Părtășia noastră de acum a analizat, în principal, de ce trebuie omul să urmărească adevărul din prisma planului de gestionare al lui Dumnezeu, din perspectiva lui Dumnezeu. Privind din cealaltă parte, este ceva mai simplu. În ceea ce îl privește pe omul însuși, din perspectiva omului, de ce trebuie omul să urmărească adevărul? Cel mai simplu, dacă urmărirea omului, în cazul în care ar trăi sub lege și nu ar înțelege adevărul, nu ar fi altceva decât menținerea legii, ce ar rezulta în cele din urmă din asta? Singurul lucru care ar putea rezulta în cele din urmă de aici ar fi condamnarea omului de către lege pentru incapacitatea sa de a respecta legea. Și mai departe, de la asta până la Epoca Harului: în acea epocă, omul a înțeles multe și a câștigat multe informații noi de la Dumnezeu despre om – îndrumări și porunci pentru comportamentul uman. Omul a profitat bine din punct de vedere al doctrinei, însă tot a sperat că va beneficia mai mult de protecția, favoarea, binecuvântările și harul lui Dumnezeu, fără să fi înțeles adevărul; punctul de vedere al omului era încă unul de a face cereri de la Dumnezeu și, pe măsură ce făcea acele cereri, urmărirea sa încă era ațintită și îndreptată către viața și confortul trupului și către o mai bună viață trupească. Scopul urmăririi sale încă era în contradicție cu adevărul și i se împotrivea. Omul încă nu era capabil să urmărească adevărul și nu putea intra într-o viață atât de reală precum aceea în care adevărul constituie temeiul existenței cuiva. Acestea sunt realitățile vieții omului, așa cum a fost trăită pe temelia faptului că a înțeles toate legile sau poruncile și restricțiile Epocii Harului, pe temelia faptului că nu a înțeles încă adevărul. Când acestea sunt realitățile vieții omului, el își pierde adesea direcția fără să-și dea seama. Este exact așa cum spun oamenii: „Sunt confuz și în derivă.” În astfel de condiții de confuzie neîntreruptă, oamenii se vor scufunda adesea într-un gol, cu țelurile destrămate, neștiind de ce trăiește omul sau care va fi viitorul, cu atât mai puțin cum ar trebui să se confrunte cu diferitele persoane, evenimente și lucruri pe care le aduce viața reală sau care este modul corect pe care ar trebui să-l folosească pentru a le înfrunta. Există chiar mulți adepți ai lui Dumnezeu, credincioși, care, chiar și atunci când respectă poruncile și se bucură de mult din harul și binecuvântările lui Dumnezeu, urmăresc statutul, bogăția, un viitor promițător, distincția printre semenii lor, căsnicii de succes, împlinire casnică și noroc – și în societatea de astăzi, ei urmăresc să se bucure de trup, de viață și de confort; urmăresc locuințe și mașini luxoase; urmăresc călătorii pe glob, cercetând misterele și viitorul omenirii. Omenirea, în acceptarea reglementărilor și restricțiilor unei multitudini de legi și criterii comportamentale, rămâne incapabilă să renunțe la înclinația de a cerceta viitorul și misterele omenirii și orice chestiune dincolo de capacitatea de cunoaștere a omenirii. Și, pe măsură ce oamenii fac acest lucru, deseori se simt pustiiți, deprimați, supărați, enervați, neliniștiți și speriați, atât de mult încât, în multe lucruri care li se întâmplă, le este greu să-și controleze impetuozitatea și emoțiile. Există unii oameni care ajung să aibă moralul scăzut, cad în depresie, refulare și așa mai departe atunci când se confruntă cu situații agitate, cum ar fi condiții dure la locul de muncă sau neînțelegeri și supărări casnice, tulburări conjugale sau discriminarea societății. Există chiar și unii oameni care duc sentimentele la extrem; există chiar unii care aleg să-și pună capăt vieții prin mijloace extreme. Desigur, mai sunt și alții care aleg retragerea și singurătatea. Și la ce a dat naștere acest lucru în societate? La pustnici, bărbați si femei; depresie clinică și așa mai departe. Nici în viața creștinilor nu lipsesc aceste fenomene; se întâmplă des. La urma urmelor, cauza acestui lucru, la rădăcina sa, este că oamenii nu înțeleg care e adevărul, nici de unde vine omul și încotro se duce, nici de ce este în viață și cum s-ar cuveni să trăiască. Când se confruntă cu vreunul dintre multiplele tipuri de oameni, evenimente și lucruri pe care le întâlnesc, ei nu știu cum să se ocupe, să rezolve, să se elibereze sau să vadă limpede și să pătrundă în toate aceste lucruri, astfel încât să poată trăi fericiți și în largul lor, sub suveranitatea și rânduielile Creatorului. Omenirea nu are această capacitate. Fără exprimarea adevărului de către Dumnezeu și fără ca El să le fi spus cum ar trebui să privească oamenii și lucrurile, să se comporte și să acționeze, oamenii se bazează pe propriile eforturi, pe cunoștințele pe care le-au dobândit și pe abilitățile de viață pe care le-au priceput și pe acele reguli ale jocului pe care le-au înțeles, precum și pe reguli de comportament sau filosofii pentru interacțiuni lumești. Ei se bazează pe propria experiență a vieții umane și pe expunerea lor la ea și chiar pe lucrurile pe care le-au învățat din cărți – dar, când se confruntă cu toate dificultățile pe care le aduce asupra lor viața reală, tot sunt neputincioși. Pentru cei care își trăiesc viața în astfel de condiții, citirea Bibliei nu are niciun folos. Nici măcar să se roage la Domnul Isus nu are niciun folos, cu atât mai puțin să se roage lui Iahve. Nici citirea a ceea ce au prezis profeții din vechime nu le poate rezolva vreo problemă. Așadar, unii oameni călătoresc pe glob; merg să exploreze Luna și planeta Marte sau caută profeți care pot prezice viitorul și conversează cu ei. Dar inimile oamenilor rămân neliniștite, lipsite de bucurie și neconsolate odată ce au făcut aceste lucruri. Direcția și scopul progresului lor încă le par atât de greu de atins și atât de goale. În general, viața omenirii rămâne foarte goală. Întrucât acesta este statu-quoul vieții oamenilor, ei inventează multe moduri de a se distra: jocurile video moderne, de exemplu, și bungee jumping, surfingul, alpinismul și parașutismul de care se bucură occidentalii, diversele drame, cântece și dansuri care le plac chinezilor și show-urile transgender din Asia de Sud-Est. Oamenii vizionează chiar și lucruri care le satisfac lumile spirituale și poftele trupești. Cu toate acestea, indiferent de distracțiile lor, indiferent ce privesc, inimile oamenilor, în profunzimile lor, rămân nedumerite în ceea ce privește viitorul. Indiferent de cât de multe ori a făcut cineva ocolul lumii sau chiar dacă a fost pe Lună și pe Marte, odată ce s-a întors și s-a stabilit un pic, e complet lipsit de vlagă, la fel ca înainte. În orice caz, va fi și mai trist și mai nemulțumit pentru că a plecat decât dacă nu ar fi plecat. Oamenii cred că motivul pentru care sunt atât de pustiiți, atât de neputincioși și atât de năuciți și zguduiți, încât doresc să exploreze ceea ce are să urmeze și nu e cunoscut, este că nu știu să se distreze, că nu stiu cum să trăiască. Ei cred că este acela că nu știu să se bucure de viață sau să se bucure de clipă; interesele și hobby-urile lor sunt simpliste, cred ei – nu suficient de expansive. Cu toate acestea, oricât de multe interese își cultivă oamenii, la oricât de multe distracții au participat, în oricât de multe locuri au fost în jurul lumii, ei încă simt că modul în care trăiesc și direcția și scopul existenței lor nu sunt așa cum și-ar dori. Pe scurt, ceea ce simt oamenii în general este pustiire și plictiseală. Unii oameni își doresc să savureze toate delicatesele culinare ale lumii din cauza acestei goliciuni și plictiseli; oriunde ar merge, sunt hotărâți să mănânce. Alții sunt hotărâți să se distreze oriunde ar merge și se distrează, mănâncă și se amuză după pofta inimii lor – totuși, odată ce au mâncat și au băut și s-au veselit, sunt mai goi decât înainte. Ce e de făcut în privința asta? De ce este imposibil de îndepărtat acest sentiment? Când oamenii sunt într-un impas, unii dintre ei încep să folosească droguri, să consume opiu, să ia ecstasy și să se stimuleze cu tot felul de lucruri materiale. Și care este rezultatul? Are vreuna dintre aceste metode vreun efect când vine vorba de rezolvarea golului oamenilor? Poate vreuna dintre ele să rezolve problemele de la rădăcini? (Nu.) De ce nu poate? Pentru că oamenii trăiesc după sentimentele lor. Ei nu înțeleg adevărul și nu știu ce dă naștere problemelor omenirii de pustiire, neliniște, nedumerire și așa mai departe și nici nu știu prin ce mijloace să le rezolve. Ei cred că, dacă se îngrijesc de bucuria trupească, iar lumea spiritului lor carnal a fost săturată și umplută, sentimentul de gol din duhul lor va dispărea. Așa funcționează oare? Adevărul este că nu. Dacă te îndepărtezi de aceste predici după ce le-ai acceptat ca doctrină, dar nu le urmezi și nu le practici deloc și dacă nu iei aceste cuvinte ale lui Dumnezeu ca bază și criteriu pentru opiniile tale despre oameni și lucruri și pentru comportamentul și acțiunile tale, modul tău de existență și viziunea asupra vieții nu se vor schimba niciodată. Și dacă acele lucruri nu se schimbă, înseamnă că viața ta, stilul acesteia și valoarea existenței sale nu se vor schimba niciodată. Și ce înseamnă dacă stilul și valoarea existenței vieții tale nu se vor schimba niciodată? Înseamnă că într-o zi, mai devreme sau mai târziu, doctrinele pe care le înțelegi ți se vor părea stâlpi ai spiritului; mai devreme sau mai târziu, vor fi pentru tine devize și teorii, lucruri cu care vei înnăbuși acel sentiment de gol din lumea ta lăuntrică atunci când situația o va cere. Dacă direcția și scopul urmăririi tale nu se schimbă, vei fi la fel ca acei oameni care nu au auzit niciunul dintre cuvintele lui Dumnezeu. Direcția și scopul urmăririi tale vor fi în continuare căutarea distracției, a consolării trupești. Vei încerca în continuare să îți înlături golurile și nedumerirea călătorind prin lume și cercetând mistere. Nu există nicio îndoială că vei merge atunci pe aceeași cale ca acei oameni. Ei se simt goi după ce au gustat delicatesele lumii și s-au bucurat de luxurile sale mărețe și la fel vei face și tu. Poate că vei păstra adevărata cale și cuvintele lui Dumnezeu, dar, dacă nu le urmezi și nu le practici, vei ajunge la fel ca ei, simțindu-te adesea gol, zdruncinat, plin de resentimente și inhibat, fără adevărată fericire, fără bucurie adevărată, fără libertate adevărată și, mai mult, fără pace adevărată. Iar apoi, în cele din urmă, finalul tău va fi același cu al lor.

La ce Se uită Dumnezeu când vine vorba de finalul omului? El nu Se uită câte dintre cuvintele Sale ai citit sau câte predici ai ascultat. Dumnezeu nu Se uită la aceste lucruri. El Se uită la câte adevăruri ai câștigat în urmărirea ta, câte adevăruri poți practica; El Se uită dacă, în viața ta, iei cuvintele Sale drept bază și adevărul drept criteriu pentru părerile tale despre oameni și lucruri și pentru comportamentul și acțiunile tale – dacă ai o astfel de experiență și mărturie. Dacă nu există o astfel de mărturie în viața ta de zi cu zi și în timp ce Îl urmezi pe Dumnezeu și niciunul dintre aceste lucruri nu se verifică deloc, atunci Dumnezeu te va considera la fel cum îi consideră pe non-credincioși. Este o asemenea considerare din partea Lui sfârșitul poveștii? Nu; nici vorbă ca Dumnezeu să te considere ca atare și să lase lucrurile așa. În schimb, El va decide prin acestea finalul tău. Dumnezeu îți stabilește finalul în funcție de calea pe care mergi; El îți stabilește finalul în funcție de modul în care te desfășori în cadrul urmăririi și scopului tău, de atitudinea ta față de adevăr și dacă ai pășit sau nu pe calea urmăririi adevărului. De ce îl stabilește El în acest fel? Când o persoană care pur și simplu nu urmărește adevărul a citit cuvintele lui Dumnezeu și a auzit foarte multe dintre ele, dar tot nu Îi poate lua cuvintele drept criteriu pentru părerile sale despre oameni și lucruri, precum și pentru comportamentul și acțiunile sale, ea nu va putea fi mântuită în final. Iată cel mai important lucru: ce s-ar putea întâmpla cu astfel de oameni dacă ar rămâne? Ar putea deveni stăpâni pe toate lucrurile? Ar putea fi însoțitori ai tuturor lucrurilor în locul lui Dumnezeu? Sunt demni de vreo însărcinare? De încredere? Dacă Dumnezeu ți-ar înmâna toate lucrurile, ai face așa cum face omenirea acum, ucigând fără discernământ ființele vii pe care le-a creat Dumnezeu, risipind fără discernământ diversitatea pe care Dumnezeu a creat-o, spurcând fără discriminare diversitatea pe care a dăruit-o omenirii? Bineînțeles că ai face-o! Deci, dacă Dumnezeu ar da această lume și toate lucrurile pe mâna ta, cu ce s-ar confrunta, în cele din urmă, toate lucrurile? Ele nu ar avea un adevărat însoțitor; ar fi pângărite și risipite de către omenirea coruptă de Satana până când nu mai rămâne nimic. În cele din urmă, toate lucrurile, ființele vii dintre toate lucrurile și omenirea coruptă de Satana ar avea aceeași soartă: ar fi distruse de Dumnezeu. Asta e ceva ce Dumnezeu nu speră să vadă. Deci, dacă o astfel de persoană a auzit multe cuvinte ale lui Dumnezeu și a înțeles doar o mulțime de doctrine din cuvintele Sale și este totuși încă incapabilă să-și asume datoria de stăpân al tuturor lucrurilor sau să privească oamenii și lucrurile, să se comporte și să acționeze după cuvintele lui Dumnezeu, Dumnezeu sigur nu îi va încredința nicio chestiune, pentru că este inaptă. Dumnezeu nu dorește să vadă pentru a doua oară toate lucrurile, pe care le-a creat cu minuțiozitate, risipite și pângărite de omenirea coruptă de Satana până când nu mai rămâne nimic și nici nu dorește să vadă omenirea, pe care a gestionat-o timp de șase mii de ani, distrusă de mâinile unor astfel de oameni. Singurul lucru pe care El vrea să-l vadă este existența continuă a tuturor lucrurilor creației Sale minuțioase sub conducerea grupului de oameni care câștigă mântuirea Lui, sub grija, protecția și conducerea lui Dumnezeu, trăind în conformitate cu ordinea tuturor lucrurilor și cu legile pe care le poruncește Dumnezeu. Ce fel de oameni sunt, atunci, cei care pot suporta o răspundere atât de grea? Există un singur fel și sunt aceia despre care vorbesc Eu, oameni care urmăresc adevărul, ei fiind genul de oameni care pot privi oamenii și lucrurile și se pot comporta și acționa în conformitate riguroasă cu cuvintele lui Dumnezeu și cu adevărul drept criteriu. Astfel de oameni merită încredere. Modul lor de existență a apărut în întregime dintre modurile omenirii pe care a corupt-o Satana; în scopul și modalitatea urmăririi lor, în opiniile lor despre oameni și lucruri și în comportamentul și acțiunile lor, ei sunt capabili să se conformeze în totalitate cuvintelor lui Dumnezeu și pe deplin capabili să ia adevărul drept criteriu al lor. Astfel de oameni sunt cei cu adevărat potriviți să trăiască mai departe și potriviți ca toate lucrurile să le fie înmânate de către Dumnezeu. Acești oameni sunt cei care pot suporta o răspundere atât de grea precum însărcinarea dată de Dumnezeu. Cu siguranță Dumnezeu nu va înmâna toate lucrurile genului de persoană care nu urmărește adevărul. Cu siguranță El nu va înmâna toate lucrurile unor oameni care pur și simplu nu Îi ascultă cuvintele și, cu siguranță, nu va încredința nicio sarcină unor astfel de oameni. Ei nici măcar nu își pot realiza bine propriile îndatoriri, cu atât mai puțin însărcinarea dată de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu le-ar încredința toate lucrurile, ei nu ar fi deloc loiali, nici nu ar acționa conform cuvintelor Sale. Ar lucra puțin când sunt fericiți, iar când nu, ar pleca să mănânce, să bea și să se veselească. Adesea, ar fi goi și neliniștiți și neîmpliniți în inimă, fără nicio loialitate față de însărcinarea dată de Dumnezeu. Astfel de oameni nu sunt, cu siguranță, cei pe care Dumnezeu îi dorește. Deci, dacă înțelegi intențiile lui Dumnezeu și cunoști lipsurile omenirii corupte, precum și tipul căii pe care ar trebui să meargă omenirea coruptă, ar trebui să începi prin a urmări adevărul. Ascultă cuvintele lui Dumnezeu și pornește în direcția în care să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și acționezi în întregime conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu. Orientează-te spre acest scop, spre această direcție și, mai devreme sau mai târziu, va veni ziua în care Dumnezeu Își amintește și acceptă cheltuielile și plata ta. Apoi, va exista valoare în faptul că ești în viață; Dumnezeu te va aproba și nu vei mai fi o persoană obișnuită. Nu ți se cere să persiști cât Noe în construirea arcei, dar trebuie să persiști măcar pentru această viață. Vei trăi până la o sută douăzeci de ani? Nimeni nu știe, dar este suficient să spunem că aceasta nu e durata de viață a omenirii moderne. A urmări adevărul acum este mult mai ușor decât a fost a construi arca. Cât de greu a fost de construit arca, și nu existau unelte moderne atunci – a fost făcută în întregime cu puterea omului, într-un mediu nefavorabil, nu mai puțin. A durat mult, cu puțini ca ajutor. Este mult mai ușor pentru voi să urmăriți adevărul acum decât a fost construirea arcei. Mediul vostru la scară largă și condițiile la scară mică ale vieții voastre vă oferă acest avantaj și vă garantează această comoditate în ceea ce privește urmărirea adevărului.

Părtășia de astăzi al cărei subiect este „De ce trebuie omul să urmărească adevărul” a acoperit, în principal, două aspecte ale acestuia. Unul a fost o simplă părtășie din perspectiva lui Dumnezeu despre planul Său de gestionare, dorințele și aspirațiile Sale; celălalt a fost o disecare a problemelor oamenilor înșiși, din propria lor perspectivă, care a servit la explicarea necesității și importanței urmăririi adevărului. Din oricare din aceste unghiuri, urmărirea adevărului este de maximă importanță pentru om și de o urgență critică. Urmărirea adevărului, văzută din orice perspectivă, este calea și țelul în viață pe care ar trebui să-l aleagă fiecare discipol al lui Dumnezeu, oricine a auzit cuvintele Sale. Urmărirea adevărului nu ar trebui considerată un fel de ideal sau dorință și nici afirmațiile făcute despre aceasta nu ar trebui luate ca un fel de mângâiere spirituală; mai degrabă, trebuie să luăm cuvintele pe care le rostește Dumnezeu și cerințele Sale pentru om și, pe cât de pragmatic, să le transformăm în principiile și baza pentru practica lor în viața reală, astfel încât scopul vieții omului și modul său de existență să se schimbe, ceea ce, desigur, îi și face viața mai valoroasă. În acest fel, pe măsură ce urmărești adevărul, drumul pe care îl parcurgi și alegerea ta vor fi corecte, la scară mai mică – iar la scară mare, vei fi renunțat, în cele din urmă, la firea ta coruptă pentru că urmărești adevărul și vei fi mântuit. Cei care vor fi mântuiți nu sunt, așa cum îi vede Dumnezeu, doar lumina ochilor Săi ori comorile din mâna Sa și, cu atât mai puțin, doar simpli piloni ai Împărăției Sale. Binecuvântarea ce va veni la tine, un membru al viitoarei omeniri, este într-adevăr mare, de un fel nemaivăzut vreodată înainte și care nu va mai fi văzut nicicând; lucruri bune vor veni la tine, unul după altul, într-un mod pe care mintea ta nu îl poate concepe. În orice caz, ceea ce trebuie făcut acum este să stabilim scopul urmăririi adevărului. Stabilirea acestui scop nu este menită să rezolve golurile lumii tale spirituale, nici nu e menită să înlăture refularea și indignarea sau incertitudinea și nedumerirea din adâncul inimii tale. Nu e pentru asta. În schimb, are menirea de a servi drept scop real și autentic în direcția căruia cineva se poate comporta și acționa. Este la fel de simplu precum sună. E simplu, nu credeți? Nu îndrăzniți să spuneți asta, dar adevărul e că este destul de simplu – se rezumă la faptul dacă o persoană are sau nu hotărârea de a urmări adevărul. Dacă ai cu adevărat această hotărâre, ce adevăr există care să nu aibă o cale specifică de practică? Toate au căi, nu-i așa? (Da, au.) A avea o bază specifică pentru practica adevărului, în oricare dintre tărâmurile sale și a avea principii specifice de practică pentru orice proiect din lucrare – acest scop este realizabil de către cei care au cu adevărat hotărâre. Unii ar putea spune: „Încă nu știu cum să practic atunci când întâmpin probleme.” Asta pentru că nu reușești să cauți. Dacă ai căuta, ai avea o cale. Există o vorbă, nu-i așa? Se spune: „Căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide!” (Matei 7:7). Ai căutat? Ai bătut? Ai contemplat adevărul în timp ce ai citit cuvintele lui Dumnezeu? Dacă depui efort în această contemplare, vei putea înțelege totul. Tot adevărul este în cuvintele lui Dumnezeu; e nevoie doar ca tu să îl citești și să-l contempli. Nu fi inactiv; fii foarte atent. În problemele pe care nu le poți rezolva singur, trebuie să te rogi la Dumnezeu și va fi nevoie să cauți adevărul pentru un timp, iar uneori, va fi nevoie să ai răbdare și să-L aștepți pe Dumnezeu, la vremea Lui. Dacă Dumnezeu îți rânduiește un mediu și, în acesta, îți dezvăluie totul și luminează pentru tine un pasaj din cuvintele Sale, aducând claritate inimii tale, iar tu ai principii specifice pentru practică, nu vei fi înțeles în acest fel? Deci, urmărirea adevărului nu este un lucru atât de abstract, nici nu este atât de greu. Fie din viața ta de zi cu zi, fie din datoria ta, fie din lucrarea bisericii, fie din interacțiunile tale cu ceilalți, așa cum sunt văzute din orice unghi, tu poți să cauți adevărul pentru a indica direcția și criteriile de practică. Nu e greu deloc. Este mult mai ușor pentru om să creadă în Dumnezeu acum decât era în trecut, pentru că există atât de multe cuvinte ale lui Dumnezeu, iar voi ascultați atât de multe predici și există atât de multă părtășie asupra fiecărui aspect al adevărului. Dacă cineva are înțelegere spirituală și are calibru, va fi înțeles deja. Numai cei cărora le lipsește înțelegerea spirituală și au un calibru teribil sunt cei care spun mereu că nu înțeleg cutare sau cutare lucru și că niciodată nu pot vedea limpede lucrurile. Se încurcă de îndată ce li se întâmplă ceva; părtășia asupra adevărului îi lămurește, dar, după o vreme, sunt din nou derutați. Acest lucru e cauzat de faptul că își pierd zilele fără o grijă pe lume. Sunt efectiv prea leneși și nu caută. Lucrurile vor fi ușor de înțeles dacă-ți dorești să cauți și să citești mai mult din cuvintele pertinente ale lui Dumnezeu, deoarece toate acele cuvinte sunt într-un limbaj comun care este ușor de înțeles. Orice persoană normală le poate înțelege, cu excepția deficienților mintal. Aceste cuvinte precizează clar multe chestiuni și îți spun totul. Cu excepția cazului în care nu vezi urmărirea adevărului ca pe un lucru mare, dacă-ți dorești cu adevărat să obții adevărul și să consideri urmărirea lui ca fiind cel mai important lucru din viață, atunci nimic nu te poate împiedica sau reține să înțelegi și să practici adevărul.

Cel mai simplu precept în urmărirea adevărului este că trebuie să accepți toate lucrurile de la Dumnezeu și să te supui în toate lucrurile. Aceasta este o parte. Cealaltă parte este că, în datoria ta și în ceea ce ai de făcut și, mai presus de asta, în însărcinarea dată de Dumnezeu și obligația ta, precum și în lucrarea importantă care e în afara datoriei tale, dar pe care e nevoie să o faci, lucrarea care este rânduită pentru tine și pe care ești chemat pe nume să o faci, ar trebui să plătești prețul, oricât de dificil ar fi. Chiar dacă e nevoie să te dedici pe deplin, chiar dacă persecuția s-ar ivi amenințător și chiar dacă ar fi să-ți pună viața în pericol, nu trebuie să-ți reproșezi costul, ci să-ți oferi loialitatea și să te supui până la moarte. Așa se manifestă în realitate urmărirea adevărului, cheltuiala ei reală și practica ei reală. Este greu? (Nu.) Îmi plac oamenii care spun că nu este greu, pentru că au inimi care sunt dornice să caute adevărul, care sunt hotărâte și credincioase – există putere în inimile lor, așa că nimic din ceea ce se abate asupra lor nu este dificil. Dar, dacă oamenilor le lipsește încrederea, dacă se îndoiesc de ei înșiși, așa cum spun adesea oamenii, atunci totul s-a terminat pentru ei. Dacă o persoană este la fel de inutilă ca o grămadă de noroi, nemotivată să facă ceva productiv, dar se însuflețește când vine vorba de a mânca, a bea și a se veseli și dacă devine negativă atunci când se confruntă cu dificultăți și îi lipsește entuziasmul, fără chiar și un minim de motivație, când vine vorba să aibă părtășie despre adevăr, ce fel de persoană este? E cineva care nu iubește adevărul. Dacă omului i s-ar fi cerut să urmărească adevărul în Epoca Harului sau în Epoca Legii, ar fi fost o mare provocare pentru el. Nu ar fi fost ușor, deoarece condițiile de atunci ale omenirii erau diferite, la fel și standardele cerințelor lui Dumnezeu de la ea. Așadar, în epocile trecute, nu erau mulți oameni capabili să asculte cuvintele lui Dumnezeu și să I se supună, cu excepția unor oameni de seamă precum Noe, Avraam, Iov și Petru. Dar Dumnezeu nu i-a învinuit pe oamenii acelor două epoci, pentru că El nu le spusese cum să atingă standardele mântuirii. În această etapă a lucrării din epoca de pe urmă, Dumnezeu le spune clar oamenilor fiecare aspect al adevărurilor pe care trebuie să le practice. Dacă oamenii tot nu le practică și tot nu pot îndeplini cerințele lui Dumnezeu, nu este vina lui Dumnezeu; este o chestiune legată de faptul că omul nu iubește adevărul și este scârbit de el. Așadar, ca oamenii să urmărească adevărul în acest moment, momentul urmăririi adevărul, nu este o provocare pentru ei – de fapt, este ceva de care sunt capabili. Într-o privință, acest lucru se datorează faptului că totul este propice pentru asta; în alta, este deoarece condițiile și temelia oamenilor sunt suficiente pentru ca aceștia să urmărească adevărul. Dacă cineva nu reușește să câștige adevărul în cele din urmă, este pentru că problemele sale sunt pur și simplu prea grave. O astfel de persoană merită orice pedeapsă ar suferi, orice final ar primi, orice moarte ar avea. Nu merită nicio milă. Pentru Dumnezeu, nu există termeni precum milă sau compasiune pentru oameni. El determină finalul pe care ar trebui să-l aibă cineva pe baza cerințelor Sale de la om, a firilor Sale și a ordinii și regulilor pe care le-a stabilit; și, întrucât o anumită performanță duce la un anumit final, se decide astfel cum vor fi pentru o persoană viața aceasta și lumea care va veni. E la fel de simplu precum pare. Nu contează câți vor supraviețui până la urmă sau câți vor fi pedepsiți. Lui Dumnezeu nu-I pasă de asta. Ce ați înțeles din aceste cuvinte? Ce informații vă transmit ele? Știți? Lăsați-Mă să văd dacă sunteți suficient de inteligenți și de descurcăreți pentru a răspunde. Dacă nu sunteți, v-aș evalua cu un singur cuvânt – proști. De ce zic că sunteți proști? Vă voi spune. Am spus că lui Dumnezeu nu-I pasă câți oameni vor supraviețui sau câți vor întâmpina distrugerea și pedeapsa în cele din urmă. Ce vă spune asta? Vă spune că Dumnezeu nu a rânduit un număr stabilit de oameni. Poți lupta pentru asta, dar, cine supraviețuiește sau este pedepsit în cele din urmă, fie că ești tu, altcineva sau vreun grup, nu face parte dintr-un număr pe care Dumnezeu l-a stabilit deja. Dumnezeu lucrează și vorbește așa cum face acum. El tratează fiecare persoană în mod corect și oferă fiecăruia o oportunitate vastă. El îți oferă o oportunitate vastă și har din belșug și o măsură amplă a cuvintelor Sale, a lucrării Sale, a milei și toleranței Sale. El este corect cu fiecare persoană. Dacă poți urmări adevărul și ești pe calea de a-L urma pe Dumnezeu și poți accepta adevărul, oricât de multe greutăți înduri sau oricât de multe provocări înfrunți și dacă firea ta coruptă este curățită, vei fi mântuit. Dacă poți să fii martor pentru Dumnezeu și să devii o ființă creată demnă, un stăpân demn al tuturor lucrurilor, vei supraviețui. Dacă vei supraviețui, nu va fi pentru că ai o soartă bună; mai degrabă, se va datora propriilor tale cheltuieli și eforturi și propriei urmăriri. Va fi ceea ce meriți și ceva la care ai dreptul. Nu vei avea nevoie ca Dumnezeu să îți dea ceva în plus. Dumnezeu nu îți oferă îndrumare și instruire suplimentară; El nu îți spune cuvinte în plus și nu îți face favoruri speciale. El nu face aceste lucruri. Este supraviețuirea celui mai apt, la fel ca în natură. Fiecare animal dă naștere progeniturilor sale, indiferent de numărul în care se nasc și mor, conform ordinii și regulilor pe care le-a stabilit Dumnezeu. Cei care pot supraviețui fac asta, iar cei care nu pot trăi, mor și apoi se nasc alții. Oricât de mulți dintre ei ar putea supraviețui după aceea, atât de mulți sunt. Într-un an rău, niciunul nu supraviețuiește; într-un an bun, supraviețuiesc mai mulți. Toate lucrurile mențin un echilibru, până la urmă. Așadar, cum tratează Dumnezeu omenirea pe care El a creat-o? Atitudinea lui Dumnezeu este aceeași. Așa oferă El în mod corect fiecărei persoane oportunitatea sa și așa vorbește fiecărei persoane, public și nerăsplătit. El este milostiv cu fiecare persoană și ridică fiecare persoană; conduce, îngrijește și veghează fiecare persoană. Dacă, în cele din urmă, supraviețuiești urmărind adevărul și îndeplinești standardele cerințelor lui Dumnezeu, vei fi reușit. Totuși, dacă îți pierzi mereu vremea în mod confuz, crezându-te sortit eșecului, mereu predispus la exagerare, neștiind ce să faci, trăind mereu după sentimentele tale, fără să urmărești adevărul sau să mergi pe calea corectă, nu vei câștiga nimic până la urmă. Dacă dorești să îți irosești mereu zilele, ignorând lucrarea pe care o face Dumnezeu asupra ta, fără să-ți pese câtuși de puțin că te conduce sau că îți oferă oportunități și disciplină, luminare și sprijin, El va vedea că ești un nesăbuit amorțit și te va ignora. Dumnezeu va lucra asupra ta în ziua în care vei urmări adevărul. El nu-Și amintește fărădelegile tale. Dacă nu urmărești adevărul, Dumnezeu nu te va sili și nu te va târî cu forța. Dacă urmărești, vei câștiga; dacă nu o faci, nu vei câștiga. Oamenii pot urmări sau nu adevărul după bunul plac. E decizia lor. Când lucrarea lui Dumnezeu va ajunge la sfârșit, El îți va cere foaia cu răspunsuri și te va evalua după standardele adevărului. Dacă nu ai nicio mărturie, trebuie să fii eliminat; nu vei putea supraviețui. Vei spune: „Am îndeplinit atât de multe îndatoriri și am muncit atât de mult. Am sacrificat foarte mult și am plătit mult!” Iar Dumnezeu va spune: „Dar ai urmărit adevărul?” Tu te vei gândi bine și va părea că, în cei douăzeci, treizeci, patruzeci sau cincizeci de ani de credință în Dumnezeu, nu ai urmărit adevărul. Dumnezeu va spune: „Tu însuți spui că nu ai urmărit adevărul. Gata cu tine, atunci. Du-te unde vrei.” Vei zice: „Nu crede Dumnezeu că e păcat să fi mântuit o persoană mai puțin decât ar fi trebuit, să fie lipsit de un stăpân al tuturor lucrurilor?” În acest moment, ar mai crede Dumnezeu că e păcat? Dumnezeu a avut destulă răbdare; a așteptat destul. Așteptările Lui de la tine și-au urmat cursul; Își va fi pierdut speranța în tine și nu-ți va mai acorda atenție. El nu va vărsa nicio lacrimă pentru tine și nu va mai simți durere și suferință din cauza ta. De ce? Deoarece finalul tuturor lucrurilor își va fi urmat cursul, iar lucrarea lui Dumnezeu va ajunge la sfârșit, planul Său de gestionare se va încheia și El Se va odihni. Dumnezeu nu va fi fericit pentru vreo persoană, nici nu va fi îndurerat, nici nu va jeli, nici nu va plânge pentru cineva. Desigur, nici nu Se va veseli și nu Se va bucura că cineva supraviețuiește sau poate deveni stăpân al tuturor lucrurilor. De ce? Dumnezeu a sacrificat prea mult, pentru prea mult timp, pentru această umanitate și trebuie să Se odihnească. El trebuie să închidă cartea despre cei șase mii de ani ai planului Său de gestionare și nu-i va mai acorda nicio atenție, nu va mai plănui nimic, nu va mai spune niciun cuvânt și nu va mai face vreo lucrare asupra omului. El va înmâna lucrarea viitoare și zilele care vor veni stăpânilor epocii viitoare. Atunci, ce anume vă spun Eu? Vă spun asta: întrucât știți acum câți oameni vor rămâne în cele din urmă și cine va fi capabil de acest lucru, fiecare dintre voi se poate strădui în acest sens, iar singura cale pentru a face asta este urmărirea adevărului. Nu-ți irosi zilele; dacă ești confuz, nu va funcționa. Dacă vine o zi în care Dumnezeu nu-Și mai aduce aminte de nimic din ce ai plătit și în care nu-I mai pasă de calea pe care mergi, nici care va fi finalul tău, atunci, în acea zi, finalul tău va fi cu adevărat stabilit. Ce trebuie să faceți acum? Trebuie să profitați de prezent, în timp ce inima lui Dumnezeu încă se chinuie pentru omenire, în timp ce El încă face planuri pentru omenire, încă Se întristează și Se îngrijorează pentru fiecare mișcare și gest uman. Oamenii trebuie să facă alegerea lor, cât mai curând posibil. Stabilește scopul și direcția urmăririi tale; nu aștepta până vor fi venit zilele odihnei lui Dumnezeu pentru a-ți face planuri. Dacă nu simți cu adevărat regret, remușcare, durere și tânguire până atunci, totul va fi sosit prea târziu. Nimeni nu te va putea mântui, nici Dumnezeu nu o va face. Asta deoarece, atunci când va veni timpul, momentul în care planul lui Dumnezeu se va termina cu adevărat, iar El va pune ultimul semn și va închide cartea despre planul Său, El nu va mai lucra. Dumnezeu are nevoie de odihnă; trebuie să savureze roadele născute din planul Său de gestionare de șase mii de ani și să Se bucure de însoțirea tuturor lucrurilor, pentru El, de către oamenii care rămân. Lucrul de care vrea Dumnezeu să Se bucure este să-i vadă pe oamenii care rămân conducând toate lucrurile conform regulilor și reglementărilor pe care El le-a stabilit, în conformitate cu ordinea pe care a creat-o pentru anotimpuri și pentru toate lucrurile și pentru omenire, fără a încălca vreun lucru pe care El îl vrea sau vreun lucru pe care îl dorește. Dumnezeu vrea să Se bucure de odihna Sa; vrea să Se bucure de confortul Său, fără să-Și mai facă griji în legătură cu omenirea sau să lucreze de dragul ei. Înțelegeți asta? (Da.) Acea zi va sosi în curând aici. Dacă am vorbi despre longevitatea umană în vremea lui Adam și a Evei, oamenilor ar mai putea să le rămână secole, iar timpul rămas ar fi foarte lung. Priviți cât de mult i-a luat lui Noe să construiască arca. Cred că sunt chiar puțini oameni astăzi care vor trăi până la mai mult de o sută de ani și, chiar dacă trăiești până la nouăzeci sau o sută de ani, câte decenii îți mai rămân? Nu sunt multe. Chiar dacă astăzi ai douăzeci de ani și poți trăi până la nouăzeci de ani, deci vei mai trăi încă șaptezeci de ani, tot e mai puțin timp decât i-a luat lui Noe să construiască arca. Pentru Dumnezeu, șase mii de ani reprezintă o clipită, iar ceea ce pentru om înseamnă șaizeci, optzeci sau o sută de ani, pentru Dumnezeu reprezintă câteva secunde – cel mult câteva minute; o clipită. Chiar și oamenii care nu merg pe calea corectă și nu urmăresc adevărul spun adesea: „Viața e scurtă: într-o clipită, suntem bătrâni; într-o clipită, casa se umple de copii și nepoți; într-o clipită, viețile noastre și-au urmat cursul.” Așadar, ce se întâmplă în cazul în care chiar urmărești adevărul? Pentru tine, timpul este și mai presant. Oamenii care nu urmăresc adevărul și trăiesc într-o lume a zădărniciei își irosesc zilele și simt cu toții că timpul trece foarte repede. Ce se întâmplă în cazul în care chiar urmărești adevărul? Orice mediu, orice persoană, eveniment sau lucru din rânduiala lui Dumnezeu reprezintă un lucru adecvat pe care să-l experimentezi pentru o vreme – și numai după mult timp vei dobândi doar acel puțin de cunoaștere, înțelegere și experiență. Nu este ușor. Când ai cu adevărat acea cunoaștere și acea experiență, îți vei da seama: „Ah! Omul nu câștigă mare lucru dintr-o viață întreagă de căutare a adevărului!” Sunt mulți oameni acum care scriu eseuri despre mărturia lor experiențială, iar Eu văd că unii care au crezut în Dumnezeu timp de douăzeci sau treizeci de ani scriu doar despre eșecurile și căderile lor de acum zece sau douăzeci de ani. Ei își doresc să scrie despre ceva recent și despre intrarea lor în viața actuală, dar nu au nimic. Experiența lor este jalnic de redusă. În scrierea eseurilor de mărturie experiențială, unii oameni trebuie să-și aducă aminte eșecurile și căderile din trecut, iar cei cu puține amintiri au nevoie de ajutorul altora pentru a și le aminti. Acel puțin este tot ce au câștigat în cei zece, douăzeci, chiar și treizeci de ani de credință în Dumnezeu și este o muncă grea să îl noteze. Unele eseuri sunt chiar dezarticulate, părțile lor dezarticulate fiind forțate laolaltă cu fantezie. Acestea, de fapt, nici măcar nu contează ca experiență de viață; nu au nimic de-a face cu viața. Atât de jalnic este omul când nu urmărește adevărul, nu-i așa? (Așa este.) Așa stau lucrurile. Sper ca niciunul dintre voi să nu ajungă în ziua aceea când lucrarea lui Dumnezeu se va fi încheiat și tu, pocăit față de El, să cazi în genunchi și să spui: „Mă cunosc acum! Știu cum să urmăresc adevărul acum!” Prea târziu! Dumnezeu nu îți va acorda nicio atenție; nu-I va mai păsa dacă ești cineva care urmărește adevărul sau ce fel de fire coruptă ai sau ce fel de atitudine ai față de El, nici nu Îi va păsa cât de profund ai fost corupt de Satana sau ce fel de persoană ești. Când se va întâmpla asta, nu vei fi înghețat până în inimă? (Ba da.) Imaginează-ți acum: dacă acel moment ar veni cu adevărat, ai fi trist? (Da.) De ce ai fi trist? Implicația este că nu ai mai primi niciodată o altă șansă. Nu ai mai auzi niciodată cuvintele lui Dumnezeu și Dumnezeu nu Și-ar mai face niciodată griji pentru tine; nu vei mai fi niciodată cineva care să-L preocupe sau ființa Lui creată. Nu ai avea nicio relație cu El. Ce înfricoșător e gândul la asta. Dacă îți poți imagina asta acum și totuși, va veni ziua în care vei ajunge într-un astfel de punct, nu vei fi uluit? Va fi exact așa cum spune Biblia: când va veni vremea aceea, oamenii își vor bate pieptul și spatele, plângând, scrâșnind din dinți, cu un asemenea plâns ca și cum ar putea fi moartea lor. Și plânsul de moarte va fi inutil – totul va fi prea târziu! Dumnezeu nu va mai fi Dumnezeul tău, iar tu nu vei mai fi ființa creată a lui Dumnezeu. Nu vei avea nicio relație cu El; El nu te va vrea. Felul tău de a fi nu va mai avea nimic de-a face cu Dumnezeu. Nu vei mai fi în inima Lui și El nu Își va mai face griji pentru tine. Nu vei fi ajuns atunci la capătul căii tale de credință în Dumnezeu? (Ba da.) De aceea, dacă ești în stare să-ți imaginezi că poate exista un moment în care Dumnezeu te disprețuiește și te respinge, ar trebui să prețuiești prezentul. Dumnezeu poate să te mustre sau să te judece ori să te emondeze; El poate chiar să te blesteme și să te certe mult. Toate acestea merită prețuite: Dumnezeu, cel puțin, încă te recunoaște ca ființa Lui creată și încă mai are așteptări de la tine, iar tu, cel puțin, încă ești în inima Lui și El este încă dispus să te certe și să te blesteme; înseamnă că, în inima Lui, El încă își face griji pentru tine. Această grijă nu e ceva pentru care cineva își poate da viața în schimb. Acum, nu fiți proști! Înțelegeți? (Da.) Dacă da, nu sunteți cu adevărat proști; vă prefaceți, nu? Sper că nu sunteți cu adevărat proști. Dacă ați înțeles aceste lucruri, nu vă irosiți zilele. Urmărirea adevărului este o mare problemă a vieții umane. Nicio altă chestiune nu este la fel de importantă ca urmărirea adevărului și nicio altă chestiune nu depășește, ca valoare, obținerea adevărului. A fost ușor să-L urmezi pe Dumnezeu până astăzi? Grăbește-te și fă din urmărirea adevărului o chestiune importantă! Această etapă a lucrării din zilele de pe urmă este cea mai importantă etapă a lucrării pe care Dumnezeu o face asupra oamenilor în planul Său de gestionare de șase mii de ani. Urmărirea adevărului este cea mai mare așteptare pe care Dumnezeu o are de la aleșii Săi. El speră ca oamenii să meargă pe calea corectă, care este urmărirea adevărului. Nu-L dezamăgi pe Dumnezeu, nu-L decepționa și nu-L face să te îndepărteze din inima Lui când vine momentul final și să nu Își mai facă griji pentru tine sau nici măcar să nu mai aibă ură pentru tine. Nu lăsa să se ajungă la asta. Înțelegi? (Da.)

Care a fost subiectul părtășiei noastre astăzi? (De ce trebuie omul să urmărească adevărul.) De ce trebuie omul să urmărească adevărul – este un subiect cam greu, nu-i așa? De ce este greu? Deoarece este important. Pentru viitorul fiecărei persoane, pentru viața fiecărei persoane și pentru modul în care fiecare persoană va exista în următoarea epocă, este de cea mai mare importanță. Așadar, sper că veți asculta de câteva ori discuția de astăzi pe această temă, pentru a-i adânci puțin impresia asupra voastră. Indiferent dacă ai urmărit adevărul în trecut și indiferent dacă ești dornic să urmărești adevărul, străduiește-te, de la părtășia de astăzi pe subiectul „De ce trebuie omul să urmărească adevărul” și mai departe, să iei hotărârea și să-ți întărești voința de a alege să urmărești adevărul. Este cea mai bună alegere. Poți să faci asta? (Da.) Minunat. Am avut părtășie astăzi despre motivul pentru care omul trebuie să urmărească adevărul. Următorul nostru subiect de părtășie este cum să urmărești adevărul. Acum că v-am spus care este, chibzuiți asupra lui și vedeți ce cunoștințe aveți despre acest subiect în inima voastră. Previzualizați-l puțin mai întâi. Asta încheie părtășia de astăzi.

3 septembrie 2022

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.