Indiferent cât de mult înțelege adevărul, câte datorii a îndeplinit, cât de mult a experimentat în timp ce îndeplinea aceste datorii, cât de mare sau de mică este statura cuiva sau de mediul în care se află, lucrul de care nu se poate lipsi este acela de a privi înspre Dumnezeu și de a se baza pe El în tot ceea ce face. Aceasta este cea mai mare înțelepciune. De ce spun că aceasta este cea mai mare înțelepciune? Chiar dacă cineva a ajuns să înțeleagă multe adevăruri, va fi oare suficient dacă nu se bazează pe Dumnezeu? Unii oameni, după ce au crezut în Dumnezeu ceva mai mult timp, au ajuns să înțeleagă unele adevăruri și au trecut prin câteva încercări. S-ar putea să fi dobândit un pic de experiență practică, dar ei nu știu să se bazeze pe Dumnezeu și nici nu înțeleg cum să privească înspre Dumnezeu și să se bazeze pe El. Oare astfel de oameni au înțelepciune? Ei sunt cei mai nechibzuiți dintre oameni și sunt cei care se consideră isteți; ei nu se tem de Dumnezeu și nu se feresc de rău. Unii oameni spun „Înțeleg multe adevăruri și am adevărul-realitate. Este în regulă doar să faci lucrurile principial. Sunt loial lui Dumnezeu și știu cum să mă apropii de El. Nu este suficient să mă bazez pe adevăr?” „Să mă bazez pe adevăr” sună bine, doctrinar vorbind. Totuși, există multe momente și situații în care oamenii nu știu care este adevărul sau care este adevărul-principiu. Toți cei cu experiență practică știu acest lucru. De exemplu, când întâmpini o problemă, s-ar putea să nu știi cum ar trebui să fie practicat adevărul relevant pentru această problemă sau aplicat. Ce ar trebui să faci în momente ca acestea? Oricât de multă experiență practică ai, nu poți să fii în posesia adevărului în toate situațiile. Indiferent câți ani ai crezut în Dumnezeu, câte lucruri ai experimentat, și cât de multă emondare, tratare sau disciplinare ai experimentat, ești oare sursa adevărului? Unii oameni spun: „Știu pe de rost toate acele binecunoscute cuvântări și pasaje din cartea Cuvântul Se arată în trup; nu trebuie să mă bazez pe Dumnezeu sau să privesc către El. Când va veni vremea, o să-mi fie bine doar bazându-mă pe aceste cuvinte ale lui Dumnezeu.” Cuvintele pe care le-ai memorat sunt statice, totuși mediile pe care le întâlnești – cât și stările tale – sunt dinamice. A pricepe cuvintele literale și a vorbi despre multe doctrine spirituale nu înseamnă a înțelege adevărul, cu atât mai puțin înseamnă că înțelegi voia lui Dumnezeu în orice situație. Așadar, există o lecție foarte importantă de învățat aici: este faptul că oamenii trebuie să privească spre Dumnezeu în toate lucrurile și că, procedând astfel, ei pot dobândi încredere în Dumnezeu. Oamenii vor avea o cale de urmat numai bizuindu-se pe Dumnezeu. În caz contrar, poți face ceva în mod corect și în conformitate cu adevărul-principiu, dar, dacă nu te bazezi pe Dumnezeu, atunci acțiunile tale sunt doar faptele omului și nu Îl vor mulțumi neapărat pe Dumnezeu. Întrucât oamenii au o înțelegere atât de superficială a adevărului, este probabil să urmeze regulile și să se agațe cu încăpățânare de slove și doctrine folosind același adevăr atunci când se confruntă cu diverse situații. Este posibil să finalizeze multe chestiuni în conformitate generală cu adevărul-principiu, dar îndrumarea lui Dumnezeu nu poate fi văzută în aceasta, și nici lucrarea Duhului Sfânt. Există o problemă serioasă aici, și anume că oamenii fac multe lucruri în funcție de experiența lor și de regulile pe care le-au înțeles și de anumite închipuiri umane. Cu greu pot obține cel mai bun rezultat, lucru ce vine prin înțelegerea clară a voii lui Dumnezeu, privind către El și rugându-se la El și, apoi, bazându-se pe lucrarea și îndrumarea Sa. Din acest motiv, spun că cea mai mare înțelepciune este să privești către Dumnezeu și să te bazezi pe El în toate lucrurile.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Credința în Dumnezeu trebuie să înceapă cu a înțelege tendințele rele ale lumii”