Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Mărturii ale experienței judecății lui Hristos

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Nu este ușor să fii o persoană onestă

de Zixin, provincia Hubei

După ce am acceptat lucrarea vremii de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic, prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu și ascultarea predicilor, am ajuns să înțeleg importanța de a căuta să fiu o persoană onestă în convingerea cuiva și că, doar devenind o persoană onestă, poate câștiga mântuirea lui Dumnezeu. Astfel, am început să practic să fiu o persoană onestă în viața reală. După un timp, am constatat că am câștigat o oarecare intrare în acest lucru. De exemplu: în timp ce mă rugam sau discutam cu cineva, eram capabilă să spun adevărul și s-o fac din inimă; de asemenea, puteam să iau în serios îndeplinirea datoriei mele, iar când mi-am dezvăluit corupția, m-am putut deschide față de alți oameni. Din această cauză, am crezut că a fi o persoană onestă era destul de ușor de practicat și deloc atât de dificil, precum a fost descris a fi de cuvintele lui Dumnezeu: „Mulți ar prefera mai degrabă să fie condamnați la iad decât să vorbească și să acționeze sincer” („Trei avertismente” din Cuvântul Se arată în trup). Abia mai târziu am fost capabilă să apreciez, prin câteva experiențe, că într-adevăr nu este ușor pentru noi, ființe umane corupte, să fim oameni onești. Cuvintele lui Dumnezeu sunt complet adevărate și total neexagerate.

Într-o zi, când întocmeam un document, am aflat că o soră din biserică era mai bună decât mine la întocmirea documentelor. Apoi, m-am gândit: „Trebuie să mă ocup de documentele pe care ea le întocmește cu precizie, în cazul în care liderii văd că este mai bună decât mine și o promovează, punându-mi propria poziție în pericol”. După ce s-a arătat acest gând, m-am simțit acuzată de conștiința mea. După ce am examinat și am disecat acest lucru, am recunoscut că a fost o manifestare a luptei pentru faimă și câștig și a geloziei pe adevăratul talent, astfel că m-am rugat la Dumnezeu și m-am lepădat de mine însămi imediat. Într-o adunare, am vrut inițial să-mi declar deschis corupția, dar apoi m-am gândit: „Dacă aș împărtăși despre intențiile mele rele, cum m-ar vedea sora cu care eram parteneră și sora mea din familia gazdă? Ar spune ele că inima mea este prea malițioasă și că natura mea este prea rea? Las-o baltă, mai bine nu aș spune acest lucru. A fost doar un gând și nu este ca și cum oricum chiar am făcut acel lucru.” Și, pur și simplu, am menționat doar din întâmplare că am fost foarte nervoasă din cauza faptului că voi fi înlocuită atunci când am văzut pe altcineva întocmind bine documente – mi-am ascuns adevărata parte întunecată. După aceea, sentimentul de vină din inima mea s-a amplificat. Așadar, am jurat înaintea lui Dumnezeu că acest lucru se va întâmpla doar o singură dată și că, data viitoare, voi pune cu siguranță în practică faptul de a fi o persoană cinstită.

Câteva zile mai târziu, în timp ce discutam cu partenera mea și cu sora din familia gazdă, am auzit-o pe sora din familia gazdă că vorbește despre cât de minunate erau două surori care au locuit la ea acasă (le cunoșteam și eu), însă ea nu a spus niciodată un cuvânt despre cât de bună eram eu. M-am simțit foarte nefericită. Pentru a o face să aibă o părere bună despre mine, am enumerat atunci, unul câte unul, defectele celor două surori, pentru a-i arăta că nu erau la fel de bune ca mine. După ce am spus acest lucru, mi-am dat seama că ceea ce am spus era necorespunzător și că intenția mea și scopul meu era să-i defăimez pe alții pentru a mă ridica pe mine însămi. Dar am fost prea jenată ca să mă deschid, astfel că i-am spus surorii din familia gazdă: „Când v-am auzit lăudându-le pe cele două surori, am simțit că aveți niște idoli în inima voastră, astfel că a trebuit să le distrug chipul, ca să nu le mai admirați.” De îndată ce cuvintele mi-au părăsit gura, sora cu care eram parteneră a spus: „Aceasta depinde de faptul dacă ai avut motive ascunse. Dacă da, lucrul acesta e cu adevărat sinistru. Dacă nu, atunci se poate spune că a fost o revelare a corupției.” Auzind-o spunând aceasta, a început să-mi fie groaznic de teamă că ele își vor crea o impresie proastă despre mine, deci am încercat repede să mă explic: „N-am avut niciun motiv ascuns. Doar că nu am comunicat acest lucru așa cum trebuie...” După acest raționament înșelător, am devenit extrem de supărată și m-am simțit, în sinea mea, acuzată în mod deosebit când m-am rugat: „Ești prea șireată. Vorbești pe ocolite, inventezi minciuni și mușamalizezi adevărul, ascunzându-ți și dosindu-ți relele intenții și ambițiile arogante. Acest lucru nu înseamnă să-L amăgești pe Dumnezeu?” Chiar și așa, eu, atât de nepăsătoare, tot nu m-am pocăit și doar L-am implorat pe Dumnezeu să mă ierte.

A doua zi, deodată am făcut febră mare, iar fiecare articulație din corpul meu mă durea. Inițial, am crezut că am prins peste noapte o răceală și că mă voi face mai bine dacă doar aș lua ceva medicamente. Dar cine ar fi știut – medicamente nu au fost de niciun ajutor și, două zile mai târziu, nici măcar nu mă puteam da jos din pat. Mai mult, limba mi s-a umflat și s-a întărit, iar gâtul, de asemenea, mi s-a umflat de durere, durându-mă atât de mult încât nici măcar nu puteam vorbi. Era destul de greu și să înghit, ca să nu mai vorbim de mâncat. În fața acestei boli neașteptate, m-am temut și m-am rugat necontenit în inima mea lui Dumnezeu. În acel moment, mi-am dat seama că această boală nu se întâmpla accidental și, astfel, am ajuns înaintea lui Dumnezeu pentru a reflecta asupra tuturor lucrurilor pe care le-am spus și făcut în această perioadă. Pe măsură ce reflectam, am înțeles că au existat câteva situații în care am vorbit în mod evaziv și mi-am ascuns propriile motive josnice. Am știut extrem de bine că nu spusesem nimic altceva decât minciuni și-mi înșelasem surorile și avusesem un sentiment de reproș și, totuși, încă n-am avut curajul să spun adevărul. Nu prea mi-am dat seama că perfidele mele căi deveniseră deja a doua natură și că nu mă mai puteam abține. De dragul propriei mele reputații și a statutului, a vanității și a prestigiului meu, am încercat, în mod neobrăzat, să-L înșel pe Dumnezeu și să-mi înșel surorile la nesfârșit. Nu m-am oferit să fiu deschisă în legătură cu stricăciunea mea și nu am căutat adevărul pentru a-mi rezolva problemele; dacă aș fi continuat în acest fel, nu aș fi fost cea care ar fi suferit pierderea în cele din urmă? Dumnezeu examinează adâncul inimii omului și, indiferent de modul în care am încercat să mă ascund, nu mi-am putut ascunde urâțenia josnică. Odată ce am ajuns la o oarecare înțelegere despre mine însămi, am îngenuncheat înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: „O, Dumnezeule! Doar acum văd într-adevăr cât de coruptă sunt. Fiind controlată de natura mea înșelătoare, mi se pare atât de greu să spun chiar și un cuvânt cinstit. O, Dumnezeule! Îți cer să mă călăuzești să mă deschid și să-mi descopăr greșelile și să fiu o persoană onestă înaintea Ta.” Sub călăuzirea lui Dumnezeu, mi-am adunat în cele din urmă curajul și le-am spus surorilor mele adevărul despre tot, de la început până la sfârșit. Doar atunci inima mea s-a simțit puțin mai liniștită și ușoară.

Doar prin această experiență am înțeles profund cuvintele lui Dumnezeu: „Mulți ar prefera mai degrabă să fie condamnați la iad decât să vorbească și să acționeze sincer” care sunt chiar adevărate. După ce am fost coruptă de Satana, minciuna, amăgirea și implicarea în înșelătorie au devenit natură umană și profund înrădăcinate în inima omenirii. Pe deasupra, oamenii prețuiesc realmente reputația, statutul și tot felul de foloase; cei care sunt constrânși de aceste lucruri consideră că este foarte greu să vorbești cinstit. Deci, pentru oameni, a fi o persoană onestă este mai greu decât să urci la cer. Obișnuiam să cred că era ușor să fii o persoană onestă. Aceasta s-a întâmplat pentru că eu m-am deschis doar în ceea ce privește corupțiile lipsite de urmări pe care le-am dezvăluit și pe care toată lumea le împărtășea frecvent. Nu aveau nimic de-a face cu cele mai profunde lucruri din sufletul meu, astfel că nimeni nu se va uita la mine cu dispreț pentru că vorbesc despre acele lucruri. Acel tip de practică era sub condiția prestabilită că acestea erau acțiuni superficiale și nu ar fi relevante pentru interesele mele personale. Dacă mi-ar afecta interesele vitale, statutul și renumele, atunci natura mea s-ar dezvălui și nu mi-aș mai putea păstra deghizarea. Cu adevărul din fața mea, am început să apreciez profund că, într-adevăr, nu este ușor să fii o persoană onestă. Mai ales pentru cineva ca mine, care consideră că reputația și statutul sunt atât de importante; dacă nu țin seama de toate considerațiile despre renume, dacă mustrarea și judecata lui Dumnezeu nu mă însoțesc, voi fi absolut incapabilă de realitatea adevărului de a fi o persoană cinstită, care practică. De acum înainte, voi urmări în mod conștiincios adevărul, voi accepta toate cuvintele lui Dumnezeu și îmi voi înțelege chiar mai profund propria natură înșelătoare. Voi face abstracție de renumele și statutul meu și voi fi o persoană cu adevărat onestă; voi trăi o adevărată asemănare umană pentru a răsplăti dragostea lui Dumnezeu.

Anterior:Un parteneriat adevărat

Următorul:A înțelege punerea adevărului în practică

Conținuturi Similare