Unii își urmează propria voință atunci când acționează. Ei încalcă principiile și după ce sunt emondați, recunosc doar verbal că sunt aroganți și că au făcut o greșeală numai pentru că nu au adevărul. Însă, în inimile lor, ei se plâng: „Nimeni nu mai riscă, numai eu – și, în cele din urmă, când ceva merge prost, mie îmi pasează toată responsabilitatea. Nu este o prostie din partea mea? Nu mai pot face același lucru data viitoare, riscând astfel. Pasărea care își scoate capul din cuib e cea care e împușcată!” Ce credeți despre această atitudine? Este o atitudine de căință? (Nu.) Ce atitudine este? Nu au devenit ei alunecoși și înșelători? În inimile lor, gândesc: „Sunt norocos că acest lucru nu s-a transformat într-un dezastru. Omul din greșeli învață, ca să spunem așa. Trebuie să fiu mai atent în viitor.” Ei nu caută adevărul, folosindu-se de tertipuri meschine și de uneltirile lor viclene pentru a ține cont de chestiune și a se ocupa de aceasta. Pot câștiga adevărul în felul acesta? Nu pot, căci nu s-au căit. Primul lucru care trebuie făcut atunci când te căiești este să recunoști ce ai făcut greșit, să vezi unde era greșeala ta, esența problemei și firea coruptă pe care ai arătat-o; trebuie să chibzuiești la aceste lucruri și să accepți adevărul, apoi să practici în conformitate cu adevărul. Doar aceasta este o atitudine de căință. Dacă, pe de altă parte, te gândești exhaustiv la moduri viclene, devii mai alunecos decât înainte, tehnicile tale sunt mai istețe și tainice și ai mai multe metode de a trata lucrurile, atunci problema nu este atât de simplă ca a fi doar înșelător. Folosești mijloace necinstite și ai secrete pe care nu poți să le divulgi. Este ticăloșie. Nu doar că nu te-ai căit, ci ai devenit mai alunecos și mai șiret. Dumnezeu vede că ești extrem de intransigent și ticălos, că recunoști la suprafață că ai greșit și accepți emondarea, dar, în realitate, nu ai câtuși de puțin atitudinea unuia care se căiește. De ce spun asta? Deoarece, în timp ce acest eveniment se desfășura sau după finalul său, nu ai căutat deloc adevărul, nu ai reflectat, nu ai încercat să te cunoști și nu ai practicat conform adevărului. Atitudinea ta este una de a folosi filosofiile, logica și metodele Satanei pentru a rezolva problema. De fapt, ocolești problema și o prezinți într-un ambalaj frumos ca ceilalți să nu poată vedea nicio urmă a acesteia, fără să-ți scape nimic. În cele din urmă, simți că ești foarte deștept. Acestea sunt lucrurile pe care le vede Dumnezeu și nu faptul că ai reflectat cu adevărat, ți-ai mărturisit păcatul și că te-ai căit în fața chestiunii care s-a abătut asupra ta, și apoi că ai plecat să cauți adevărul și să practici conform acestuia. Atitudinea ta nu este una de căutare a adevărului sau de practicare a adevărului și nici una de supunere față de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, ci una de folosire a tehnicilor și metodelor Satanei pentru a-ți rezolva problema. Le dai celorlalți o impresie falsă, te împotrivești să fii dezvăluit de Dumnezeu și ești beligerant și defensiv în privința circumstanțelor pe care Dumnezeu le-a orchestrat pentru tine. Inima ta este mai închisă și mai separată de Dumnezeu ca înainte. Prin urmare, poate să rezulte vreun lucru bun din asta? Mai poți trăi în lumină, bucurându-te de pace și veselie? Nu poți. Dacă te ferești de adevăr și de Dumnezeu, cu siguranță vei cădea în întuneric, vei plânge și vei scrâșni din dinți. Este o astfel de stare prevalentă în oameni? (Da.) Unii oameni se dojenesc frecvent, spunând: „Am fost emondat de data asta. Data viitoare, trebuie să fiu mai chibzuit și mai atent. Trebuie să fiu cu ochii în patru în toate privințele, ca să nu ajung să pierd; oamenii care nu sunt chibzuiți sunt marionete.” Dacă te îndrumi și te dojenești mereu în felul acesta, vei reuși vreodată să ai rezultate bune? Vei putea câștiga adevărul? Dacă o problemă se abate asupra ta, trebuie să cauți și să înțelegi un aspect al adevărului și să câștigi acel aspect. Ce se poate realiza înțelegând adevărul? Când înțelegi un aspect al adevărului, înțelegi un aspect al intențiilor lui Dumnezeu; înțelegi de ce Dumnezeu ți-a făcut acest lucru, de ce ți-ar cere un astfel de lucru, de ce ar orchestra circumstanțe ca să te emondeze în felul acesta, de ce ar folosi această chestiune pentru a te disciplina și de ce ai căzut, ai eșuat și ai fost dezvăluit în această chestiune. Dacă înțelegi lucrurile acestea, vei putea să urmărești adevărul și vei obține pătrunderea în viață. Dacă nu înțelegi aceste lucruri și nu accepți aceste fapte, ci insiști să te opui și să te împotrivești lor, să-ți folosești propriile tehnici ca să te ascunzi și să-i înfrunți pe ceilalți și pe Dumnezeu cu o înfățișare falsă, atunci nu vei putea niciodată să câștigi adevărul. Dacă ai o atitudine sinceră, de acceptare a adevărului și de supunere față de el, indiferent ce se întâmplă, oricâtă de multă durere este în inima ta sau cât ești de umilit, ești întotdeauna capabil să accepți adevărul și să i te supui și ești capabil încă să te rogi lui Dumnezeu, spunând: „Tot ce face Dumnezeu e corect și trebuie să accept”, atunci aceasta e o atitudine supusă. Totuși, pe măsură ce începi să accepți, trebuie să reflectezi în continuu asupra ta, să te gândești unde se află greșelile în acțiunile și purtarea ta și ce aspecte ale adevărului ai încălcat. Mai trebuie să-ți diseci propriile intenții, ca să îți vezi cu claritate starea și statura. Dacă vei căuta apoi adevărul, vei ști cum să îl practici conform principiilor. Dacă vei practica și vei experimenta în acest fel, atunci vei face progrese foarte curând. Adevărul va prinde rădăcini înlăuntrul tău; va înflori, va avea roade și va deveni viața ta. Toate problemele dezvăluirii corupției tale vor fi treptat înlăturate. Când se vor întâmpla anumite lucruri, atitudinea, opiniile și stările tale vor tinde din ce în ce mai mult spre pozitiv. Vei mai fi atunci înstrăinat de Dumnezeu? Poate că vei mai fi înstrăinat de El, dar din ce în ce mai puțin, iar îndoielile, speculațiile, neînțelegerile, nemulțumirile, răzvrătirea și împotrivirea pe care le-ai nutrit față de Dumnezeu vor slăbi și ele. Când se vor diminua, îți va fi mai ușor să te liniștești înaintea lui Dumnezeu când se vor întâmpla anumite lucruri și să I te rogi, să cauți adevărul și o cale de practică. Dacă atunci când te vei confrunta cu anumite lucruri nu vei putea fi conștient de ele, dacă vei fi în schimb complet confuz și tot nu vei căuta adevărul, atunci vei avea probleme. Sigur te vei ocupa de acele chestiuni folosind soluții umane, iar filosofiile tale pentru interacțiuni lumești, metodele alunecoase și tehnicile ingenioase vor ieși toate la iveală. Oamenii așa reacționează inițial în inimile lor la anumite lucruri. Unii oameni nu pun niciodată suflet în a tinde spre adevăr când se întâmplă anumite lucruri și, în schimb, se gândesc mereu să se ocupe de ele prin metode umane. Prin urmare, ei se zbat mult timp, se chinuie până când fețele le devin palide de oboseală, dar tot nu pun adevărul în practică. Atât de demni de milă sunt aceia care nu urmăresc adevărul. În ciuda faptului că acum poate îți faci datoria de bună voie, că poate renunți la lucruri și te jertfești de bună voie, dacă ai încă neînțelegeri, speculații, îndoieli sau nemulțumiri în privința lui Dumnezeu, ba chiar te răzvrătești împotriva Lui și Îi reziști, sau dacă folosești diferite metode și tehnici să I te opui și să Îi respingi suveranitatea asupra ta – dacă nu înlături aceste lucruri – atunci va fi aproape imposibil ca adevărul să fie stăpânul tău, iar viața ta va fi epuizantă. Oamenii se luptă și sunt chinuiți adesea de aceste stări negative, de parcă ar fi dat de bucluc, și sunt mereu preocupați de ideea de bine și rău. Cum pot ei descoperi și înțelege adevărul? Pentru a căuta adevărul, o persoană trebuie mai întâi să se supună. Apoi, după o perioadă de experimentare, va fi capabilă să dobândească o anume luminare, punct în care e ușor să înțeleagă adevărul. Dacă o persoană încearcă mereu să priceapă ce este bine și ce este rău și nu mai știe ce este adevărat și ce este fals, nu are cum să descopere sau să înțeleagă adevărul. Și ce va decurge de aici dacă ea nu poate înțelege niciodată adevărul? Neînțelegerea adevărului provoacă noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu; când o persoană are neînțelegeri despre Dumnezeu, e posibil să se plângă în privința Lui. Când izbucnesc aceste nemulțumiri, ele devin opoziție; opoziția față de Dumnezeu e împotrivire față de El și este o fărădelege gravă. Dacă o persoană a comis multe fărădelegi, atunci a făcut multiple fapte rele și ar trebui pedepsită. Așa ceva decurge din a fi mereu incapabil să înțelegi adevărul. Așadar, urmărirea adevărului nu ar trebui doar să te facă să îți îndeplinești bine datoria, să fii ascultător, să te porți conform regulilor, să pari devotat sau să ai maniere sfinte. Nu este menită doar pentru a obține aceste lucruri; în principal, e menită să înlăture diversele opinii incorecte pe care le nutrești în privința lui Dumnezeu. Scopul înțelegerii adevărului este de a înlătura firile corupte ale oamenilor; când acele firi corupte vor fi înlăturate, oamenii nu vor mai avea neînțelegeri despre Dumnezeu. Aceste două lucruri sunt în legătură. Imediat ce oamenii își înlătură firile corupte, relația dintre ei și Dumnezeu se va îmbunătăți treptat și va deveni din ce în ce mai normală. Odată ce firile lor corupte sunt înlăturate, și îndoielile, suspiciunile, testele, neînțelegerile, întrebările și plângerile oamenilor în privința lui Dumnezeu, ba chiar și împotrivirea lor vor fi toate înlăturate puțin câte puțin. Ce manifestare imediată apare când firile corupte ale unei persoane sunt înlăturate? Atitudinea sa față de Dumnezeu se schimbă. Poate înfrunta orice cu o inimă supusă lui Dumnezeu, iar relația sa cu El se va îmbunătăți. Dacă înțelege adevărul, atunci va putea fi capabilă să-l pună în practică. Are o inimă supusă lui Dumnezeu, așa că nu va fi superficială când își va face datoria, nemaivorbind că nu Îl va înșela pe Dumnezeu. În acest fel, va avea din ce în ce mai puține noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu, relația sa cu El va deveni din ce în ce mai normală și va fi capabilă să I se supună întru totul lui Dumnezeu când își va îndeplini datoria. Dacă nu va rezolva problema firilor sale corupte, nu va fi niciodată capabilă să ajungă la o relație normală cu Dumnezeu și nu va avea niciodată o inimă ce I se supune. Ca non-credincioșii, va fi prea răzvrătită, Îl va tăgădui și I se va împotrivi mereu lui Dumnezeu în inima sa și îi va fi cu neputință să își facă bine datoria. De aceea sunt atât de cruciale urmărirea și practicarea adevărului! Nu urmărești adevărul, dar tot vrei să-ți înlături noțiunile, neînțelegerile și nemulțumirile despre Dumnezeu – poți obține acest lucru? Categoric nu. Unii oameni zic: „Sunt doar o persoană simplă, nu am asemenea noțiuni, neînțelegeri sau nemulțumiri. Nu mă gândesc la aceste lucruri.” Poți garanta că nu ai noțiuni dacă nu te gândești la asta? Poți evita să-ți dezvălui firile corupte prin a nu te gândi la acest lucru? Indiferent ce corupție scoate cineva la iveală, e întotdeauna determinată de natura sa. Toți oamenii trăiesc după natura lor satanică; firile lor satanice sunt adânc înrădăcinate în ei și au devenit propria lor natură-esență. Oamenii nu au mijloace prin care să-și stârpească firile satanice, ei își pot rezolva treptat toate problemele firilor lor corupte numai folosind adevărul și cuvintele lui Dumnezeu.

Unde se manifestă o îmbunătățire, sau lipsa acesteia, în relația unei persoane cu Dumnezeu? Se manifestă în atitudinea și opiniile pe care le ai când te confrunți cu oameni, evenimente și lucruri. Dacă atitudinea și opiniile tale vin din filosofiile satanice pentru interacțiuni lumești sau din cunoaștere și teorii și consideri aceste lucruri drept filosofia și mottoul tău de viață, atunci ești cineva care urmărește adevărul? Ai dobândit adevărul? (Nu.) Nu se poate spune în mod clar că nu ești o persoană care urmărește adevărul; poate că ești pe cale de a urmări adevărul, dar asta arată cel puțin că încă nu ai intrat în adevărurile-realități. Dacă atunci când te confrunți cu ceva care nu este în acord cu noțiunile tale te enervezi imediat, lovești în masă și țipi la oameni, refuzi să accepți acel lucru și nu te supui, ce problemă este aici? E aceasta o persoană care trăiește înaintea lui Dumnezeu? De ce nu ești capabil să cauți adevărul? Acest lucru arată că adevărul nu ți-a luat încă în stăpânire inima! Dacă nu îți poți menține calmul în legătură cu un lucru așa de banal și o asemenea chestiune măruntă îți dă în vileag starea urâtă, atunci asta arată că nu te pricepi la a folosi adevărul pentru a rezolva probleme și că faci abstracție de căutarea lui când îți pierzi cumpătul. Dacă așa stau lucrurile, cum poți avea intrare în viață? Unii oameni cred în Dumnezeu mulți ani, dar, indiferent ce se întâmplă, se poartă ca non-credincioșii, trăiesc conform filosofiilor satanice și nu caută niciodată adevărul, nici nu-și schimbă perspectiva asupra felului în care interacționează cu ceilalți și gestionează lucrurile. Deși nu au comis deloc fapte rele, nici nu au făcut vreo greșeală ieșită din comun și par să fie oameni buni, ei cred în Dumnezeu de mulți ani, dar nu au intrare în viață și nu au pus niciodată adevărul în practică. Pot asemenea oameni să obțină mântuirea lui Dumnezeu? Mi-e teamă că le va fi greu să o obțină. Unii oameni cred în Dumnezeu mulți ani și, indiferent ce se întâmplă, ei spun mereu: „După părerea mea, așa și așa…”, „Plănuiesc asta și asta…” și „Cred asta și asta…” sau spun: „Această zicală veche ilustrează bine…” și „După cum a zis acea persoană faimoasă…” Oamenii care vorbesc mereu în acest fel au o problemă, deoarece asta dovedește că sunt persoane care aparțin Satanei, care nu au nici cea mai mică fărâmă de adevăr în inima lor. Când se întâmplă ceva, dacă spui mereu: „Îmi amintesc de cuvintele lui Dumnezeu, care spun…”, „Dumnezeu a zis odată…” sau „Într-una dintre predicile din casa lui Dumnezeu, s-a propovăduit că…”, „E un rând dintr-un imn din cuvintele lui Dumnezeu care spune…”, dacă te gândești mereu la probleme și vorbești astfel, acest lucru demonstrează că ești o persoană care iubește adevărul și care are ceva din adevărul-realitate. Orice i se întâmplă cuiva care crede în Dumnezeu, acesta trebuie mai întâi să înțeleagă ce spun cuvintele lui Dumnezeu, să compare totul prin prisma acestora și să le utilizeze drept temelia, baza și punctul său de plecare. Oare nu aceasta e atitudinea pe care ar trebui să o aibă când urmărește și practică adevărul? Acesta e minimul necesar. În zilele noastre, deși oamenii ascultă predici și citesc zilnic cuvintele lui Dumnezeu, când se întâmplă ceva, ei tot spun: „Mama a zis…”, „Conform unei vechi zicale…”, „O persoană faimoasă a spus așa și așa…”, „Conform unui proverb…” și „Cum spune o zicală din popor…” Ce s-a ales de cuvintele lui Dumnezeu pe care le-au mâncat și le-au băut? Din atitudinea și reacțiile acestor oameni, poți vedea că încă nu au dobândit adevărul, că nu au intrat în adevărurile-realități, că nu au o inimă cu frică de Dumnezeu și vorbesc mereu în stilul non-credincioșilor. Asemenea oameni au o înfățișare amorțită și obtuză. Din ce cauză? (Din cauza faptului că nu urmăresc adevărul.) Oamenii pot părea amorțiți și obtuzi în exterior, dar cum sunt ei pe interior? Înlăuntrul lor, sunt veștejiți, cu alte cuvinte, încă nu au fost udați și hrăniți de adevăr. Sunt încă înfometați și tot nu au dobândit adevărul. Așadar, trăiesc vieți amorțite, epuizante, reacționează lent și, când se întâmplă ceva, sunt cu precădere neajutorați și spun din când în când: „Dumnezeule, nu știu ce să fac!”, „Sunt confuz!” sau „Nu am nicio cale!” Aceste cuvinte sunt mereu pe buzele lor. Sunt ele niște cuvinte bune? (Nu, nu sunt.) Și atunci de ce unii oameni le învață întotdeauna? Ba chiar au devenit termeni la modă. De ce Îmi sună așa de ciudat aceste cuvinte? Nu sunt cuvinte bune și nu e nevoie să le înveți. Nu acorda atenție lucrurilor la modă, în schimb, fii atent la adevăr și la rezolvarea propriilor probleme practice. Trebuie să te gândești dacă punctul tău de plecare, atitudinea, intenția și opiniile tale dezvăluie o fire coruptă când ți se întâmplă unele lucruri. Trebuie să reflectezi la asta. Indiferent ce se întâmplă, te bazezi pe filosofii satanice și folosești metode umane ca să rezolvi acele lucruri, cauți adevărul și le rezolvi conform cuvintelor lui Dumnezeu sau adopți maniera compromițătoare a căii de mijloc? Alegerea ta dezvăluie cel mai bine dacă ești o persoană care iubește și urmărește adevărul. Dacă vei alege mereu să rezolvi problemele bazându-te pe filosofii satanice și metode umane, consecința va fi că nu poți dobândi adevărul și nici luminarea, iluminarea și ghidarea Duhului Sfânt. În plus, vor apărea înlăuntrul tău noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu, iar El, în cele din urmă, te va disprețui, te va respinge și te va elimina. Dar dacă vei putea să cauți adevărul în toate lucrurile și să le rezolvi conform cuvintelor lui Dumnezeu, atunci vei fi capabil să obții luminarea, iluminarea și ghidarea Duhului Sfânt. Felul în care înțelegi adevărul va deveni tot mai clar și vei ajunge să-L cunoști din ce în ce mai mult pe Dumnezeu; în acest fel, vei fi capabil ca realmente să-L iubești pe Dumnezeu și să I te supui. După ce ai practicat și ai experimentat astfel o vreme, firile tale corupte vor fi tot mai curățite și vor fi din ce în ce mai puține situații în care să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, până când, într-un final, vei obține o deplină compatibilitate cu El. Dacă alegi mereu modalitatea compromițătoare a căii de mijloc, de fapt, încă te bazezi pe filosofiile satanice pentru a te ocupa de probleme. Dacă vei trăi astfel, nu vei căpăta niciodată încuviințarea lui Dumnezeu, ci doar vei fi dezvăluit și eliminat. Dacă ai ales calea greșită de a crede în Dumnezeu, calea religioasă, trebuie să te întorci rapid din drum, să faci un pas în spate de pe buza prăpastiei și să adopți calea cea dreaptă. Atunci ar mai putea fi o speranță ca tu să obții mântuirea. Dacă vrei să ajungi la calea cea dreaptă de a crede în Dumnezeu, atunci trebuie să cauți și să bâjbâi după ea pe cont propriu. Cineva care are înțelegere spirituală va găsi calea cea dreaptă după o perioadă de experiență.

Așadar, despre ce am avut părtășie? (Despre ce rezolvă în principal urmărirea adevărului, anume, firile corupte ale oamenilor și diversele opinii greșite pe care le au aceștia despre Dumnezeu. Am mai avut părtășie despre opiniile, atitudinile și intențiile pe care oamenii le au atunci când li se întâmplă unele lucruri și despre cazul în care oamenii abordează lucrurile folosind filosofii satanice, noțiuni umane și închipuiri sau cel în care le rezolvă prin căutarea adevărului.) Aceste cuvinte sunt ușor de reținut, dar lucrul cel mai important este dacă ești capabil să ții cont de cuvintele lui Dumnezeu când se întâmplă ceva și să găsești principiile de practică. Dacă vei putea să aplici principiile, atunci vei fi capabil să pui adevărul în practică, iar dacă vei putea să pui adevărul în practică, vei deține adevărurile-realități. Înțelegerea adevărului nu înseamnă că ai dobândit adevărul. Vei fi în stare să înțelegi adevărul doar atunci când îl vei putea pune în practică. Dacă pui adevărul în practică adesea și o faci respectând întru totul principiile, atunci asta înseamnă dobândirea adevărului. A fi doar în stare să vorbești despre cuvinte și doctrine nu poate fi considerat un calibru bun. Ai numai abilitatea de a înțelege dacă poți căuta adevărul ca să rezolvi problemele când ți se întâmplă ceva. Crucial este să fii capabil să rezolvi problemele practice. De pildă, dacă ai o relație bună cu un frate sau o soră, și îți cere să îi arăți cu ce greșește, cum ar trebui să procedezi? Acest lucru este legat de abordarea pe care o adopți în acest caz. E metoda ta bazată pe adevărurile-principii sau folosești filosofii pentru interacțiuni lumești? Dacă poți vedea clar că are o problemă, dar nu îi spui fără ocolișuri, ca să eviți să vă stricați relația, ba chiar îți găsești scuze, spunând: „Statura mea e mică acum și nu îți înțeleg pe deplin dificultățile. Când le voi înțelege, îți voi spune”, care e atunci problema? Acest lucru implică o filosofie pentru interacțiuni lumești. Oare nu înseamnă asta că încerci să-i păcălești pe ceilalți? Ar trebui să vorbești doar despre ce poți vedea limpede; iar în cazul în care ceva nu ți-e clar, s-o spui. Asta înseamnă să zici ce e în inima ta. Dacă ai anumite gânduri și anumite lucruri care îți sunt clare, dar ți-e teamă că vei jigni fratele sau sora respectivă, ești îngrozit că îi vei răni sentimentele, așa că alegi să nu spui nimic, atunci asta înseamnă să trăiești după o filosofie pentru interacțiuni lumești. Dacă descoperi că o persoană are o problemă sau a luat-o pe căi greșite, chiar dacă nu o poți ajuta cu iubire, trebuie măcar să-i atragi atenția asupra problemei, astfel încât să poată reflecta asupra acesteia. Dacă ignori problema respectivă, nu înseamnă că îi faci rău? Dacă o ajuți o dată și descoperi că nu poate accepta adevărul, că e lipsită de rațiune, că are o fire rea și că, în mod esențial, nu iubește adevărul, atunci ar fi înțelept să nu îi evidențiezi problemele. Dar dacă nu poți să-i atragi atenția nici cuiva care acceptă adevărul, atunci nu ai iubire. Dacă interacționezi cu frații și surorile tale în acest fel, atunci doar te joci, îi păcălești pe oameni folosind cuvinte abile și vrei mereu să râzi de alții. Oamenii care acționează astfel nu sunt buni și există o fire ascunsă aici. Asemenea oameni trăiesc cu totul după filosofii satanice, nu vorbesc sau nu acționează din rațiunea unei umanități normale și nici nu se comportă conform adevărurilor-principii. Atunci, conform adevărurilor-principii, cum ar trebui să abordezi această chestiune? Ce acțiune este conform adevărului? Câte principii relevante există? În primul rând, cel puțin, nu-i face pe ceilalți să se poticnească. Trebuie mai întâi să iei în considerare slăbiciunile celorlalți și ce fel de a vorbi nu îi va face să se poticnească. Se cuvine să iei în considerare cel puțin acest lucru. În continuare, dacă știi că sunt persoane care cred cu adevărat în Dumnezeu și pot accepta adevărul, atunci, când observi că au o problemă, ar trebui să iei inițiativa de a-i ajuta. Dacă nu faci nimic și râzi de ei, asta înseamnă să-i rănești și să le faci rău. Cineva care procedează astfel nu are conștiință sau rațiune și nu are iubire pentru ceilalți. Cei care au un pic de conștiință și rațiune nu pot să râdă de frații și surorile lor. Ar trebui să se gândească la diferite moduri de a-i ajuta să-și rezolve problema. Ar trebui să lase persoana respectivă să înțeleagă ce s-a întâmplat și unde a greșit. Dacă se poate pocăi sau nu este problema ei; noi ne vom fi îndeplinit responsabilitatea. Chiar dacă nu se pocăiește acum, mai devreme sau mai târziu, va fi o zi în care își va veni în fire și nu se va plânge de tine sau nu te va acuza. Cel puțin, modul în care îți tratezi frații și surorile nu poate fi sub standardele conștiinței și rațiunii. Nu te îndatora față de ceilalți; ajută-i în măsura în care poți. Asta ar trebui să facă oamenii. Oamenii care își pot trata frații și surorile cu iubire și în conformitate cu adevărurile-principii sunt cei mai buni oameni. Sunt și cei mai buni la suflet. Desigur, adevărații frați și adevăratele surori sunt acei oameni care pot să accepte și să practice adevărul. Dacă o persoană crede în Dumnezeu doar pentru a se îndestula cu pâine sau pentru a primi binecuvântări, dar nu acceptă adevărul, atunci nu este un frate sau o soră. Trebuie să-i tratezi pe adevărații frați și adevăratele surori conform adevărurilor-principii. Indiferent în ce fel cred ei în Dumnezeu sau pe ce cale se află, ar trebui să-i ajuți în spiritul iubirii. Care este efectul minim pe care ar trebui să-l obții? În primul rând, a nu-i face să se poticnească și a nu-i lăsa să devină negativi; în al doilea rând, a-i ajuta și a-i face să se întoarcă de pe calea greșită; și, în al treilea rând, a-i face să înțeleagă adevărul și să aleagă calea cea bună. Aceste trei tipuri de efecte pot fi obținute doar ajutându-i în spiritul iubirii. Dacă nu ai iubire adevărată, nu poți obține aceste trei tipuri de efecte și nu ai putea să obții decât unul sau două în cel mai bun caz. Aceste trei tipuri de efecte reprezintă, totodată, cele trei principii pentru a-i ajuta pe ceilalți. Cunoști aceste trei principii și știi cum să le folosești, dar cum sunt ele puse în aplicare, de fapt? Chiar înțelegi dificultățile celuilalt? Nu este aceasta altă problemă? Trebuie, de asemenea, să te gândești: „Care este sursa dificultății lui? Sunt capabil să îl ajut? Dacă statura mea este prea mică și nu pot să-i rezolv problema și vorbesc cu nepăsare, s-ar putea să-l îndrum pe calea greșită. Mai departe, cum e capacitatea acestei persoane de a înțelege adevărul și care este calibrul său? Este încăpățânată? Înțelege chestiuni spirituale? Poate accepta adevărul? Urmărește adevărul? Dacă vede că sunt mai capabil ca ea și am părtășie cu ea, se va isca în ea invidia sau negativismul?” Toate aceste întrebări trebuie luate în considerare. După ce ai luat în considerare aceste întrebări și ai obținut claritate în privința lor, du-te să ai părtășie cu acea persoană, citește câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu care se aplică problemei sale și permite-i să înțeleagă adevărul din cuvintele lui Dumnezeu și să găsească calea de practicare. Apoi, problema va fi rezolvată, iar ea va scăpa de dificultate. Este aceasta o chestiune simplă? Aceasta nu este o chestiune simplă. Dacă nu înțelegi adevărul, atunci, oricâte ai spune, nu vor fi de niciun folos. Dacă înțelegi adevărul, poți să o luminezi și să-i fii de folos doar prin câteva fraze. Cel mai important lucru pentru a ajuta oamenii cu iubire este să ai părtășie despre câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu despre problemă, iar această metodă e cea mai eficientă. Dacă nu vei avea părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu și vei încerca să folosești doar cuvinte omenești, atunci nu vei rezolva niciodată nicio problemă practică, oricât de multe cuvinte ai rosti. Unii oameni îi pot doar îndemna pe alții și vor zice, indiferent cu ce probleme se confruntă alții: „Citește mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și caută adevărul în ele, apoi va fi ușor să rezolvi problema” sau „Ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu și e îndeajuns. Nu vei fi niciodată negativ, căci iubirea de Dumnezeu îți va rezolva toate problemele.” Nu e nici pe departe așa de simplu. E iubirea de Dumnezeu ceva ce poți să practici imediat ce ai spus-o? Cum Îl iubesc oamenii pe Dumnezeu dacă nu înțeleg adevărul? Cum pot oamenii să-L iubească pe Dumnezeu dacă nu Îi cunosc lucrarea? Dacă oamenii Îl vor iubi cu adevărat pe Dumnezeu, atunci nu vor fi niciodată negativi și nu vor avea nicio dificultate. Iubirea de Dumnezeu nu e chestiune simplă; este ea împlinită doar vorbind despre câteva doctrine sau strigând câteva sloganuri? Să I te supui lui Dumnezeu e chiar și mai puțin simplu și nu e ca și cum rostirea câtorva cuvinte de îndemnare poate să facă o persoană să I se supună. Chiar dacă faptul că ai părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu poate aduce oamenilor un pic de ajutor pe moment, nu e ca și cum poți să rezolvi problema răzvrătirii lor și să-i faci să I se supună lui Dumnezeu având doar o dată părtășie cu ei despre adevăr și nu e ca și cum aceștia vor fi imediat capabili să I se supună lui Dumnezeu când ai părtășie în mod clar despre adevăr. Oamenii trebuie să experimenteze judecata, mustrarea și emondarea pentru a obține rezultate. Oamenii care vorbesc mereu despre cuvinte și doctrine ca să-i îndemne pe ceilalți sunt cei mai superficiali. Nu dețin deloc adevăruri-realități, se bazează întotdeauna pe a vorbi despre termeni și doctrine ca să-i ajute pe oameni și nu obțin deloc rezultate. Asta se numește superficialitate și nu e o modalitate sinceră de a trata oamenii; este prea falsă și nu dovedește o inimă bună. Pe scurt, acest fel de persoană e o ipocrită. Dacă nu ai o inimă plină de compasiune și iubire pentru alții, cum îi poți ajuta pe oameni? Nu e ușor să rezolvi realmente o problemă. Trebuie să înțelegi adevărul, să fii conștient de esența problemei, apoi să ai părtășie cu alții în mod clar, în conformitate cu adevărurile-principii și să fii capabil să ai părtășie despre calea de practică, astfel încât ceilalți să înțeleagă. Astfel, oamenii nu numai că vor înțelege adevărul, dar vor avea și o cale de a-l pune în practică, și doar atunci se poate considera că problema e rezolvată. Trebuie să treci prin aceste lucruri; înțelegerea va veni prin experiența ta practică, nemijlocită. Cu cât vei avea mai mult părtășie despre adevăr, cu atât mai clar va deveni, cu atât mai încrezătoare va deveni inima ta și cu atât mai deschisă îți va fi calea. Când vei înțelege realmente adevărul, vei ști cum să-l pui în practică. Credincioșii în Dumnezeu trebuie să experimenteze astfel, trebuie să-și rezolve problemele una câte una și, de fiecare dată când rezolvă o problemă, e necesar să înlăture un fel de fire coruptă. Când vor fi rezolvat multe probleme, și firile lor corupte vor fi mai mult sau mai puțin înlăturate. În acest mod, cu cât vor rezolva mai multe probleme, cu atât mai puține firi corupte vor avea și cu atât mai multe realități de supunere față de Dumnezeu vor deține. În acest fel, oamenii vor intra în adevărurile-realități fără ca măcar să-și dea seama. Cu cât vor rezolva mai multe probleme și cu cât vor înțelege mai multe adevăruri, cu atât mai multe căi de practică vor avea; pe măsură ce vor rezolva mai multe probleme și vor curăți mai multe firi corupte, vor intra în și mai multe adevăruri-realități. Acesta e procesul credinței în Dumnezeu: descoperi întruna probleme și le rezolvi – după ce rezolvi o problemă, dai de alta și o rezolvi și pe aceasta și, în final, rezolvi multe probleme și ajungi să înțelegi adevărul, iar dacă o problemă va apărea din nou, vei fi capabil să o rezolvi rapid singur. În acest fel crește treptat statura ta. Cu din ce în ce mai puține probleme și dificultăți, cu siguranță vei dezvălui mai puțină corupție, te vei supune lui Dumnezeu mai mult și vei avea mai multă mărturie bazată pe experiență. Astfel, fără ca măcar să îți dai seama, viața-fire ți se va schimba și vei ajunge în cele din urmă să fii compatibil cu Dumnezeu. Nu vei avea nicio răzvrătire, vei fi capabil să pui adevărul în practică și te vei supune lui Dumnezeu în orice privință. Acest lucru înseamnă că statura ta s-a dezvoltat și ai obținut pe deplin mântuirea.

Chiar este simplu să pui adevărul în practică, dar dacă nu ai suficientă abilitate de a înțelege sau nu pui inimă și ești mereu neglijent și superficial, atunci nu vei dobândi niciodată adevărul. Așadar, cum poate cineva obține adevărul? Prin tertipuri înșelătoare sau forță? Nu. El e obținut treptat, puțin câte puțin, prin acumulare, căutare, experiență nemijlocită și orbecăire, pe măsură ce treci prin viața reală. Acesta e și modul prin care Duhul Sfânt te ghidează, uneori îți dă câteva cuvinte, pe care nu le înțelegi la vremea respectivă, dar ajungi să le pricepi după câteva zile prin căutarea adevărului și apoi inima ta se luminează și ai o cale. Tu crești, dar alții nu o fac, iar tu te dezvolți în acest aspect al adevărului. Asta se numește să fii favorizat. Unele detalii ale adevărului trebuie simțite și experimentate și, pe măsură ce experiența ta va deveni din ce în ce mai profundă și mai detaliată, îți vei simți calea cu mai multă precizie. Fără ca măcar să știi, vei urma calea de a căuta și a practica adevărul. Vei dobândi și mai multă luminare despre baza înțelegerii tale a adevărului și vei pricepe mai multe amănunte despre adevăr și mai multe adevăruri-realități. Aceasta e calea urmăririi adevărului. Dacă vei putea experimenta și practica acest lucru, vei simți că punerea adevărului în practică nu e dificilă, dar dacă nu vei practica astfel, atunci vei simți mereu că este abstract și greu, mai dificil decât să mergi la Universitate sau să cercetezi orice tehnologie avansată. Dar de fapt este doar vorba despre a-ți folosi inima. Deprinderea oricăror cunoștințe profesionale sau oricărei teorii se bazează pe memorie, analiză mentală și cercetare, dar numai dobândirea adevărului îți impune să-ți folosești inima. Trebuie să-ți folosești inima să îl experimentezi și să îl guști și să depui efort pentru a te gândi cum să-l trăiești. Treptat, vei ajunge să găsești și să obții calea cea dreaptă pentru a pune adevărul în practică. Atunci vei fi câștigat o comoară. Care e secretul pentru a obține adevărul? În primul rând, nu folosi gândirea satanică, logica, filosofiile pentru interacțiuni lumești sau tehnicile de a te ocupa de lucrurile care se petrec în jurul tău. Aceasta e o fundătură, căci dacă vei trăi după filosofii satanice, atunci nu vei fi niciodată capabil să obții adevărul. Când se vor întâmpla unele lucruri, dacă prima ta reacție va fi să te ocupi de ele și să le rezolvi utilizând metode umane și tehnici și vei dori întotdeauna să îți protejezi interesele personale și imaginea, atunci asta te va duce la o fundătură. Dacă poți căuta adevărul când te confrunți cu o problemă, dacă te poți ruga lui Dumnezeu și să-I cauți intențiile și știi ce lecții ar trebui să înveți și ce adevăruri ar trebui să înțelegi din rânduielile lui Dumnezeu, atunci e corect. Prin urmare, orice li se întâmplă celor care nu urmăresc adevărul, ei sunt mereu amorțiți, ciudați, ezitanți, neajutorați și fără o cale. De fapt, Dumnezeu le dă oamenilor multe șanse să dobândească adevărul dar, din cauza faptului că ei nu îl iubesc, aleg calea greșită și nu izbutesc să îl obțină.

Oamenii care trăiesc cu firi corupte își duc viața pentru statut, vanitate, profit și dorință. Întreaga umanitate coruptă e așa, practic la fel, doar cu câteva mici diferențe. Indiferent cât de multe firi corupte are o persoană, după ce ajunge să creadă în Dumnezeu, toți aceia care iubesc adevărul pot ajunge la o înțelegere a propriilor firi corupte mâncând, bând și experimentând cuvintele lui Dumnezeu, iar multe din firile lor corupte vor fi treptat înlăturate și ei vor dezvălui din ce în ce mai puțină corupție. Ei sunt total diferiți de non-credincioși, sunt două categorii distincte de oameni; nu este aceasta o schimbare obținută prin urmărirea adevărului? Din niște diavoli non-credincioși, aceștia devin oameni adevărați, care au dobândit adevărul și care trăiesc după asemănarea umană după ce au ajuns să creadă în Dumnezeu; acestea sunt câștigul și rodul credinței în Dumnezeu. Dar aceia care nu urmăresc deloc adevărul după ce ajung să creadă în Dumnezeu, care nu se schimbă nici după mulți ani de credință și sunt încă la fel ca non-credincioșii – acest fel de persoană va fi eliminată. De ce e o așa de mare diferență între oamenii care cred într-un mod similar în Dumnezeu și își îndeplinesc îndatoririle? Cel mai important aspect e că atitudinile lor față de adevăr sunt diferite. Inimile celor care iubesc adevărul vor deveni tot mai calde cu cât vor citi mai mult cuvintele lui Dumnezeu și, cu cât vor citi mai mult predicile, cu atât mai mult vor înțelege – ei progresează mereu. Dar aceia care nu iubesc adevărul nu apreciază lectura cuvintelor lui Dumnezeu și nici nu fac un efort să pună adevărul în practică, astfel că nu-și pot înlătura firile corupte și nu se pot elibera de ele. Ei nu își pot tăinui firile corupte nici dacă încearcă și nu le pot ascunde nici dacă vor. Asta se întâmplă, deoarece oamenii corupți au fost toți corupți de Satana, fie că sunt non-credincioși sau cred în Dumnezeu, esența firilor lor corupte, satanice, e de fapt aceeași și toți trăiesc pentru statut, imagine, profit și dorință. De ce se ceartă oamenii de dragul de a se certa? De ce se bat măr pentru ceva anume? O fac pentru toate aceste lucruri și, indiferent de metodă, tehnică sau formă, scopul e de fapt același. De ce a fost alungat Satana pe pământ? (Pentru că a concurat cu Dumnezeu pentru statut.) Aceasta e adevărata față a Satanei. În zilele noastre, „genele” Satanei au fost transmise omenirii corupte, au corupt-o, astfel că oamenii au devenit stirpea Satanei, ei au luat înfățișarea Satanei și ceea ce trăiesc e identic cu Satana. Dacă poți să recunoști firile corupte din natura-esență a Satanei și apoi să le înlături una câte una, vei fi mântuit și vei fi capabil să scapi de influența Satanei. E dificil să rezolvi problema firilor corupte? (Pentru aceia care urmăresc adevărul nu este dificil, însă, în majoritatea timpului, nu suntem dispuși să punem adevărul în practică și doar acționăm conform propriei noastre voințe. Când suntem emondați, devenim negativi și supărați pentru o vreme, înainte să practicăm fără tragere de inimă adevărul.) Toți aceia care nu iubesc adevărul sunt în acest fel și trebuie îmboldiți, trași și împinși de alții ca să pună chiar și un pic de adevăr în practică. Care este cea mai mare dificultate în punerea adevărului în practică? Acum, există unii oameni care văd clar că dificultatea cea mai mare constă, în special, din piedicile care vin din firile corupte. E cauzată de iubirea oamenilor pentru faimă, câștig, statut, orgoliu și imagine. Toate conversațiile, disputele și argumentele dintre oameni sunt niște competiții pentru a vedea cine este superior – oricine este capabil să îl convingă pe celălalt ajunge să aibă o imagine bună. Toate sunt competiții despre cine are cunoaștere, competență sau autoritate și cine are ultimul cuvânt. Competiția pentru aceste lucruri nu se sfârșește niciodată și, ascunsă în spatele tuturor acestor lucruri, este firea Satanei, care trăiește pentru faimă, câștig și statut. Fii conștient de asta și problema poate fi ușor rezolvată. Rezolvă măcar mai întâi acele lucruri de suprafață care sunt ușor de rezolvat, apoi treptat înlătură neînțelegerile, speculațiile, îndoielile și nemulțumirile față de Dumnezeu, care sunt în adâncul sufletului tău, precum și opoziția, testarea și competiția care sunt ascunse acolo. Odată ce acestea vor fi complet înlăturate, vei deveni precum Iov, o persoană perfectă în ochii lui Dumnezeu. De ce a spus Dumnezeu că Iov e o persoană perfectă? Prin încercările lui Dumnezeu pentru el, putem vedea că nu a avut nicio opoziție sau testare în privința lui Dumnezeu. Pe durata vieții sale și în perioada în care a experimentat suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, toate chestiunile precum răzvrătirea și împotrivirea au fost emondate și înlăturate. Odată ce aceste lucruri negative au fost înlăturate, când s-a confruntat cu încercările date de Dumnezeu, purtarea lui a fost cu totul diferită de cea a întregii omeniri corupte. E o doctrină ceea ce a spus în timpul încercărilor lui: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve”? Sigur că nu este. Aceste cuvinte au greutate și nimeni nu le-a rostit înainte; ele au fost spuse prima oară de Iov și au venit din experiențele sale personale.

Sunteți îngrijorați când vă vedeți dezvăluind atâta corupție zilnic și trăind cu o fire satanică, fără o prea mare schimbare? (Da, mă îngrijorez și uneori mă simt chinuit.) Este normal să te îngrijorezi, așa cum e normal să te simți chinuit. Dar indiferent de cât de îngrijorat sau chinuit te simți, trebuie să te liniștești și să cauți cum să-ți înlături firile corupte. Acesta e modul corect de a gândi. Dacă te simți chinuit ani întregi și firile tale corupte încă nu au fost înlăturate, acest lucru nu va funcționa, iar acest sentiment de chin e inutil. Trebuie să te gândești: „Care dintre problemele mele au fost rezolvate? Care dintre firile mele corupte au fost înlăturate? În ce privințe nu mai trebuie să mă plâng de Dumnezeu?” Trebuie să te întrebi necontenit aceste lucruri. Dacă spui: „Obișnuiam mereu să mă plâng și să protestez când mă confruntam cu acest gen de lucru și nutream neînțelegeri despre Dumnezeu, dar acum nu mă mai plâng când se întâmplă din nou și nu nutresc neînțelegeri despre Dumnezeu”, atunci asta arată că nu ți-ai pierdut timpul. Odată ce vei înțelege și vei dobândi adevărul, vei avea o atitudine diferită față de Dumnezeu și vei avea în mod natural o inimă cu frică de Dumnezeu și o stare de spirit supusă. Asta nu înseamnă o venerație obișnuită sau arătarea unui respect de la distanță, tânjire, iubire, atașament sau dependență; nu înseamnă doar aceste lucruri, ci e frică reală. Pentru omenirea coruptă de azi, e încă prea devreme să vorbim despre frica de Dumnezeu, e prea departe. Așadar, ce ar trebui să urmăriți mai întâi acum? Să nu fiți suspicioși față de Dumnezeu, indiferent ce se întâmplă. Cum te poți abține să fii suspicios? În primul rând, trebuie să știți care sunt intențiile lui Dumnezeu și ce e adevărul. În al doilea rând, când se întâmplă lucruri care nu sunt în acord cu noțiunile voastre, să nu fiți nemulțumiți de Dumnezeu sau să aveți neînțelegeri despre El. Cum puteți să vă abțineți complet să aveți neînțelegeri? Trebuie să înțelegeți adevărul și apoi să vă învingeți și să vă înlăturați treptat, una câte una, noțiunile și neînțelegerile despre Dumnezeu. Va veni o zi când, indiferent cât de mari vor fi încercarea și zbuciumul pe care le vei înfrunta, nu te vei împotrivi, ci, în schimb, vei avea o inimă cu frică de Dumnezeu și vei fi capabil să te supui, indiferent cum te testează El. Atunci vei fi reușit. În ce etapă sunteți acum? Când se întâmplă unele lucruri, mă gândesc: „Este mâna lui Dumnezeu? E corect ca El să facă asta?” sau uneori îmi zic: „Unde este Dumnezeu? Există măcar un Dumnezeu? Cum de nu Îl simt?” Există multe astfel de gânduri și stări și nu este în regulă, căci ești încă departe de a intra pe calea de a fi desăvârșit. Trebuie să muncești din greu în urmărirea ta, căci momentan statura ta e prea mică și nu se ridică la standardul de a avea adevăruri-realități. Nu te gândi că ești în regulă și că ai anumite realități, astfel că poți să mergi în rai și să devii un înger. Cele câteva realități ale tale sunt încă mult prea puține; chiar dacă ai fi înzestrat cu aripi, tot nu ai fi înger. Nu te gândi în termeni prea buni sau prea elogioși despre tine, ar trebui să ai un pic de conștiință de sine. Poți depune mărturie în fața lui Dumnezeu? Ești potrivit pentru a fi folosit de Dumnezeu? Măsurat după acest standard, ești încă departe de cerințele lui Dumnezeu și mai ai nevoie de câțiva ani de experiență.

11 martie 2018