Răspuns:

Pavel a spus: „Orice persoană trebuie să se supună autorităților, pentru că nu există nici o autoritate care să nu fi fost instituită de Dumnezeu. Autoritățile care există au fost instituite de Dumnezeu. Prin urmare, oricine se împotrivește autorității, se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu, iar cei care se împotrivesc își vor primi condamnarea” (Romani 13:1-2). Întrucât Pavel a spus aceste cuvinte, numeroși credincioși în Domnul cred că autoritățile aflate la guvernare sunt instituite de Dumnezeu și că a asculta de ele înseamnă a asculta de Dumnezeu. Unii chiar cred că, indiferent în ce fel încearcă autoritățile să le împiedice și să le suprime credința în Dumnezeu, oamenii tot ar trebui să li se supună și că a le sfida înseamnă a se opune lui Dumnezeu. Sunt corecte astfel de puncte de vedere? Sunt în conformitate cu voia lui Dumnezeu? De fapt, din Epoca Legii până în Epoca Harului, Dumnezeu nu a spus niciodată că oamenii ar trebui să se supună autorităților. În Epoca Legii, dușmanul israeliților era faraonul Egiptului; el era cel care deținea puterea. Și ce i-a făcut Dumnezeu? Atunci când acesta i-a oprit pe israeliți din a părăsi Egiptul, Dumnezeu a abătut asupra lui cele zece dezastre. Dacă nu i-ar fi lăsat pe israeliți să plece, Dumnezeu l-ar fi distrus. Când armata egipteană îi urmărea pe israeliți, Marea Roșie s-a despicat, iar apoi i-a înecat și i-a distrus pe soldații urmăritori. În Epoca Legii, toți regii diavolilor care s-au împotrivit lui Dumnezeu au fost, în cele din urmă, distruși de El. Acum uitați-vă la Epoca Harului: de ce a mers Domnul Isus în pustiu și în mijlocul oamenilor pentru a predica, în loc să predice în temple? Pentru că toate autoritățile și toți conducătorii lumii religioase se opuneau lui Dumnezeu și erau ostili Domnului, ceea ce nu I-a lăsat Domnului Isus altă soluție decât să predice în pustiu și printre oameni. Dacă ucenicii Domnului Isus ar fi ascultat de autorități, L-ar mai fi urmat? Și ar mai fi fost ei lăudați de El? Toate acestea ar trebui să le arate celor care cred cu adevărat în Domnul exact care ar trebui să fie abordarea lor față de autoritățile PCC-ului pentru a fi pe placul lui Dumnezeu. Dacă oamenii au crezut în Domnul vreme de mulți ani, dar totuși nu pot recunoaște că autoritățile sunt dușmanii lui Dumnezeu, oare acești oameni înțeleg cu adevărat Scripturile? Și Îl cunosc ei cu adevărat pe Domnul? Mulți oameni nu au deloc discernământ și nu pot vedea aceste lucruri așa cum sunt ele de fapt, pentru că nu știu ce să facă după ce au citit aceste cuvinte ale lui Pavel în Biblie. Unii oameni cred chiar că ascultarea față de autoritățile aflate la conducere este ascultare față de Domnul și că a se opune și a se împotrivi acestor puteri înseamnă a se opune rânduielii lui Dumnezeu și a aduce osânda asupra lor. Oare nu sunt astfel de opinii total greșite? Nu reprezintă ele o neînțelegere gravă și o sfidare a lui Dumnezeu? Acestea sunt puncte de vedere eronate care îi derutează pe oameni și le fac rău!

Știm cu toții că PCC este un partid politic ateist – iar acolo unde ateismul este la putere, Satana este la putere. PCC L-a considerat întotdeauna pe Dumnezeu ca fiind dușmanul. Abordarea sa față de apariția și lucrarea lui Hristos este: „Trupele militare nu vor fi retrase până când interdicția nu este ridicată”. Nu se va da în lături de la nimic pentru a-L răstigni pe Hristos pe cruce. De când a ajuns la putere, PCC L-a negat, L-a condamnat și L-a hulit în mod public pe Dumnezeu. Creștinismul a fost declarat xie jiao, Bibliile sunt confiscate și arse ca literatură xie jiao, iar grupurile religioase sunt persecutate și asuprite sub eticheta de organizații xie jiao. În special, PCC a asuprit, arestat și persecutat cu turbare creștinii care cred în adevăratul Dumnezeu și care predică și mărturisesc despre Dumnezeu, supunându-i la cruzimi și torturi inumane care i-au lăsat pe mulți răniți și mutilați. Unii chiar au murit din cauza abuzurilor la care au fost supuși. De ce este PCC atât de ostil față de Hristos și de ce îi persecută pe cei care cred în adevăratul Dumnezeu? Care este scopul său? Lucrul de care se teme cel mai mult este că poporul chinez va începe să creadă în Dumnezeu și să-L urmeze. Se teme că oamenii vor urmări adevărul și vor fi mântuiți de Dumnezeu – caz în care nu va mai rămâne nimeni pe care PCC să îl înrobească, nimeni care să îl slujească. Și astfel, regimul demonic al PCC-ului Îl vânează cu frenezie pe Hristos, folosind toate mijloacele pe care le are la dispoziție pentru a-i brutaliza și persecuta pe creștini, în speranța deșartă de a eradica lucrarea lui Dumnezeu, de a extermina credința religioasă și de a transforma China într-o țară fără Dumnezeu, astfel încât dictatura demonică a PCC-ului să domnească veșnic și neschimbat în China. Acest lucru dovedește că nimeni în lume nu detestă adevărul și nu Îl urăște pe Dumnezeu mai mult decât regimul satanic și rău al PCC-ului. Ei sunt o coterie de diavoli care Îl sfidează pe Dumnezeu! Acolo unde conduce PCC, conduce Satana! Prin urmare, atunci când respingem PCC și îi întoarcem spatele, nu este acest lucru în deplină concordanță cu voia lui Dumnezeu?

De fapt, acest lucru a fost dezvăluit de Domnul Isus cu mult timp în urmă: „Această generație este o generație rea” (Luca 11:29). „Și judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3:19). Biblia spune: „Lumea întreagă zace în cel rău” (1 Ioan 5:19). Domnul Isus a trecut direct la subiect, expunând adevărata față și sursă a întunericului și a răului din lume. Întreaga omenire trăiește sub influența Satanei, intolerantă față de existența lui Dumnezeu și a adevărului. În comunitatea religioasă, nimeni nu îndrăznește să mărturisească în mod deschis în biserici despre întruparea lui Dumnezeu, cu atât mai puțin îndrăznește să mărturisească adevărurile exprimate de Hristos, fie în biserică, fie printre oameni. În orice confesiune, oamenii care sunt descoperiți că mărturisesc despre Hristos întrupat sunt prinși și condamnați – sunt izgoniți din biserică și chiar dați pe mâna autorităților. Oare nu a ajuns această omenire la apogeul răului? Faptul că pretutindeni în lume răsună negarea lui Dumnezeu, negarea adevărului și condamnarea lui Hristos nu se datorează oare faptului că acele forțe satanice, rele, care se opun lui Dumnezeu stăpânesc în lume? Priviți în urmă cu două mii de ani: imediat după ce S-a născut, Domnul Isus a fost vânat de guvernul roman; în timp ce lucra și propovăduia calea, a fost răstignit pe cruce de către liderii iudei în colaborare cu autoritățile romane; iar când Evanghelia Sa a fost predicată în China, a fost și ea întâmpinată cu o condamnare și împotrivire frenetică din partea guvernului chinez – cine știe câți misionari din China au fost torturați și uciși. După ce PCC a venit la putere, nenumărați alți creștini au fost arestați și torturați de acesta. Lista poate continua. Ce arată aceste fapte? De ce îi urăște PCC atât de mult pe oamenii care cred în Dumnezeu? De ce au îndurat atâta persecuție inumană generații de creștini? De ce adevărul este mereu întâmpinat cu respingere și condamnare printre oameni? De ce nu se poate împlini voia lui Dumnezeu pe pământ și în fiecare națiune din lume? Pentru că întreaga lume se află sub stăpânirea Satanei, cel rău, pentru că forțele malefice ale Satanei dețin puterea pe pământ, iar acestea sunt toate regimuri politice ateiste care se opun lui Dumnezeu; regimul PCC, în special, este arhetipul forțelor rele ale Satanei. Acesta este lucrul care a dus la răul și întunericul extrem al omenirii. Acesta este un fapt recunoscut! Însă din cauza cuvintelor lui Pavel – „Orice persoană trebuie să se supună autorităților” – unii oameni cred că supunerea față de autorități este supunere față de Dumnezeu. Permiteți-ne să vă întrebăm: atunci când regimul demonic al PCC-ului ne împiedică și ne restricționează credința și venerația față de Dumnezeu, tot ar trebui să ne supunem? Atunci când PCC arestează și torturează creștini, forțându-i să scrie declarații de regret, îi face să-L renege și să-L trădeze pe Dumnezeu și chiar îi constrânge să-L blesteme și să-L hulească pe Dumnezeu, mai putem să ne supunem? Atunci când PCC nu ne permite să predicăm Evanghelia și să mărturisim pentru Dumnezeu, când ne obligă să-L vindem pe Domnul și pe colegii noștri credincioși, să-i fim complici și slugi, mai putem să ne supunem? Oare dacă ne-am supune regimului demonic al PCC-ului, nu am fi de partea Satanei, opunându-ne lui Dumnezeu și trădându-L? Să ne uităm din nou la cuvintele lui Pavel: „Orice persoană trebuie să se supună autorităților,” „Prin urmare, oricine se împotrivește autorității, se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu, iar cei care se împotrivesc își vor primi condamnarea.” Sunt astfel de cuvinte practicabile? Sunt ele în conformitate cu adevărul? Oare Pavel chiar nu putea să vadă această epocă întunecată și rea așa cum este cu adevărat? Și Pavel a fost arestat și întemnițat pentru că a răspândit Evanghelia. Rațional vorbind, el ar fi trebuit să fie capabil să vadă esența puterilor rele ale Satanei chiar mai clar decât noi și, cu toate acestea, el tot a rostit aceste cuvinte – de necrezut!

Ar trebui să fim cu toții conștienți că înțelepciunea și rânduielile lui Dumnezeu sunt cuprinse în faptul că Dumnezeu i-a permis Satanei să corupă omenirea și că i-a permis diavolului Satana să dețină puterea pe pământ. Mântuirea omenirii de către Dumnezeu are ca scop principal înfrângerea Satanei și să-i facă pe cei care au fost corupți de Satana să asculte de Dumnezeu și să-L venereze. Numai atunci Satana va fi pe deplin învins și umilit, iar soarta sa va fi pecetluită definitiv. Și astfel, atunci când Dumnezeu permite ca Satana să exercite putere și să corupă omenirea, voia Sa este ca omenirea să aibă discernământ cu privire la Satana, să vadă adevărata esență a Satanei, astfel încât oamenii să îl deteste și să-i întoarcă spatele; cu toate acestea, Dumnezeu nu a cerut niciodată ca oamenii să asculte de Satana și cu atât mai puțin a spus că sfidarea oricărui regim satanic din partea unei persoane i-ar aduce acesteia osândă. Așadar, conform punctului de vedere al lui Pavel, generațiile de sfinți care au fost vânate și persecutate de guvernele satanice, și chiar martirizate pentru Domnul, au adus osânda asupra lor pentru că au sfidat puterile aflate la conducere? Faptul că generații de sfinți au fost întemnițați nu este oare o mărturie frumoasă și răsunătoare pentru Domnul? Potrivit punctului de vedere al lui Pavel, arestarea și chiar uciderea acestor generații de sfinți nu a fost o mărturie frumoasă – aceștia s-au osândit pentru că au sfidat autoritățile. Și, în acest caz, nu a fost oare zadarnică și durerea încarcerării pe care a suferit-o Pavel pentru a răspândi Evanghelia? Prin urmare, de ce le-a mărturisit Pavel altora despre durerea pe care a îndurat-o? Nu era aceasta o contradicție? Credința noastră în Domnul, precum și predicarea și mărturisirea Evangheliei Domnului sunt poruncite de Cer și recunoscute de Pământ; între timp, guvernele Satanei nu se vor da în lături de la nimic pentru a-i persecuta brutal pe creștini, pentru a împiedica răspândirea lucrării Evangheliei lui Dumnezeu și pentru a împiedica îndeplinirea voii lui Dumnezeu – ceea ce scoate la iveală esența lor demonică, o esență care detestă adevărul și este ostilă față de Dumnezeu. Atunci când oamenii sunt persecutați brutal de guvernele Satanei pe motiv că susțin adevărata cale, predică și mărturisesc Evanghelia Domnului, ei sunt persecutați de dragul dreptății și nimic nu este mai vrednic de lauda Domnului. Cum se poate spune atunci că ei aduc osânda asupra lor? Domnul Isus a afirmat odată în mod clar următorul lucru: „Ferice de cei persecutați din pricina dreptății, căci a lor este Împărăția Cerurilor!” (Matei 5:10). Să fie oare posibil ca Pavel să nu fi fost conștient de aceste cuvinte ale Domnului Isus? Cuvintele rostite de Pavel sunt în mod clar în conflict cu cele ale Domnului Isus. Ele sunt în mod fundamental în contradicție cu adevărul și nu pot sta la baza acțiunilor noastre. Noi am fost creați de Dumnezeu și aparținem lui Dumnezeu, așa că este poruncit de Cer și recunoscut de Pământ că trebuie să ascultăm de Dumnezeu în toate lucrurile și să ne supunem autorității lui Dumnezeu!