La ultima adunare ne-am încheiat părtășia despre cel de-al cincisprezecelea punct referitor la diferitele manifestări ale antihriștilor. După părtășia despre aceste cincisprezece puncte, ați sintetizat diferitele manifestări și esențe ale antihriștilor? Aveți un concept de bază și o înțelegere a acestora? Puteți discerne persoanele care posedă esența antihriștilor? (Eu pot discerne cazurile cât de cât evidente, dar încă am dificultăți să le discern pe cele relativ viclene și perfide.) Haideți, astăzi, să rezumăm diferitele manifestări ale antihriștilor prin prisma a două aspecte: în primul rând, caracterul antihriștilor și, în al doilea rând, firea-esență a lor. Este mai ușor să îi discernem pe antihriști din aceste două aspecte? (Da, este.) Dacă avem mai puțină părtășie și nu dăm multe exemple, s-ar putea să nu fiți capabili să îi discerneți; dacă avem mai multă părtășie, s-ar putea să înțelegeți, dar e posibil să aveți încă dificultăți să îi comparați pe aceștia cu antihriștii atunci când îi vedeți făcând răul. Prin sintetizarea naturii-esențe a antihriștilor și discernându-i prin prisma acestor două aspecte, acest lucru poate deveni mai clar pentru voi.

I. Caracterul antihriștilor

Primul aspect este caracterul antihriștilor. Mai exact, acest aspect are de-a face cu ce fel de umanitate au antihriștii. Ce include umanitatea? Include conștiința, rațiunea, integritatea, demnitatea, bunătatea și răutatea umană. Discernerea caracterului antihriștilor implică diverse aspecte ale umanității lor. Să discutăm mai întâi despre manifestările obișnuite, prezente în umanitatea normală sau trăsăturile pe care umanitatea normală ar trebui să le aibă. Spuneți-Mi, ce conținut anume intră în această categorie? (Onestitate și bunătate.) Ce altceva? (Simțul onoarei.) Este esențial să ai atât verticalitate, cât și simțul onoarei. (De asemenea, să le arăți celorlalți dragoste, toleranță, considerație și iertare.) Și asta. Să sintetizăm totul. Mai întâi de toate, umanitatea normală are trăsătura onestității – este aceasta pozitivă? (Da.) În plus, ea are bunătate și sinceritate și există o diferență între sinceritate și onestitate în ceea ce privește gradul. Credeți despre compasiune că este ceva ce ar trebui inclus în caracterul cuiva? (Da.) Poate fi compasiunea catalogată drept bunătate? (Da, poate fi.) O persoană cu o inimă bună va avea, cu siguranță, compasiune. Apoi sunt simplitatea și simțul onoarei. Simțul onoarei include demnitatea, cunoașterea de sine și rațiunea. Apoi este verticalitatea. Care sunt manifestările verticalității? Acestea includ simțul dreptății, detestarea răului, ura față de ticăloșie și o predilecție pentru lucrurile pozitive. Dacă cineva are doar verticalitate, atunci este insuficient; dacă îi lipsesc toleranța și răbdarea, vorbește direct, fără a lua în considerare starea oamenilor sau circumstanțele, acest lucru nu este în regulă, iar caracterul său este deficitar în câteva privințe. Există, de asemenea, toleranță și răbdare, care sunt ambele manifestări specifice ale bunătății și pot fi, desigur, considerate drept o trăsătură. Acestea sunt trăsăturile pe care ar trebui să le posede umanitatea normală: onestitate, bunătate, sinceritate, simplitate, simțul onoarei, verticalitate, toleranță și răbdare – șapte în total. Aceste trăsături pe care le are umanitatea normală pot fi folosite pentru a stabili dacă o persoană are o umanitate normală. Cu toate acestea, subiectul de astăzi al părtășiei nu se referă la manifestările specifice ale trăsăturilor pe care ar trebui să le aibă umanitatea normală sau la persoanele care posedă aceste trăsături. În schimb, vom avea o părtășie pe tema: „Care este exact caracterul antihriștilor?” Comparativ cu diferitele aspecte ale caracterului normal tocmai menționate, antihriștii au vreuna dintre aceste trăsături sau pe care dintre ele le au? (Nu posedă niciuna.) Din moment ce aveți o astfel de impresie despre antihriști, să rezumăm ce elemente din caracterul antihriștilor îi fac pe oameni să îi clasifice drept antihriști și să arătăm că acești indivizi au o umanitate defectuoasă, că le lipsește umanitatea normală și că posedă umanitatea antihriștilor. Dacă cineva posedă una sau două dintre cele câteva manifestări ale umanității normale rezumate mai devreme, ar putea avea o oarecare umanitate normală. Dacă le posedă pe toate, atunci are cea mai normală umanitate. Însă antihriștii nu posedă niciuna dintre aceste trăsături, așadar, ce anume conține umanitatea lor? Să avem, mai întâi, părtășie despre acest aspect.

A. Mințitul în mod obișnuit

Prima trăsătură a unui caracter normal este onestitatea. Caracterul antihriștilor include onestitatea? Evident, antihriștilor le lipsește o umanitate onestă; umanitatea lor este, cu siguranță, la polul opus al onestității. Așadar, ce elemente de umanitate anormală, în opoziție cu onestitatea, posedă antihriștii în umanitatea lor? (Ei spun frecvent minciuni și îi păcălesc oamenii.) Putem afirma că a spune frecvent minciuni este același lucru cu a minți în mod obișnuit? Nu este acest rezumat mai specific? Nu ne raportăm la același exponent dacă spunem că această persoană minte întotdeauna sau nu este prea sinceră. Dacă folosim expresii precum „plin de minciuni” pentru a-i descrie caracterul, nu este suficient de formal. Prin urmare, utilizarea expresiei „a minți în mod obișnuit” pentru a-i descrie și pentru a exprima faptul că umanitatea antihriștilor nu este cinstită este mai potrivită. „Mințitul în mod obișnuit” este prima trăsătură – ceva care este frecvent manifestată și dezvăluită în umanitatea antihriștilor. Ar trebui să fie trăsătura cea mai comună, ușor de observat și ușor de discernut pe care oamenii o pot întâlni. Acum, merită să avem părtășie despre manifestările specifice ale mințitului în mod obișnuit? (Da, merită.)

Umanitatea antihriștilor este necinstită, ceea ce înseamnă că ei nu sunt deloc sinceri. Tot ceea ce spun și fac este adulterat și conține propriile lor intenții și scopuri, iar în toate acestea sunt ascunse trucurile și conspirațiile lor de nedescris și de nerostit. Prin urmare, cuvintele și acțiunile antihriștilor sunt prea contaminate și prea pline de falsitate. Oricât de mult vorbesc, este imposibil să știi care dintre cuvintele lor sunt adevărate, care sunt false, care sunt corecte și care sunt greșite. Asta se întâmplă din cauză că sunt necinstiți, iar mințile lor sunt extrem de complicate, pline de urzeli perfide și de trucuri. Nimic din ceea ce spun ei nu este direct. Ei nu spun că unu este unu, doi este doi, da este da și nu este nu. În schimb, în toate chestiunile, ei se învârt în jurul cozii și gândesc lucrurile de mai multe ori în mintea lor, cercetând consecințele, cântărind meritele și dezavantajele din fiecare unghi. Apoi, alterează ceea ce vor să spună folosind limbajul lor, astfel încât tot ceea ce spun ei sună destul de stângaci. Oamenii cinstiți nu înțeleg niciodată ce spun și sunt ușor de înșelat și de păcălit de ei, iar cine vorbește și comunică cu astfel de oameni consideră experiența ca fiind obositoare și laborioasă. Nu spun niciodată că unu este unu și doi este doi, nu spun niciodată ceea ce gândesc și nu descriu niciodată lucrurile așa cum sunt. Tot ceea ce spun ei este de nepătruns, iar scopurile și intențiile acțiunilor lor sunt foarte complicate. Dacă adevărul iese la suprafață – dacă alți oameni văd prin ei și se prind de felul în care sunt – ei inventează rapid o altă minciună pentru a ocoli subiectul. Acest tip de persoană minte adesea și, după ce minte, trebuie să spună mai multe minciuni pentru a o susține pe cea inițială. Îi înșală pe alții pentru a-și ascunde intențiile și fabrică tot felul de pretexte și scuze în sprijinul minciunilor sale, astfel încât oamenilor le este foarte greu să-și dea seama ce este adevărat și ce nu, iar oamenii nu știu când este francă cu atât mai puțin când spune o minciună. Când minte, nu roșește și nu tresare, de parcă ar spune adevărul. Nu înseamnă asta că mint în mod obișnuit? De exemplu, uneori, antihriștii par la exterior buni cu ceilalți, atenți cu ei și că vorbesc într-un mod plin de căldură sufletească, ce sună blând și emoționant. Cu toate acestea, chiar și atunci când vorbesc în acest mod, nimeni nu poate spune dacă sunt sinceri și este întotdeauna nevoie de așteptare până când lucrurile se întâmplă câteva zile mai târziu pentru a dezvălui dacă au fost sau nu sinceri. Antihriștii vorbesc întotdeauna cu anumite intenții și obiective și nimeni nu poate afla ce anume urmăresc. Astfel de oameni mint în mod obișnuit și nu se gândesc la consecințele vreuneia dintre minciunile lor. Atât timp cât minciuna îi avantajează și e în stare să-i îmbrobodească pe ceilalți, atât timp cât îi poate duce la atingerea obiectivelor, nu le pasă care sunt consecințele. De îndată ce sunt dați în vileag, vor continua să ascundă, să mintă, să păcălească. Principiul și metoda prin care se comportă acești oameni și prin care interacționează cu lumea este păcălirea oamenilor cu minciuni. Ei au două fețe și vorbesc pentru a se potrivi publicului lor; ei îndeplinesc orice rol, în funcție de situație. Sunt șmecheri și alunecoși, gurile lor sunt pline de minciuni și nu sunt demni de încredere. Oricine are legătură cu ei pentru o vreme este indus în eroare sau tulburat și nu poate primi aprovizionare, ajutor sau edificare. Indiferent dacă vorbele din gura unor astfel de oameni sunt urâte sau plăcute, sau raționale sau absurde, sau în acord sau în dezacord cu umanitatea, sau grosolane sau civilizate, în esență, toate reprezintă falsități, cuvinte adulterate și minciuni.

În rândul acelei clase de oameni care sunt antihriști, mințitul în mod obișnuit este unul dintre principalele atribute. Prin limbajul lor, prin felul în care vorbesc, prin modul lor de exprimare, prin sensul și intenția din spatele acestor cuvinte, se vede că acestor oameni le lipsește umanitatea normală, că nu au standardele de umanitate ale oamenilor onești. Antihriștii mint în mod obișnuit. Minciunile și înșelăciunile lor sunt mult mai grave decât ale majorității oamenilor; aceasta nu este o fire coruptă banală, ci a devenit deja pierderea conștiinței și a rațiunii și absența totală a umanității. În esență, acești oameni sunt demoni; demonii obișnuiesc să mintă și să-i înșele pe oameni în acest fel, nimic din ceea ce spun ei nu este adevărat. Atunci când majoritatea oamenilor mint, trebuie să născocească minciuna, trebuie să se gândească bine la ea, dar un antihrist nu trebuie să născocească nimic, nici să se gândească: deschide gura și iese – și, înainte să îți dai seama, te-a păcălit. Minciunile și înșelăciunea lui sunt de așa natură încât oamenilor care reacționează lent le poate lua două sau trei zile să înțeleagă lucrurile; abia atunci își dau seama ce a vrut să spună persoana respectivă. Oamenii care nu înțeleg adevărul sunt incapabili de discernământ. Antihriștii mint în mod obișnuit. Ce credeți despre acest caracter al lor? În mod clar, nu este ceva ce face parte din umanitatea normală. Nu este ceva demonic în asta? Mai exact, este vorba de o natură demonică. Să minți în mod obișnuit, să spui minciuni și să-i înșeli pe oameni: aceste moduri de a face lucrurile sunt învățate la școală sau sunt rezultatul influenței familiei lor? Nici una, nici alta. Aceste lucruri sunt natura lor inerentă, s-au născut cu aceste lucruri. Atunci când părinții își educă copiii, nimeni nu își învață copilul să mintă și să înșele de la o vârstă fragedă și nimeni nu îl forțează să mintă sau să înșele, cu toate acestea, încă există copii care nu spun decât minciuni atunci când cresc, care rămân serioși indiferent de minciunile pe care le spun și nu se simt niciodată plini de regrete, chinuiți sau cu o conștiință încărcată din cauza minciunilor pe care le-au spus; acești copii, în schimb, se cred foarte deștepți, foarte inteligenți, se simt fericiți, mândri și bucuroși în secret că sunt capabili să îi păcălească și să îi înșele pe alții, folosind minciuni și alte tactici. Aceasta este natura lor inerentă. Așa sunt antihriștii în mod natural. Să mintă în mod obișnuit este în natura-esență pe care o au. Deși iau adesea parte la adunări și ascultă predici și părtășii, antihriștii nu reflectează niciodată asupra lor sau nu încearcă să se cunoască pe sine și, indiferent câte minciuni au spus pentru a-i păcăli pe alții, nu simt nicio mustrare de conștiință și, cu atât mai puțin, nu încearcă în mod activ să caute adevărul pentru o soluție – ceea ce dovedește că, în esență, antihriștii sunt neîncrezători. Indiferent câte doctrine vor putea propovădui oamenilor, nu le aplică niciodată propriei persoane, nu se disecă niciodată și, indiferent câte minciuni spun sau câți oameni păcălesc, nu se destăinuie niciodată în legătură cu asta, ci se prefac, se ascund și nu au niciodată curajul să recunoască în fața altora că sunt oameni înșelători. În afară de aceasta, ei continuă să mintă și să-i înșele pe oameni atunci când simt nevoia să o facă. Nu este aceasta natura lor? Ba da, este și nu există nicio cale de a o schimba. Această natură nu este exprimarea umanității normale; ca s-o spunem pe aia dreaptă, este o natură demonică, este firea Satanei, astfel de oameni sunt diavoli, sunt demoni întrupați.

Prima manifestare a caracterului antihriștilor este mințitul în mod obișnuit, pe care îl vom cataloga drept o natură demonică. Manifestarea acestei naturi demonice este că, indiferent de moment și loc, indiferent de ocazie sau cu cine interacționează, cuvintele pe care le spun acești oameni sunt asemănătoare cu ceea ce spun șarpele și demonii – nedemne de încredere. Trebuie să fim deosebit de precauți și să avem discernământ cu astfel de oameni, să nu ne grăbim să credem cuvintele demonilor. Manifestarea specifică a mințitului în mod obișnuit este că minciunile le ies pur și simplu din gură; cuvintele pe care le spun nu pot rezista în fața scrutării, analizei sau discernământului. Ei pot minți în orice moment și consideră că nu pot spune nimic adevărat în nicio privință, că tot ceea ce spun trebuie să fie o minciună. Chiar dacă îi întrebi despre vârsta lor, ei iau în considerare acest lucru, gândindu-se: „Ce înseamnă când mă întreabă despre vârsta mea? Dacă spun că sunt bătrân, se vor uita de sus la mine și nu mă vor mai prețui și promova? Dacă spun că sunt tânăr, se vor uita de sus la mine, spunând că nu am experiență? Cum ar trebui să răspund?” Până și în privința unei chestiuni atât de simple, ei tot pot să mintă și refuză să îți spună adevărul, ba chiar îți întorc întrebarea, zicând: „Tu ce crezi?” Tu spui: „Cincizeci de ani?” „Pe-aproape.” „Patruzeci și cinci?” „Ești foarte aproape.” Îți dau un răspuns corect? Știi câți ani au din răspunsurile lor? (Nu.) Acesta este mințitul în mod obișnuit.

Există o altă manifestare a antihriștilor care mint în mod obișnuit, și anume că ei mint chiar și în timp ce aduc mărturie. A aduce mărturie falsă este un act blestemat care ofensează firea lui Dumnezeu. Chiar și în ceea ce privește mărturia, ei îndrăznesc să se dedea la scorneli, minciuni și înșelăciuni, ceea ce arată cu adevărat disprețul lor nesăbuit față de consecințe și natura lor neschimbătoare! Când văd că alții aduc mărturie pe baza experienței și a înțelegerii, în timp ce ei nu pot, îi copiază, spunând orice zic ceilalți și născocind aceleași experiențe pe care le-au avut alții. Dacă nu înțeleg ceva la fel ca ceilalți, pretind că înțeleg. Dacă nu au astfel de experiențe, înțelegere și iluminare, susțin că le au. Chiar dacă Dumnezeu nu i-a disciplinat, ei susțin că El a făcut-o. Chiar și în această chestiune, ei pot minți și falsifica, fără să arate nicio preocupare sau interes, oricât de grave pot fi consecințele. Nu înseamnă acest lucru să minți în mod obișnuit? În plus, astfel de oameni vor păcăli pe oricine. Unii s-ar putea întreba: „În orice caz, antihriștii sunt tot oameni. Nu s-ar abține ei să îi păcălească pe cei mai apropiați, pe cei care i-au ajutat sau pe cei alături de care au împărțit greutăți? Nu ar evita ei să-i înșele pe membrii familiei?” A spune că mint în mod obișnuit implică faptul că pot păcăli pe oricine, chiar și pe părinții, pe copiii și, desigur, pe frații și pe surorile lor. Atât în chestiuni mari, cât și mici, îi pot păcăli pe oameni, chiar și în treburi în care ar trebui să vorbească sincer, în care acest lucru nu ar avea consecințe sau nu i-ar afecta în vreun fel și în care nu este nevoie să acționeze prudent. De asemenea, ei îi păcălesc pe oameni și folosesc minciuni pentru a rezolva chestiuni mărunte care, pentru cei din afară, nu justifică minciuna, unde le-ar fi simplu, fără vreo problemă, să vorbească direct. Nu înseamnă aceasta să minți în mod obișnuit? Se poate spune că mințitul în mod obișnuit este una dintre manifestările primare ale diavolilor și ale Satanei. Din această perspectivă, nu putem spune oare că umanitatea antihriștilor nu este doar necinstită, ci, este, de asemenea, caracterizată de mințitul în mod obișnuit, ceea ce o face nesigură? (Ba da, putem.) Dacă astfel de indivizi comit o faptă rea, apoi varsă lacrimi după ce au fost emondați și criticați de către frați și surori, susținând în aparență că Îi sunt îndatorați lui Dumnezeu și promițând să se căiască în viitor, îndrăzniți să îi credeți? (Nu.) De ce nu? Cea mai convingătoare dovadă este că ei mint în mod obișnuit! Chiar dacă se căiesc în aparență, plâng amarnic, se bat cu pumnul în piept și se jură, nu-i credeți, pentru că varsă lacrimi de crocodil, lacrimi pentru a-i păcăli pe oameni. Cuvintele triste și pline de remușcări pe care le rostesc nu sunt sincere; sunt tactici necesare, concepute pentru a câștiga încrederea oamenilor prin mijloace necinstite. În fața oamenilor, plâng amarnic, își recunosc vina, se jură și își expun punctul de vedere. Cu toate acestea, cei care au o relație personală bună cu ei cei în care au cât de cât încredere, relatează o poveste diferită. În ciuda faptului că recunoașterea publică a greșelii și jurământul de a-și schimba comportamentul pot părea autentice la suprafață, ceea ce spun în culise dovedește că ceea ce au zis înainte nu a fost adevărat, ci fals, menit să păcălească mai mulți oameni. Ce vor spune în culise? Vor recunoaște că ceea ce au spus înainte a fost fals? Nu, nu o vor face. Vor răspândi negativism, vor prezenta argumente și se vor justifica. Această justificare și argumentare confirmă faptul că admiterile, căința și jurămintele lor au fost toate false, menite să-i păcălească pe oameni. Se poate avea încredere în astfel de indivizi? Nu înseamnă asta să minți în mod obișnuit? Ei pot chiar să scornească mărturisiri, să verse lacrimi false și să promită că se vor schimba, ba chiar și jurământul lor este o minciună. Nu este aceasta o natură demonică? Chiar dacă ar spune: „Înțeleg doar atât; restul nu știu și caut luminarea lui Dumnezeu și sper la ajutorul fraților și al surorilor pentru a obține treptat înțelegere”, aceasta ar fi o atitudine și o declarație onestă. Totuși, antihriștii nu pot rosti astfel de cuvinte adevărate. Ei simt că: „Dacă aș spune adevărul, oamenii m-ar privi de sus. Mi-aș pierde reputația și m-aș simți înjosit – prestigiul meu nu ar fi complet pierdut? Cine sunt eu? Pot să recunosc înfrângerea? Chiar dacă nu înțeleg, trebuie să pretind că înțeleg foarte bine; trebuie să-i păcălesc pe oameni și să-mi întăresc mai întâi poziția în inimile lor.” Nu este aceasta o manifestare a antihriștilor? Din sursa și modul în care vorbesc antihriștii, precum și din cuvintele pe care le rostesc, este clar că astfel de oameni nu vor fi niciodată cinstiți; acest lucru e mai presus de ei. Întrucât mințitul în mod obișnuit este inerent caracterului lor, ei vor să-i păcălească pe oameni și să ascundă lucruri în orice, nevrând ca nimeni să știe sau să vadă faptele adevărate ori situația reală. Ființa lăuntrică le este teribil de întunecată. Acest aspect al caracterului antihriștilor poate fi definit cu încredere ca fiind lipsit de umanitate și având o natură demonică. Minciunile le ies din gură fără efort, fără să se gândească, până în punctul în care nici măcar nu spun ceva adevărat atunci când vorbesc în somn – totul este înșelătorie, totul este minciună. Asta înseamnă să minți în mod obișnuit.

Caracterul antihriștilor este lipsit de onestitate. Chiar și atunci când nu vorbesc, în inimile lor se gândesc cum să-i păcălească, să-i înșele și să-i inducă pe oameni în eroare – pe cine să inducă în eroare, ce să spună atunci când vor să îi inducă în eroare, ce metode să folosească pentru a începe conversația și ce exemple să folosească pentru a-i face pe oameni să creadă. Indiferent de ceea ce spun sau gândesc, nu au o atitudine sinceră, opinii sau gânduri oneste în inimile lor. Fiecare clipă din viața lor, fiecare secundă, este petrecută într-o stare în care își doresc să-i păcălească pe oameni și să se joace cu ei. În fiecare secundă și în fiecare clipă se gândesc cum să-i păcălească, cum să-i inducă în eroare și cum să-i înșele pe alții, aceste gânduri ocupându-le pe de-a-ntregul mințile și cele mai intime colțuri ale inimilor. Nu este aceasta natura lor? Pot oameni ca aceștia să înțeleagă adevărul atunci când aud predici sau citesc cuvintele lui Dumnezeu? Chiar dacă înțeleg, îl pot pune în practică? (Nu, nu pot.) Judecând după inimile și caracterul lor lăuntric, astfel de indivizi nu sunt, cu siguranță, beneficiarii mântuirii, deoarece tot ceea ce iubesc și gândesc în mințile și în sufletul lor este îmbibat cu o natură demonică, fiind împotriva adevărului și a lucrurilor pozitive, fără vreo parte care să fie demnă de laudă. Așadar, este sigură trăsătura de a minți în mod obișnuit în umanitatea antihriștilor? (Da.) Oamenii care mint în mod obișnuit nu practică niciun adevăr. Care sunt consecințele acestui fapt? Care sunt manifestările specifice ale cuiva care nu practică niciun adevăr? Poate acționa nechibzuit? Poate fi arbitrar și să aibă propria lege? Poate să înființeze regate independente? Poate risipi ofrandele? Poate să-i inducă pe oameni în eroare? Poate câștiga inimile oamenilor? Poate face toate acestea. Este un antihrist tipic – minte în mod obișnuit. Atunci când faptele sunt expuse, indiferent câte perechi de ochi îi urmăresc, indiferent câte persoane aduc mărturie și îi demască în mod colectiv, ei refuză să recunoască. În cele din urmă, recurg la o singură tactică pentru interacțiunea cu tine, pretinzând că au uitat și simulând ignoranța. În acest moment, în această situație, nu pot spune niciun cuvânt adevărat și nici nu pot da din cap și recunoaște, spunând: „Eu sunt de vină, am greșit, mă voi schimba data viitoare și, cu siguranță, nu voi mai comite aceeași greșeală.” Acesta este un antihrist, nu-și recunoaște niciodată vina, nu spune niciodată un cuvânt adevărat. Pot fi mântuiți cu o asemenea umanitate? Pot ei să obțină adevărul? Categoric nu. Chiar dacă înțeleg adevărul, nu îl pot atinge pentru că îl resping, se împotrivesc și se opun adevărului. La cel mai simplu nivel de a vorbi cinstit și de a-și recunoaște greșelile, ei nu pot nici măcar să practice acest adevăr simplu sau să îl pună în aplicare. Cum ne-am putea aștepta ca ei să renunțe la statutul lor, să renunțe la perspectivele și la destinul lor și să renunțe la propriile intenții? Pot ei să renunțe la ele și să se răzvrătească împotriva lor? Ei sunt cu atât mai puțin capabili să facă acest lucru. Dacă nu pot spune nici măcar un singur lucru adevărat, atunci să te aștepți ca ei să facă ceva mai dificil decât atât este și mai nerealist.

Aveți în jurul vostru persoane care mint în mod obișnuit? Unii ar putea spune: „Nu am întâlnit încă pe cineva care minte în mod obișnuit, dar simt că aș putea fi și eu unul.” Permite-Mi să îți spun adevărul; te afli într-o situație periculoasă. Oamenii care mint în mod obișnuit păstrează vreo urmă de umanitate? Sunt ei diferiți de demoni? Minte vreunul dintre voi în mod obișnuit? Să presupunem că, indiferent de mediu sau de context, indiferent de ce se întâmplă, minciunile vin atât de natural la o persoană, fără să roșească sau fără ca inima să îi bată mai repede și că poate gestiona și rezolva totul cu ajutorul minciunilor. Atunci când se comportă și interacționează cu lumea și în fiecare aspect al vieții, atât timp cât au ocazia să vorbească, tot ceea ce spun este o minciună, nici măcar o singură propoziție nu este adevărată. Toate acestea au intenții și scopuri și sunt însoțite de planurile Satanei. Acesta nu este cineva care este cinstit. Fiind capabil să mintă în orice situație, chiar și când se află într-o situație critică – nu este acesta cineva care este fără speranță? Judecând după diferitele manifestări ale mințitului în mod obișnuit la antihriști, minciunile lor sunt, pur și simplu, prea multe. Scopul discursului lor este să-i păcălească, să-i inducă în eroare și să-i înșele pe oameni. Toate cuvintele lor sunt pline de planurile și de intențiile Satanei, lipsite de orice manifestare de onestitate care aparține umanității. Se poate spune că antihriștilor le lipsește complet trăsătura de onestitate care face parte din umanitatea normală. Oamenii lipsiți de onestitate și capabili să mintă în mod obișnuit sunt clasificați ca având o natură demonică – ei sunt demoni. Astfel de oameni nu sunt mântuiți cu ușurință, deoarece nu acceptă adevărul și li se pare dificil să îl accepte.