La început, când Isus încă trebuia să-Și îndeplinească oficial lucrarea Sa de slujire, ca și ucenicii care L-au urmat, uneori a participat și El la întruniri, a cântat imnuri, a dat laudă și a citit Vechiul Testament în templu. După ce a fost botezat și a venit, Duhul a coborât oficial asupra Lui și a început să lucreze, dezvăluindu-I identitatea și lucrarea Sa de slujire pe care trebuia să o urmeze. Înainte de asta, nimeni nu I-a cunoscut identitatea, și, în afară de Maria, nici măcar Ioan nu știa. Isus avea 29 de ani când a fost botezat. După ce botezul Lui s-a încheiat, cerurile s-au deschis și un glas a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!” Odată ce Isus a fost botezat, Duhul Sfânt a început să-I aducă mărturie în acest fel. Înainte de a fi botezat la vârsta de 29 de ani, El a trăit viața unei persoane obișnuite, mâncând când trebuia să mănânce, dormind și îmbrăcându-Se în mod normal, și El nu era cu nimic diferit față de alții. Desigur, acest lucru a fost doar pentru ochii trupești ai omului. Uneori, și El era slab, iar alteori nici El nu putea să discearnă lucrurile, așa cum este scris în Biblie: „Inteligența Sa a crescut odată cu vârsta Lui”. Aceste cuvinte arată doar că El avea o umanitate obișnuită și normală și că nu era diferit în mod deosebit de ceilalți oameni obișnuiți. De asemenea, El a crescut ca o persoană obișnuită, și nu era nimic special la El. Și, totuși, El era sub îngrijirea și protecția lui Dumnezeu. După ce a fost botezat, a început să fie ispitit, după care Și-a început lucrarea Sa de slujire și munca, și era stăpânit de putere, înțelepciune și autoritate. Aceasta nu înseamnă că Duhul Sfânt nu a lucrat în El sau nu a fost în El înaintea botezului Său. Înainte de botezul Său, Duhul Sfânt locuia, de asemenea, în El, dar nu a început să lucreze în mod oficial, deoarece există limite când Dumnezeu Își face lucrarea, și mai mult, oamenii obișnuiți au un proces normal de creștere. Duhul Sfânt a trăit dintotdeauna în El. Când S-a născut Isus, El a fost diferit de ceilalți, și un luceafăr de dimineață a apărut; înainte de nașterea Lui, un înger i-a apărut lui Iosif într-un vis și i-a spus că Maria urma să nască un prunc și că pruncul a fost conceput de Duhul Sfânt. Imediat după botezul lui Isus, care a fost, de asemenea, când Duhul Sfânt a început în mod oficial lucrarea Sa, Duhul Sfânt a coborât asupra Lui. Menționarea că Duhul Sfânt a coborât ca un porumbel asupra Lui se referă la începerea oficială a slujirii Lui. Duhul lui Dumnezeu fusese mai dinainte în El, dar nu începuse să lucreze, pentru că nu venise vremea, și Duhul nu a început lucrarea pripit. Duhul I-a dat mărturie prin botez. Când El a ieșit din apă, Duhul a început să lucreze oficial în El, ceea ce a însemnat că întruparea lui Dumnezeu a început să-Și îndeplinească lucrarea de slujire și a început lucrarea de răscumpărare, adică Epoca Harului a început în mod oficial. Și astfel, există un timp pentru lucrarea lui Dumnezeu, indiferent de lucrarea pe care El o face. După botezul Său, nu au existat schimbări deosebite în Isus; El era încă în trupul Său inițial. Doar că El Și-a început lucrarea și Și-a dezvăluit identitatea, și era plin de autoritate și putere. În acest sens, El era diferit de cum a fost înainte. Identitatea Lui era diferită, ceea ce înseamnă că o schimbare semnificativă a avut loc în statutul Său; aceasta a fost mărturia Duhului Sfânt și nu a fost o lucrare făcută de om. La început, oamenii nu știau și au ajuns să afle câte ceva doar după ce Duhul Sfânt I-a dat mărturie lui Isus în acest fel. Dacă Isus ar fi făcut o lucrare măreață înainte ca Duhul Sfânt să-I aducă mărturie, dar fără mărturia lui Dumnezeu Însuși, atunci, indiferent de cât de măreață ar fi fost lucrarea Lui, oamenii nu I-ar fi cunoscut niciodată identitatea, pentru că ochiul uman ar fi fost incapabil să vadă asta. Fără pasul mărturiei Duhului Sfânt, nimeni nu L-ar fi putut recunoaște ca Dumnezeu întrupat. Dacă, după ce Duhul Sfânt I-a stat mărturie, Isus ar fi continuat să lucreze în același fel, fără nicio diferență, atunci nu ar fi avut acel efect. Și, prin acest lucru, este demonstrată în principal și lucrarea Duhului Sfânt. După ce Duhul Sfânt a adus mărturie, Duhul Sfânt a trebuit să Se arate, ca să poți vedea clar că El este Dumnezeu, că Duhul lui Dumnezeu era în El; Mărturia lui Dumnezeu nu a fost greșită, și asta putea dovedi că mărturia Lui era corectă. Dacă lucrarea de dinainte și de după ar fi fost aceeași, atunci lucrarea Sa de slujire întrupată și lucrarea Duhului Sfânt nu ar fi fost accentuate și, astfel, omul ar fi fost incapabil să recunoască lucrarea Duhului Sfânt, deoarece nu exista o diferență clară. După ce a stat mărturie, Duhul Sfânt a trebuit să sprijine această mărturie, așa că a trebuit să-Și manifeste înțelepciunea și autoritatea prin Isus, care era diferită de cele din trecut. Desigur, acest lucru nu a fost efectul botezului; botezul este doar o ceremonie, este doar faptul că botezul a fost calea de a arăta că a venit timpul să-Și facă lucrarea de slujire. O astfel de lucrare a fost făcută pentru a clarifica marea putere a lui Dumnezeu, pentru a clarifica mărturia Duhului Sfânt, iar Duhul Sfânt Își asumă responsabilitatea pentru această mărturie până la sfârșit. Înainte de a-Și îndeplini lucrarea de slujire, și Isus a ascultat predici, a predicat și a răspândit Evanghelia în diferite locuri. El nu a făcut nicio lucrare importantă pentru că nu a venit timpul ca El să-Și facă lucrarea de slujire, și, de asemenea, pentru că Dumnezeu Însuși S-a ascuns cu umilință în trup și nu a făcut nicio lucrare până când nu a venit vremea. El nu a lucrat înaintea botezului din două motive: unul, pentru că Duhul Sfânt nu a coborât în ​​mod oficial asupra Lui ca să lucreze (adică, Duhul Sfânt nu I-a dat lui Isus puterea și autoritatea de a face o asemenea lucrare) și, chiar dacă Și-ar fi cunoscut identitatea, Isus ar fi fost incapabil să facă lucrarea pe care intenționa să o facă ulterior și ar fi trebuit să aștepte până în ziua botezului Său. Acesta era timpul lui Dumnezeu și nimeni nu a fost capabil să se opună, nici chiar Isus Însuși; Isus Însuși nu Și-ar fi putut întrerupe propria lucrare. Desigur, aceasta a fost smerenia lui Dumnezeu, și, de asemenea, legea lucrării lui Dumnezeu; dacă Duhul lui Dumnezeu nu ar fi lucrat, nimeni nu ar fi putut să-I facă lucrarea. În al doilea rând, înainte de a fi botezat, El era doar un om de rând, obișnuit, și nu se deosebea de ceilalți oameni normali și obișnuiți; acesta este un aspect al modului în care Dumnezeu întrupat nu era supranatural. Dumnezeu întrupat nu a contrazis aranjamentele Duhului lui Dumnezeu; El a lucrat într-un mod ordonat și foarte normal. Doar după botez lucrarea Lui a avut autoritate și putere. Adică, chiar dacă El era Dumnezeu întrupat, El nu a efectuat niciun act supranatural și a crescut în același mod ca și ceilalți oameni normali. Dacă Isus Și-ar fi cunoscut deja propria identitate, ar fi făcut o mare lucrare pe întreg tărâmul înainte de botezul Său și ar fi fost diferit de oamenii obișnuiți, arătându-Se că este extraordinar, atunci nu numai că ar fi fost imposibil ca Ioan să-și facă lucrarea, dar nu ar fi existat, de asemenea, nicio cale ca Dumnezeu să înceapă următorul pas al lucrării Lui. Și astfel, asta ar fi arătat că ceea ce a făcut Dumnezeu a mers rău, și omului, i s-ar fi părut că Duhul lui Dumnezeu și întruparea lui Dumnezeu nu au provenit din aceeași sursă. Deci, lucrarea lui Isus menționată în Biblie este o lucrare care a fost făcută după ce a fost botezat, lucrare care a fost făcută în decursul a trei ani. Biblia nu menționează ce a făcut înainte de a fi botezat pentru că nu a făcut această lucrare înainte de a fi botezat. El era doar un om obișnuit și reprezenta un om obișnuit; înainte ca Isus să-Și înceapă lucrarea Sa de slujire, El nu se deosebea de oamenii obișnuiți, iar alții nu puteau să vadă nicio diferență în El. Abia după ce a ajuns la vârsta de 29 de ani, Isus a știut că a venit să încheie o etapă din lucrarea lui Dumnezeu; înainte, El Însuși nu a știut, pentru că lucrarea făcută de Dumnezeu nu a fost supranaturală. Când a participat la o întâlnire în sinagogă la vârsta de doisprezece ani, Maria Îl căuta și El a spus doar o propoziție, la fel ca orice alt copil: „Mama! Nu știi că trebuie să pun voia Tatălui Meu mai presus de orice?” Desigur, întrucât El a fost conceput de Duhul Sfânt, ar fi putut Isus să nu fie special într-un anumit fel? Dar faptul că era deosebit nu însemna că era supranatural, ci doar că Îl iubea pe Dumnezeu mai mult decât orice alt copil. Deși El era om în înfățișare, substanța Lui era, totuși, specială și diferită de a celorlalți. Dar, numai după botez a simțit efectiv Duhul Sfânt care lucra în El, că El era Însuși Dumnezeu. Doar atunci când a ajuns la vârsta de 33 de ani, El a realizat cu adevărat că Duhul Sfânt intenționa să realizeze lucrarea crucificării prin El. La vârsta de 32 de ani, El a ajuns să cunoască câteva adevăruri interioare, așa cum este scris în Evanghelia după Matei: „Simon Petru a răspuns: Tu ești Fiul lui Dumnezeu cel viu, ești Hristos. […] De atunci încolo, Isus a început să le spună ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere mult din partea bătrânilor, din partea conducătorilor preoților și din partea cărturarilor, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.” El nu a știut dinainte ce trebuia să facă, ci doar la un anumit moment. El nu a știut pe deplin de îndată ce S-a născut; Duhul Sfânt a lucrat treptat în El și a existat un proces de lucru. Dacă, de la început, El ar fi știut că era Dumnezeu și Hristos și Fiul întrupat al Omului, și că trebuia să realizeze lucrarea răstignirii, atunci de ce nu a lucrat mai dinainte? De ce, doar după ce le-a spus ucenicilor despre lucrarea Lui de slujire, a simțit Isus amărăciunea și S-a rugat zelos pentru asta? De ce Ioan I-a deschis calea și L-a botezat înainte de a înțelege multe lucruri pe care nu le înțelesese? Asta dovedește că a fost lucrarea lui Dumnezeu întrupat și, astfel, pentru ca El să înțeleagă și să împlinească a existat un proces, pentru că El era trupul întrupat al lui Dumnezeu, a cărui lucrare era diferită de cea făcută direct de Duh.

Fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu urmează același curent, și astfel, în planul de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani al lui Dumnezeu, fiecare pas a fost urmat îndeaproape de următorul, de la întemeierea lumii și până în prezent. Dacă nu ar fi nimeni care să deschidă calea, atunci nu ar fi nimeni care să urmeze; deoarece cei care urmează există, și cei care deschid calea există. În acest fel, lucrarea a fost transmisă pas cu pas. Un pas îl urmează pe celălalt, și fără ca cineva să deschidă calea, ar fi imposibil să se înceapă lucrarea, iar Dumnezeu nu ar avea niciun mijloc de a-Și înainta lucrarea. Niciun pas nu-l contrazice pe celălalt, și fiecare îl urmează pe celălalt într-o secvență pentru a forma un curent; totul se face de către același Duh. Dar, indiferent dacă cineva deschide calea sau continuă lucrarea altuia, aceasta nu le determină identitatea. Nu așa e corect? Ioan a deschis calea și Isus i-a continuat lucrarea, și, deci, asta dovedește că identitatea lui Isus este inferioară celei a lui Ioan? Iahve Și-a făcut lucrarea înaintea lui Isus, deci, poți spune că Iahve este mai mare decât Isus? Fie că au pavat drumul, sau că au continuat munca altora, nu este important; ceea ce este cu adevărat important este esența lucrării lor și identitatea pe care o reprezintă. Oare asta nu e corect? Deoarece Dumnezeu intenționa să lucreze printre oameni, El a trebuit să-i ridice pe cei care puteau face lucrarea de a deschide calea. Când Ioan abia a început să predice, el a spus: „Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările! Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” A vorbit astfel de la început, și de ce a putut să spună aceste cuvinte? În ceea ce privește ordinea în care au fost rostite aceste cuvinte, Ioan a vorbit mai întâi despre Evanghelia Împărăției cerurilor și Isus a vorbit ulterior despre asta. Conform concepțiilor omului, Ioan a fost cel care a deschis calea nouă și, desigur, Ioan era mai mare decât Isus. Dar Ioan nu a spus că era Hristos, iar Dumnezeu nu a stat mărturie pentru el ca Fiul iubit al lui Dumnezeu, ci doar l-a folosit pentru a deschide calea și pentru a pregăti calea pentru Domnul. El a pavat calea pentru Isus, dar nu a putut lucra în numele lui Isus. Toată lucrarea omului a fost menținută și de Duhul Sfânt.

În epoca Vechiului Testament, Iahve a fost Cel care a condus calea, iar lucrarea lui Iahve a reprezentat întreaga epocă a Vechiului Testament și toată lucrarea făcută în Israel. Moise doar a susținut această lucrare pe pământ, iar lucrările lui sunt considerate ca și cooperarea oferită de om. În vremea aceea, Iahve a fost Cel care a vorbit și l-a chemat pe Moise și l-a ridicat din poporul lui Israel și l-a făcut pe Moise să-i conducă în pustie în Canaan. Aceasta nu a fost lucrarea lui Moise însuși, ci el a fost îndrumat personal de Iahve, și, astfel, Moise nu putea fi numit Dumnezeu. Moise a dat și legea, dar această lege a fost decretată personal de către Iahve, care a făcut ca aceasta să fie rostită de Moise. Isus a făcut și porunci și a desființat legea Vechiului Testament și a stabilit poruncile pentru noua epocă. De ce este Isus Dumnezeu Însuși? Pentru că nu sunt același lucru. În acel moment, lucrarea făcută de Moise nu a reprezentat epoca și nici nu a deschis o nouă cale; el a fost direcționat înainte de Iahve și a fost doar unul care a fost folosit de Dumnezeu. Când a venit Isus, Ioan a făcut o treaptă de lucru pentru a pava calea și a început să răspândească Evanghelia Împărăției cerurilor (Duhul Sfânt a început acest lucru). Când a apărut Isus, El, de îndată, Și-a făcut lucrarea, dar a existat o mare diferență între lucrarea Lui și lucrarea și cuvântările lui Moise. Isaia a făcut, de asemenea, multe profeții, dar de ce nu a fost el însuși Dumnezeu? Isus nu a rostit atât de multe profeții, totuși, de ce a fost El Însuși Dumnezeu? Nimeni nu îndrăznește să spună că lucrarea lui Isus în acel moment a venit toată de la Duhul Sfânt și nici nu îndrăznesc să spună că totul a venit din voința omului sau că a fost în totalitate lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Omul nu are cum să analizeze astfel de lucruri. Se poate spune că Isaia a făcut o astfel de lucrare și a făcut astfel de profeții, și toate au venit de la Duhul Sfânt; ele nu au venit direct de la Isaia însuși, ci au fost revelații de la Iahve. Isus nu a făcut o mare cantitate de lucrări și nu a spus multe cuvinte, nici nu a rostit multe profeții. Pentru om, învățătura Lui nu părea deosebit de impunătoare, și, totuși, El a fost Dumnezeu Însuși, iar acest lucru este inexplicabil omului. Nimeni nu a crezut vreodată în Ioan, în Isaia sau în David, și nimeni nu i-a numit niciodată Dumnezeu, sau David Dumnezeul, ori Ioan Dumnezeul; nimeni nu a vorbit vreodată astfel și numai Isus a fost numit vreodată Hristos. Această clasificare a fost făcută în conformitate cu mărturia lui Dumnezeu, cu lucrarea pe care El a întreprins-o și cu slujirea pe care a făcut-o. În ceea ce-i privește pe oamenii mari ai Bibliei – Avraam, David, Iosua, Daniel, Isaia, Ioan și Isus – prin lucrarea pe care au făcut-o, poți spune cine este Dumnezeu Însuși și ce fel de oameni sunt profeți și care sunt apostoli. Cine a fost folosit de Dumnezeu și cine a fost Dumnezeu Însuși, este diferențiat și determinat de esența și de lucrarea pe care au făcut-o. Dacă nu poți spune diferența, atunci acest lucru dovedește că nu știi ce înseamnă să crezi în Dumnezeu. Isus este Dumnezeu pentru că a rostit atâtea cuvinte și a lucrat atât de mult, în special demonstrația Lui de multe minuni. De asemenea, și Ioan a lucrat mult și a rostit multe cuvinte la fel ca și Moise; de ce nu au fost ei numiți Dumnezeu? Adam a fost creat direct de Dumnezeu; de ce nu a fost numit Dumnezeu, în loc să fie numit doar o creatură? Dacă cineva îți spune: „Astăzi, Dumnezeu a făcut atât de multă lucrare și a rostit multe cuvinte; El este Dumnezeu Însuși. Atunci, din moment ce Moise a rostit multe cuvinte, și el trebuie să fie, de asemenea, Dumnezeu Însuși”, ar trebui să-i întrebi în schimb: „În acel moment, de ce Dumnezeu a stat mărturie lui Isus, și nu lui Ioan, ca Dumnezeu Însuși? Ioan nu a venit înaintea lui Isus? Care a fost mai mare, lucrarea lui Ioan sau a lui Isus? Pentru om, Ioan pare mai mare decât Isus, dar de ce Duhul Sfânt I-a stat mărturie lui Isus și nu lui Ioan?” Același lucru se întâmplă astăzi! La început, când Moise a condus poporul lui Israel, Iahve i-a vorbit dintre nori. Moise nu a vorbit direct, dar a fost îndrumat direct de Iahve. Aceasta a fost lucrarea lui Israel din Vechiul Testament. Duhul nu a fost în Moise, nici ființa lui Dumnezeu. El nu a putut face acea lucrare, și, astfel, există o mare diferență între ceea ce a făcut el și Isus. Și asta pentru că munca pe care au făcut-o este diferită! Dacă cineva este folosit de Dumnezeu sau este un profet, un apostol, sau Dumnezeu Însuși, poate fi perceput din natura lucrării sale, și acest lucru va pune capăt îndoielilor tale. În Biblie este scris că numai Mielul poate deschide cele șapte peceți. De-a lungul veacurilor, au existat mulți comentatori ai scripturilor printre acele figuri mari și, astfel, poți spune că toți sunt Mielul? Poți spune că toate explicațiile lor vin de la Dumnezeu? Ei sunt doar comentatori; ei nu au identitatea Mielului. Cum ar putea fi ei vrednici să deschidă cele șapte peceți? Este adevărat că „numai Mielul poate deschide cele șapte peceți”, dar El nu vine doar să deschidă cele șapte peceți; nu există nicio necesitate pentru această lucrare, se face întâmplător. El este foarte clar cu privire la lucrarea Lui; este necesar ca El să petreacă mult timp interpretând scripturile? Trebuie să se adauge „epoca Mielului care interpretează scripturile” în cei șase mii de ani de lucrare? El vine să facă o lucrare nouă, dar el oferă, de asemenea, niște revelații despre lucrarea din trecut, făcând oamenii să înțeleagă adevărul celor șase mii de ani de lucrare. Nu este nevoie să explici prea multe pasaje din Biblie; lucrarea de azi este cheia, care este importantă. Trebuie să știi că Dumnezeu nu vine în mod special ca să rupă cele șapte peceți, ci să facă lucrarea mântuirii.

Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu ești socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu ești păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă ești doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să împărtășești binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, ești incapabil să primești direct moștenirea lui Dumnezeu.

Fără începutul acestui nou stadiu al lucrării, cine știe cât de departe ați merge voi evangheliștilor, predicatorilor, comentatorilor și așa-numiților mari oameni spirituali! Fără începutul acestei noi etape de lucru, ceea ce vorbiți este depășit! Ori este ridicarea la tron, ​​ori pregătirea staturii pentru a deveni rege; fie negarea sinelui, fie supunerea corpului; fie să fii răbdător sau să-ți înveți lecțiile din toate lucrurile; fie umilință, fie dragoste. Nu înseamnă asta să cânți aceeași melodie veche? Este doar o modalitate de a numi același lucru printr-un nume diferit! Fie acoperirea capului și ruperea pâinii, sau împreunarea mâinilor și rugarea, vindecarea bolnavilor și alungarea demonilor. Ar putea exista vreo altă lucrare nouă? Ar putea exista vreo perspectivă de dezvoltare? Dacă vei continua să conduci în acest fel, vei urma orbește doctrina sau vei respecta convenția. Voi credeți că lucrarea voastră este atât de măreață, dar nu știți că totul a fost transmis și învățat de acei „bătrâni” din cele mai vechi timpuri? Tot ceea ce spuneți și faceți nu sunt ultimele cuvinte ale acelor bătrâni? Nu este sarcina acestor bătrâni înainte ca ei să moară? Tu crezi că acțiunile voastre le depășesc pe cele ale apostolilor și profeților din generațiile trecute și chiar depășesc toate lucrurile? Începutul acestei etape de lucru a pus capăt adorării voastre pentru munca lui Witness Lee în căutarea de a deveni rege și de a urca pe tron, ​​și vă oprește aroganța și bravada, astfel încât sunteți incapabili să vă amestecați în această etapă de lucru. Fără această etapă de lucru, v-ați scufunda tot mai adânc în iremediabilitate. Există prea multe lucruri vechi printre voi! Din fericire, lucrarea de astăzi v-a adus înapoi; în caz contrar, cine știe în ce direcție ați apuca! Din moment ce Dumnezeu este un Dumnezeu care este întotdeauna nou și niciodată vechi, de ce nu cauți lucruri noi? De ce te fixezi întotdeauna pe lucrurile vechi? Așadar, cunoașterea lucrării Duhului Sfânt astăzi este de cea mai mare importanță!

A portion of the Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.