să se adauge „cele mai”, în ce fel sunt aceste cuvinte corecte? (Ele afirmă un fapt.) Care este acest fapt? (Că Dumnezeu este adevărul, principiul, standardul și criteriul.) Că Dumnezeu este originea tuturor acestor criterii. Nu există astfel de criterii printre oamenii corupți, printre ființele create. Dumnezeu este singura sursă care exprimă aceste criterii. Numai Dumnezeu are această esență. Realitatea și criteriile tuturor lucrurilor pozitive pot veni doar de la Dumnezeu. Dacă un om cunoaște câteva dintre principiile pentru comportamentul, acțiunile și închinarea omului la Dumnezeu, cunoaște câteva dintre criterii și înțelege o parte din adevăr, poate să devină Dumnezeu? (Nu.) Este sursa adevărului? Cel care exprimă toate adevărurile? (Nu.) Poate atunci să se numească Dumnezeu? Nu. Aceasta este diferența esențială. Înțelegeți? (Da.) Deși am vorbit deja de două ori despre subiectul „ce este adevărul”, răspunsurile voastre conțin încă o eroare atât de mare, transformându-L pe Dumnezeu într-una dintre ființele create, făcând ființele create egale cu Dumnezeu și punând un semn de egalitate între ei. Acest lucru schimbă natura problemei, echivalând cu tăgăduirea lui Dumnezeu. Dumnezeu este Creatorul, oamenii sunt ființe create – aceste două roluri nu au același rang. Dar ce se întâmplă când adăugați cuvintele „cele mai”? Ele devin la fel în ceea ce privește esența și rangul, fiind diferite doar în ceea ce privește superioritatea sau inferioritatea. Când v-am întrebat despre acest lucru în detaliu, v-ați spus în sinea voastră: „Nu ne subestimează oare? Suntem cu toții oameni educați, cum am putea să uităm aceste câteva cuvinte? Putem vorbi cu ușurință despre aceasta, fără să trebuiască măcar să ne uităm la notițele noastre.” Problema a fost expusă imediat ce ați deschis gura. După ce am vorbit, le-ați citit de mai multe ori și tot n-ați putut să le repetați în mod exact. Care este motivul? Încă nu înțelegeți adevărul în această privință. Cineva a adăugat cuvintele „cele mai” și s-a gândit: „Niciunul dintre voi nu a adăugat «cele mai»; nu aveți multă credință în Dumnezeu, nu-i așa? Uitați-vă la mine, am adăugat «cele mai». Asta arată că sunt educat – nu mi-am pierdut timpul mergând la facultate!” După ce a adăugat „cele mai”, majoritatea dintre voi nu ați observat problema. Câțiva dintre voi au simțit că ceva nu este în regulă, dar nu au putut explica de ce. După ce alții au explicat, ați înțeles în teorie și ați știut că explicația este corectă. Dar ați înțeles-o prin prisma adevărului? (Nu.) Am avut părtășie despre motivul pentru care este greșit să adăugați cuvintele „cele mai” și ați înțeles, dar ați înțeles cu adevărat esența problemei? (Nu.) Nu ați văzut-o în mod clar. De ce? (Nu înțelegem adevărul.) Și de ce nu înțelegeți adevărul? Nu ați înțeles ce am spus? Dacă ați înțeles, cum de nu înțelegeți încă adevărul? Câte capitole există despre subiectul „Dumnezeu Însuși, Unicul”? De câte ori le-ați citit? Înțelegeți cu adevărat aceste cuvinte? (Nu.) Nu înțelegeți, de aceea v-ați făcut de râs astăzi. Aceste cuvinte v-au dat în vileag. Nu este așa? (Ba da.) Ați învățat ceva din asta? Veți mai acționa după istețimea voastră percepută, data viitoare când veți întâlni o situație asemănătoare? N-ați îndrăzni, nu-i așa? Dacă o persoană nu înțelege adevărul, indiferent de câtă educație sau cunoaștere dispune, aceasta nu va fi de ajutor. Dacă nu ai educație și nu știi cum să folosești aceste cuvinte, poate că nu adaugi cuvintele „cele mai”, iar această problemă poate că n-ar fi apărut. Cel puțin, n-ai fi făcut această greșeală și nu te-ai fi făcut de rușine. Dar întrucât ești educat și înțelegi semnificația și folosirea anumitor cuvinte, I le-ai aplicat lui Dumnezeu. Drept urmare, ai dus la apariția unei probleme, transformând istețimea în stângăcie. Dacă le aplici unei persoane, este doar o idolatrizare și o măgulire, ceea ce este cel mult dezgustător. Dar dacă I le aplici lui Dumnezeu, problema devine gravă. Devin cuvinte care Îl tăgăduiesc pe Dumnezeu, I se împotrivesc și Îl condamnă. Aceasta e greșeala pe care oamenii corupți cărora le lipsește adevărul sunt cei mai predispuși să o comită. Pe viitor, ai grijă să nu adaugi cu nepăsare adverbe sau adjective. De ce? Deoarece ceea ce ține de identitatea, esența, cuvintele și firea lui Dumnezeu sunt domeniile în care oamenii corupți au cele mai mari lipsuri și în care înțelegerea lor este cea mai superficială și mai limitată. Prin urmare, oamenii care nu înțeleg adevărul trebuie să aibă grijă să nu acționeze în mod nechibzuit; e mai bine să fie prudenți.

I. O disecare a ideii „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”

Unii oameni tocmai au explicat definiția și conceptul adevărului. Înțelegeți definiția și conceptul adevărului, dar chiar înțelegeți ce este adevărul? Trebuie să vă testez în această privință. Cum vă voi testa? Mă voi folosi de punctele voastre forte pentru a vă testa. Și care sunt punctele voastre forte? Sunteți familiarizați cu învățarea, cuvintele și vocabularul; cu diversele filosofii și abordări ale interacțiunilor lumești pe care le au oamenii din fiecare grup; cu culturile tradiționale ale oamenilor, precum și cu noțiunile și închipuirile lor. De asemenea, sunteți familiarizați cu diversele legi și noțiuni pe baza cărora trăiesc oamenii de toate rasele, etniile și naționalitățile. Nu sunt acestea punctele voastre forte? Dintre acestea, unele sunt expresii relativ fixe, unele sunt proverbe, iar altele sunt zicale; unele sunt expresii colocviale ușor de reținut, folosite de obicei de oamenii de rând. Întrebați-vă: care sunt lucrurile despre care oamenii au adesea gânduri și opinii profunde și pe care le transformă într-o expresie? Să disecăm mai întâi câteva zicale, expresii și legi, precum și abordarea oamenilor față de interacțiunile lumești și noțiunile lor tradiționale, astfel încât să putem înțelege exact ce este adevărul. Vom discuta despre ce anume este adevărul dintr-o perspectivă negativă. Este aceasta o abordare bună? (Da.) Așadar, spuneți una cu care să începem. (Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.) Este corectă această afirmație? (Nu.) „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.” Să începem părtășia despre aceasta mai întâi. Vă rog să explicați ce înseamnă această zicală. (Înseamnă că ar trebui să ai încredere în cei pe care îi angajezi, fără a te păzi de ei. Dacă nu ai încredere în cineva, atunci nu-l angaja.) Aceasta este interpretarea literală. În primul rând, spuneți-Mi, majoritatea oamenilor din lume sunt de acord sau nu cu această zicală? (Sunt de acord.) Sunt de acord cu ea. Este corect să spunem că majoritatea oamenilor din această societate sunt de acord cu zicala „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”, considerând-o un principiu pentru angajarea altora și respectă acest principiu în felul în care îi tratează pe oameni. Așadar, este corect vreun aspect al acestei zicale? (Nu.) Atunci de ce consideră majoritatea non-credincioșilor că această zicală este corectă și o aplică fără rezerve? Care este motivația lor? De ce o spun? Unii oameni zic: „Dacă ai de gând să angajezi pe cineva, atunci nu te poți îndoi de el; trebuie să ai încredere în el. Trebuie să ai încredere că are talentul și caracterul necesar pentru a-și face treaba și că-ți va fi loial. Dacă te îndoiești de el, atunci nu-l angaja. Așa cum spune zicala: «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.» Această zicală e corectă.” De fapt, această zicală nu este decât o afirmație diavolească și care induce în eroare. De unde provine? Care este intenția ei? Care este complotul ei? (Dumnezeule, îmi amintesc că la ultima părtășie s-a menționat că unii oameni, dacă nu doreau ca alții să intervină în lucrarea lor, spuneau: „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.” De fapt, vor să spună: „Întrucât mi-ai dat această slujbă și mă folosești, n-ar trebui să te amesteci în lucrarea mea – n-ar trebui să-ți bagi nasul în ceea ce fac.”) Ce fel de fire au oamenii care se folosesc de această zicală? (Firea unui antihrist, arbitrară și care nu recunoaște decât propria lege.) Aceasta este într-adevăr firea lor. Cei care utilizează sau au inventat această zicală sunt cei care angajează sau cei care sunt angajați? Pe cine avantajează cel mai mult această zicală? (Pe cei care sunt angajați.) Cum sunt avantajați de această zicală cei care sunt angajați? Dacă pun accent pe această zicală în repetate rânduri în fața angajatorului lor, îi insuflă un anumit tip de gândire; are natura de a insufla sau de a îndoctrina. Este echivalent cu a-i spune angajatorului: odată ce angajezi pe cineva, trebuie să ai încredere că acesta îți va fi loial. Trebuie să ai încredere că își va face treaba bine, că are această capacitate. Nu trebuie să te îndoiești de el, deoarece a te îndoi de el ar fi în detrimentul tău. Dacă șovăi mereu, dacă încerci mereu să-l înlocuiești cu altcineva, acest lucru îi poate afecta loialitatea față de tine. Auzind aceasta, oare angajatorul ar fi ușor de influențat sau indus în eroare de această zicală? (Da.) Și odată ce angajatorul a fost influențat sau indus în eroare, cel angajat va beneficia. Dacă angajatorul acceptă acest gen de gândire, nu va avea nicio îndoială sau suspiciune despre persoana pe care o angajează; nu va supraveghea lucrarea făcută de acea persoană și nu va pune întrebări despre ea, dacă persoana este loială față de angajator sau dacă are capacitatea de a face aceste lucruri. Persoana angajată poate evita astfel supravegherea și controlul acestui angajator și, după aceea, poate să facă orice vrea, fără să respecte dorințele angajatorului. Spuneți-Mi, când un angajat folosește această zicală, are cu adevărat caracterul de a fi întru totul loial angajatorului său? Chiar nu este deloc necesar să fie supravegheat? (Ba da.) De ce spunem acest lucru? Este un fapt recunoscut universal, din cele mai vechi timpuri și până astăzi, că ființele umane sunt profund corupte, au firi corupte și sunt deosebit de viclene și înșelătoare; nu există oameni onești și chiar și neghiobii spun minciuni. Acest lucru cauzează mari dificultăți când vine vorba de angajarea altor oameni și este aproape imposibil să găsești pe cineva demn de încredere, să nu mai vorbim de cineva pe care să te poți baza în întregime. În cel mai bun caz, poți spera cel mult să găsești câțiva oameni relativ angajabili. Întrucât nu există oameni demni de încredere, cum este posibil atunci să „nu te îndoiești de oamenii pe care îi angajezi și să nu-i angajezi pe cei de care te îndoiești”? Nu este posibil, pentru că nu te poți baza pe nimeni. Cum ar trebui așadar să-i folosim pe cei care sunt relativ angajabili? Putem să o facem doar prin supraveghere și îndrumare. Non-credincioșii trimit informatori și spioni care să monitorizeze persoana angajată, astfel încât să-și asigure un sentiment relativ de liniște. Astfel, oamenii din vremuri străvechi se amăgeau singuri atunci când spuneau: „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.” Cel care a inventat această zicală, „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”, nu a aplicat-o de fapt propriei persoane. Dacă ar fi aplicat-o cu adevărat, ar fi fost un individ nesocotit, un neghiob de primă clasă, care nu putea decât să fie înșelat și păcălit. Nu este așa? Să vorbim despre cel mai important neajuns al zicalei „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”. Care este baza pentru „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”? Trebuie să fie faptul că persoana angajată este întru totul de încredere, loială și responsabilă. Trebuie să existe o certitudine absolută că angajatul este o astfel de persoană pentru ca angajatorul să aplice zicala „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”. În zilele noastre, asemenea indivizi de încredere nu pot fi găsiți; sunt aproape inexistenți, făcând ca afirmația „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” să fie absurdă. Dacă alegi o persoană care nu este de încredere și apoi aplici zicala „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” pentru a-ți domoli suspiciunile în legătură cu acea persoană, nu te amăgești singur? Este persoana angajată capabilă să fie demnă de încredere și să facă lucrurile într-o manieră loială și responsabilă doar pentru că nu te îndoiești de ea? În realitate, aceasta va continua să se comporte în funcție de tipul ei de persoană, indiferent de îndoielile tale. Dacă este o persoană înșelătoare, atunci va continua să facă lucruri înșelătoare; dacă este candidă, atunci va continua să facă lucruri lipsite de viclenie. Acest lucru nu depinde de existența îndoielilor tale în privința ei. Să spunem, de exemplu, că angajezi o persoană înșelătoare. Știi în inima ta că această persoană este înșelătoare, cu toate acestea îi spui: „Nu mă îndoiesc de tine, așa că n-ai decât să-ți faci treaba cu încredere”; va deveni atunci o persoană candidă, care procedează fără vicleșuguri doar pentru că nu te îndoiești de ea? Este acest lucru posibil? Pe de altă parte, dacă angajezi o persoană candidă, se va transforma ea într-o persoană înșelătoare pentru că te îndoiești de ea sau nu o înțelegi? Nu, nu se va transforma. Prin urmare, zicala „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” este doar încercarea unui neghiob de a avea liniște sufletească, este o amăgire de sine absurdă. Care este amploarea corupției omenirii? Urmărirea statutului și a puterii i-a determinat pe tați și fii, precum și pe frați, să se întoarcă unii împotriva altora și să se ucidă între ei; le-a făcut pe mame și pe fiice să se urască între ele. Cine poate avea încredere în cineva? Nu există nicio persoană care să fie întru totul de încredere, există numai persoane relativ angajabile. Indiferent pe cine angajezi, singura modalitate de a preveni greșelile este să urmărești sau să supraveghezi persoana respectivă. Astfel, „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” este o zicală cu care te amăgești singur. Este o absurditate, o falsitate și nu are niciun temei. De ce exprimă Dumnezeu adevărul și face lucrarea de judecată pentru a curăți și a mântui omenirea în zilele de pe urmă? Pentru că omenirea a fost profund coruptă. Nu există nimeni care să se supună cu adevărat lui Dumnezeu și care să fie apt de a fi folosit de către Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu le cere în mod repetat oamenilor să fie onești. Este din cauză că ființele umane sunt prea înșelătoare, sunt pline de firea coruptă a Satanei și au natura Satanei. Nu se pot abține să nu păcătuiască și să nu facă rău și sunt capabile să se împotrivească lui Dumnezeu și să-L trădeze oriunde și oricând. Niciunul dintre oamenii corupți nu este capabil să fie folosit și nu este demn de încredere. Este într-adevăr dificil să alegi și să folosești pe cineva din rândul omenirii! În primul rând, este imposibil ca oamenii să înțeleagă cu adevărat pe cineva; în al doilea rând, oamenii nu pot vedea adevărata față a celorlalți; în al treilea rând, în circumstanțe speciale, este chiar imposibil ca oamenii să îi țină în frâu sau să-i gestioneze pe alții. În acest context, să găsești pe cineva pe care să-l folosești este cel mai dificil lucru. Zicala „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” este așadar cât se poate de greșită și nu este deloc practică. Să alegi și să folosești pe cineva pe baza acestei zicale înseamnă pur și simplu că vrei să fii păcălit. Oricine consideră că această zicală este corectă și constituie adevărul este cel mai nesăbuit dintre oameni. Poate această zicală să rezolve cu adevărat dificultatea de a-i folosi pe alții? Câtuși de puțin. Este doar un mod de a te consola, de a te amăgi și a te păcăli singur.

În acest punct al părtășiei noastre, aveți o înțelegere de bază privind corectitudinea zicalei „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”? Este această zicală adevărul? (Nu.) Atunci ce este? (Filosofia Satanei.) Mai exact, această zicală servește drept scuză pentru cineva care dorește să scape sau să se elibereze de supravegherea sau controlul altuia; este și o perdea de fum pe care toți oamenii răi o răspândesc pentru a-și proteja interesele și a-și atinge scopurile proprii. Această zicală este un pretext pentru ca aceia care au motive ascunse să facă orice vor. În plus, este o falsitate propagată de asemenea oameni pentru a se sustrage în mod justificat de la supravegherea, controlul și condamnarea moralității și conștiinței. Totuși, există acum unii oameni care cred că zicala „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” este practică și corectă. Au astfel de oameni discernământ? Înțeleg ei adevărul? Sunt gândurile și opiniile unor astfel de oameni problematice? Dacă cineva din cadrul bisericii propagă această zicală, are un motiv, încearcă să-i inducă în eroare pe alții. Încearcă să folosească zicala „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” pentru a risipi reținerile sau îndoielile altora în privința sa. În mod implicit, înseamnă că vrea ca alții să aibă încredere că poate să lucreze, să aibă încredere că este o persoană care poate fi folosită. Nu sunt acestea intenția și scopul lui? Trebuie să fie. Își spune în sinea lui: „Nu aveți niciodată încredere în mine și vă îndoiți mereu de mine. La un moment dat, probabil îmi veți găsi o mică problemă și mă veți concedia. Cum să pot lucra dacă mă urmărește mereu acest gând?” Prin urmare, răspândește această părere, astfel încât casa lui Dumnezeu să-i acorde încredere, să nu se îndoiască de el și să-l lase să lucreze liber, atingându-și astfel scopul. Dacă cineva chiar urmărește adevărul, ar trebui să trateze în mod adecvat supravegherea casei lui Dumnezeu asupra lucrării sale atunci când o vede, știind că este pentru propria protecție și, mai important, că înseamnă și a fi responsabil pentru lucrarea casei lui Dumnezeu. Deși este posibil să-și dezvăluie corupția, se poate ruga lui Dumnezeu cerând ca El să-l scruteze și să-l protejeze sau Îi poate jura lui Dumnezeu că-I va accepta pedeapsa dacă face rău. Nu i-ar aduce acest lucru liniște? De ce să răspândească o falsitate pentru a induce oamenii în eroare și a-și atinge propriul scop? Unii conducători și lucrători au mereu o atitudine de împotrivire față de supravegherea aleșilor lui Dumnezeu sau față de eforturile conducătorilor de nivel superior și ale lucrătorilor de a se informa despre lucrarea lor. Ce cred ei? „«Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.» De ce mă supravegheați mereu? De ce mă folosiți dacă nu aveți încredere în mine?” Dacă îi întrebi despre lucrarea lor sau dacă te interesezi de progresul ei și apoi îi întrebi despre starea lor personală, vor deveni și mai defensivi: „Această lucrare mi-a fost încredințată; intră în atribuțiile mele. De ce vă amestecați în lucrarea mea?” Deși nu îndrăznesc să o spună direct, vor insinua: „Așa spune zicala: «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.» De ce ești o persoană atât de plină de îndoieli?” Ba chiar te vor condamna și eticheta. Și ce se întâmplă dacă nu înțelegi adevărul și nu ai discernământ? După ce le auzi insinuarea, ai spune: „Sunt plin de îndoieli? Atunci greșesc. Sunt înșelător! Ai dreptate: nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.” Nu ai fost astfel indus în eroare? Este conformă cu adevărul zicala „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”? Nu, este o aberație! Acești oameni ticăloși sunt perfizi și înșelători; ei prezintă această zicală drept adevărul pentru a-i induce în eroare pe oamenii confuzi. O persoană confuză, când aude această zicală, este cu adevărat indusă în eroare și devine nedumerită, gândindu-se: „Are dreptate, am nedreptățit această persoană. Chiar el a spus: «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.» Cum am putut să mă îndoiesc de el? Lucrarea nu poate fi realizată așa. Trebuie să-l încurajez fără să mă amestec în lucrarea lui. Întrucât îl folosesc, trebuie să am încredere în el și să-l las să lucreze liber, fără să-l constrâng. Trebuie să-i dau spațiu ca să muncească. Are capacitatea de a face treaba. Și chiar dacă nu are capacitatea, tot există lucrarea Duhului Sfânt!” Ce fel de logică este aceasta? Este vreo parte din ea în acord cu adevărul? (Nu.) Toate aceste cuvinte sună corect. „Nu-i putem constrânge pe alții.” „Oamenii nu pot să facă nimic; Duhul Sfânt este Cel care face totul. Duhul Sfânt scrutează totul. Nu trebuie să ne îndoim, deoarece Dumnezeu Se ocupă de toate.” Dar ce fel de cuvinte sunt acestea? Nu sunt confuzi oamenii care le rostesc? Nu pot să-și dea seama nici măcar de acest lucru și sunt induși în eroare de o singură propoziție. Putem spune cu siguranță că majoritatea oamenilor consideră că expresia „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” este adevărul și sunt induși în eroare și constrânși de ea. Sunt tulburați și influențați de aceasta atunci când selectează sau folosesc oameni și chiar îi permit să le dicteze acțiunile. Drept urmare, mulți conducători și lucrători au mereu dificultăți și rețineri ori de câte ori verifică lucrarea bisericii și promovează și folosesc oameni. În cele din urmă, nu pot decât să se consoleze cu vorbele „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”. Ori de câte ori inspectează lucrarea sau se interesează de ea, își spun: „«Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești.» Ar trebui să am încredere în frații și surorile mele și, la urma urmei, Duhul Sfânt îi scrutează pe oameni, așa că n-ar trebui să mă îndoiesc mereu de alții și să-i supraveghez.” Au fost influențați de această expresie, nu-i așa? Care sunt consecințele provocate de influența acestei expresii? În primul rând, dacă cineva subscrie la această idee, „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”, va inspecta și va îndruma lucrarea altora? Va supraveghea și va urmări lucrarea oamenilor? Dacă această persoană are încredere în toți cei pe care îi folosește, nu-i inspectează sau îndrumă niciodată în lucrarea lor și nu-i supraveghează niciodată, își face oare datoria cu loialitate? Poate să realizeze lucrarea bisericii într-un mod competent și să ducă la bun sfârșit însărcinarea dată de Dumnezeu? Este loial față de însărcinarea dată de Dumnezeu? În al doilea rând, acesta nu este doar un eșec în a respecta cuvântul lui Dumnezeu și îndatoririle tale, ci înseamnă a lua planurile și filosofia Satanei pentru interacțiuni lumești ca și cum ar fi adevărul și a le urma și a le practica. Asculți de Satana și trăiești după o filosofie satanică, nu-i așa? Nu ești o persoană care I se supune lui Dumnezeu, cu atât mai puțin o persoană care se supune cuvintelor lui Dumnezeu. Ești un ticălos în toată regula. A lăsa deoparte cuvintele lui Dumnezeu și, în schimb, a lua o frază satanică și a o practica drept adevăr, înseamnă a trăda adevărul și pe Dumnezeu! Lucrezi în casa lui Dumnezeu, dar principiile după care acționezi sunt logica și filosofia Satanei pentru interacțiuni lumești, ce fel de persoană ești? Aceasta este o persoană care Îl trădează pe Dumnezeu și cineva care Îl face de rușine grav pe Dumnezeu. Care este esența acestor fapte? Condamnarea deschisă a lui Dumnezeu și negarea fățișă a adevărului. Nu asta este esența? (Ba da.) Pe lângă faptul că nu urmezi voia lui Dumnezeu, tu îngădui uneia dintre zicalele diavolești și filosofiilor Satanei pentru interacțiuni lumești să devină de nestăpânit în biserică. Făcând asta, devii complicele Satanei, îl ajuți să-și desfășoare activitățile în biserică și tulburi și perturbi lucrarea bisericii. Esența acestei probleme este foarte gravă, nu-i așa?

În zilele noastre, majoritatea conducătorilor și lucrătorilor au otrava Satanei în inimile lor, încă trăiesc după filosofiile satanice și puține dintre cuvintele lui Dumnezeu au putere în inimile lor. Lucrarea multor conducători și lucrători este problematică – ei nu inspectează sau supraveghează niciodată lucrarea după ce fac rânduielile de lucru, chiar dacă știu de fapt în inimile lor că unii oameni nu pot face lucrarea și că vor apărea cu siguranță probleme. Cu toate acestea, neștiind cum să rezolve această problemă, pur și simplu adoptă părerea „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” și fac un talmeș-balmeș, chiar având liniște sufletească. Din această cauză, unii oameni sunt incapabili să facă o lucrare reală și doar se ocupă cu treburi generale, făcând lucrurile doar de formă. Drept urmare, transformă lucrarea bisericii într-un haos și, în unele locuri, chiar și ofrandele lui Dumnezeu sunt furate. Aleșii lui Dumnezeu nu pot asista la așa ceva și raportează problema Celui de mai sus. Când află acest lucru, conducătorul fals este uluit și se simte de parcă s-ar apropia dezastrul. Cel de mai sus îl întreabă apoi: „De ce nu ai inspectat lucrarea? De ce ai folosit persoana greșită?” La care conducătorul fals răspunde: „Nu cunosc esența unei persoane, prin urmare doar urmez principiul «Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești». Nu m-am așteptat niciodată să folosesc persoana greșită și să provoc un asemenea dezastru.” Credeți că părerea „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” este corectă? Reprezintă această expresie adevărul? De ce ar folosi această expresie în lucrarea casei lui Dumnezeu și în a-și face datoria? Care este problema aici? „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” sunt, în mod clar, cuvintele non-credincioșilor, cuvinte care vin de la Satana – prin urmare, de ce le tratează ca fiind adevărul? De ce nu poate spune dacă sunt corecte sau greșite? Acestea sunt, în mod evident, cuvintele omului, cuvintele omenirii corupte, pur și simplu, nu sunt adevărul, sunt în completă contradicție față de cuvintele lui Dumnezeu și nu ar trebui să servească drept criteriu pentru acțiunile oamenilor, comportamentul lor și închinarea față de Dumnezeu. Prin urmare, cum ar trebui abordată această expresie? Dacă ești într-adevăr capabil de discernământ, ce fel de adevăr-principiu ar trebui să utilizezi în locul acesteia pentru a servi drept principiu de practică? Ar trebui să fie „să-ți îndeplinești datoria cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea”. A acționa cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea înseamnă să nu fii constrâns de nimeni; înseamnă să existe o singură inimă și minte, și nu mai mult. Aceasta este responsabilitatea și datoria ta și ar trebui să o îndeplinești bine, pentru că a face asta este absolut firesc și justificat. Indiferent de problemele pe care le întâmpini, ar trebui să acționezi conform principiilor. Ocupă-te de ele așa cum se cuvine; dacă emondarea este necesară, așa să fie, iar dacă se impune demiterea, așa să fie. Pe scurt, acționează pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului. Nu acesta este principiul? Nu reprezintă acesta exact opusul expresiei „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”? Ce înseamnă să nu te îndoiești de cei pe care îi angajezi și să nu-i angajezi pe cei de care te îndoiești? Înseamnă că, dacă ai angajat o persoană, nu ar trebui să te îndoiești de ea, ar trebui să dai drumul frâielor, să nu o supraveghezi și să o lași să facă ce vrea; iar dacă te îndoiești de ea, atunci nu ar trebui să o angajezi. Nu asta înseamnă? Acest lucru este teribil de greșit. Omenirea a fost profund coruptă de Satana. Fiecare persoană are o fire satanică și este capabilă să-L trădeze pe Dumnezeu și să se împotrivească lui Dumnezeu. Ai putea spune că nimeni nu este de încredere. Chiar dacă o persoană jură până la capătul pământului, nu este de niciun folos, întrucât oamenii sunt constrânși de firile lor corupte și nu se pot controla. Ei trebuie să accepte judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu înainte de a putea rezolva problema firii lor corupte și să înlăture temeinic problema împotrivirii și a trădării față de Dumnezeu – să înlăture rădăcina păcatelor oamenilor. Toți cei care nu au trecut prin judecata și purificarea din partea lui Dumnezeu și nu au obținut mântuirea nu sunt de încredere. Nu sunt vrednici de încredere. Prin urmare, atunci când folosești pe cineva, trebuie să-l supraveghezi și să-l direcționezi. De asemenea, trebuie să-l emondezi și să ai în mod frecvent părtășie cu privire la adevăr și numai în acest fel vei putea să vezi clar dacă poate să fie folosit în continuare. Dacă există unii oameni care pot să accepte adevărul, acceptă emondarea, sunt capabili să-și îndeplinească datoria cu loialitate și care progresează mereu în viața lor, atunci numai aceștia sunt oameni care pot fi într-adevăr folosiți. Cei care sunt cu adevărat utilizabili au confirmarea lucrării Duhului Sfânt. Oamenii care nu au lucrarea Duhului Sfânt nu sunt demni de încredere; sunt muncitori și angajați. Când vine vorba de selectarea conducătorilor și lucrătorilor, un procent relativ mare dintre aceștia, cel puțin mai mult de jumătate, sunt eliminați, în timp ce doar o minoritate sunt considerați utilizabili sau potriviți pentru a fi folosiți – aceasta e realitatea. Unii conducători de biserică nu supraveghează sau nu verifică niciodată lucrarea altora și nu acordă atenție lucrării după ce termină de avut părtășie sau de făcut rânduielile de lucru. În schimb, se bazează pe expresia „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”, spunându-și chiar: „Lasă-L pe Dumnezeu să facă restul.” Apoi încep să se delecteze în confort și tihnă, neinvestigând problema și ignorând-o. Lucrând astfel, nu sunt ei superficiali? Au vreun simț al răspunderii? Nu sunt asemenea oameni conducători falși? Dumnezeu cere ca oamenii să-și facă îndatoririle cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea și cu toată puterea lor. Ceea ce le cere Dumnezeu oamenilor – acela este adevărul. În cazul în care conducătorii și lucrătorii se conformează mai degrabă cuvintelor diavolilor și Satanei decât cuvintelor lui Dumnezeu când lucrează sau își îndeplinesc îndatoririle, nu este aceasta o manifestare de împotrivire față de Dumnezeu și de trădare a Lui? De ce trebuie casa lui Dumnezeu, când alege conducători și lucrători, să-i aleagă doar pe acei oameni care sunt capabili să accepte adevărul, oameni buni care au conștiință și rațiune și pe cei care au un calibru bun și sunt capabili să-și asume lucrarea? Deoarece omenirea este profund coruptă și aproape nimeni nu poate fi folosit. Dacă cineva nu are ani de pregătire și cultivare, face lucrurile îngrozitor de ineficient, are mari dificultăți în a-și face îndatoririle bine și trebuie judecat, mustrat și emondat de numeroase ori înainte de a deveni potrivit de utilizare. Majoritatea oamenilor sunt dezvăluiți și eliminați pe parcursul pregătirii lor, iar conducătorii și lucrătorii sunt eliminați în număr foarte mare. De ce? Pentru că omenirea a fost prea profund coruptă de Satana. Cei mai mulți oameni nu iubesc adevărul și nici nu îndeplinesc standardul conștiinței și rațiunii. Prin urmare, cei mai mulți dintre ei nu sunt utilizabili. Trebuie să creadă în Dumnezeu mai mulți ani și să înțeleagă puțin din adevăr pentru a putea să îndeplinească unele îndatoriri. Aceasta e realitatea omenirii corupte. Așadar, pe această bază, putem concluziona că expresia „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” este complet greșită, nu are absolut nicio valoare practică și că persoana care a creat-o a fost pur și simplu un diavol. Putem spune cu siguranță că „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” este o erezie și o falsitate; este o zicală diavolească, o filosofie satanică și o astfel de caracterizare este întru totul potrivită. Dumnezeu nu a spus niciodată ceva de genul: „Putem avea încredere în omenirea coruptă.” El a cerut mereu ca oamenii să fie onești, demonstrând că există foarte puțini oameni onești în întreaga omenire, că toți sunt capabili să mintă și să înșele și că toți au o fire înșelătoare. Mai mult, Dumnezeu a spus că probabilitatea ca omenirea coruptă să-L trădeze este de sută la sută. Chiar dacă Dumnezeu folosește o persoană, acea persoană trebuie să treacă prin ani de emondare și, chiar în timp ce este folosită, trebuie să experimenteze mulți ani de judecată și mustrare pentru a fi purificată. Spuneți-Mi voi acum, chiar există cineva care să fie de încredere? Nimeni nu îndrăznește să spună asta. Și ce demonstrează faptul că nimeni nu îndrăznește? Demonstrează că niciun om nu este demn de încredere. Așadar, să revenim la expresia „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”. În ce fel este incorectă? Ce este absurd la ea? Nu se înțelege de la sine? Dacă cineva mai crede că această zicală este în vreun fel corectă sau aplicabilă, atunci cu siguranță îi lipsește adevărul și este în mod sigur o persoană absurdă. Astăzi, sunteți capabili să observați problema acestei expresii și să stabiliți că este o falsitate, iar acest lucru se datorează pe deplin faptului că ați experimentat lucrarea lui Dumnezeu și puteți acum să vedeți mai limpede și să căpătați perspective mai clare privind esența omenirii corupte. Doar datorită acestui lucru, sunteți în stare să respingeți complet această expresie diavolească, această erezie și falsitate. Dacă nu ar fi lucrarea lui Dumnezeu de mântuire, și voi ați fi induși în eroare de această zicală diavolească a Satanei și chiar ați folosi-o ca și cum ar fi un dicton standard sau un motto. Cât de jalnic ar fi – nu ați avea deloc adevărul-realitate.

Expresia „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” este una pe care majoritatea oamenilor au auzit-o anterior. Credeți că această expresie este corectă sau incorectă? (Este incorectă.) Întrucât credeți că este incorectă, de ce poate încă să vă influențeze în viața reală? Când vă veți confrunta cu astfel de chestiuni, această părere va ieși la iveală. Vă va tulbura într-o anumită măsură și, odată ce vă tulbură, lucrarea voastră va fi compromisă. Așadar, dacă ești de părere că este incorectă și ai stabilit că este incorectă, de ce ești influențat în continuare de ea și de ce o mai folosești ca să te consolezi? (Deoarece nu înțeleg adevărul, oamenii nu reușesc să practice conform cuvintelor lui Dumnezeu, așa că vor considera filosofia Satanei pentru interacțiunile lumești drept principiul sau criteriul lor de practicare.) Acesta este unul dintre motive. Mai sunt și altele? (Deoarece această expresie este relativ conformă cu interesele trupești ale oamenilor, iar ei vor acționa în mod natural pe baza acesteia atunci când nu înțeleg adevărul.) Oamenii nu sunt așa doar când nu înțeleg adevărul; chiar și când înțeleg adevărul, s-ar putea să nu fie capabili să practice în conformitate cu adevărul. Este corect faptul că această expresie e „relativ conformă cu interesele trupești ale oamenilor”. Oamenii preferă să urmeze un truc viclean sau o filosofie satanică privind interacțiunile lumești pentru a-și proteja interesele trupești decât să practice adevărul. În plus, au o bază pentru a proceda așa. Care este această bază? Este faptul că această expresie este larg acceptată de mase ca fiind corectă. Când fac lucruri în conformitate cu această expresie, acțiunile lor pot fi valide în fața tuturor celorlalți, iar ei pot fi scutiți de critici. Indiferent dacă o privim dintr-o perspectivă morală sau legală, ori din perspectiva noțiunilor tradiționale, este o practică și o opinie care are susținere. Astfel, când nu ești dispus să practici adevărul sau când nu-l înțelegi, preferi să Îl ofensezi pe Dumnezeu, să încalci adevărul și să te retragi într-un loc care nu încalcă o cerință morală minimă. Și care este acest loc? Este cerința minimă de a „nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și de a nu-i angaja pe cei de care te îndoiești”. Dacă te retragi în acest loc și acționezi în conformitate cu această expresie, vei avea liniște sufletească. De ce îți dă liniște sufletească? Pentru că toți ceilalți gândesc așa. Mai mult, nutrești în inima ta și ideea că legea nu poate fi aplicată când toți sunt infractori, spunându-ți: „Toți gândesc așa. Dacă practic în conformitate cu această expresie, nu va conta dacă Dumnezeu mă condamnă, de vreme ce oricum nu pot să-L văd pe Dumnezeu sau să-L ating pe Duhul Sfânt. Măcar în ochii celorlalți, sunt văzut ca o persoană cu trăsături umane, cineva cu puțină conștiință.” Alegi să trădezi adevărul de dragul acestor „trăsături umane”, de dragul de a-i face pe oameni să te privească fără ostilitate în ochii lor. Atunci toți vor avea o părere bună despre tine, nu vei fi criticat, vei duce o viață confortabilă și vei avea liniște sufletească – ceea ce cauți este liniștea sufletească. Este această liniște sufletească o manifestare a iubirii cuiva față de adevăr? (Nu, nu este.) Ce fel de fire este, așadar? Cuprinde înșelăciune? Da, există înșelăciune în ea. Te-ai gândit puțin și știi că expresia „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești” nu este corectă, nu este adevărul. Atunci de ce, când ajungi într-un impas, tot nu alegi adevărul, ci respecți în schimb o expresie filosofică derivată din cultura tradițională, o expresie la care oamenii sunt cei mai receptivi? De ce o alegi? Acest lucru are legătură cu gândurile complexe ale oamenilor și, odată ce există gânduri complexe, ce fel de fire este implicată? (Ticăloșia.) Pe lângă ticăloșie, intervine și un alt aspect aici. Nu recunoști complet corectitudinea expresiei, dar tot ești în stare să o respecți și să-i permiți să te influențeze și să te controleze. Un lucru este sigur aici: ești scârbit de adevăr și nu ești cineva care iubește adevărul. Nu este aceasta firea? (Ba da.) Asta e sigur. Oamenii sunt influențați de multe opinii atunci când fac lucruri și, de fapt, deși nu crezi neapărat în inima ta că astfel de opinii sunt corecte, ești totuși capabil să le respecți și să te agăți de ele, ceea ce este determinat de o anumită fire. Deși crezi că aceste opinii sunt incorecte, tot poți fi influențat, controlat și manipulat de ele. Aceasta este o fire ticăloasă. De exemplu, unii oameni consumă droguri sau pariază, spunând totodată că drogurile și jocurile de noroc sunt rele și chiar sfătuindu-i pe alții să nu facă așa ceva, ca nu cumva să piardă totul. Ei cred că astfel de lucruri sunt greșite, că sunt lucruri negative, dar pot oare să renunțe la ele și să le abandoneze? (Nu.) Nu se vor putea opri niciodată și chiar spun deschis: „Jocurile de noroc sunt și un mod de a câștiga bani, așa că pot deveni o profesie.” Nu doar le înfrumusețează ei? În realitate, își spun în sinea lor: „Ce fel de profesie este aceasta? Am amanetat tot ce am de valoare și am pierdut toți banii pe care i-am câștigat. Până la urmă, nici măcar un parior nu poate să ducă o viață normală.” Așadar, de ce le mai înfrumusețează în acest fel? Pentru că nu pot renunța. Și de ce nu pot renunța? Pentru că este în natura lor; a prins deja rădăcini acolo. Au nevoie de acest lucru și nu se pot răzvrăti împotriva lui – este natura lor. Am avut părtășie mai mult sau mai puțin suficient despre expresia „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”. Este o persoană influențată de această expresie fiindcă a avut un impuls temporar de a accepta o astfel de părere sau fiindcă Satana, profitând de un moment de neglijență, i-a insuflat o astfel de opinie acestei persoane, făcând-o să acționeze în acest fel? (Nu.) Aceasta implică natura coruptă a persoanei; ea alege o astfel de cale pentru că acest lucru este în natura ei. După ce am disecat astfel expresia „Nu te îndoi de oamenii pe care îi angajezi și nu îi angaja pe cei de care te îndoiești”, o înțelegeți acum în principiu. Această expresie se caracterizează drept filosofia Satanei pentru interacțiunile lumești – nu este în niciun caz adevărul. Are vreo legătură cu adevărul? (Nu.) Nu are absolut nicio legătură cu adevărul și este condamnată de Dumnezeu. Nu este adevărul; vine de la Satana, nu de la Dumnezeu. Se poate spune cu certitudine că această expresie nu are absolut nimic de-a face cu adevărul sau cu criteriul pentru modul în care credincioșii în Dumnezeu ar trebui să acționeze, să se comporte și să se închine lui Dumnezeu. Această expresie a fost pe deplin condamnată. Aspectele false ale acestei expresii sunt comparativ destul de evidente, prin urmare vă este ușor să discerneți dacă este sau nu corectă.