Biblia a consemnat rugăciunile multor oameni care, în rugăciunile respective, nu stabiliseră deja propriile lor condiții. În schimb, ei au folosit rugăciunea pentru a căuta și a pricepe intențiile lui Dumnezeu și pentru a permite Duhului Sfânt să ia decizii. De exemplu, israeliții au atacat Ierihonul prin rugăciune. La fel, oamenii din Ninive s-au căit și au obținut iertarea lui Dumnezeu tot prin rugăciune. Rugăciunea nu este un tip de ritual. Este o adevărată comuniune între o persoană și Dumnezeu și are o însemnătate profundă. Din rugăciunile oamenilor, putem vedea că ei Îl slujesc direct pe Dumnezeu. Dacă vezi rugăciunea ca pe un ritual, rugăciunea ta va fi ineficientă și nu va fi o rugăciune adevărată, fiindcă nu-I spui lui Dumnezeu sentimentele tale lăuntrice și nu-ți deschizi inima față de El. În ceea ce-L privește pe Dumnezeu, rugăciunea ta nu contează. Tu nu exiști în inima lui Dumnezeu. Și atunci, cum va lucra în tine Duhul Sfânt? Ca urmare a acestui lucru, după ce lucrezi o perioadă, vei deveni epuizat. De acum înainte, fără rugăciune, nu vei fi capabil să-ți îndeplinești lucrarea. Rugăciunea este cea care aduce cu sine lucrarea și rugăciunea este cea care aduce cu sine slujirea. Dacă ești un conducător, cineva care Îl slujește pe Dumnezeu și totuși niciodată nu te-ai dedicat rugăciunii sau nu ai luat rugăciunea în serios, atunci nu ai gânduri pe care să I le exprimi lui Dumnezeu și, astfel, este posibil să greșești când îți îndeplinești datoria și este posibil să te poticnești, fiindcă în acțiunile tale te bazezi permanent pe propriile intenții. E inacceptabil să crezi în Dumnezeu fără să te rogi destul. Unii oameni se roagă rareori, considerând că, întrucât Dumnezeu S-a întrupat, e suficient să citești direct cuvintele Lui. În privința asta, gândești prea simplist. Oare poți fi luminat și iluminat de Duhul Sfânt doar citind cuvântul lui Dumnezeu, fără să te rogi Lui? Dacă o persoană nu se roagă niciodată lui Dumnezeu, adică nu-I vorbește sau nu are într-adevăr părtășie cu El, atunci i se va părea foarte dificil să-și alunge firea coruptă și să-L mulțumească pe Dumnezeu în îndeplinirea îndatoririlor ei. Chiar și Dumnezeu întrupat Se roagă uneori! Când Isus a venit întrupat, și El S-a rugat când a venit vorba de chestiuni critice. S-a rugat pe munte, la bordul bărcii și în grădină. De asemenea, El Și-a îndrumat și ucenicii în rugăciune. Dacă vii des înaintea lui Dumnezeu și te rogi Lui, asta dovedește că Îl tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu. Dacă acționezi frecvent după dorințele tale și neglijezi des rugăciunea și faci diverse lucruri pe la spatele Lui, atunci nu Îl slujești pe Dumnezeu, ești pur și simplu implicat în strădaniile tale. Ca atare, nu vei fi oare condamnat? Din afară, nu va părea că ai făcut ceva care provoacă tulburare, nici nu va părea că L-ai hulit pe Dumnezeu, dar te vei ocupa doar de treburile tale. Vei fi implicat în strădaniile proprii și vei urmări faimă, câștig, statut și avantaje personale. Nu înseamnă asta să perturbi lucrarea bisericii? Chiar dacă, la suprafață, pare că nu perturbi, în esență acțiunile tale I se împotrivesc lui Dumnezeu. Dacă nu te căiești sau nu te schimbi niciodată, atunci ești în pericol.

Fiecare s-a aflat în starea de a fi în suferință și nefericit când se întâmplă ceva nesatisfăcător și de a nu dori să discute cu nimeni. După un timp, omul se simte mai bine, dar starea aceasta nu a fost înlăturată. Uneori, el dezvăluie o stare coruptă în îndeplinirea îndatoririlor sale și întârzie lucrarea, ori e emondat, suferă și e mâhnit, însă dacă nu caută adevărul pentru a rezolva lucrul acesta, atunci starea aceasta anormală nu va fi înlăturată. De câte ori ați venit înaintea lui Dumnezeu să vă rugați în durerea și mâhnirea voastră? Cu toții adoptați o mentalitate relaxată și o faceți doar superficial. Astfel, sunt mulți care pretind că ei cred în Dumnezeu, dar care nu-L au pe Dumnezeu în inimi. Indiferent ce datorie îndeplinesc, oricând întâmpină o problemă, niciodată nu se roagă sau nu caută adevărul. Se bazează pe propria voință pentru a face lucrurile orbește, părând că îndură suferință și cheltuiesc energie și ei cred că-și fac datoria bine, deși nu vin cu nimic, iar efortul lor este zadarnic. Adesea oamenii se bazează pe voința lor și rătăcesc mergând. Odată ce fac o mică lucrare, devin aroganți, li se pare că au capital și apoi nu au loc pentru Dumnezeu în inima lor. De-aici, se poate vedea că natura oamenilor este de a trăda. Oamenii chiar se gândesc: „Cum ar putea să nu fie loc pentru Dumnezeu în inima mea, dacă eu cred în El? Nu lucrez pentru biserică în momentul acesta? Cum ar putea Dumnezeu să Se lepede de mine?” Nu e vorba de faptul că Dumnezeu vrea să Se lepede de tine, ci de faptul că nu ai loc pentru Dumnezeu în inima ta, pur și simplu. Oricât de multă lucrare faci, vei fi incapabil să te izbăvești din situația aceasta, nu vei avea nicio posibilitate de a dobândi lucrarea Duhului Sfânt și, indiferent ce faci, vei continua să te distanțezi de Dumnezeu și să-L trădezi. Lecția rugăciunii este cea mai profundă. Dacă te ocupi de datoria ta fără să te rogi, măcar, atunci performanța ta nu va fi la înălțime și efortul tău va fi în zadar. Cu cât e mai anormală starea ta, cu atât ar trebui să te rogi mai mult. Fără rugăciune, starea ta doar se va înrăutăți continuu, iar datoria ta va fi ineficientă. Rugăciunea nu depinde de cât de bine sună lucrurile pe care le spui. Ea necesită, în schimb, să vorbești din inimă, să vorbești adevărul dificultăților tale, să vorbești din poziția unei ființe create și din perspectiva supunerii: „Dumnezeule, Tu știi cât de împietriți sunt oamenii. Te rog călăuzește-mă în chestiunea aceasta. Știi că sunt slab, că am lipsuri grave, că sunt nepotrivit să mă folosești, că sunt răzvrătit și că ori de câte ori acționez, perturb lucrarea Ta și fac lucruri care nu sunt în acord cu intențiile Tale. Te rog să-Ți faci lucrarea Ta, eu vreau doar să mă supun și să cooperez…” Dacă nu poți nici măcar să rostești aceste cuvinte, nu e nicio speranță pentru tine. Unii oameni se gândesc așa: „Când mă rog, încă am nevoie să discern dacă mă rog cu rațiune sau nu. Atunci, cum ar trebui să mă rog?” Durează mult să discerni dacă ești rațional? După fiecare rugăciune, reflectează cu sinceritate și vei găsi claritate. Făcând asta, vei deveni tot mai rațional în rugăciunile următoare deoarece, când te vei ruga, vei ști că unele cuvinte sunt inadecvate. Când omul se roagă, relația lui cu Dumnezeu este cea mai directă și cea mai apropiată. Poți să îngenunchezi în mod normal și să te rogi imediat, atunci când faci ceva? Nu totdeauna; depinde de mediu. Când ești singur acasă și îngenunchezi și te rogi lui Dumnezeu, relația ta cu El este cea mai apropiată. Poți să spui orice ai în inimă și simți cea mai mare bucurie. Când citești cuvântul lui Dumnezeu, dacă mai întâi te rogi, vei simți în mod diferit citirea cuvântului Său. Când îți îndeplinești datoria, mai întâi roagă-te și caută; atunci, inima ta va fi serioasă, iar când îți vei îndeplini datoria, efectul va fi diferit. Dacă citești cuvântul lui Dumnezeu și găsești lumină, atunci roagă-te lui Dumnezeu și vei găsi mai mare bucurie. Dacă nu te rogi niciodată, nu vei simți prezența lui Dumnezeu când citești cuvântul Său și îți îndeplinești datoria. Uneori, citirea cuvântului lui Dumnezeu nu te va lumina și nu va fi niciun efect evident după citirea cuvântului Său. Nimic din ce faci în credința ta în Dumnezeu nu se poate face fără rugăciune. Dacă te rogi des lui Dumnezeu și relația ta cu El devine normală, vei avea intrarea în viață și credința ta va deveni mai puternică. Dacă nu te rogi mult timp, îți vei pierde credința și atunci cum vei dobândi intrarea în viață? Oamenii care au credință adevărată ajung la ea trăind înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune și căutând adevărul prin rugăciune. Mulți oameni procedează doar mecanic, de formă când se roagă și nu caută adevărul. Vin înaintea lui Dumnezeu să se roage și să implore numai când se întâmplă ceva și nu mai pot să facă nimic. Mereu Îl obligă pe Dumnezeu să facă așa cum doresc ei și să le dea satisfacție. Este aceasta rugăciune adevărată? Ascultă Dumnezeu asemenea rugăciuni? A te ruga și a căuta în prezența lui Dumnezeu nu e o chestiune de a-L constrânge pe Dumnezeu să facă ce dorești, și cu atât mai puțin de a-I cere să facă lucrul cutare sau cutare. Toate acestea sunt manifestări ale unei lipse de rațiune. Ce este o rugăciune rezonabilă? Ce este o rugăciune irezonabilă? Vei cunoaște aceste lucruri din experiență după o vreme. De exemplu, după ce te rogi, s-ar putea să simți că Duhul Sfânt nu face lucrul pentru care te-ai rugat și nici nu te îndrumă așa cum te-ai rugat. Data viitoare când te vei ruga, te vei ruga în mod diferit. Nu vei încerca să-L constrângi pe Dumnezeu așa cum ai făcut data trecută sau să-I ceri lucruri pe baza dorințelor tale. Vei spune: „O, Dumnezeule! Să se facă totul conform dorințelor Tale.” Atât timp cât te concentrezi pe această abordare, atunci, după ce încerci să înțelegi, o perioadă, vei ști ce înseamnă o rugăciune rezonabilă și ce înseamnă o rugăciune irezonabilă. De asemenea, există o stare în care, atunci când te rogi conform dorințelor tale, simți în sufletul tău că rugăciunile tale sunt monotone și curând vezi că nu mai ai nimic de spus. Cu cât încerci să spui mai multe, cu atât mai stângaci devine. Asta dovedește că, atunci când te rogi în felul acesta, urmezi pe deplin trupul, iar Duhul Sfânt nu lucrează și nu te îndrumă în felul acela. Și asta este o chestiune de cercetare și experiență. Pe măsură ce vei experimenta mai mult astfel de chestiuni, vei ajunge în mod firesc să le înțelegi.

Rugăciunea presupune mai ales să vorbești sincer cu Dumnezeu și să-I spui ce este în inima ta. Spui: „Dumnezeule! Cunoști corupția omului. Astăzi am făcut alt lucru irezonabil. Am nutrit o intenție – sunt o persoană înșelătoare. Nu am acționat conform intențiilor Tale sau adevărului. Am acționat așa cum am dorit și am încercat să mă justific. Acum, îmi recunosc corupția. Îți cer să mă luminezi mai mult și să-mi permiți să înțeleg adevărul, să-l pun în practică și să mă lepăd de corupția aceasta.” Roagă-te astfel; lucruri reale, afirmate și rostite într-un mod real. Când cei mai mulți oameni vin înaintea lui Dumnezeu să se roage, majoritatea cuvintelor lor sunt cele de doctrină. Nu sunt rugăciuni reale, din inimă. E vorba numai de faptul că ei cred că au ceva cunoaștere și că inimile lor sunt dispuse să se căiască, dar nu au depus niciun efort pentru a medita asupra adevărului sau a-l înțelege pe deplin. Asta le afectează progresul vieții. Dacă poți să meditezi la cuvintele lui Dumnezeu și să cauți adevărul când te rogi și Duhul Sfânt te luminează, atunci este mult mai de preț decât să te gândești la el și să-l înțelegi, pur și simplu; vei fi capabil să înțelegi adevărurile-principii. Când Duhul Sfânt lucrează, El îi mișcă pe oameni și-i luminează și iluminează în cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât ei au adevărată înțelegere și adevărată căință, ceea ce este mult mai profund decât gândurile și înțelegerea oamenilor. Trebuie să înțelegeți temeinic lucrul acesta. Dacă te angajezi doar într-o gândire și examinare superficială și întâmplătoare, nu ai o cale potrivită pe care să o practici apoi și realizezi prea puțină intrare în adevăr, atunci vei rămâne incapabil de schimbare. De exemplu, se întâmplă uneori ca tu să hotărăști să te sacrifici cu seriozitate pentru Dumnezeu și să-I răsplătești iubirea cu seriozitate. Totuși, chiar și cu această dorință în minte, s-ar putea să nu cheltuiești prea mult efort, iar inima ta s-ar putea să nu fie pe deplin dedicată strădaniei. Cu toate astea, dacă rugându-te și fiind mișcat, iei o hotărâre și spui: „Dumnezeule, sunt dispus să sufăr greutăți. Sunt dispus să-Ți accept încercările și sunt dispus să mă supun complet Ție. Oricât de mare mi-ar fi suferința, sunt dispus să-Ți răsplătesc iubirea. Mă bucur de marea Ta iubire, iar Tu m-ai înălțat. Pentru asta Îți mulțumesc din adâncul inimii și Te preaslăvesc”, după ce ai oferit o astfel de rugăciune, tot trupul îți va prinde putere și vei avea o cale pe care să o practici. Acesta este efectul rugăciunii. După ce un om se roagă, Duhul Sfânt începe să lucreze asupra lui, oferindu-i luminare, iluminare și îndrumare, dându-i credință și curaj și permițându-i să pună adevărul în practică. Există oameni care citesc cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi fără să ajungă la un astfel de rezultat. Totuși, după ce le-au citit, au părtășie despre ele, iar inimile lor se luminează și ei găsesc o cale. Dacă, în plus, Duhul Sfânt te mișcă și îți oferă o povară, precum și o îndrumare, rezultatele vor fi într-adevăr foarte diferite. Când citești cuvintele lui Dumnezeu, s-ar putea să fii numai oarecum emoționat și s-ar putea să plângi atunci. În scurt timp, acel sentiment va trece. Dacă, însă, rugăciunea pe care o oferi este înlăcrimată, serioasă, adevărată și sinceră, iar tu ești mișcat de Duhul Sfânt, atunci inima ta va avea bucurie multe zile. Acesta este efectul rugăciunii. Scopul rugăciunii este să vii înaintea lui Dumnezeu și să accepți ceea ce El va da oamenilor. Dacă te rogi des, dacă vii des înaintea lui Dumnezeu pentru a avea părtășie cu El și ai o relație normală cu El, atunci vei fi mișcat de El întotdeauna. Dacă vei primi mereu proviziile Sale și vei accepta adevărul, vei fi schimbat, iar stările tale vor continua să se îmbunătățească. O energie deosebit de mare apare îndeosebi după ce frații și surorile se roagă împreună și ei simt că au câștigat foarte mult. De fapt, s-ar putea să nu fi avut prea mult părtășie în timpul petrecut împreună, dar rugăciunea a fost cea care i-a însuflețit, astfel încât nu au mai putut aștepta nicio secundă să se lepede de familiile lor și de lume și nu și-au mai dorit nimic, iar a-L avea doar pe Dumnezeu a fost suficient. Ce credință mare! Te poți bucura la nesfârșit de tăria pe care lucrarea Duhului Sfânt o dă oamenilor! Cât de departe poți ajunge fiind îndărătnic și încrezut și bazându-te pe stăruința ta, în loc să te bazezi pe puterea pe care ți-o dă Dumnezeu? Doar vei merge și vei tot merge și te vor lăsa puterile, iar apoi, când vei întâmpina o problemă sau o dificultate, îți va fi imposibil să mergi. Vei cădea și vei decădea înainte de-a ajunge la capăt. Sunt atât de mulți oameni care au eșuat și au căzut pe calea urmării lui Dumnezeu; fără adevăr, ei nu pot rămâne în picioare. De aceea, oamenii trebuie să se roage permanent lui Dumnezeu, să se bazeze pe El și să mențină o relație normală cu El până la capăt. Și totuși, făpturile omenești, mergând înainte, se îndepărtează de Dumnezeu. Dumnezeu e Dumnezeu, omenirea e omenire. Fiecare își urmează propria cale. Dumnezeu rostește cuvintele lui Dumnezeu, iar omenirea merge pe propria cale, care nu este aceeași cu cea a lui Dumnezeu. Când un om își pierde puterea din credința sa în Dumnezeu, el vine înaintea lui Dumnezeu ca să spună câteva cuvinte în rugăciune și să împrumute putere. După ce are ceva energie, se îndepărtează din nou. După o vreme, rămâne fără combustibil și se întoarce la Dumnezeu să îi mai dea. Dacă un om procedează în acest fel, nu va putea rezista foarte mult timp. Dacă un om Îl părăsește pe Dumnezeu, nu are o cale de a merge înainte.

Eu am descoperit acum că, în cazul multor oameni, capacitatea lor de-a se autoregla e deosebit de slabă. Care este cauza? Aceea că oamenii nu înțeleg adevărul, în primul rând, și, dacă nu se roagă, e foarte probabil să devină desfrânați. Ei înțeleg doar cuvintele și doctrinele, care nu funcționează, și nu se pot înfrâna deloc. Într-o astfel de stare, poți dobândi luminare și iluminare de la Duhul Sfânt numai prin rugăciune și numai dacă înțelegi o parte din adevăr poți fi înfrânat într-un fel și poți avea puțină asemănare umană. Cei care cred în Dumnezeu trebuie să-I citească frecvent cuvintele, să pună accent pe adevăr și să se roage frecvent. Abia atunci pot oamenii să progreseze, să producă schimbare și să trăiască o asemănare umană, cât de cât. Dacă doar vorbești despre faptul de a te cunoaște și a trăi umanitatea normală, asta nu e în regulă; fără lucrarea Duhului Sfânt, nu va avea efect. Dacă nesocotești cum anume Duhul Sfânt lucrează și mișcă oamenii și cum ar trebui ei să caute și să practice adevărul în viața lor cotidiană, atunci cum poți să crezi în Dumnezeu? Ce datorie poți tu să faci? Dacă în inimile lor oamenii doar cred în existența lui Dumnezeu, dacă tot ce rămâne din credința lor este numai o recunoaștere a lui Dumnezeu și dacă adevărul și cuvintele Lui sunt date la o parte, atunci ei nu vor avea intrarea în viață și nici Dumnezeu, nici adevărul nu vor fi în inimile lor. Gândurile și noțiunile oamenilor vor fi pline doar de lumea materială. Acest gen de credință în Dumnezeu a devenit un ritual religios. Cei care nu iubesc adevărul s-ar putea chiar să accepte ateismul sau materialismul și s-ar putea, treptat, să pună sub semnul întrebării existența lui Dumnezeu și să nege tărâmul spiritual și chestiunile vieții spirituale. Asta este o abatere totală de la adevărata cale și ei au căzut în Adânc. Fără rugăciune, dorința oamenilor de-a practica adevărul este doar o năzuință subiectivă; se vor ține de reglementări și atât. Chiar dacă te porți în acord cu rânduielile Celui de mai sus și nu-L ofensezi pe Dumnezeu, tu doar te ții de reglementări, așa că niciodată nu-ți vei îndeplini datoria bine. Acum, toate sufletele oamenilor sunt amorțite și leneșe. Există multe subtilități în relațiile oamenilor cu Dumnezeu, ca de pildă faptul de a fi mișcat și luminat de Duh, însă oamenii nu le pot simți – sunt prea amorțiți! Dacă oamenii nu citesc cuvintele lui Dumnezeu sau nu se roagă și nu experimentează niciodată chestiunile vieții spirituale și nu-și pot stăpâni propria stare, le este imposibil să garanteze că trăiesc înaintea lui Dumnezeu. Dacă vrei să trăiești înaintea lui Dumnezeu, este inacceptabil să nu te rogi și cu atât mai mult să nu citești cuvintele Lui. De asemenea, este inacceptabil să nu trăiești viața bisericească. Dacă o persoană se îndepărtează de cuvintele lui Dumnezeu, ea nu mai crede în El, iar a te îndepărta de rugăciune înseamnă a te îndepărta mult de Dumnezeu. Pentru a crede în Dumnezeu, un om trebuie să se roage. Fără rugăciune, nu există nici urmă de credință în Dumnezeu. Eu am spus că nu trebuie să aderi la reglementări și că te poți ruga oriunde și oricând, astfel că există unii care se roagă rar. Ei nu se roagă dimineața când se trezesc, ci doar citesc câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu și ascultă imnuri, mai curând. În timpul zilei, sunt ocupați cu chestiunile externe și nu se roagă înainte să se întindă în pat ca să se culce noaptea. Nu simțiți că este adevărat că, dacă numai citești cuvintele lui Dumnezeu și nu te rogi, atunci ești ca un non-credincios care Îi citește cuvintele, fără să înțeleagă nimic? Dacă oamenii nu se roagă, atunci inimile lor nu pot pătrunde cuvintele lui Dumnezeu și nu vor fi luminați citindu-le. Nu vor avea senzații subtile ale sufletului și nici nu le va fi mișcat sufletul. Sunt amorțiți și leneși; doar oferă părtășie de nivel superficial despre lucrarea bisericii și îndeplinirea datoriei lor. Când se întâmplă ceva, nu pot pricepe sentimentele cele mai lăuntrice ale inimii lor. Oare lucrul acesta nu le influențează relația normală cu Dumnezeu? În inima lor deja nu este loc pentru Dumnezeu și, oricât se vor ruga, nu iese niciun cuvânt și nu-L pot simți pe Dumnezeu. Deja asta e foarte periculos. Înseamnă că s-au îndepărtat prea mult de Dumnezeu. De fapt, retragerea în sufletul tău pentru a te ruga nu te va perturba de la sarcinile exterioare ale lucrării; ea nu va întârzia deloc lucrurile. Dacă apare o problemă și nu este rezolvată, atunci lucrurile vor fi întârziate. Rugăciunea la Dumnezeu este menită să rezolve probleme și să le permită oamenilor să trăiască în prezența lui Dumnezeu și să se bucure de cuvintele Lui. Acest lucru e mai benefic pentru realizarea îndatoririlor oamenilor și intrarea lor în viață.

1998