A avea mereu cereri de la Dumnezeu face parte din natura omului, iar voi trebuie să disecați această natură conform cuvântului lui Dumnezeu. Cum ar trebui să o disecați? Primul pas este să vă fie clar care sunt cererile iraționale și care sunt dorințele extravagante pe care oamenii le au în privința lui Dumnezeu și ar trebui să le disecați pe fiecare în parte: de ce fac oamenii acea cerere? Care este motivul lor? Care este scopul lor? Cu cât vei diseca mai mult în acest mod conștiincios, cu atât vei avea o mai bună înțelegere a naturii tale și cu atât mai detaliată va deveni acea înțelegere. Dacă nu o diseci în detaliu, ci doar știi că oamenii nu ar trebui să aibă cereri de la Dumnezeu, înțelegând doar că a avea cereri de la Dumnezeu este irațional, și atât, atunci, în cele din urmă, nu vei face niciun progres și nu te vei schimba. Unii oameni spun: „Avem atâtea cereri de la Dumnezeu pentru că suntem prea egoiști. Ce ar trebui să facem?” În mod firesc, oamenii trebuie să înțeleagă adevărul și să cunoască esența egoismului. Când vei înțelege cu adevărat esența egoismului uman, vei ști ce îți lipsește; este înfricoșător dacă oamenii nu pot înțelege acest lucru. Este ușor să recunoști prin disecare cererile evident extravagante sau iraționale și este posibil să te urăști. Uneori, s-ar putea să crezi că ale tale cereri sunt raționale și corecte și, pentru că le consideri raționale și crezi că așa ar trebui să stea lucrurile și pentru că și alții emit cereri similare, ți se poate părea că ale tale nu sunt excesive, ci justificate și firești. Acest lucru arată că tu nu deții încă adevărul, motiv pentru care nu le poți înțelege în mod clar. Iată un exemplu: să presupunem că a existat un om care L-a urmat pe Dumnezeu timp de mulți ani și a suferit mult prin multe tulburări și provocări. Întotdeauna părea să se comporte cum se cuvine și părea în regulă din punct de vedere al umanității, al suferinței și al loialității sale față de Dumnezeu. Chiar mai degrabă avea conștiință, era dispus să răsplătească iubirea lui Dumnezeu și, de obicei, știa să își îndeplinească lucrarea cu grijă. Mai târziu, am descoperit că acest om vorbea clar și frumos, dar nu era deloc supus, așa că l-am înlocuit și am poruncit să nu mai fie folosit pe viitor. Lucrase mai mulți ani pentru biserică și suferise mult și, totuși, în cele din urmă, a fost înlocuit. Mai mult, nu rezolvasem unele dintre dificultățile sale practice. Ce ar crede oamenii despre acest tip de situație? În primul rând, mulți oameni ar veni în apărarea lui și ar spune: „Nu este în regulă. În aceste circumstanțe, Dumnezeu ar trebui să-i arate o mare milă și har, pentru că el Îl iubește pe Dumnezeu și se sacrifică pentru El. Dacă cineva ca el, care crede în Dumnezeu de mulți ani, poate fi eliminat, ce speranță mai au noii credincioși ca noi?” Iată că apar din nou cererile oamenilor, sperând mereu că Dumnezeu va binecuvânta acea persoană și o va lăsa să rămână, în timp ce continuă să gândească: „Acel om a făcut ceea ce trebuia pentru Dumnezeu, Dumnezeu nu ar trebui să-l dezamăgească!” Atât de multe dintre cererile pe care oamenii le au de la Dumnezeu provin din noțiuni și închipuiri umane. Oamenii măsoară ce ar trebui să le dea Dumnezeu oamenilor și cum ar trebui să îi trateze conform standardelor de conștiință pentru ceea ce este corect și rațional printre oameni, dar cum poate fi acest lucru în concordanță cu adevărul? De ce spun că toate cererile omenirii sunt iraționale? Pentru că acestea sunt standardele pe care oamenii le cer de la alți oameni. Dețin oamenii adevărul? Sunt ei capabili să perceapă esența omului? Unii oameni cer ca Dumnezeu să-i trateze pe oameni conform standardului conștiinței, făcându-L pe Dumnezeu să respecte standardul cerut de oameni. Acest lucru nu este în concordanță cu adevărul și este irațional. Oamenii sunt capabili să îndure atunci când trebuie să facă față unor chestiuni mărunte, dar s-ar putea să nu poată suporta atunci când, în cele din urmă, este stabilit finalul. Cererile lor vor ieși la iveală, iar cuvintele lor de nemulțumire și condamnare vor curge din gurile lor fără reținere și vor începe să își arate adevărata față. În acel moment, ei își vor cunoaște propria natură. Oamenii au mereu cereri de la Dumnezeu conform noțiunilor omenești și propriei lor voințe, emițând multe cereri de acest fel. S-ar putea ca în mod normal să nu observați și să credeți că a vă ruga ocazional lui Dumnezeu pentru ceva nu reprezintă o cerere, dar, de fapt, o disecare atentă arată că multe cereri umane sunt iraționale, lipsite de logică și chiar ridicole. Înainte, nu ai recunoscut gravitatea acestei chestiuni, dar, în viitor, vei ajunge să o cunoști treptat, iar atunci vei avea o înțelegere adevărată a propriei naturi. Puțin câte puțin, experiența îți va aduce cunoașterea și discernerea naturii tale și, combinată cu părtășia despre adevăr, vei ajunge să o cunoști în mod clar – atunci vei fi intrat în adevăr în această privință. Atunci când chiar vei înțelege clar natura-esență a omului, firea ta se va schimba și atunci vei deține adevărul.

Nimic nu este mai dificil de abordat decât cerințele constante ale oamenilor de la Dumnezeu. De îndată ce acțiunile lui Dumnezeu nu se conformează gândirii tale sau nu au fost îndeplinite potrivit gândirii tale, atunci este probabil să te împotrivești – ceea ce e suficient să arate că, din natură, te împotrivești lui Dumnezeu. Recunoașterea acestei probleme se realizează doar reflectând frecvent asupra propriei persoane și ajungând astfel la o înțelegere a adevărului, iar aceasta poate fi pe deplin rezolvată prin urmărirea adevărului. Atunci când oamenii nu înțeleg adevărul, au multe cerințe de la Dumnezeu, însă când într-adevăr înțeleg adevărul nu au niciuna; ei simt doar că nu L-au mulțumit suficient pe Dumnezeu, că nu se supun lui Dumnezeu suficient. Faptul că oamenii au întotdeauna cerințe de la Dumnezeu reflectă natura lor coruptă. Dacă nu vei putea să te cunoști și să te căiești cu adevărat în privința acestei probleme, atunci vei întâmpina primejdii și pericole ascunse pe calea credinței tale în Dumnezeu. Ești capabil să depășești lucruri obișnuite, dar atunci când vor fi implicate lucruri importante, precum soarta, perspectivele și destinația ta, probabil nu vei fi în stare să treci peste ele. În acel moment, dacă încă ești lipsit de adevăr, poți prea bine să revii la vechile tale căi și vei deveni, astfel, unul dintre cei care sunt distruși. Mulți oameni au urmat și au crezut întotdeauna în acest mod; s-au comportat bine cât timp L-au urmat pe Dumnezeu, dar acest lucru nu stabilește ce se va întâmpla în viitor. Acest lucru se datorează faptului că tu nu ești niciodată conștient de punctul slab al omului sau de lucrurile care sunt în natura omului și care pot ajunge să se opună lui Dumnezeu, iar tu rămâi ignorant față de aceste lucruri înainte ca ele să te ducă la dezastru. Faptul că problema naturii tale care se opune lui Dumnezeu rămâne nerezolvată te duce la dezastru și este posibil ca, atunci când călătoria ta se va încheia și lucrarea lui Dumnezeu se va termina, tu să faci lucruri care se opun cel mai mult lui Dumnezeu și să spui lucruri hulitoare la adresa Lui și, astfel, vei fi condamnat și eliminat. În momentul final, în cel mai periculos moment, Petru a încercat să scape. În acel moment, el nu a înțeles voia lui Dumnezeu și a plănuit să supraviețuiască și să facă lucrarea bisericilor. Mai târziu, Isus i s-a arătat și i-a spus: „Ai vrea să fiu răstignit încă o dată pentru tine?” Petru a înțeles atunci intenția lui Dumnezeu și s-a grăbit să se supună. Să presupunem că, în acel moment, el ar fi avut propriile cereri și ar fi spus: „Nu vreau să mor acum, mă tem de durere. Nu ai fost răstignit pentru noi? De ce îmi ceri să fiu răstignit eu? Pot fi cruțat de la răstignire?” Dacă ar fi făcut astfel de cereri, atunci calea pe care mersese ar fi fost în zadar. Dar Petru fusese întotdeauna o persoană care s-a supus lui Dumnezeu și a căutat intenția Lui și, în cele din urmă, el a înțeles intenția lui Dumnezeu și s-a supus complet. Dacă Petru nu ar fi căutat intenția lui Dumnezeu și ar fi acționat conform propriei sale gândiri, atunci ar fi mers pe calea greșită. Oamenii nu au resursele necesare pentru a înțelege direct intențiile lui Dumnezeu, dar dacă nu se supun după ce au înțeles adevărul, atunci Îl trădează pe Dumnezeu. Altfel spus, faptul că oamenii au mereu cereri de la Dumnezeu ține de natura lor: cu cât au mai multe cereri, cu atât sunt mai rebeli și mai potrivnici și au mai multe noțiuni. Cu cât are cineva mai multe cereri de la Dumnezeu, cu atât este mai probabil ca el să se răzvrătească, să se împotrivească și chiar să I se opună. Poate că într-o zi ar putea să-L trădeze și să-L părăsească pe Dumnezeu. Dacă vrei să rezolvi această problemă, trebuie să înțelegi mai multe aspecte ale adevărului și, de asemenea, să ai o oarecare experiență practică, pentru a o înțelege temeinic și a o rezolva complet.

Pentru a evalua dacă oamenii pot sau nu pot să se supună lui Dumnezeu, cheia este dacă au sau nu dorințe extravagante sau motive ascunse față de Dumnezeu. Dacă oamenii au întotdeauna cereri de la Dumnezeu, aceasta dovedește că ei nu sunt supuși față de El. Orice ți se întâmplă, dacă nu vei putea accepta acest lucru de la Dumnezeu, dacă nu vei căuta adevărul și vei aduce întotdeauna argumente în favoarea ta și vei simți mereu că doar tu ai dreptate și chiar vei fi în stare să te îndoiești că Dumnezeu este adevărul și dreptatea, atunci vei avea necazuri. Astfel de oameni sunt cei mai aroganți și cei mai răzvrătiți față de Dumnezeu. Oamenii care au mereu cereri de la Dumnezeu nu pot niciodată să I se supună cu adevărat. Dacă ceri de la Dumnezeu, aceasta dovedește că încerci să faci o înțelegere cu Dumnezeu, că îți alegi propria voință și acționezi conform ei. Prin aceasta, Îl trădezi pe Dumnezeu și ești lipsit de supunere. Să ceri de la Dumnezeu este un lucru lipsit de rațiune; dacă tu crezi cu adevărat că El este Dumnezeu, atunci nu vei îndrăzni să ceri de la El și nici nu vei simți că ești calificat să-I ceri lucruri, fie că le consideri sau nu raționale. Dacă vei avea credință adevărată în Dumnezeu și vei crede că El este Dumnezeu, atunci doar te vei închina Lui și I te vei supune, nu există altă alegere. Oamenii de astăzi nu numai că și-au făcut propriile alegeri, ba chiar I-au cerut lui Dumnezeu să acționeze în conformitate cu propria lor voință. Nu numai că aleg să nu I se supună lui Dumnezeu, ba chiar Îi cer lui Dumnezeu să li se supună lor. Nu este acest lucru foarte lipsit de rațiune? Prin urmare, dacă nu există credință adevărată într-o persoană și nicio credință substanțială, ea nu poate obține niciodată aprobarea lui Dumnezeu. Atunci când oamenii sunt capabili să aibă mai puține cereri de la Dumnezeu, ei au mai multă credință și supunere adevărată, iar rațiunea lor este relativ normală. Se întâmplă adesea ca oamenii să fie cu atât mai greu de tratat, cu cât sunt mai înclinați să judece și să aducă mai multe justificări. Nu numai că au multe cerințe, dar îți iau toată mâna când le dai un deget. Când vor fi mulțumiți într-o privință, atunci vor avea cerințe în alta; trebuie să fie mulțumiți în toate privințele și, dacă nu sunt, încep să se plângă și cataloghează lucrurile drept lipsite de speranță și acționează cu nepăsare. După aceea se simt îndatorați și plini de regrete, varsă lacrimi amare și vor să moară. La ce folosește asta? Nu sunt ei iraționali și vexanți fără încetare? Această serie de probleme trebuie rezolvată de la rădăcină. Dacă ai o fire coruptă și nu o înlături, dacă aștepți până când dai de necazuri sau provoci un dezastru pentru a o înlătura, cum poți compensa această pierdere? Nu va semăna puțin cu a lua măsuri după consumarea faptelor? Prin urmare, pentru a rezolva complet problema firii tale corupte, trebuie să cauți adevărul pentru a o rezolva atunci când apare prima dată. Trebuie să înlături firea coruptă în starea ei inițială, asigurându-te astfel că nu vei face nimic greșit și prevenind problemele viitoare. Dacă o fire coruptă prinde rădăcini și devine gândurile sau punctul de vedere al unei persoane, ea va putea să o îndemne să facă rău. Prin urmare, auto-reflecția și cunoașterea de sine au în principal legătură cu descoperirea firilor corupte ale unei persoane și căutarea grabnică a adevărului, pentru a le înlătura. Trebuie să știi ce lucruri sunt în natura ta, ce îți place, ce urmărești și ce vrei să obții. Trebuie să diseci aceste lucruri conform cuvintelor lui Dumnezeu pentru a vedea dacă sunt în conformitate cu intențiile Sale și în ce sens sunt false. Odată ce înțelegi aceste lucruri, trebuie să rezolvi problema anormalității rațiunii tale, adică problema vexării tale iraționale și neîncetate. Aceasta nu este doar problema firii tale corupte, ci include și lipsa ta de rațiune. În special în chestiuni care privesc interesele oamenilor, cei care se lasă în voia interesului propriu nu au rațiune normală. Aceasta este o problemă psihologică și reprezintă, totodată, călcâiul lui Ahile pentru oameni. Unii oameni simt că au un anumit calibru și unele daruri și își doresc întotdeauna să fie lideri și să iasă în evidență, așa că Îi cer lui Dumnezeu să se folosească de ei. Dacă Dumnezeu nu îi folosește, ei spun: „Cum poate Dumnezeu să nu mă favorizeze? Dumnezeule, dacă mă folosești pentru a face ceva important, Îți promit că mă voi sacrifica pentru Tine!” Este corect acest tip de intenție? Este un lucru bun să se sacrifice pentru Dumnezeu, dar există motivații în spatele dorinței lor de a se sacrifica pentru Dumnezeu. Ceea ce ei iubesc este statutul și este lucrul pe care se axează. Când oamenii sunt capabili de supunere adevărată, urmându-L pe Dumnezeu din toată inima, indiferent dacă Dumnezeu îi folosește sau nu, și sacrificându-se pentru Dumnezeu, indiferent dacă au sau nu statut, numai atunci pot fi considerați ca având rațiune și a fi supuși față de Dumnezeu. Este bine când oamenii sunt dispuși să se sacrifice pentru Dumnezeu și Dumnezeu este dispus să folosească astfel de oameni, dar dacă nu sunt echipați cu adevărul, Dumnezeu nu are cum să-i folosească. Dacă oamenii sunt dispuși să se zbată pentru adevăr și să coopereze, trebuie să existe o etapă pregătitoare. Doar după ce oamenii vor înțelege adevărul și vor putea să se supună în mod autentic lui Dumnezeu, va putea Dumnezeu să-i folosească în mod oficial. Această etapă de pregătire este esențială. Liderii și lucrătorii de astăzi sunt toți în această etapă de pregătire. După ce vor avea experiență de viață și vor putea trata problemele cu principii, vor fi potriviți pentru a fi folosiți de Dumnezeu.

Lucrurile din natura omului nu sunt ca niște comportamente exterioare, practici sau gânduri și idei care pot fi doar emondate, și gata; ele trebuie să fie scoase la iveală încetul cu încetul. Mai mult, nu sunt ușor de identificat de către oameni și, chiar dacă sunt identificate, nu sunt ușor de schimbat – pentru a face acest lucru este nevoie de o înțelegere suficient de profundă. De ce disecăm mereu natura omului? Nu înțelegeți ce înseamnă asta? De unde provin revelațiile firilor corupte ale oamenilor? Toate provin din interiorul naturii lor și toate sunt guvernate de natura lor. Fiecare dintre firile corupte ale omului, fiecare gând și idee, fiecare intenție, toate sunt legate de natura omului. Prin urmare, prin scoaterea la iveală în mod direct a naturii omului, firile sale corupte pot fi înlăturate cu ușurință. Deși nu este ușor să schimbi natura oamenilor, dacă aceștia pot discerne și percepe firile corupte pe care le dezvăluie și dacă pot căuta adevărul pentru a le înlătura, atunci își pot schimba treptat firile. Odată ce o persoană reușește să își schimbe firea vieții, atunci vor fi din ce în ce mai puține lucruri în ea care se împotrivesc lui Dumnezeu. Scopul disecării naturii omului este acela de a-i schimba firile. Voi nu ați înțeles acest scop și credeți că, doar disecându-vă și înțelegându-vă natura, puteți să vă supuneți lui Dumnezeu și să vă recăpătați rațiunea. Nu faceți decât să aplicați orbește reglementări! De ce nu dau pur și simplu în vileag aroganța și neprihănirea de sine a oamenilor? De ce trebuie să le disec și natura coruptă? Nu se va rezolva problema doar dacă le dau în vileag neprihănirea de sine și aroganța. Dar dacă le disec natura, aspectele pe care aceasta le cuprinde sunt foarte ample, ea incluzând toate firile corupte. Nu se limitează doar la anvergura restrânsă a neprihănirii de sine, a autoimportanței și a aroganței. Natura include mult mai mult decât atât. Așadar, ar fi bine dacă oamenii ar putea să recunoască exact câte firi corupte dezvăluie în toate cererile lor diverse de la Dumnezeu, adică în dorințele lor extravagante. Odată ce oamenii își înțeleg propria natură-esență, se pot urî și lepăda de sine; le va fi ușor să își înlăture firile corupte și vor avea o cale. În caz contrar, voi nu veți scoate niciodată la iveală cauza principală și veți spune doar că este vorba de neprihănire de sine, aroganță sau mândrie, sau de lipsă totală de loialitate. Poate să fie rezolvată problema voastră doar vorbind despre astfel de lucruri superficiale? Este nevoie să discutăm despre natura omului? Care a fost natura lui Adam și a Evei la început? Nu exista în sufletele lor nicio împotrivire intenționată, cu atât mai puțin o trădare deschisă. Ei nu știau ce însemna să se împotrivească lui Dumnezeu, cu atât mai puțin ce însemna să I se supună. Ei acceptau în inimile lor orice răspândea Satana. Acum, Satana a corupt omenirea într-o asemenea măsură încât oamenii se pot răzvrăti și se pot împotrivi lui Dumnezeu în toate lucrurile și pot găsi tot felul de modalități de a I se opune. Este evident că natura omului este aceeași cu cea a Satanei. De ce spun că natura omului este natura Satanei? Satana este cel care I se împotrivește lui Dumnezeu și, deoarece oamenii au naturi satanice, ei sunt ai Satanei. Deși oamenii nu fac în mod intenționat lucruri prin care să I se împotrivească lui Dumnezeu, din cauza naturii lor satanice, toate gândurile lor sunt potrivnice lui Dumnezeu. Chiar dacă oamenii nu fac absolut nimic, ei tot se împotrivesc lui Dumnezeu, deoarece esența internă a omului s-a schimbat în ceva care se împotrivește lui Dumnezeu. Prin urmare, omul actual este diferit de omul nou creat. Înainte, nu exista împotrivire sau trădare în sufletele oamenilor, ei erau plini de viață și nu erau guvernați de nicio natură satanică. Dacă în sufletele oamenilor nu există dominarea sau tulburarea unei naturi satanice, atunci, indiferent ce fac, nu poate fi considerat că se împotrivesc lui Dumnezeu.

Ce este natura? Natura este esența omului. Firile sunt lucruri care sunt dezvăluite de natura unei persoane, iar o schimbare a firii înseamnă că firea coruptă a acesteia a fost purificată și înlocuită cu adevărul. Prin urmare, ceea ce este dezvăluit atunci nu este o fire coruptă, ci o manifestare a umanității normale. După ce Satana l-a corupt pe om, omul a devenit o întruchipare a Satanei și acel soi de lucru satanic care se împotrivește lui Dumnezeu și este pe deplin capabil să-L trădeze. De ce le cere Dumnezeu oamenilor să-și schimbe firile? Pentru că Dumnezeu vrea să desăvârșească și să câștige oameni, iar oamenii care au fost în sfârșit făcuți compleți dețin o mulțime de realități suplimentare ale cunoașterii de Dumnezeu și realitățile tuturor aspectelor adevărului. Astfel de oameni sunt pe deplin în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. În trecut, oamenii aveau firi corupte și greșeau sau manifestau împotrivire ori de câte ori făceau ceva, dar acum oamenii înțeleg unele adevăruri și pot face multe lucruri care sunt în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Totuși, asta nu înseamnă că oamenii nu Îl trădează pe Dumnezeu. Oamenii încă pot face asta. O parte din ceea ce se dezvăluie din natura lor poate fi schimbată, iar partea care se poate schimba este cea în care oamenii sunt capabili să practice conform adevărului. Dar doar pentru că acum poți să pui adevărul în practică nu înseamnă că natura ta s-a schimbat. Este la fel cum oamenii obișnuiau să aibă întotdeauna noțiuni și cereri de la Dumnezeu, iar acum, în multe privințe, nu mai au – dar s-ar putea să aibă în continuare noțiuni sau cereri în unele chestiuni și încă sunt capabili să Îl trădeze pe Dumnezeu. Ai putea spune: „Pot să mă supun oricărui lucru pe care îl face Dumnezeu și să mă supun în multe chestiuni, fără să mă plâng și fără să cer nimic,” dar încă Îl poți trăda pe Dumnezeu în unele chestiuni. Deși nu te împotrivești lui Dumnezeu în mod intenționat, atunci când nu înțelegi intențiile Lui, tot te poți împotrivi dorinței Sale. Așadar, ce se înțelege prin partea care se poate schimba? Atunci când înțelegi intențiile lui Dumnezeu, te poți supune, iar când înțelegi adevărul, îl poți pune în practică. Dacă nu înțelegi adevărul sau intențiile lui Dumnezeu în anumite chestiuni, atunci încă există o posibilitate ca tu să dezvălui corupție. Dacă înțelegi adevărul, dar nu îl pui în practică pentru că ești constrâns de anumite lucruri, atunci asta este trădare și face parte din natura ta. Bineînțeles, nu există nicio limită în ceea ce privește cât de mult se poate schimba firea ta. Cu cât dobândești mai multe adevăruri, mai exact, cu cât devine mai profundă cunoașterea ta despre Dumnezeu, cu atât mai puțin te vei împotrivi Lui și Îl vei trăda. În principal, căutarea schimbării firii unei persoane se realizează prin urmărirea adevărului, iar înțelegerea propriei naturi-esențe se realizează prin înțelegerea adevărului. Când o persoană dobândește cu adevărat adevărul, toate problemele sale vor fi rezolvate.

Iarnă, 1999