E. Agățarea de cei puternici și asuprirea celor slabi

Umanitatea antihriștilor posedă, de asemenea, ceva care este atât dezgustător, cât și detestabil, și anume: ei se agață de cei puternici și îi asupresc pe cei slabi. Dacă există anumite celebrități sau unii oameni cu putere sau statut în biserică sau în lume, indiferent cine sunt aceștia, antihriștii nutresc în inimile lor o invidie și o admirație infinite față de ei, ajungând chiar să le intre în grații. Când cred în creștinism, susțin că anumiți șefi politici sunt credincioși, iar când acceptă această etapă a lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, afirmă că anumiți pastori din confesiuni marcante au acceptat-o și ei. Pentru orice fac, folosesc întotdeauna un titlu impresionant, mereu venerează și imită celebrități și se simt mulțumiți doar atunci când au reușit măcar să se agațe de o celebritate sau de cineva cu statut. Când vine vorba de oameni cu statut, indiferent dacă sunt buni sau răi, antihriștii le intră în grații, îi lingușesc și se gudură pe lângă ei neîncetat. Sunt chiar dispuși să le servească ceaiul și să le scoată oala de noapte. Pe de altă parte, atunci când au de-a face cu cei fără statut, indiferent cât de integri, onești și amabili ar fi acești indivizi, antihriștii îi hărțuiesc și îi calcă în picioare ori de câte ori au posibilitatea. Ei se laudă adesea cu faptul că unul și altul este un cadru de conducere în societate, cu cât de bogat este tatăl lui cutare, cu cât de mulți bani are cutare și cu mărimea familiei sau companiei unuia și altuia, subliniindu-și importanța în societate. În ceea ce-i privește pe conducătorii falși și pe antihriștii din biserică, indiferent de faptele rele pe care le comit, antihriștii nu le raportează, nu le expun și nu le discern niciodată. În schimb, îi urmează îndeaproape, făcând tot ce li se spune. Ei devin adepții, soldații și sclavii conducătorului de orice nivel pe care îl urmează. Atunci când au de-a face cu aceia care au putere, influență, bogăție și statut, ei par extrem de supuși, umili și inepți. Sunt extrem de ascultători și supuși, dând din cap și conformându-se la tot ceea ce spun acei oameni. Cu toate acestea, atunci când au de-a face cu oameni obișnuiți fără statut, au un aer diferit, folosind o manieră impunătoare atunci când vorbesc pentru a-i copleși pe oameni, dorind să fie superiori, ca și cum ar fi de neînvins, mai puternici și mai presus decât oricine altcineva, făcând ca detectarea oricăror probleme, defecte sau slăbiciuni pe care le au să fie dificilă. Ce fel de caracter este acesta? Există vreo legătură între acest lucru și a fi perfid, crud și a nu ține cont de rușine? (Da, există.) Agățatul de cei puternici și asuprirea celor slabi – nu este aceasta partea urâtă și rea a umanității antihriștilor? Credeți că oamenii cu o astfel de umanitate sunt integri? (Nu.) Sunt adevărate lucrurile pe care le spun celor cu statut și celor puternici? Sunt adevărate lucrurile pe care le spun celor slabi? (Nimic nu este adevărat.) Prin urmare, acest element are o anumită legătură cu mințitul în mod obișnuit. Judecând după acest element, caracterul antihriștilor este abominabil până la extrem, iar ei au două fețe complet diferite. Acest tip de persoană are o poreclă – „cameleon”. Aceste persoane nu tratează niciodată oamenii în funcție de adevărurile-principii, de umanitate sau dacă acei oameni urmăresc adevărul în casa lui Dumnezeu. În schimb, îi tratează diferit pe oameni doar în funcție de statutul și de influența lor. Atunci când au de-a face cu cei care au statut și abilități, fac tot posibilul să le intre în grații, să-i lingușească și să se apropie de ei. Chiar dacă sunt bătuți sau certați de acești oameni, ei suportă de bunăvoie, fără să se plângă. Chiar își recunosc continuu inutilitatea și devin servili, deși ceea ce gândesc cu adevărat în sinea lor este complet diferit de comportamentul lor din afară. Dacă cineva cu statut și prestigiu vorbește, chiar dacă este o eroare și o erezie a Satanei care nu are nicio legătură cu adevărul, ei îl vor asculta, vor da din cap în semn de aprobare și o vor accepta în mod superficial. Pe de altă parte, antihriștii vor ignora și vor privi de sus pe cineva care nu are capacitate sau statut, indiferent cât de corecte sunt cuvintele sale. Chiar dacă ceea ce spune se aliniază la principii și la adevăr, ei nu îl vor asculta, ci îl vor respinge, îl vor batjocori și ridiculiza. Aceasta este o altă trăsătură care se regăsește în caracterul antihriștilor. Judecând după modul și principiile după care se comportă și tratează lumea, aceste persoane pot fi catalogate definitiv drept neîncrezători fără echivoc. Manifestările caracterului lor sunt infame, sordide și josnice.

Agățarea de cei puternici și asuprirea celor slabi este o metodă tipică de interacțiune socială pentru oameni ca antihriștii. Ei se angajează în conversații pline de viață și se apropie de non-credincioși, dar când se întorc și îi văd pe frați și surori, nu au nimic de spus și nu au un limbaj comun. Aceștia sunt antihriștii. Atunci când discută chestiuni legate de credința în Dumnezeu, îndeplinirea îndatoririlor, intrarea în viață sau schimbări ale firii, nu au nimic de spus și nu sunt interesați. Cu toate acestea, atunci când vorbesc despre non-credincioși, în special despre cei cu bogăție și influență, figuri politice, elite sociale, celebrități din muzică și film, tendințe sociale și chestiuni legate de luat masa și divertisment, devin extrem de vorbăreți și nu pot fi opriți. Se pare că tânjesc în mod deosebit după o astfel de viață și statut social. Deși asemenea indivizi cred în Dumnezeu, o fac doar din cauza propriilor dificultăți și a intențiilor și obiectivelor lor ascunse. Ei cred doar pentru binecuvântări și, chiar și după ce cred în Dumnezeu, nu pot renunța la astfel de lucruri. Prin urmare, atunci când discută despre chestiuni legate de luat masa și divertisment, devin entuziaști. Când vorbesc cu frații și surorile, e altă poveste. Îi disprețuiesc din toată inima și cu tot sufletul pe cei care cred în Dumnezeu, pe cei care urmăresc adevărul și pe cei care sunt cinstiți și integri. Îi discriminează și îi disprețuiesc pe astfel de oameni. Când antihriștii văd conducători în biserică, se gândesc: „Nu arată ca niște conducători; nu seamănă deloc cu oficialitățile. În comparație cu oficialitățile lumești, ei sunt inferiori, lipsiți de ținută și stil!” Dacă află că unii conducători nu au un nivel ridicat de educație, îi discriminează în inimile lor. Ce credeți că simt ei când Mă văd? La prima vedere, ei gândesc: „Hristos, dumnezeul întrupat, este un nimeni, fără studii superioare, care nu este atât de înalt, a cărui înfățișare nu este impunătoare, căruia îi lipsește ținuta și a cărui îmbrăcăminte este obișnuită. Toată lumea spune că el deține adevărul; acesta este singurul lucru căruia merită să-i acordăm atenție și nu există nimic altceva impresionant la el. Uită-te la ce poartă acei oameni puternici din societate! Ce marcă au hainele și pantofii tăi? Ce fel de frizură ai? Te-ai tuns la un salon celebru? Cât a costat o tunsoare?” Eu răspund: „Nu cheltui niciun ban pe tunsori; mă tund singur acasă.” Ei spun: „Mergi la tratamente de înfrumusețare? Stai la hoteluri? De câte stele? Ai fost vreodată într-o croazieră de lux?” Eu spun: „Nu știu nimic despre aceste lucruri.” Ei spun: „Atunci ești cu adevărat ignorant. Cu identitatea și cu statutul tău nobil, de ce nu ai cunoștințe sau o înțelegere a acestor lucruri luxoase și elitiste din lume? Având în vedere situația ta, ar trebui să mergi să le experimentezi un pic pentru tine. Cel puțin, trebuie să mergi la un salon sofisticat de înfrumusețare, să stai la un hotel de cinci stele și să mergi într-o croazieră de lux. Ar trebui, măcar, să stai la clasa întâi când zbori.” Când ei Mă văd, nu se gândesc prea mult la Mine, dar trebuie să recunoască un lucru, și anume: „Nu am mai auzit niciodată nimic din lucrurile pe care le-ai spus în timpul adunărilor: trebuie să ascult ceea ce spui.” Dar după adunări, ei nu Mă mai recunosc. La fel ca un lup: după ce îl hrănești, se întoarce și te mușcă. Aceasta este natura lupului. Când antihriștii îi văd pe frații și surorile obișnuiți, fără bani sau influență, care pur și simplu iubesc adevărul și sunt capabili să îl urmărească și care își fac de bunăvoie îndatoririle, îi disprețuiesc și îi exclud. Când se uită la Hristos și văd o persoană obișnuită, cineva care în toate aspectele, în înfățișare și comportament, este o persoană simplă și obișnuită, își pot schimba imediat firea lăuntrică și punctul de vedere? (Nu, nu pot.) Atitudinea lor față de lucruri se bazează pe caracterul lor. Lipsiți de umanitate normală, atitudinea lor față de Hristos este, fără îndoială, aceeași cu atitudinea lor față de o persoană obișnuită. Nu există nici cea mai mică urmă de respect; acest lucru este determinat de esența și de caracterul lor. Manifestarea acestui aspect al umanității unui antihrist este la fel de dezgustătoare și detestabilă ca și celelalte aspecte.

Diferitele trăsături din caracterul unui antihrist despre care tocmai am avut părtășie pot dezvălui separat bunătatea sau răutatea, superioritatea sau inferioritatea caracterului său. Este caracterul unei persoane care minte în mod obișnuit superior sau inferior? (Inferior.) Este umanitatea unei persoane egoiste și abjecte bună sau rea? (Este rea.) Este umanitatea unei persoane care nu ține cont de rușine bună sau rea? (Este rea.) Este caracterul unei persoane perfide și crude superior sau inferior? (Inferior.) Cum este caracterul unei persoane care nu știe decât să se agațe de cei puternici și să-i asuprească pe cei slabi, care nu respectă decât astfel de principii? (Abominabil.) Astfel de indivizi sunt abominabili la culme, nu numai că nu au o umanitate normală, dar se poate spune cu exactitate că nu sunt oameni – sunt gunoaie, sunt diavoli. Oricine este lipsit de cea mai mică fărâmă de conștiință și rațiune este un diavol, nu o ființă umană.

F. Mai dornici de lucruri materiale decât oamenii normali

Există o altă manifestare în umanitatea antihriștilor: sunt mai dornici de lucruri materiale decât oamenii normali. Adică, dorința, pretenția lor pentru lucruri materiale este deosebit de mare – este nelimitată. Sunt cuprinși de aspirații pentru un stil de viață extravagant și sunt de o lăcomie insațiabilă. Unii ar putea spune: „Majoritatea antihriștilor nu posedă această manifestare.” Faptul că nu o au nu înseamnă că este absentă din umanitatea lor. Odată ce astfel de oameni obțin un statut, care sunt principiile lor cu privire la ce mănâncă, cum se îmbracă și cum arată? De îndată ce au statut, trebuie să facă așa cum vor ei, găsesc oportunități, au anumite condiții, iar viața lor este diferită. Devin pretențioși cu privire la ceea ce mănâncă, punând accentul pe ostentație și lux. Insistă să poarte și să folosească produse de firmă, iar casele în care locuiesc și mașinile pe care le conduc trebuie să fie elitiste și luxoase. Chiar și atunci când achiziționează un vehicul utilitar, acesta trebuie să fie dotat cu accesorii de lux. Unii s-ar putea întreba: „Dacă nu au bani, de ce pun un asemenea accent pe aceste lucruri?” Doar pentru că nu au bani, asta nu înseamnă că nu urmăresc astfel de lucruri sau că această dorință este absentă din umanitatea lor. Prin urmare, odată ce antihriștii pun mâna pe ofrandele din casa lui Dumnezeu, le irosesc în mod nesăbuit. Ei vor să cumpere și să se bucure de orice, până la nerușinare și într-o măsură greu de ținut sub control. Trebuie să bea ceai de înaltă calitate servit în cești placate cu aur, mesele lor trebuie să fie ospețe somptuoase, insistă să consume ginseng de calitate specială și folosesc numai calculatoare și telefoane de la mărci de renume internațional, care sunt întotdeauna cele mai recente modele. Poartă ochelari de vedere care costă mii de yuani, cheltuiesc sute pe frizuri și plătesc o mie sau mai mult pentru ședințe de masaj și saună. Pe scurt, ei cer ca totul să fie de înaltă calitate și de firmă, dorind să se simtă asemenea celebrităților și oamenilor puternici. Odată ce antihriștii au statut, toate aceste lucruri urâte devin evidente. În timpul adunărilor, dacă doar trei până la cinci persoane le ascultă predicile, ei consideră că este insuficient și insistă să aibă trei până la cinci sute de persoane. Când alții spun că există circumstanțe externe nefavorabile, deci o adunare de trei până la cinci persoane este deja destul de bună, ei ripostează: „Nu merge așa – de ce sunt atât de puțini oameni care îmi ascultă predica? Nu merită să îmi pierd vremea. Ar trebui să cumpărăm o clădire mare pentru biserică, să poată găzdui zeci de mii de oameni pentru o predică mai demnă.” Nu cumva o caută cu lumânarea? Acesta este genul de lucruri pe care le fac antihriștii. Nu-i așa că nici ei nu țin cont de rușine? Ei au o dorință și un interes extrem de incontrolabile pentru o viață luxoasă și lucruri materiale, ceea ce este o altă trăsătură a caracterului antihriștilor. În momentul în care cineva menționează bucătăria gourmet, mașinile de lux, hainele de firmă și produsele scumpe și de lux, ochii li se luminează și se înverzesc de lăcomie, iar dorința lor iese la suprafață. Cum apare această dorință? Este fără îndoială o revelare a naturii lor demonice. Unii antihriști pot să fie strâmtorați cu banii, iar când văd pe cineva purtând bijuterii de lux sau un inel cu diamant de două sau trei carate, ochii li se luminează și se gândesc: „Dacă nu aș crede în dumnezeu, aș putea purta unul de cinci carate.” Ei iau în considerare faptul că nu dețin nici măcar un inel de un carat, se mâhnesc și încep să se gândească la faptul că nu merită să crezi în Dumnezeu. Totuși, după o analiză mai aprofundată, se gândesc: „Voi primi mari binecuvântări în viitor datorită faptului că mi-am pus credința în dumnezeu, aș putea avea un diamant de cinci sute de carate și l-aș purta pe cap.” Oare ei nu au dorințe? Văzând la televizor indivizi bogați purtând haine de firmă și plutind pe mare pe vase de croazieră luxoase, ei simt că acest lucru este incredibil de plăcut, romantic, nobil și de invidiat. Salivează după asta, spunând: „Când voi putea deveni acest tip de persoană, un titan printre oameni? Când mă voi putea bucura de o astfel de viață?” Privesc la nesfârșit până când se gândesc că a crede în Dumnezeu este cu adevărat neinteresant. Dar apoi mai cugetă o dată, gândindu-se: „Nu pot gândi așa. De ce cred în dumnezeu? «Pentru a deveni cel mai mare dintre oameni, cineva trebuie să îndure cele mai mari greutăți.» În viitor, viața mea va fi mult mai bună decât a lor. Ei merg într-o croazieră de lux, dar eu voi zbura într-un avion de lux sau într-o farfurie zburătoare de lux – voi merge pe Lună!” Sunt aceste gânduri cât de cât rezonabile? Se aliniază ele la umanitatea normală? (Nu, nu o fac.) Acesta este un alt element al umanității antihriștilor – o dorință extrem de incontrolabilă pentru lucruri materiale și un stil de viață luxos. Odată ce obțin aceste lucruri, devin de o lăcomie insațiabilă, cu o privire și o natură vorace, dorind să posede aceste lucruri pentru totdeauna. În umanitatea antihriștilor, nu este vorba doar despre invidia față de cei puternici; ei doresc lucruri materiale, dar și o viață de înaltă calitate. Omenirea normală are o gamă rezonabilă de nevoi pentru viață și lucruri materiale: au nevoile lor zilnice, nevoile mediului de lucru și de viață, precum și nevoile lor fizice. Este suficient ca aceste nevoi să fie satisfăcute, și se consideră că e relativ normal să fie moderate în funcție de capacitatea și condițiile economice ale fiecăruia. Cu toate acestea, nevoia și atracția antihriștilor față de lucrurile materiale sunt anormale și insațiabile. Unii antihriști urmăresc în special o calitate înaltă a vieții – atunci când locuiesc cu o familie-gazdă unde mâncarea constă numai în mese simple, ei se simt puțin iritați. În plus, dacă oamenii din această familie urmăresc adevărul, sunt destul de cinstiți și nu îi flatează, nu îi lingușesc și nu le spun ceea ce vor să audă, devin și mai dezgustați, gândindu-se: „Unde pot să găsesc mâncare bună și să stau într-o casă mare? Cine are condiții bune de trai? Cine are o mașină și poate să mă ducă în anumite locuri și să mă aducă, astfel încât să nu trebuiască să merg pe jos?” Ei sunt mereu preocupați de astfel de chestiuni. Există acest tip de oameni în jurul vostru? Sunteți acest tip de persoană? (Aceste lucruri sunt prezente și în umanitatea noastră.) Le puteți ține sub control în acest caz? Să te complaci în confort nu este același lucru cu lăcomia insațiabilă; aceasta trebuie menținută în limitele moderației, fără să te împiedice să-ți îndeplinești datoria. Aceasta este umanitatea posedată de oamenii corupți normali. Cu toate acestea, antihriștii nu practică moderația; ei sunt insațiabili și rapace în mod obișnuit. Mai aveți ceva de adăugat cu privire la această manifestare? (Dumnezeule, am văzut un antihrist înainte. Pe atunci, o soră îi cumpărase mai mult de zece jachete, toate de la firme renumite, iar acest antihrist le purta pe rând, îmbrăcând una nouă de fiecare dată când ieșea în oraș. Mai târziu, a devenit conducătoare și a folosit ofrandele lui Dumnezeu pentru a-și cumpăra o berlină. Cineva a cumpărat chiar și o casă frumoasă special pentru a o găzdui, iar când ieșea la cumpărături, această soră-gazdă o urmărea îndeaproape. Dacă îi plăcea un articol de îmbrăcăminte, i-l arăta pur și simplu, iar sora ei gazdă se grăbea să i-l cumpere. Când se întorcea acasă, suna din timp familia-gazdă și spunea că vrea să mănânce găluște. Timpul pentru fierberea găluștelor trebuia calculat cu precizie – nu prea devreme, pentru că s-ar fi răcit, și nu prea târziu, pentru că ar fi trebuit să aștepte înfometată când ajungea acasă. Era ca o împărăteasă moștenitoare; stilul ei de viață era extrem de luxos. Mai târziu, acest antihrist a fost expulzat.) Priviți cât de ignoranți și proști erau acești oameni, să cumpere o casă și o berlină pentru un antihrist! Antihriștii cred că oamenii vin în această lume pentru a se bucura de lucruri, că dacă cineva nu se răsfață cu aceste lucruri, atunci trăiește în zadar. Acestea sunt principiul și teoria lor. Este această teorie corectă? Este pur și simplu punctul de vedere al non-credincioșilor, animalelor și oamenilor morți, fără spirit. Oamenii care cred în Dumnezeu și încă au astfel de puncte de vedere sunt non-credincioși și neîncrezători cap-coadă. Odată ce aceste tipuri de oameni dobândesc un statut, ei devin antihriști până în măduva oaselor, iar fără statut, ei sunt oameni răi.

Mințitul în mod obișnuit, perfidia și cruzimea, lipsa simțului onoarei și faptul că nu țin cont de rușine, egoismul și abjecția, agățatul de cei puternici și asuprirea celor slabi și faptul că sunt mai dornici de lucruri materiale decât oamenii normali – aceste trăsături ale caracterului antihriștilor sunt tipice, foarte reprezentative și evidente. Deși unele dintre aceste manifestări pot apărea într-o oarecare măsură la oamenii obișnuiți, manifestările lor sunt pur și simplu o fire coruptă sau manifestări de umanitate anormală sau o lipsă de umanitate care rezultă din coruperea de către Satana. Prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu, acești oameni își dezvoltă conștiința și capacitatea de a renunța și de a se răzvrăti împotriva acestor lucruri și de a se căi. Aceste caracteristici nu au un rol dominant în ei și nu le vor afecta urmărirea adevărului sau îndeplinirea îndatoririlor. Doar antihriștii refuză să accepte adevărul, indiferent câte predici au auzit. Trăsăturile și caracteristicile inerente umanității lor nu se vor schimba și, de aceea, astfel de oameni sunt condamnați în casa lui Dumnezeu și nu pot fi niciodată mântuiți. De ce nu pot fi mântuiți? Oamenii cu un astfel de caracter nu pot fi mântuiți deoarece refuză să accepte adevărul și pentru că sunt ostili față de adevăr, față de Dumnezeu și față de toate lucrurile pozitive. Le lipsesc condițiile și umanitatea pentru mântuire și, prin urmare, aceste persoane sunt sortite să fie eliminate și aruncate în iad.

12 decembrie 2020