Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Mărturii ale experienței judecății lui Hristos

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Filosofia satanică este o capcană și este dăunătoare

de Wu You, orașul Hechi, provincia Guangxi

Cu ceva timp în urmă, biserica a aranjat să stau în gazdă la o familie în interes de serviciu. Când am avut prima părtășie cu fratele și sora din familia gazdă, mi-au spus „Ne este foarte teamă să ne rugăm la părtășie. Știm ce să spunem atunci când ne rugăm singuri, dar când suntem la părtășie pur şi simplu nu ne găsim cuvintele.” Când am auzit lucrul acesta, mi-am spus: „Dacă nu ne rugăm în timpul părtășiei, nu vom putea primi lucrarea Duhului Sfânt și comunicarea nu va fi eficientă. Trebuie să ne rugăm!” Dar apoi judecat din nou, gândindu-mă că dacă într-adevăr le este teamă să se roage, nu cumva își vor face o părere greșită despre mine, dacă insist ca ei să se roage? Pentru a-mi îndeplini datoriile de editor de articole, trebuia să stau în gazdă la această familie pe termen lung. Dacă își fac o părere greșită despre mine și nu mai vor să îmi ofere găzduire pentru că nu sunt de acord cu dorințele lor? Cred că ar trebui să fiu de acord cu dorințele lor. Prin urmare, în luna următoare nu ne-am rugat niciodată în timpul părtășiei. Aceasta a făcut comunicarea despre cuvintele lui Dumnezeu plictisitoare și banală, luminarea Duhului Sfânt lipsind cu desăvârșire. De multe ori deviam de la subiect. Încetul cu încetul, starea fratelui și a sorei s-a înrăutățit și nu mai erau la fel de dispuși să aibă părtășie. Chiar și când aveam părtășie, adormeau mereu, iar în viața de zi cu zi, nu reuşeau să acorde importanţă faptului de a mânca şi a bea cuvântul lui Dumnezeu. Se uitau la televizor ori de câte ori aveau timp și nu mai erau amabili față de mine, devenind chiar reticenți să îmi vorbească. Confruntată cu această situație, am fost foarte îndurerată și nedumerită: le respectam dorințele întru totul și nu îi jigneam cu nimic. De ce se comportau în felul acesta?

Tocmai când această situație începuse să mă deruteze cel mai mult, cuvintele lui Dumnezeu m-au luminat: „Dacă nu ai o relaţie corespunzătoare cu Dumnezeu, indiferent de ce faci pentru a-ţi menţine relaţiile cu celelalte persoane, indiferent cât munceşti din greu sau câtă energie depui, ea va aparţine în continuare filosofiei omenești de viață. Îţi menţii poziţia printre oameni printr-o perspectivă umană şi o filosofie omenească, ca ei să te aprecieze. Tu nu stabileşti relaţii corecte cu alte persoane în conformitate cu cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu te concentrezi pe relaţiile tale cu alte persoane, dar îţi menţii o relaţie potrivită cu Dumnezeu, dacă doreşti să-ţi dăruieşti inima lui Dumnezeu şi să înveţi să-L urmezi, atunci în mod foarte natural, relaţiile tale cu toate persoanele vor deveni potrivite. […] O relaţie potrivită între oameni poate fi stabilită având la bază dăruirea inimii lor lui Dumnezeu; nu este obţinută printr-un efort omenesc” („Stabilirea unei relaţii corecte cu Dumnezeu este foarte importantă” din Cuvântul Se arată în trup). Prin cuvintele lui Dumnezeu, am văzut dintr-odată lumina. După cum s-a dovedit, se ajunsese la această situație pentru că încercam orbește şi din răsputeri să păstrez relaţiile trupeşti între oameni, și nu să construiesc o relație normală cu Dumnezeu. Amintindu-mi cum m-am înțeles cu familia mea gazdă, cum am încercat să îi fac să aibă o părere bună despre mine şi să fie dispuși să mă găzduiască, i-am urmat în toate și am făcut totul ca ei să fie în largul lor, fără să țin seama de principiile adevărului sau dacă acțiunile mele le-ar fi de folos. Când am aflat de teama lor de a se ruga în timpul părtășiei, nu am discutat cu ei despre adevăruri importante pentru a-i ajuta să înțeleagă rostul și importanța rugăciunii; în schimb, pentru a-mi proteja propriile interese, m-am supus lor și le-am respectat dorința de a nu ne ruga în timpul părtășiei. Pentru că nu exista rugăciune, căutare sau renunțare la sine, nu s-a putut primi luminarea Duhului Sfânt și a îndrumării Lui în timpul părtășiei și nu s-a obținut hrană din mâncatul și băutul cuvântului lui Dumnezeu. Ca urmare, situațiile în care ne aflam au devenit mai puțin normale și nu am reușit să păstrăm o relație normală. Eram foarte conștientă de importanța rugăciunii. Rugăciunea îi ajută pe oameni să fie emoţionaţi de Duhul lui Dumnezeu și este un mod prin care lucrează Duhul Sfânt. Rugăciunea ne poate ajuta să dobândim mai multă luminare de la Duhul Sfânt pentru a înțelege mai bine adevărul. Mai mult, rugăciunea de dinainte de părtășie este întotdeauna o cale de a arăta locul lui Dumnezeu în inima omului, arătând că omul Îl cinstește pe Dumnezeu mai presus de toate. Însă tot mă ghidam după filosofia de viață a Satanei – „Fii isteață de dragul propriei supraviețuiri” – anulând rugăciunea pentru a-mi păstra relațiile. Asta a dovedit că Dumnezeu nu avea niciun loc în inima mea și că în sinea mea eram dominată complet de filosofia Satanei. M-am străduit întotdeauna să păstrez o legătură fizică cu oamenii – acest comportament se datora faptului că adoptam pe deplin filosofia satanică „Fii isteață de dragul propriei supraviețuiri”. Mi-a stricat inima și sufletul, m-a făcut lașă, egoistă și demnă de dispreț, m-a făcut să fiu nedreaptă și să fiu incapabilă de a pune adevărul în practică. Aş putea să-mi amintesc multe situații din trecut când m-am opus lui Dumnezeu, motivată de instinctul de auto-conservare: când eram conducătorul bisericii, vedeam oameni care răspândeau anumite noțiuni şi negativitate, tulburând viața bisericii, dar nu îndrăzneam să îi opresc, de teamă că, dacă aș fi spus ceva, mi-aș fi periclitat interesele. Când mă ocupam de lucrarea evangheliei, dădeam înapoi imediat ce frații și surorile se plângeau că lucrurile sunt prea grele și nu îndrăzneam să îi întreb mai multe, de teamă să nu îi jignesc și să nu îmi pierd locul din inimile lor. Din această cauză, am făcut ca lucrarea noastră privind evanghelia să fie ineficientă. Lucrând cu grupul responsabil de editarea articolelor, am observat că sora cu care eram parteneră nu își lua munca în serios, dar mi-a fost teamă să îi atrag atenția pentru a nu o face nefericită și a nu îi crea prejudecăți împotriva mea care să ne afecteze starea de armonie. […] În acel moment, am văzut limpede că, în tot ceea ce făceam, atenția mea era mereu îndreptată asupra atitudinii celorlalți față de mine și a modului în care eram evaluată. Mi-am asigurat locul și imaginea din inimile celorlalți oameni și m-am gândit numai la propriile câștiguri și pierderi. Se putea spune că trăiam în întregime conform filosofiei Satanei „Fii isteață de dragul propriei supraviețuiri”. Devenise principiul acțiunilor mele, baza pe care funcționam ca persoană. Drept urmare, nu luam în considerare principiul sau poziția în nimic din ce făceam, ci doar dacă mi-ar fi fost de folos. Filosofia satanică „Fii isteață de dragul propriei supraviețuiri” este un principiu negativ în totală contradicție cu adevărul – o unealtă folosită de Satana pentru coruperea oamenilor. Trăind după acest principiu, oamenii nu devin decât mai înşelători, mai vicleni, mai egoiști și mai demni de dispreț. Ei își pierd treptat acele trăsături care alcătuiesc un om adevărat. Filosofia satanică este o capcană și este dăunătoare. Nu vreau să mai trăiesc vreodată după această filosofie! Când mi-am dat seama de toate acestea, am comunicat cu fratele și sora din familia care mă găzduia despre adevărul referitor la rugăciune. Odată ce au înțeles rostul și importanța rugăciunii, au fost dispuşi să se roage în timpul părtășiei și, prin aceasta, situația lor s-au schimbat.

Pusă în fața realității situației, am învățat că a trăi pe baza filosofiei satanice este dăunător din toate punctele de vedere. Din acest moment, făgăduiesc să caut adevărul din toată inima, să nu mă las păcălită de toate filosofiile satanice pe care le-am adoptat și să nu mai trăiesc după astfel de filosofii. Vreau să las pe Dumnezeu și cuvântul lui Dumnezeu să domnească în inima mea şi să preia comanda. Fie ca adevărul să fie stăpânul inimii mele astfel încât să pot trăi după cuvântul lui Dumnezeu în toate.

Anterior:Azvârlirea lanţurilor

Următorul:Oare de ce am luat eu calea fariseilor?

Conținuturi Similare